SEMINAR VI

Rezumat
În sistemul procedurii extraordinare, procesul era condus numai de către
magistratul judecător. Totodată dispar cele 2 faze ale procesului, de unde şi denumirea
noii proceduri, extra ordinem, care se desfăşoară în afara lui ordo. Procedura
extraordinară a fost generalizată abia în epoca postclasică, dar ea a funcţionat în
anumite cazuri, chiar şi în epoca clasică.

TEST DE AUTOEVALUAREA CUNOȘTINŢELOR

După ce aţi parcurs materia aferentă cursului - Procedura extraordinară,

răspundeţi la următoarele înterbări:

a) Care sunt caracterele procedurii extraordinare?

R: - Procesul era condus numai de catre magistratul judecator

- Dispar cele doua faze ale procesului

b) Cine pronunţă sentinţa în cadrul procedurii extraordinare?

R: Sentinta in cadrul procedurii estraordinare era pronuntata de magistratul
judecator.

c) Definiţi apelul.
R: Apelul (libellus apellatorius) este atacarea unei hotarari a judecatorului la
instanta superioara, fie imediat, in forma orala,fie in scris. Apelul se introduce la instanta
care a dat hotararea judecatoreasca si care era obligata sa-l trimita instantei
superioare,insotit de un referat?

d) Care sunt caracterele apelului?

R: Caracterele apelului:
Apelul era suspensiv de excutare - adică prima hotărâre nu putea fi pusă în
executare până la judecarea cererii apelului;
Apelul era devolutiv de instanţă - a doua instanţă trebuia să cerceteze din nou
fondul procesului (al cauzei).

e) Descrieţi metoda de judecată a juriştilor romani.

R: Metoda de judecată a juriştilor romani este o metodă cazuistică, adică se
porneşte de la un caz concret, pentru a putea deduce mai apoi regula aplicabilă altor
situaţii similare.
În timp, jurisprudenţa a dobândit un caracter ştiinţific, prin faptul că dreptul a devenit o
ştiinţă autonomă, iar gândirea juridică a fost sistematizată.
 RECAPITULARE
PROCEDURA CIVILǍ ROMANǍ

1. Explicaţi noţiunile de imperium şi jurisdictio.

Imperium = Putere acordată magistraţilor
Jurisdictio= Dreptul magistratului de a supraveghea indeplinirea formelor
proprii legisactiunilor prin care partile urmareau sa-si valorifice pretentiile.

2. Rezumaţi aspectele specifice procedurii de judecată în faţa

magistratului, din cadrul procedurii legisacţiunilor.

Procedura legisactiunilor se caracterizeaza prin judecarea procesului in 2

faze:
 In iure;
 In iudicio, folosindu-se expresia ordo iudiciorum privatorum
(reguli care guverneaza desfasurarea procesului)
Instanta era organizata doar in zilele faste, de catre pretor, principalul
magistrat judiciar.
Faza in iure:
Citarea paratului se facea prin utilizarea unuia din cele 3 procedee
recunoscute:
 In ius vocation consta in chemarea paratului in fata magistratului
prin rostirea unor cuvinte solemne (in ius te voco);
 Vadimonium extrajudiciar era o conventie prin care partile
stabileau data la care urmau sa se prezinte in fsts magistratului;
 Condictio era somatia prin care reclamantul cheama in iure pe
parat.
In fata magistratului,fata de pretentiile formulate de reclamant,paratul
putea sa adopte una din urmatoarele atutudini:
 Confession in iure – recunoasterea vinei, il asimila cu cel
condamnat, potrivit principiului confessus pro iudicato est;
 Infitiatio – paratul participa la process, dar nega pretentiile
reclamantului,ceea ce ducea procesul in cea de a doua faza si se
incheia cu pronuntarea sentintei;
 Non defensio uti oportet – daca paratul nu se apara temeinic era
asimilat cu cel condamnat.

3. Care a fost cel mai vechi caz de restitutio in integrum? Explicaţi!

Cel mai vechi caz de restitutio in integrum a fost restitution in integrum ob

absentiam – daca un cetatean lipsea vreme indelungata din Roma, in
interesul serviciului, si in acest timp cinava ii uzucapa un bun, pretorul
putea acorda restitution in integrum prin care desfiinta uzucapiunea.
 4. Definiţi acţiunea.
Actiunea indeplineste rolul unui mijloc procedural, pus la indemana persoanelor in
scopul valorificarii drepturilor subiective.

5. Enumeraţi categoriile de acţiuni.

 Actiuni in rem si actiuni in personam

 Actiuni civile si actiuni honoraria
 Actiuni directe si actiuni utile
 Actiuni populare si actiuni private
 Actiuni penale si actiuni persecutorii
 Actiuni de drept strict si actiuni de buna credinta
 Actiuni arbitratii

6. Definiţi drepturile subiective.

Dreptul subiectiv este prerogative recunoscuta subiectului unui raport

juridic de a avea o anumita conduit sau de a pretinde unui alt subiect de
drept, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, in temeiul normelor juridice.

7. Descrieţi structura formulei.

Formula cuprinde 4 parti principale:

 Intention cuprindea afirmarea pretentiilor reclamantului;cand
obiectul pretentiilor reclamantului era precis determinat, intention
era certa, iar cand dreptul reclamantului urma sa fie apreciat de
judecator, intention era incerta;
 Demonstratio cuprindea cauza juridical (izvorul) a pretentiilor
reclamantului (contract,testament, etc);
 Adiudicatio figura numai in formula actiunilor in partaj, judecatorul
fiind imputernicit sa atribuie celor aflati in process dreptul de
proprietate asupra partii de lucru ce le revenea prin iesirea din
indiviziune;
 Condemnatio este faza in care judecatorul, simplu particular, era
investit de catre pretor cu dreptul de a pronunta o sentinta de
condamnare sau de absolvire.

RECAPITULARE MATERIE DREPT ROMAN

Să ne reamintim!

8. Definiţi dreptul.

Dreptul este expresia juridica generala si abstracta a relatiilor dintr-o

societate intemeiata pe proprietatea privata si pe productia de marfuri.
9. Definiţi norma juridica.

Norma juridica reglementeaza conditia juridica a persoanei, relatiile

personale patrimoniale si solutionarea litigiilor dintre persoane.

10. Definiţi dreptul public şi dreptul privat.

Dreptul public reglementeaza atat formele de organizare ale statului cat si

raporturile create intre stat si particulari.

Dreptul privat reglementeaza numai raporturile dintre particulari.

11. Definiţi jurisprudenţa.

Jurisprudenta este stiinta dreptului roman, create de catre jurisconsulti, prin

interpretarea creatoare a vechilor legi.

12. Definiţi şi caracterizaţi ius civile.

Ius civile (dreptul quiritar) era dreptul cetatenilor romani, extreme de rigid
si de formalist si profund exclusivist, fiind inconjurat de forme solemne si
simboluri, de natura sa-l faca inaccesibil strainilor.