Subiectul I - Care sunt efectele juridice ale suprematiei constituționale?

- Poziţia superioară în sistemul de drept

- Durabilitatea
- Sfera relaţiilor pe care le reglementează la nivel foarte general este mai largă decât a
celorlalte ramuri de drept
- Concordanţa tuturor actelor normative din toate ramurile de drept cu legea fundamentală
- Modificarea unei dispoziţii constituţionale atrage după sine schimbarea unor prevederi
din alte ramuri de drept, cu care are o corespondenţă
- Constituie un izvor de drept direct , în sensul că aplicarea prevederilor sale nu este
condiţionată de „ ecranul legii”
- Supremaţia constituţiei reclamă stabilirea unor garanţii care să asigure controlul
sistematic al constituţionalităţii actelor normative
.
Subiectul II:
a. Descrieți caracteristicile statului unitar
.
b. Descrieți caracteristicile statului federativ
Statele federale dispun de o organizare distinctă de cea a statelor membre. Ele au o putere
legislativă, executivă şi juridiscţională proprie. La rândul lor, unităţile federale au propriile lor
organe, parlamente, guverne, organizare jurisdicţională. Uneori, unitatea federată dispune în mod
simbolic de un drapel.
Statele federale şi unităţile federate au o ordine juridică comună şi una proprie. Din
această cauză, în unele state federale există o mare diversitate a ordinii de drept, de la un stat
membru la altul. Dreptul elaborat de statul federal este prioritar în raport cu dreptul statului
federat.
Statul federal este subiect de drept internaţional, la fel ca şi un stat unitar. El dispune de
suveranitate deplină, îşi asumă drepturi şi obligaţii pe plan economic, monetar, diplomatic
militar. Unităţile federate nu dispun de atributul suveranităţii şi nu apar ca subiecte de drept pe
plan internaţional, dar îşi păstrează o organizare statală, care reprezintă mai mult decât
autonomire administrativă.
Relaţiile dintre statul federal şi unităţile federate, precum şi cele dintre acestea din urmă
între ele, sunt relaţii de drept intern.
Suprapunerea celor două nivele ale statului implică repartizarea competenţelor între statul
federal şi statele federate.
 Statelor federale le este specifică o structură parlamentară bicamerală: uneori, o cameră
reprezintă populaţia statului în întregime, iar cealaltă cameră reprezintă statele federate.