”Poporul ajunge să disprețuiască legile ce se schimbă în fiecare zi” J.J.Rousseau.

Preluînd citatul lui J.J.Rousseau,potrivit căreia ”poporul ajunge să disprețuiască legile ce se schimbă în fiecare
zi” pe cînd un alt mare jurist roman pe nume P.C.Vlochide subliniază că :”Anchiloza legilor despărțite de
viață este o primejdie,dar aceasta nu înseamnă că trebuie să se schimbe, iar o democrație de instabilitate ar fi
si mai dăunătoare decît osificarea,dat fiind că lipsa de fermitate a unui sistem legislativ este de natură să atace
însăși valoarea ,prestigiu și încrederea pe care trebuie să le inspire orice lege,schimbarea grabită a lor nefăcând
decât să dovedească inutilitatea masurilor luate prin ele.Legile pot rămâne indefinit în vigoare, cu conditia că
o practică judiciară serioasă să le ofere drumul către noi orizonturi științifice”.Stabilă,legea conservă normele
ce ocrotesc și garantează valorile sociale din societate, dinamică ,legea reglementea multitudinea conduitelor
și acțiunilor umane.
Un sistem de drept implică că normele juridice fixate în acte normative formează un întreg complex în cadrul
căruia se distribuie ierarhic,în dependențe măsurabile,un nou act normativ nu se adaugă sistemului existent,ci
e integrat lui,datorită compatibilităților de principii,de finalități ,de structură.
Poporul ajunge sa disprețuiască legile ce se schimbă în fiecare zi deoarece ele nu sunt întratît de bine formate
ca sa fie pe înțelesul poporului,pe cind Montesquieu arată că legea trebuie sa fie concisă și simplă iar termenii
întrebuințați intr-o lege să aibă acelați înțeles in mintea tututror oamenilor.Legile nu trebuie sa fie subtile,ele
fiind făcute pentru oamenii de rind, legea nu-și va putea îndeplini scopul decît daca este precisă si clară.
Legiuitorul trebuie să gândească profund ca un filosof şi să se exprime (clar) ca un ţăran, este obligat să
folosească în construcţia normativă un limbaj clar, concis, pe înţelesul tuturor, astfel încât să evite pe cât
posibil confuziile, controversele, reacţiile sociale negative, eludarea legii, datorate unui text normativ
formulat în dispreţul acestei reguli (a accesibilităţii).
O lege,ca de altfel orice alt act normativ, este expresia unei gindiri, a unei voințe si in functie de calitatea
acestei gindiri actul normative poate sa produca in aplicare consecinte pozitive, mai putin positive sau uneori
chiar unele aspecte negative, practica sociala fiind acea care valideaza parametrii de calitate al solutiilor
promovate prin lege.
Poporul ajunge sa dispretuiasca legile ce se schimba in fiecare zi deoarece legea este reglementata pentru
perioade lungi, de aceea in relatiile sale cu politica dreptul apare mai conservator, el cauta sa apere si sa
asigure unitatea dintre existent si norma. Legea este chemata sa resolve o anumita problematica sociala,de
aici se contureaza necesitatea studierii temeinice a realitatii si cerintei sociale pentru ca solutiile promovate
prin lege sa raspunda in mod obiectiv dezideratului social, asa ca legea nu trebuie sa fie schimbata in fiecare
zi dar trebuie sa fie permanenta deoarece poporul sa poata sa se adopteze cu legea sa o cunoasca si sa poata
fi implimentata in rezolvarea anumitor probleme.
Compararea dintre încorporare si codificare.