Sunteți pe pagina 1din 3

Dreptul la libertate si la siguranta

Profesor
Alina Manolescu

Student
Matei Dumitra Daniela

Drepturile omului sunt de obicei nelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o


persoan are n mod inerent dreptul pur i simplu pentru c el sau ea este o fiina uman. Drepturile
omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplic peste tot) i egalitare (aceleai pentru
toi). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, att n legislaia naional
i internaional.
Convenia pentru Protecia Drepturilor Omului i Libertilor Fundamentale, cunoscut i
sub denumirea de Convenia European a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor
fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma i intrat n
vigoare pe 3 septembrie 1953. Convenia European a Drepturilor Omului, semnat la 4 noiembrie
1950 i ratificat de cvasi-totalitatea statelor membre ale Consiliului Europei, este una dintre
construciile cele mai noi ale sistemului instituional internaional.
Dreptul la libertate i siguran din Convenia european prevede c libertatea unei persoane
poate fi restrns, mai precis persoana poate fi privat de libertate n cteva situaii bine stabilite:
a) pentru executarea unei pedepse penale pronunate de o instan competent.
b) n cazul arestrii sau al unei deineri legale pentru nesupunerea la o hotrre pronunat conform
legii, de catre un tribunal sau pentru garantarea executrii unei obligaii legale.
c) n cazul n care persoana este cercetat penal pentru c este bnuit c a comis o infraciune, c
va comite una sau c va fugi dup comiterea acesteia.
d) n cazul unui minor fie pentru a fi educat sub supraveghere fie pentru a fi cercetat penal.
d) n cazul unei persoane susceptibile de a transmite o boal contagioas sau al unui alienat.
alcoolic, toxicoman sau vagabond.
e) pentru mpiedicarea unui strin s ptrund ilegal pe teritoriul unui stat.
Curtea european a precizat n repetate rnduri c o privare de libertate nu poate avea loc
dect n aceste condiii, care nu pot fi extinse. Noiunea de privare de libertate include, n mod
evident, arestarea unei persoane n timpul unui proces penal sau deinerea n vederea executrii unei
pedepse pronunate n urma unui proces. Dar Curtea european a apreciat c i alte restrngeri ale
libertii unei persoane dispuse n afara procesului penal pot fi incluse n cadrul privrii de libertate.
De asemenea, privarea de libertate trebuie nsoit de garanii puternice mpotriva arbitrariului,
astfel, Convenia european dispune c orice persoan arestat trebuie s fie informat, n termenul
cel mai scurt i ntr-o limb pe care o nelege cu privire la motivele arestrii i la acuzaiile ce i se
aduc. Persoana in cauza are dreptul la un timp necesar pregatirii apararii sale, sa se apare el insusi
sau sa fie asistat de un aparator ales de el sau daca nu dispune de mijloace necesare pentru a-l plati,
sa fie asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei impun acest
lucru.
Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen
rezonabil al cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala, instituita prin lege, care va
hotara, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie
pronuntata in mod public dar accesul la sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreg
parcursul sau in timpul a unei parti a procesului, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al
securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii
private din proces o impun, sau atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa
aduca atingere intereselor justitiei, iar tribunalul apreciaza aceasta masura ca fiind strict necesara.
In urma hotararii judecatoresti, persoana n cauz are dreptul la un recurs n faa unei
instane care s se pronune ntr-un termen scurt cu privire la legalitatea privrii de libertate i s
dispun eliberarea dac privarea de libertate este ilegal

Orice persoana care a fost privat de libertate n condiii contrare dispoziiilor Conveniei are
dreptul la dezpagubiri conform legii ori practicii in vigoare.
Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana cand nevinovatia sa
va fi legal stabilita. Scopul prezumiei de nevinovie este acela de a proteja individul mpotriva
msurilor abuzive, prin garantarea libertii individuale, prin stimularea cutrii adevrului de ctre
autoritile statului i prin evitarea convingerii c persoana mpotriva creia se exercit o aciune
penal este vinovat.

Din redactarea normelor enuntate rezulta ca dreptul la libertate si siguranta are sfera larga, el
cuprinzand o serie de drepturi procedurale, precum dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare,
dreptul la un recurs efectiv in fata unei instante nationale, dreptul de a fi juduecat intr-un termen
rezonabil, dreptul la informare, dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori, dreptul de a fi
deferit imediat unui judecator sau magistrat, alaturat dreptului la circulatie.

S-ar putea să vă placă și