Drepturile personalității

Principiul inviolabilității

Student: Antonescu Adelina-Emilia

Am ales să vorbesc despre această temă deoarece consider acest

principiu unul fundamental. În prezent, dreptului la libertate și
inviolabilitate personală îi este atribuită o semnificație deosebită într-
o societate democratică. În documentele Comisiei pentru drepturile
omului a ONU se subliniază că libertatea și inviolabilitatea persoanei
constituie baza protecției și apărării tuturor celorlalte drepturi și
libertăți ale omului.
În primul rând, cuvântul ,,inviolabil” reprezintă ceva ce nu poate fi
încălcat, atins, deci, liber. În zilele noastre, libertatea individului este
confruntată permanent cu problema controlului social. Unii din marii
gânditori definesc libertatea ca fiind dreptul unui individ de a acționa
cum dorește pentru a realiza scopurile personale, dar este necesar,
totodată, ca acest drept să fie realizat și de către ceilalți membri ai
societății. Din acest punct de vedere, libertatea individului implică o
libertate de acțiune care trebuie să fie legitimată printr-o constrângere
exercitată de societate sau de stat, cu scopul evitării abuzurilor în
cadrul relațiilor dintre oameni. În virtutea acestei constrângeri
legitime, statul va putea interveni ori de câte ori libertatea individului
va fi afectată de acțiunile altuia.
Principiul inviolabilității are mai multe accepțiuni reglementate atât
de Constituția României cât și de Codul Civil.
Art. 64 din Codul Civil legiferează inviolabilitatea corpului uman:
(1) Corpul uman este inviolabil.
(2) Orice persoană are dreptul la integritatea sa fizică și psihică. Nu se poate aduce
atingere integrității ființei umane decât în cazurile și în condițiile expres și limitativ
prevăzute de lege.

Dreptul constituțional face o clasificare a drepturilor și libertăților

fundamentale împărțind inviolabilitățile astfel:
• Inviolabilitățile
1. dreptul la viață
2. dreptul la integritate fizică
3. dreptul la integritate psihică
4. libertatea individuală
5. dreptul la apărare
6. dreptul la liberă circulație
7. dreptul la ocrotirea vieții intime, familiale şi private
8. inviolabilitatea domiciliului

1. Dreptul la viață, dreptul la integritate fizică, dreptul la integritate

psihică - este prevăzut de art. 22 din Constituție. Dreptul la viață este
cel mai natural drept al omului - este unul dintre cele mai vechi
drepturi consacrate juridic - Declarația Universală a Drepturilor
Omului (DUDO) – prevede în art. 3 faptul că „orice om are dreptul la
viață, libertate și la inviolabilitatea persoanei” - art. 22 din Constituție
ia în considerare viața persoanei în sensul fizic al acesteia, aspect
punctat şi de alin. 3 din art. 22 care prevede interzicerea pedepsei cu
moartea. Aceasta este o interdicție absolută. - dreptul la integritate
fizică - orice atingere adusă integrității fizice, ce se impune din
considerente de ordin social, poate fi luată doar în baza unor
reglementări legale cu condiția respectării principiului constituțional
prevăzut de art.53 din Constituție (caracterul de excepție al
restrângerii exercițiului unor drepturi). - dreptul la integritate psihică -
sub aspect juridic este ocrotit și elementul psihic, nu doar cel fizic -
apărarea acestor 3 dimensiuni ale acestui drept – dimensiuni care pot
fi privite ca drepturi distincte - implică interzicerea torturii, a
pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante - astfel de
prevederi există și în art. 5 al Declarației Universale a Drepturilor
Omului - din prevederile acestui articol rezultă și obligația generală și
corelativă a tuturor cetățenilor, dar și a oricărei autorități sau instituții
publice, sau persoane juridice de drept privat de a respecta aceste
drepturi. Libertatea individuală - este prevăzută de art. 23 din
Constituție. Acest drept exprimă faptul că libertățile nu trebuie
reglementate doar în totalitatea lor, ci şi fiecare în parte - libertatea
individuală are-n vedere: libertatea fizică a persoanei, dreptul unei
persoane de se comporta și mișca liber, dreptul de a nu fi ținut în
sclavie, dreptul de a nu fi ținut într-o formă de detenție, decât în
cazurile prevăzute expres de Constituției și de legi. Dreptul la apărare
- este prevăzut de art. 24 din Constituție; - se află în strânsă legătură
cu libertatea individuală, cu siguranța şi cu securitatea persoanei; - are
2 accepțiuni: una largă – reprezentând totalitatea drepturilor și
regulilor procedurale care oferă persoanei posibilitatea de a se apăra
împotriva acuzațiilor ce i se aduc, să conteste învinuirile, să scoată la
iveală nevinovăția sa; una restrânsă – cuprinzând doar posibilitatea
apelării la serviciile unui avocat.