Tema aleasa, INVIOLABILITATILE – DREPTURI FUNDAMENTALE ALE OMULUI,
prezinta o importanta aparte, reprezentand “nucleul” drepturilor si libertatilor cetatenilor romani, de la care au pornit si celelate drepturi. Caracterul universal al drepturilor si libertatilor cetatenesti i se opune caracterul particular dat de specificitatea fiecarui stat, iar acest subiect nu va inceta sa constituie obiect de studiu atata timp cat societatea va continua sa evolueze. Drepturile fundamebtale sunt acele drepturi subiective, esentiale pentru cetateni ce se regasesc inscrise in acte juridice. In opinia majoritatii doctrinaire, singurul criteriu essential de clasificare al drepturilor si libertatilor fundamentale este cel al continutului acestora: INVIOLABILITATI, reprezinta acele drepturi ce vizeaza viata, libertatea si siguranta persoanei; DREPTURILE SOCIAL – ECONOMICE SI CULTURALE, respectiv acele drepturi care asigura conditiile vietii sociale si economice a persoanei; DREPTURI SOCIAL – POLITICE, sunt acele drepturi care asigura participarea titularului lor la viata sociala si politica; DREPTURI EXCLUSIV POLITICE, care asigura participarea cetatenilor la guvernare; DREPTURI CE REPREZINTA GARANTII CONSTITUTIONALE pentru exercitarea celorlalte drepturi. Scopul analizei acestei teme, este de a-i evidentia importanta, pentru ca daca societatea nu i-ar mai da importanta, atunci astazi nu am mai putea vorbi de un stat de drept, democratic si social. Nu toate popoarele beneficiaza de aceleasi drepturi sau de aceleasi masuri de protectie ale drepturilor, acest lucru se datoreaza regimului politic, fie vointei guvernantilor, fie chiar datorita nivelului economic slab al unui stat. Actualmente cunoastem existenta a trei generatii de drepturi, prin evolutia continua a societatii si prin aparitia a unor nevoi ale acesteia, nu se poate exclude posibilitatea formarii in viitor a celei de a patra generatii de drepturi si anume generatie despre care anumiti autori vorbesc, dreptul persoanei legate de: internet, spatiu virtual, biotica. Din punct de vedere structural, lucrarea este impartita in capitole, iar acestea fiind la randul lor structurate in sectiuni si subsectiuni. Primul capitol este intitulat “ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE FUNDAMENTALE”, fiind dedicat analizei neexhaustive a aparitiei si evolutiei drepturilor fundamentale, sistemelor de protective a acestora, notiunii si naturii juridice a adrepturilor fundamentale, clasificarii acestora conform diferitelor opinii doctrinaire, a corelatiei dintre reglementarile interne si cele internationale si principiilor care realizeaza echilibrul dintre respectarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor. Din antichitate, conceptia drepturilor omului a parcurs un drum greu si anevoios fiind rezultatul indelungatei evolutii a gandirii filosofice, politice, juridice si sociale. Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective, esentiale pentru cetateni ce se regasesc inscrise in acte juridice cu forta suprema, clasificandu-se, conform opiniei doctrinaire majoritare, in drepturi inviolabile, social-economice si culturale, social-politice, exclusive politice si drepturi garantii. Inviolabilitatile si in general drepturile fundamentale au aparut atat ca garantii obiective cat si ca drepturi subiective, avand rolul de protectie a titularului in raporturile sale cu ceilalti membri ai colectivitatii din care face parte sau chiar cu statul. Capitolul al doilea este dedicat analizei “PRINCIPIILOR GENERALE ALE DREPTURILOR SI LIBERTATILOR FUNDAMENTALE”. Principiile dupa care se ghideaza aplicarea acestor drepturi sunt aplicabile nu numai drepturilor fundamentale ci oricaror raporturi sociale reglementate de dreptul constitutional si alte ramuri ale dreptului,; aceea unele din aceste principia ( principiul egalitatii) nu sunt doar principii ale dreptului constitutional, dar si principia generale ale dreptului. Cel de al treilea capitol este dedicate, neavand pretentia de a epuiza subiectul acestora, “ANALIZEI DREPTURILOR INVIOLABILE”, adica a acelor drepturi care prin continutul lor protejaza viata, siguranta fizica si psihica, domiciliul si corespondenta unei persoane precum si libertatea de miscare. Dreptul la viata este un drept regasit in conceptia juridical naturalista si este garantat in mod deosebit fata de alte drepturi, fiind considerat ca un drept absolut, nefiind admise ingerinte ale statului. In cadrul aceluiasi articol in care este reglementat dreptul la viata, se regasesc si dreptul la integritate fizica, precum si la integritate psihica, primul avand in vedere elementele biologice ale individului uman, pe cand cel de-al doilea are in vedere libertatea, comportamentul psihic, rational al fiecarui individ. Libertatea individuala exprima comportamentul meingradit al fiecarui om si drepturile acestuia de a nu fi supus niciunei constrangeri care sa-I determine intr- un fel sau altul conduit, respective liberul arbitru. In cee ace priveste dreptul la aparare, el comporta doua dimensiuni. In sens larg , el exprima posibilitatea fiecarei persoane de a formula aparari in cadrul unui proces (prin prezentarea de probe, dreptul de a avea acces la propriul dosar) iar in ses restrans, consta in dreptul persoanei de a beneficia de asistenta juridica a unui aparator (ales sau numit) pe durata procesului. Constitutia reglementeaza doua acceptiuni si in ceea ce priveste dreptul la libera circulatie si anume: libera circulatie pe teritoriul Romaniei si libera circulatie in afara teritoriului Romaniei. Cetatenilor le este garantat prin normele constitutionale urmatoarele drepturi: de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra si de a reveni in tara. Faptul ca legea fundamental nu a definit conceptul de viata intima, familiala si private, acest lucru a lasat loc de interpretare ajungandu-se sa se considere ca fac parte din acest drept si altele precum: dreptul persoanei la propria imagine, dreptul persoanei de a dispune de ea insasi, confidentialitatea datelor medicale. In sensul jurisprudentei Curtii Europene, elemental definitoriu al dreptului la viata intima, familiala si private se refera la sfera relatiilor inerumane. Normele constitutionale ocrotesc chiar si domiciliul si corespondenta unei persoane, nefiind acceptate ingerinte din partea autoritatilor publice cat si din partea altor subiecte de drept. Ultimul capitol, “GARANTII CONSTITUTIOALE ALE RESPECTARII DREPTURILOR FUNDAMENTALE” este dedicate respectarii drepturilor fundamentale. Garantiile constitutionale se impart in garantii de fond si garantii institutionale, acestea avand menirea de a proteja drepturile si libertatile fundamentale, de a asigura exercitarea acestora in conditii legale precum si de a contribui la perfectionarea continua a cadrului juridic de exercitare a acestora. In procesul de garantare a drepturilor fundamentale, statului ii revin, o serie de obligatii, care se pot clasifica in obligatii negative (de a nu adduce atingere acestor drepturi) si obligatii positive (adica de a-l proteja pe individ impotriva oricaror atingeri aduse). Avand in vedere importanta acestei categorii de drepturi fundamentale, ajungem la concluzia in sensul careia inviolabilitatile reprezinta “nucleul” drepturilor si liberatilor cetatenilor romani, de la care au pornit si celelalte drepturi si totodata acea categorie de drepturi fara de care nu s-ar mai putea vorbi drespre societatea in care astazi noi traim ca fiind un stat de drept, democratic si social.