Laminarea, ca procedeu tehnologic, are urmatoarele scopuri:

sa transforme materialul (lingoul turnat sau semifabricatul intial) in profile de

sectiune dorita din care pot fi prelucrate ulterior piese finite sau pot fi folosite direct
in constructii industriale si civile, instalatii sau alte ramuri ale economiei;
sa schimbe structura grosolana rezultata in urma turnarii intr-o structura fina cu
caracteristici functionale i tehnologice bune.
Laminarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastica la cald sau la
rece, ce se realizeaza prin trecerea fortata a materialului prin intervalul dintre doi
sau mai multi cilindri care se rotesc in sens contrar sau in acelasi sens
antrenand prin frecarea materialul in zona in care are loc deformarea (fig.3, 4).

Utilajul pe care se efectueaza deformarea se numeste laminor, procesul de deformare poarta

numele de laminare, iar produsele rezultate deformarii sunt laminatele.
In functie de sensul de rotatie al cilindrilor si modul de deformare se deosebesc urmatoarele
scheme de laminare:
laminarea longitudinala (fig.5);
laminarea transversala (fig.6);
laminarea elicoidala(fig.7).
Produsele laminate se utilizeaza direct sau pot fi semifabricate pentru celelalte procedee de
prelucrare (extrudare, tragere, forjare, matritare, sudare, aschiere etc), astfel ca laminarea este
procedeul tehnologic ce face legatura dintre metalugia extractiva si cea prelucratoare.
3.3.Bazele teoretice ale laminarii
2.2. Bazele teoretice ale laminarii
In procesul de deformare plastica prin laminare se disting trei stadii:
1. Stadiul prinderii materialului de catre cilindrii laminorului.
2. Stadiul laminarii propriu-zise.
3. Stadiul de iesire al materialului dintre cilindrii laminorului.
Deformarea plastica este o metoda de prelucrare prin care, in scopul obtinerii
unor piese finite sau semifabricate, se realizeaza deformarea permanenta a
materialelor in stare solida (la cald sau la rece) fara fisurare micro sau
macroscopica.