Iemul 1.

Descrierea succintă (2-3 exemple) a legăturii dintre disciplina Tehnologii

de fabricare şi materiale cu una din disciplinele promovate.
Disciplina Studiul şi tehnologia materialelor – legătura cu disciplina Tehnologii
de fabricare şi materiale
1. Tratamentele termice sunt procese tehnologice constând din încălziri, menţineri la o
anumită temperatură, urmate de răciri cu viteze diferite, care se aplică atât semifabricatelor cât şi
pieselor metalice finite, în scopul obţinerii unor asociaţii de proprietăţi cerute de nevoile practicii,
prin modificarea corespunzătoare a structurii (figura 1).

a) b)
Figura 1. Exemplu de prezentare pe desenul tehnic al zonei
tratate termic a unui sector de arbore;
a) Schiţa sectorului tratat termic; b) Vederea 3D a
sectorului tratat termic.

Concluzie: Unele sectoare ale piesei necesită să posede duritate şi rezistenţă la uzură mai înaltă
decât celelalte duritatea va fi HRC 45...50, deci este nevoie de tratat termic (figura 1,a). La
stabilirea tehnologiei de fabricare se va lua în consideraţie această cerinţă.
2. Proprietăţile tehnologice. Aceste proprietăţi se referă la capacitatea de prelucrare a
materialelor prin diferite procedee tehnologice.
a. Turnabilitatea este o proprietate complexă a metalului; un material va fi cu atât mai bun
pentru turnare, cu cât va avea o fluiditate mai bună (mai ales la piese complicate şi cu pereţi
subţiri), o contracţie mai mică la solidificare şi răcire (pericol de deformare, de fisurare, de
formare a retasurii în piesă etc.), o temperatură de topire mai scăzută (cuptoare de topire mai
simple şi ieftine) şi o tendinţă cât mai redusă de segregare (neomogenitate chimică în piesă);
b . Forjabilitatea este proprietatea metalelor şi aliajelor de a putea fi prelucrate prin
deformare plastică la cald respectiv la rece, posedînd o rezistenţă la deformare cît mai mică, la
temperaturi cît mai joase, iar schimbările de formă şi dimensiuni prin deformare, să nu ducă la
fisurare. Forjabilitatea este influenţată de compoziţia chimică a materialului, temperatura şi
viteza de deformare;
 a) b)
Figura 2. Tipuri de jante obţinute prin:
a) turnare; b) deformare plastică.

Concluzie: Dependenţă de materialul utilizat se va alege metoda de obţinere a jantei (figura 2,a
turnarea din aliaje de aluminiu); deformare plastică (figura 2,b din oţeluri).
3. Proprietăţile mecanice
a. Duritatea este proprietatea materialelor de a opune rezistenţă la pătrunderea, în
suprafaţa lor, a unui corp din exterior, mai dur şi nedeformabil. Ea caracterizează rezistenţa la
deformaţii superficiale şi, respectiv, rezistenţa la uzare.
Factorii care determină duritatea sînt: natura materialului metalic (compoziţia chimică,
forţele de legătură metalice etc.), structura sa (reticulară, microscopică, macroscopică),
temperatura, felul solicitării (statică, dinamică) etc.
b. Rezilienţa (sau rezistenţa la şoc), este proprietatea metalelor şi aliajelor de a rezista
la sarcini dinamice. Rezilienţa caracterizează şi gradul de fragilitate al metalului.

a) b)
Figura 3. Piese care sunt încercate la:
a) duritate; b) rezilienţă: 1- braţ, 2 – ciocan pendul, 3 suport.
 Itemul 2. Mai jos sunt date un șir de caracteristici specifice producției de
unicate (U), de serie (S) sau de masă (M). Notați în dreptul fiecărei caracteristici
(cu una din literele U, S, M) cărui tip de producție îi corespunde (pentru fiecare răspuns
corect se acordă 0,5 puncte).

Total – 7,5 puncte

 amplasarea utilajului pe grupe de mașini (tipuri); U

 amplasarea utilajului după succesiunea operațiilor (flux) sau S
combinat;
 calificarea muncitorilor – medie sau redusă, tinzându-se spre M
specializare;
 elaborarea documentației tehnologice nu este indicată; U
 la fiecare loc de muncă se execută o operație într-un timp bine stabilit M
în prealabil;
 mașinile-unelte sau SDV-urile pot fi atât speciale cât și universale; S
 nu există un ciclu de fabricație definit; U
 număr foarte redus de produse; U
 numărul de operații este mai mare decât al locurilor de muncă
U
rezultând o limitare a specializării;
 organizarea este în flux pe baza ritmului producției; M
 piesele se execută în loturi care se repetă; S
 piesele se repetă în mod continuu M
 preț de cost redus chiar dacă echipamentele tehnologice sunt
M
speciale;
 SDV-urile utilizate au caracter universal. U

Itemul 3. Pentru metoda de obținere a semifabricatelor prin laminare este

necesar de:
a) definiți metoda (1p.);
b) desenați schema convențională de laminare, indicând elementele acesteia
(2p.);
c) descrieți succint tehnologia metodei (3p.);
d) enumerați câteva tipuri (forme) de semifabricate obținute prin laminare
(2p.);
e) indicați unele domenii de utilizare a produselor obținute prin metoda
laminare (2p.).
Total – 10 puncte
 a) Definiți metoda
Laminarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin deformare plastică (la
cald sau la rece) caracterizat prin aceea că materialul este obligat să treacă forţat
printre doi cilindri aflaţi în mişcare de rotaţie. Utilajul se numeşte laminor, iar
procedeul laminare. Produsul rezultat este denumit laminat.

a2 Laminarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastică, realizat

prin trecerea forţată a semifabricatului prin spaţiul dintre doi cilindri care se
rotesc în sensuri contrare.

a3 Laminarea este procedeul de prelucrare prin deformare plastică la cald sau

rece realizat prin trecerea forțată a materialului prin spațiul dintre 2 cilindri care
se rotesc în sens opus.

b) Desenați schema convențională de laminare, indicând elementele

acesteia

Figura 4. Scheme la laminare: 1 – cilindri; 2 – semifabricat;

a) laminare longitudinală
b) laminare transversală
c) laminare elicoidală

b1

Schema procesului de laminare: 1 – cilindri laminorului; 2 – semifabricat;

h0 – înălțimea inițială a semifabricatului; h1 – înălțimea după deformare a
semifabricatului
b2.

Schema de principiu a laminarii longitudinale:

1 – semifabricat; 2, 3 – cilindrii; 4 – produs laminat

c) descrieți succint tehnologia metodei (3p.);

1. pregatirea materiei prime;

2. încălzirea înainte de laminare;
3. laminarea;
4. răcirea laminatelor;
5. ajustarea cu operații de tăiere, răcire, îndreptare etc.
In timpul laminarii se produce:
- o micșorare a grosimii materialului;
- o oarecare lățire a materialului;
- o mărire a lungimii materialului.
Pentru a realiza un anumit grad de deformare se execută de obicei mai multe
treceri succesive ale semifabricatului printre cilindrii laminorului, după micșorarea
prealabilă a distanței dintre aceștia.
Pe lângă modificarea formei, efectuată pe cale pur mecanică, metalul este
supus unor modificări structurale, care la rândul lor vor determina variația
proprietăților mecanice.
Din aceste modificări se pot menționa:
- modificări produse de neomogenizarea lingoului;
- modificări rezultate în urma deformării la cald a materialului;
- modificări rezultate în urma modificării la rece a materialului.
d) enumerați câteva tipuri (forme) de semifabricate obținute prin
laminare (2p.);
Figura 5. Profile laminate: a) pătrat; b) rotund; c)dreptunghiular; d)
triunghiular; e) cornier; f) profil U; g) profil I; h) şină de cale ferată.

a) b) c)

d) e) f)
Profile laminate: a) rotund; b) pătrat; c)dreptunghiular; d) profil I; e)
profil U; f) şină de cale ferată.

a) b) c) d) e)
Profile laminate: a) triunghiular; b) profil U; c) profil I; d) profil T; e)
pătrat.
 e) indicați unele domenii de utilizare a produselor obținute prin
metoda laminare

Domenii de utilizare a produselor obținute prin metoda de laminare:

- Semifabricate pentru construcția de mașini;
- Construcții industriale și civile (armatură, diferite profile, etc.);
- Construcții navale;
- Sectorul energetic (echipamentul ce asigură distribuția energiei, etc.).

Itemul 4. Folosind noțiunea de precizie economică stabiliți succesiunea de prelucrare a

suprafețelor cu dimensiunile ø25k6 ( Ra =1,25) și ø50P8 ( Ra =2,5). Tipul de producție – de masă
(pentru fiecare fază corectă se acordă 0,5 puncte).
Total – 3,5 puncte

1. Strunjire (degroșare) – h12 (Rz80)

ø25k6 ( Ra 2. Strunjire (semifinisare) – h10 (Rz20)
=1,25) 3. Rectificare (preventivă) – h8 (Ra2,5)
4. Rectificare (finisare) – h6 (Ra1,25)
1. Lărgire (zencuire-degroșare) – P12 (Rz80)
ø50P8 ( Ra
2. Lărgire (finisare) – P10 (Rz20)
=2,5)
3. Alezare (degroșare) – P8 (Ra 2,5)

Itemul 5. Analizați atent desenul de mai jos. Este necesar să stabiliți:

 care semne convenționale corespund abaterilor de la formă și care este semnificația acestora
(până la 3 puncte);
 care semne convenționale corespund abaterilor de la precizia poziției reciproce a elementelor
geometrice ale piesei și care este semnificația acestora (până la 5 puncte);
 pentru dimensiunile ø 15−0 , 016
−0 , 043 și 14
+ 0 ,045
determinați: dimensiunea nominală, dimensiunile
limită, abaterea superioară, abaterea inferioară, toleranța (până la 6 puncte);
 care sunt parametri rugozității indicați pe desen și prin ce metodă de prelucrare se obțin (până
la 3 puncte).
Total – 17 puncte

 care semne convenționale corespund abaterilor de la formă și care este semnificația

acestora

Abaterea de la cilindricitate este de 0,01 mm

Abaterea de la coaxialitate este de 0,004 mm

 care semne convenționale corespund abaterilor de la precizia poziției reciproce a

elementelor geometrice ale piesei și care este semnificația acestora

Abaterea de la generatoarea găurii cilindrice B este de 0,01 mm

Abaterea de la simetrie față de axa Б a piesei este de 0,1 mm

−0,016
 pentru dimensiunile ø 15−0,043 și 14+ 0,045 determinați: dimensiunea nominală,
 dimensiunile limită, abaterea superioară, abaterea inferioară, toleranța

Dimensiunea Dimensiunea Dimensiunea Dimensiunea Abaterea Abaterea

Toleranța
de pe desen nominală limită de sus limită de jos superioară inferioară
−0,016
ø 15−0,043 15 mm 14,984 mm 14,957 mm -0,016 mm -0,043 mm 0,027 mm
14
+ 0,045
14 mm 14,045 mm 14,0 mm +0,045 mm 0,0 mm 0,045 mm

 care sunt parametri rugozității indicați pe desen și prin ce metodă de prelucrare se obțin

Strunjire de degroșare: Rz80;

Strunjire de semifinisare: Rz20;
Rectificare preventivă: Ra6,25;
(2 ori) Rectificare (finisare): Ra1,25;
Rectificare (foarte fină): Ra0,63.
Strunjire degroșare: Rz80;
Strunjire semifinisare: Rz20;
Rectificare preventivă: Ra6,25;
Rectificare finisare): Ra1,25;
Rectificare foarte fină: Ra0,63.
Strunjire degroșare): Rz80;
Strunjire semifinisare): Rz20;
Rectificare preventivă): Ra6,25;
Rectificare finisare): Ra1,25.
Frezare degroșare: Rz40;
Frezare finisare: Rz10;
Rectificare (finisare): Ra1,25.

Strunjire (degroșare): Rz40

 Titularul disciplinei, conf. dr. __________ A. Balanici

Notă: Pentru frecvență exemplară și participare activă la orele de curs și seminare

fiecărui student i se acordă din start 5 puncte.
Baremul de notare
Nota punctaj Nota punctaj
10 48...50 5 20...27
9 44...47 4 15...19
8 39...43 3 10...14
7 34...38 2 5...9
6 28...33 1 0...4