FIȘĂ DE DOCUMENTARE

FORJAREA
Forjarea - este procedeul de prelucrare prin deformare plastică, la cald sau la rece, care se
execută prin comprimare, fie dinamică (la forjarea la ciocane), fie statică (în cazul forjării la prese), a
unui material metalic între două suprafețe plane (forjarea liberă), sau profilate (forjarea în matrițe).

Scopul operației de forjare este:

- Modificarea formei și dimensiunilor semifabricatului inițial.
- Îmbunătățirea proprietăților mrcanice ale materialelor și aliajelor.

CLASIFICAREA FORJĂRII
a) După gradul de libertate: b) După temperatura de lucru: c) După viteza de deformare:
-forjare liberă; -la cald; - viteze mici;
-forjare de profilare -la rece; - viteze mari;
pe mașini cu destinație
limitată;
-forjare în matriță;

d) După modul de aplicare al forței de deformare

- manuală sau mecanică;
Forjarea liberă – constă în comprimarea succesivă a metalului cu două scule (nicovale), montate pe
ciocane sau prese, dintre care una este fixă și una mobilă Se execută manual sau mecanizat.

Forjarea de profilare – poate fi de mai multe feluri:

- Forjare radială – cu reducere succesivă a secțiunii.
- Forjarea roților dințate – prin care se obțin unele piese sau semifabricate;
- Forjarea prin fluoturnaj – permite obținerea unor piese tubulare cu pereți subțiri plecând de la
semifabricate cu pereți groși.
Forjarea în matriță sau matrițarea – permite obținerea semifabricatelor pentru piese complexe, cu
consum redus de material.

Forjarea prin matrițare

TEHNOLOGIA FORJĂRII

Cuprinde următoarele operații principale:

- Întocmirea desenului piesei brut forjate;
- Determinarea greutății și a dimensiunii semifabricatului inițial;
- Alegerea succesiunii operațiilor și a fazelor de forjare;
- Alegerea utilajului de lucru;
- Alegerea și stabilirea sculelor pentru forjare;
- Stabilirea regimului de încălzire și de răcire a piesei;
- Fixarea normei de timp:
- Stabilirea operațiilor suplimentare (control. Prelucrări prin alte procedee, etc);

Operațiile de bază executate prin forjare

1. Refularea – operația prin care se realizează îngroșarea semifabricatului, micșorându-se în mod
corespunzător lungimea acestuia.
2. Întinderea – operația prin care se realizează alungirea semifabricatului, micșorându-se în mod
corespunzător grosimea acestuia.
3. Găurirea – operația prin care se obține un semifabricat cu gol care strabate complet sau parțial
semifabricatul , cu ajutorul unuia sau mai multor dornuri.
4. Îndoirea – operația prin care se dă semifabricatului o formă curbă, după un anumit contur.
5. Răsucirea – operația prin care o parte a semifabricatului se rotește în jurul axei longitudinale cu
un anumit unghice depinde de configurația piesei finite.
6. Sudare – operația de unire a două sau mai multe semifabricate sau a capetelor aceluiași
semifabricat.
7. Tăierea – detașarea unei părți din piesa forjată sau separarea a două piese forjate împreună.

Utilaje utilizate la forjarea liberă

- ciocanele mecanice – pentru piese mici;
- cicanele pneumatice – pentru piesele mici și mijlocii;
- ciocanele cu abur sau cu aer comprimat – pentru piese mijlocii și mari;
- prese cu fricțiune – pentru piese mici și serie mică;
- prese cu excentric – pentru piese mici și serie mare;
- prese hidraulice – pentru piese mari și foarte mari;

Prin forjare se prelucrează lingourile și semifabricatele laminate

Clasificarea semifabricatelor forjate:

a) După dimensiuni: mici, de mărime mijlocie și mari
b) După greutate: ușoare, de greutate medie și grele.
c) După importanța în exploatare: categoria I – piese fără solicitări deosebite,
categoria II – piese importante sau piese mari;
categoria III – piese foarte importante;
categoria IV – piese cu importanță deosebită;

Produsele obținute prin forjare sunt diverse: axe pentru turbine, coloane pentru prese, cilindrii de
laminoare, arbori cotiți, cârlige, pârgii, bare de legătură. Etc

Semifabricatele laminate folosite ca materie primă în secțiile de forjare sunt:

- Blumurile – semifabricate de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (150x150 mm) sau
dreptunhgiulară (cu lungimi de 2 până la 6 m);
- Țaglele – semifabricate din oțel cu secțiune circulară, reptunghiulară sau pătrată, din care se
laminează bare sau sârme.
- Profilele – bare din metal cu secțiune transversală constantă, cu o anumită formă standardizată:
cornier, L, I, U, H.