Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

LUCRAREA 3
TEHNOLOGII AVANSATE DE DEFORMARE PLASTICĂ LA CALD

OBIECTIVELE LUCRĂRII
Lucrarea urmărește să prezinte tehnologii avansate de deformare plastică la cald:
- procesul de matrițare;
- extrudarea.

ASPECTE TEORETICE

DEFORMAREA PLASTICĂ este metoda de prelucrare prin care piesele finite sau
semifinite se obțin ca urmare a acțiunii unor forțe exterioare, care modifică în mod continuu
sau intermitent, fără îndepărtare de material, forma semifabricatelor supuse prelucrării.

Deformarea plastică la cald se produce la o temperatura superioară celei la care

structura corpului deformat se reface printr-un proces de recristalizare. Pentru majoritatea
materialelor metalice, temperatura la care are loc procesul de recristalizare este aproximativ
0,4 din temperatura de topire, pentru metalele de înaltă puritate este 0,2 T-top., iar la soluțiile
solide de 0,5-0,6 T-top.
Deformarea plastică la cald are deci loc la o temperatură superioară celei de
recristalizare, este însoțită de două procese care au loc simultan: ecruisarea si recristalizarea.

În cadrul acestui proces are loc compactizarea materialului metalic prin sudarea golurilor
provenite din turnare și însemnate modificări structurale, cum ar fi: fărâmițarea grăunților,
formarea texturii cristaline și a structurii fibroase, fărâmițarea unor faze fragile și distribuirea
lor mai uniformă.
Există o evidentă deosebire între structura fibroasă a unui metal prelucrat plastic la rece
și structura fibroasă a aceluiași metal deformat plastic la cald. În metalul prelucrat la rece,
fibrele reprezintă grăunții metalului puternic întinși în direcția de deformare. În materialul
prelucrat la cald nu există asemenea grăunți, deoarece ei sunt recristalizați și transformați în
grăunți mărunți, nedeformați, ca într-un metal recopt. Structura fibroasă de prelucrare la cald
este determinată de incluziunile și de impuritățile solubile care provoacă segregații dendritice
puternice.
Incluziunile fragile sunt sfărâmate și distribuite în șiruri în direcția curgerii principale,
incluziunile plastice alungindu-se în aceeași direcție. Simultan se produce însă recristalizarea,
care transformă grăunții deformați, neacționând însă asupra formei și distribuției incluziunilor.

1
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

În cursul deformării plastice la cald au loc în paralel trei procese, şi anume:

- deformarea rețelei cristaline;
- detensionarea rețelei cristaline;
- recristalizarea.

O deformare corectă la cald trebuie condusă astfel încât să se asigure detensionarea

rețelei cristaline și recristalizarea ei concomitent cu deformarea plastică. Aceasta se realizează
prin desfășurarea procesului de deformare la o temperatură suficient de ridicată, însă trebuie
ținut cont și de terminarea deformării plastice la o temperatură mult superioară celei de
recristalizare.

A. MATRIŢAREA

Matrițarea este procedeul de deformare plastică la cald sau la rece, la care materialul
este obligat să ia forma şi dimensiunile cavității prevăzute în scula de lucru, în funcție de
configurația pieselor care trebuie executate (fig. 1).

Fig. 1 Principiul matrițării:

1 – semi matriță superioară; 2 – semi matriță inferioară;
3 – semifabricat; 4 – cavitatea matriței; 5 – produsul finit (cu bavură)

Avantajul matrițării este de a reducere manopera de prelucrare şi a consumului de

material în adaosurile de prelucrare şi cele tehnologice.
Dezavantajul matrițării, tot în comparație cu forjarea, îl constituie necesitatea de
amortizare a costului matrițelor. Din această cauză prețul de cost al unei piese obținută prin
matrițare este sensibil influențat de mărimea seriei sau a lotului de fabricație.

2
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

După construcția matrițelor şi după modul de deformare al materialelor, matrițele pot fi

închise sau deschise.
La matrițele deschise, canalul de bavură permite scurgerea surplusului de material şi
totodată umplerea completă a cavității matriței. Este important ca semifabricatul ce urmează a
fi forjat să cuprindă suficient metal, în așa fel încât golul matriței să fie complet umplut.
Deoarece este dificil să se introducă o cantitate absolut egală de metal în fiecare loc în timpul
întinderii şi refulării, se introduce o cantitate mai mare, iar excesul de metal va ieși sub formă
de bavură, în momentul apropierii celor două matrițe. Această bavură se va îndepărta după
forjare.

Fig. 2 Tipuri de matrițe

a – matriță simplă, b – matriță dublă, c – matriță închisă, d – matriță deschisă
1 – semi matriță superioară, 2 – plan de separație, 3 – cavitate de lucru, 4 – semi matriță
inferioară

Proiectarea şi execuția matrițelor și a locașurilor de matrițare, dependente de

configurația şi dimensiunile piesei care urmează a fi executată prin matrițare, sunt condiționate
şi de felul utilajului, ciocane, prese (cu șurub, cu excentric, hidraulica, cu fricțiune) sau mașini
cu destinație specială.

Instalațiile folosite pentru încălzirea semifabricatelor în vederea deformării plastice la

3
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

cald trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- să asigure o încălzire uniformă şi pătrunsă;
- să permită reglarea funcționării pentru un anumit regim de încălzire;
- să permită controlul procesului de încălzire;
- să aibă un randament energetic ridicat.

Cuptoarele de încălzire se clasifică (fig. 3) după cum urmează:

Fig.3 Clasificarea cuptoarelor de încălzire

În funcție de felul utilajului, cu sau fără extractor, matrițarea poate fi deschisă, cu bavură
activă sau pasivă şi închisă, cu sau fără colector.
Eficienta matrițării depinde în mare măsură de modul în care a fost conceput desenul de
piesă matrițată. Acest desen se întocmește pe baza celui de piesă finită şi conține în plus, ca
elemente de bază, planul de separație, adaosurile de prelucrare şi cele tehnologice, înclinările
şi racordările de matrițare, precum şi cavitățile de găurire, în cazul pieselor găurite.

4
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

În ultimii ani, s-a dezvoltat un număr impresionant de tehnologii avansate de matrițare,

printre care amintim: matrițarea pe valțuri, electrorefularea, matrițarea cu viteze mari,
matrițarea prin rulare, matrițarea cu cauciuc, matrițarea orbitală, matrițarea din stare lichidă
etc.

B. EXTRUDAREA

Prin extrudare se înțelege procesul de deformare plastică la care semifabricatul sau

produsul finit (bare, profile sau piese) se obțin prin curgerea forțată a materialului metalic printr-
un orificiu calibrat, în care se execută deformarea (denumită matriță) sub acțiunea unei forțe
de comprimare (fig. 4).

Fig 4. Schema de principiu a extrudării:

1 – container; 2 – poanson; 3 – șaibă de presare; 4 – materialul supus presării; 5 – matriță; 6 – inel de
sprijin; 7 – suportul matriței

Extrudarea se poate efectua atât la cald cât şi la rece. Prin extrudarea la cald se obțin
de obicei semifabricate / piese simetrice cu forme de revoluție din toate materialele metalice
deformabile.
După cum am văzut, la matrițare materialul se deformează în întregul său volum, la
extrudare deformarea se realizează succesiv numai în zona focarului deformației.

Avantajele extrudării:

asigură presiuni hidrostatice foarte mari, ceea ce asigură deformarea unor materiale
cu plasticitate foarte scăzută;

5
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

permite obținerea unor profile a unor semifabricate / piese complexe care prin alte
procedee nu pot fi obținute.

Precizia prelucrării este mai bună decât la matrițare, iar consumul de metal este mai
scăzut.
La extrudarea la cald precizia semifabricatelor obținute este mai scăzută decât
extrudarea la rece, totuși apar unele avantaje:
plasticitate ridicată;
procedeul poate fi aplicat pieselor complexe mare ca de formă şi dimensiuni;
rezistența la deformare este mult mai mică (3…5 ori).

După direcția de curgere a materialului extrudarea poate fi:

1. directă (fig. 4 şi fig.5 a);

2. inversă (fig. 5 d şi e),
3. combinată (fig. 5 i)
4. laterală (fig. 5 f).

Din aceste metode de bază se obțin altele, extrudarea directă cu tijă tubulară (fig. 5 b
şi c) sau variante ale extrudării laterale (fig. 5 g şi h).

Utilajele folosite la extrudare sunt similare cu cele utilizate la matrițare (prese mecanice
şi electrohidraulice).

6
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

Fig. 5 Procedee de extrudare la cald a semifabricatelor:

a – extrudarea directă cu tijă plină; b şi c - extrudarea directă a semifabricatelor cu tijă tubulară; d –

extrudarea inversă cu tijă plină; e – extrudarea inversă a semifabricatelor de tip pahar; f – extrudarea laterală; g –
extrudarea tijelor cu înclinație laterală; h – extrudarea tijelor cu înclinație exterioară; I – extrudarea combinată a
semifabricatelor cu tijă bilaterală; F şi Q – direcția de deplasare a sculelor; R – direcția de curgere a materialului.

Sculele folosite pentru extrudare sunt următoarele:

Matrițe (fig. 6)
• Matrițe pentru extrudare directă;
• Matrițe pentru extrudare inversă;
• Matrițe pentru extrudare combinată

7
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

Fig. 6 Tipuri de matrițe pentru extrudare

a – directa; b – inversa
1 – con de deformare; 2 – cilindru de calibrare; 3 – cilindru de ieșire

Poansoane (fig. 7)
• Poansoane pentru extrudare directă
• Poansoane pentru extrudare inversă
• Poansoane pentru extrudare combinată

Fig. 7 Tipuri de poansoane pentru extrudare

a – construcție generală; b – pentru extrudare directă;
c – pentru extrudare inversă

Principalele tipuri de piese ale căror semifabricate sunt extrudate la cald sunt, de
exemplu, cele de automobile (fig. 8). Tot prin extrudare se pot obține cele mai diverse profile
din aliaje de aluminiu sau din oțel.

8
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

Fig. 8 Exemple de forme ale semifabricatelor extrudate la cald:

a – semifabricate cu tijă plină; b – semifabricate tubulare, c – supape de admisie sau de

evacuare; d – ax transmisie de pentru autoturisme

Desfășurarea lucrării

Elemente de proiectare a procesului de matrițare

Întocmirea desenului piesei matrițate

Se pleacă de la desenul piesei finite pe care se aplică o serie de adaosuri (fig.9): adaosuri
tehnologice, se prevăd pentru simplificarea geometriei piesei sau pe acele porțiuni cu detalii
care nu se pot realiza direct din matrițare (găuri, caneluri etc,). Tot adaosuri tehnologice sunt
şi adaosurile prevăzute pentru a ușura extragerea piesei din matriță.

9
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

Fig. 9 Adaosuri prevăzute la o piesă matrițată

Alături de adaosurile tehnologice se prevăd adaosuri de prelucrare, care apar ca

volume suplimentare de metal, care se îndepărtează prin prelucrări mecanice ulterioare
matrițării şi care asigură precizie dimensională sporită sau o rugozitate dată pe unele
suprafețe.
Toleranțele dimensionale se prevăd la toate piesele matrițate şi țin de mărimea şi
configurația piesei, de uzura matrițelor şi a utilajelor de matrițare.

Planul de separație
Planul de separație este planul la nivelul căruia se desfac matrițele din două bucăți pentru
ca piesa să fie extrasă. Alegerea planului de separație trebuie să aibă în vedere umplerea
rapidă a matriței fără deplasări relative a celor două jumătăți. În cazul pieselor simetrice planul
de separație este planul de simetrie al piesei (fig. 10)

Fig. 10 Poziția planului de separație în cazul sferei şi a cubului

Planul de separație se alege funcție de configurația piesei şi condițiile de lucru, dar astfel
încât cavitatea matriței să asigure o adâncime minimă şi o lățime maximă. Totodată planul se
separație trebuie să asigure o suprafață plană (fig.11. III,) şi nu una complicată, (IV ) pentru a
ușura execuția matrițelor, dar şi pentru a tăia cu ușurință bavura.

10
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

Fig. 11 Plan de separație drept sau frânt

Alegerea masei semifabricatului inițial

Alegerea masei semifabricatului inițial are în vedere pe lângă masa piesei finite (Mpf),
masa de metal pierdută prin ardere în timpul încălzirii (Ma), masa bavurii (Mb) şi masa
adaosurilor (Map).

M= Mpf + Ma + Mb + Map

Forma semifabricatului de pornire

Forma semifabricatului de pornire se determină plecând de la desenul piesei forjate care
se intersectează cu un număr de plane perpendiculare pe planul de separație al piesei (fig.12).
Fiecare intersecție determină o suprafață mai mult sau mai puțin complicată. Această
suprafață se echivalează cu o suprafață circulară.

Diametrul acestor suprafețe se distribuie la fel ca în figura 4, obţinându-se forma

semifabricatului de pornire.

În funcție de această formă se alege mai departe succesiunea operațiilor de matrițare şi

se proiectează locașurile de matrițare (fig. 13) care pot fi de profilare, de întindere, îndoire sau
retezare.

11
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

Fig.12 Alegerea formei semifabricatului de pornire în cazul pieselor

complicate care se realizează pe mai multe perechi de matrițe

După matrițare piesa este supusă îndreptării după care este debavurată.
Debavurarea se execută cu ajutorul unei matrițe cu muchii tăietoare (fig.13).

Fig. 13 Schema debavurării unei piese matrițate

12
Tehnologii de procesare a materialelor Îndrumar de laborator

PENTRU CA STUDENTUL SĂ FIE ADMIS LA EFECTUAREA LUCRĂRII TREBUIE SĂ RĂSPUNDĂ

LA TOATE ÎNTREBĂRILE DE MAI JOS

ÎNTREBĂRI DE CONTROL

1. Care sunt obiectivele lucrării?

2. Ce este matrițarea?
3. Enumerați tipurile de matrițe.
4. Care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească instalațiile folosite pentru
încălzirea semifabricatelor?
5. Câte tipuri de adausuri cunoașteți?
6. Cum se alege planul de separație?
7. Ce este extrudarea?
8. Care sunt avantajele extrudării?
9. Enumerați tipurile de extrudare.
10. Care sunt sculele folosite pentru extrudare?
11. Dați exemple de forme ale semifabricatelor extrudate la cald.

CONCLUZII FINALE

Se vor stabili elemente de proiectare a procesului de matrițare, în cazul tehnologii

avansate de deformare plastică la cald.

13