Capitolul 3

PROCEDEE DE PRELUCRARE PRIN

DEFORMARE PLASTICĂ LA RECE
ŞI MATERIALE PRELUCRATE

3.1.Caracteristicile prelucrărilor prin deformare plastică la rece

Prelucrările prin deformare plastică la rece sunt acelea care se realizează

prin tăieri, deformări sau combinări ale acestora, fără încălzirea prealabilă a
materialului şi fără îndepărtare de aşchii. Sculele cu ajutorul cărora se execută
prelucrarea se numesc ştanţe, atunci când se realizează tăierea materialului,
respectiv matriţe atunci când se execută deformarea sau combinaţii de tăiere şi
deformare a materialului. Pe lângă ştanţe şi matriţe, care realizează prelucrarea,
prin montarea lor pe prese, se mai utilizează o serie de alte echipamente, mai
mult sau mai puţin complexe cum sunt foarfecii, instalaţiile speciale de
deformare prin diferite metode neconvenţionale de prelucrare etc.
Semifabricatele utilizate la prelucrarea prin deformare la rece sunt table, benzi,
bare, sârme şi alte profile laminate executate din metale feroase sau neferoase.
Particularităţile prelucrărilor prin deformare la rece fac ca această metodă să fie
cunoscută şi sub denumirea de presare la rece sau de ştanţare şi matriţare la rece.
Prelucrările prin deformare la rece sunt metode moderne, larg utilizate în
construcţia de maşini şi, în special, în construcţia de autovehicule, aeronave,
maşini şi aparate electrice şi electronice, mecanică fină, maşini agricole şi
tractoare, utilaje pentru industria uşoară, produse de uz casnic etc. În marea lor
majoritate, întreprinderile mecanice au o secţie de prelucrări prin presare la rece
mai mult sau mai puţin dezvoltată.
Prin deformare plastică la rece se poate obţine o impresionantă diversitate
de piese şi subansambluri în condiţii economice net superioare prelucrărilor prin
aşchiere. Se pot executa piese cu forme deosebit de diverse, de la cele mai simple
la cele cu grade de complexitate deosebit de ridicate, care sunt dificil sau chiar
imposibil de executat prin alte procedee tehnologice. Interschimbabilitatea
78 Procedee de prelucrare şi materiale

pieselor realizate cu precizii ridicate se constituie, de asemenea, într-un

argument al utilizării pe scară largă a acestor procedee. Calitatea suprafeţelor
pieselor obţinute este una foarte bună, piesele astfel obţinute ne mai necesitând
prelucrări prin alte procedee. Piesele rezultate prin deformare, pentru aceeaşi
rezistenţă şi rigiditate cu piesele turnate, forjate sau laminate, sunt obţinute cu
un consum redus de material. Productivitatea muncii este una deosebită,
datorită mecanizării şi automatizării proceselor de lucru.
Calificarea muncitorilor care lucrează pe prese nu trebuie să fie una
ridicată, un muncitor putând deservi, în acelaşi timp mai multe locuri de muncă.
Sculele folosite sunt, în general, complexe şi se caracterizează prin durabilităţi
ridicate şi foarte ridicate, ceea ce permite utilizarea acestor procedee la producţii
de serie mare. Cu toate că sculele sunt relativ scumpe, în general, pentru fiecare
piesă trebuind proiectată şi construită altă sculă sau măcar elementele sale
active, costul pieselor executate este redus, ca urmare a corelării caracteristicilor
menţionate şi aplicării raţionale a lor.
Pentru ca deformarea plastică la rece să fie avantajoasă este necesară
studierea atentă a formelor şi dimensiunilor pieselor şi tehnologicitatea1 lor
printr-un procedeu sau altul de prelucrare. Tipul producţiei influenţează în mod
decisiv procedeul de prelucrare. Astfel pentru producţia de serie mare şi de
masă dezvoltarea presării la rece se realizează prin utilizarea ştanţelor şi
matriţelor complexe şi a celor combinate simultan – succesiv, prin utilizarea
preselor şi maşinilor speciale automate rapide, extinderea procedeelor de
precizie şi productivitate ridicată care elimină prelucrările prin aşchiere
(calibrare prin presare, extrudarea, formarea prin presare etc.), mărirea
durabilităţii ştanţelor şi matriţelor prin utilizarea carburilor metalice şi a
tratamentelor termo – chimice.
În producţia de serie mică, pe baza tipizării şi normalizării pieselor, se
extinde presarea la rece de grup, folosirea ştanţelor şi matriţelor universale şi
din elemente modulate, precum o serie de metode neconvenţionale ca ştanţarea
şi matriţarea cu cauciuc, ştanţarea şi matriţarea hidraulică, matriţarea cu
impulsuri magnetice, ambutisarea cu încălzirea locală a semifabricatelor etc.

3.2. Clasificarea şi definirea principalelor procedee de prelucrare prin

deformare plastică la rece

Prelucrările prin deformare la rece se clasifică după o serie de criterii cum

sunt: felul deformării materialului prelucrat, precizia de execuţie a pieselor,
modul de asociere a prelucrărilor pe operaţii etc.

1
Prin tehnologicitate se înţelege acea îmbinare a elementelor constructive, care asigură
cea mai simplă şi cea mai economică executare a unei piese, în condiţiile unui volum de
producţie determinat, prin respectarea tuturor condiţiilor tehnologice şi funcţionale
impuse.
Tehnologia presării rece 79

După felul deformării materialului prelucrat, există două grupe principale

de procedee: prelucrări cu detaşarea (tăierea) materialului, la care efortul
depăşeşte limita de rupere şi procedee de deformare la care efortul nu depăşeşte
limita de rupere. Procedeele de tăiere se execută cu ajutorul ştanţelor, de aceea
se mai numesc şi procedee de ştanţare, iar procedeele de deformare se execută
cu ajutorul matriţelor, numindu-se şi procedee de matriţare.
Principalele prelucrări prin deformare plastică la rece se pot împărţi în
următoarele grupe:
- tăierea reprezintă grupa operaţiilor la care o parte din materialul
prelucrat se separă parţial sau total de cealaltă;
- îndoirea şi răsucirea la care prelucrarea se realizează prin încovoierea sau
răsucirea materialului prelucrat;
- ambutisarea prin care are loc deformarea complexă a materialului
datorită trecerii acestuia dintr-o formă plană în una cavă, sau prin
continuarea deformării unui semifabricat cav;
- fasonarea prin care se produce deformarea locală a materialului
prelucrat, fără modificarea grosimii acestuia;
- presarea volumică prin care se realizează modificarea formei şi a
dimensiunilor materialului prelucrat (inclusiv a grosimii) prin
redistribuirea acestuia parţial sau în întreg volumul acestuia;
- asamblarea reprezintă grupa operaţiilor la care prin tăieri sau/şi
deformări ale semifabricatului se realizează îmbinarea a două sau mai
multe piese;
Fiecare subgrupă conţine mai multe procedee, o prezentare a lor fiind
realizată în tabelul 3.1.

Tabelul 3.1. Principalele operaţii de deformare plastică la rece

1. Grupa operaţiilor de tăiere

Nr.crt Operaţia Definirea operaţiei Schema operaţiei

1. Forfecarea Tăierea după un contur deschis,

drept sau curb cu ajutorul a două
tăişuri oscilante

2. Retezarea Tăierea după un contur deschis în

sens transversal pe lungimea
semifabricatului
80 Procedee de prelucrare şi materiale

3. Secţionarea Separarea prin tăiere a două sau

(separarea) mai multe piese care din motive
tehnologice au fost prelucrate
împreună

4. Şliţuirea Îndepărtarea de la marginea

semifabricatului a unei părţi din
material prin tăierea după un
contur deschis

5. Crestarea Tăierea după un contur deschis

pentru separarea parţială a unei
părţi de material

6. Decuparea Tăierea exterioară sau interioară

după un contur închis pentru
separarea unor piese, sau
executarea unor orificii. Cea mai
mică dimensiune transversală a
conturului dmin>5g

7. Perforarea Tăierea după un contur închis

pentru executarea unor orificii cu
dimensiunea dmax<5g (g-grosimea
materialului) şi înlăturarea
deşeurilor

8. Decuparea sau Tăierea după un contur închis cu

perforarea ajutorul unei singure scule cu tăiş,
prin spre a se obţine piese sau găuri cu
străpungere diferite contururi

9. Tunderea Îndepărtarea prin tăiere a plusului

de material de la marginea
semifabricatului ambutisat sau tras
Tehnologia presării rece 81

10. Debavurarea Îndepărtarea prin tăiere a bavurilor

de la piesele matriţate

11 Curăţirea pe Îndreptarea prin tăiere a plusului

contur de material după operaţia de
decupare sau perforare pentru
ameliorarea netezimii suprafeţei
şi obţinerea formei şi
dimensiunilor prescrise

2. Grupa operaţiilor de îndoire

Nr.crt Operaţia Definirea operaţiei Schema operaţiei

1. Îndoire Modificarea formei unui semifabricat

prin încovoiere în jurul unei axe cu
rază de curbură, sau fără şi cu un
unghi. Îndoirea poate fi plană dacă
axa de simetrie a semifabricatului
rămâne în acelaşi plan, sau în spaţiu.

2. Profilarea Îndoirea tablelor şi benzilor pe muchii

sau generatoare paralele între ele şi
paralele cu marginea lor iniţială, în
scopul obţinerii de profile

3. Curbarea Îndoirea tablelor şi benzilor pentru a

le da o formă cilindrică sau conică

4. Îndreptarea Îndoirea în mod convenabil a

semifabricatului şi pieselor pentru a
le îmbunătăţi planeitatea sau
rectilinitatea
82 Procedee de prelucrare şi materiale

5. Răsucirea Torsionarea unui semifabricat în jurul

axei sale longitudinale

6. Roluirea Îndoirea marginilor unui

semifabricat plan pentru a se forma
o suprafaţă cilindrică cu diametrul
mic

7. Înfăşurarea Îndoirea unui semifabricat în jurul

unei axe exterioare sub formă
elicoidală

3. Grupa operaţiilor de ambutisare.

Nr.crt Operaţia Definirea operaţiei Schema operaţiei

1.a Ambutisarea fără Modificarea formei unui

subţierea pereţilor semifabricat plan sau cav într-o
piesă cavă cu diametrul mai mic şi
adâncime mai mare

1.b. Ambutisarea cu Modificarea formei unui

subţierea pereţilor semifabricat de la forma plană la
cea cavă sau mărirea adâncimii
unui semifabricat cu modificarea
intenţionată a grosimii pereţilor

2. Tragerea pe Deformarea unui semifabricat

calapod plan prin întinderea sa şi aplicarea
forţată pe un calapod
Tehnologia presării rece 83

4. Grupa operaţiilor de fasonare

Nr.crt Operaţia Definirea operaţiei Schema operaţiei

1. Răsfrângerea Formarea unui guler în jurul

găurilor perforate sau burghiate
pe piese plane sau pe fundul
pieselor cave

2. Bordurarea Modificarea formei marginii unei

piese

3. Lărgirea Modificarea prin mărirea

(evazarea) progresivă spre capăt a
diametrului unei ţevi sau a unei
piese ambutisate

4. Umflarea Mărirea dimensiunilor trans-

versale a unei piese ambutisate
sau ţevi, cu menţinerea aceleiaşi
dimensiuni la capăt

5. Gâtuirea Reducerea dimensiunilor

transversale a unei piese
ambutisate sau ţevi

5. Grupa operaţiilor de formare

Nr.crt Operaţia Definirea operaţiei Schema operaţiei

1. Laminarea Deformarea metalului prin trecerea STAS 8113-88
acestuia printre doi sau mai mulţi
cilindri
2. Forjarea liberă Deformarea metalului între două feţe STAS 7829-84
plane sau profilate

3. Matriţarea Deformarea metalului cu ajutorul STAS 7829-87

unor matriţe, metalul luând forma şi
dimensiunile locaşului matriţei
84 Procedee de prelucrare şi materiale

4. Refularea Deformarea locală a materialului în

scopul măririi parţiale sau totale a
secţiunii transversale a semifabrica-
tului eventual pentru umple-rea
cavităţii unei matriţe cu o parte a
materialului
5. Extruderea sau Deformarea metalului şi curgerea lui:
extrudarea a) în acelaşi sens cu deplasarea
poansonului pentru obţinerea de
bare, profile sau ţevi (extruderea
directă)
b) în sens invers deplasării
poansonului pentru obţinerea de
piese cave de regulă cu pereţi subţiri
(extrudere inversă)
c) simultan în acelaşi sens şi în sens
invers pentru obţinerea de piese
complexe (mixtă)
6. Rularea Deformarea stratului superficial de
(deformarea material, pentru a imprima pe
plastică suprafeţe cilindrice filete, inscripţii,
superficială la reliefe sau pentru ecruisarea
rece) suprafeţei.
7. Imprimarea, Deformarea materialului prin
reliefarea, imprimare sau reliefarea unor
marcarea inscripţii, desene de mică adâncime

8. Punctarea Imprimarea unor locaşuri conice

puţin adânci pentru marcarea
centrului unor găuri de executat, sau
pe conturul de prelucrat

9. Tragerea Deformarea metalului prin tragere

prin orificiul unei filiere (trefilare-
pentru obţinerea sârmei)

10. Calibrare Presarea materialului în scopul

creşterii preciziei dimensionale şi
netezimii suprafeţelor (parţial sau
total)
Tehnologia presării rece 85

6. Grupa operaţiilor de asamblare

Nr.crt Operaţia Definirea operaţiei Schema operaţiei

1. Fălţuirea Îmbinarea a două table prin îndoiri
(încheierea) paralele cu muchia cu sau fără
bandă de adaos

2. Capsarea Îmbinarea a două sau mai multe

piese prin deformarea unor capse
sau a gulerului uneia din piese care
străbat găurile din celelalte piese

3. Agrafarea Îmbinarea a două piese prin îndo-

irea porţiunilor rezultate prin cres-
tarea uneia din piese sau prin cres-
tarea simultană a pieselor din tablă
4. Înrularea Îmbinarea a două sau mai multe
(bercluirea) piese prin deformarea marginilor
uneia dintre piese peste marginea
celeilalte
5. Sertizarea Îmbinarea a două piese prin
(strângerea prin deformarea parţială a metalului din
presare) una din piese în jurul celeilalte

6. Nituirea Îmbinarea a două sau mai multe

(căpuirea) piese prin căpuirea unor nituri care
le străbat.

7. Ştemuirea Îndesarea materialului pieselor la

locul lor de îmbinare în scopul
etanşării

8. Mandrinarea Îmbinarea etanşă a capetelor de

piese cave în plăci metalice prin
deformarea pereţilor lor.

9. Sudarea prin Îmbinarea a două piese sub

presare la rece acţiunea unor presiuni locale înalte
prin sudare cristalină.
86 Procedee de prelucrare şi materiale

După precizia pieselor prelucrate, procedeele de ştanţare şi matriţare la rece pot

fi:
- procedee cu precizie normală, prin care se obţin piese de precizie medie;
- procedee de precizie, prin care se realizează o precizie dimensională , de formă
sau de poziţie ridicată;
După modul de asociere a operaţiilor, ştanţarea şi matriţarea la rece poate fi:
- simplă, când fiecare operaţie se execută pe câte o ştanţă, matriţă sau instalaţie
specială, la fiecare cursa activă a culisoului presei executându-se o singură
operaţie (de exemplu numai decuparea unui contur exterior sau numai o
perforare sau numai o ambutisare);
- combinate când pe aceeaşi ştanţă sau matriţă, la o cursă activă a culisoului
presei, se execută câteva operaţii sau faze (de exemplu, perforare şi decupare
sau decupare, ambutisare şi perforare etc.).
După felul asocierii prelucrărilor, operaţiile combinate pot fi: simultane,
succesive şi simultan – succesive. La operaţiile combinat – succesive, pe aceeaşi
ştanţa sau matriţă se execută mai multe operaţii simple sau faze, prin deplasarea,
cu câte un pas, a semifabricatului, la fiecare cursă activă a culisoului presei, piesa
rezultând la câteva curse active a culisoului. La operaţiile combinate simultan, piesa
se execută din mai multe operaţii simple sau faze la o singură poziţionare a
semifabricatului şi la o singură cursă activă a culisoului presei. Operaţiile combinate
succesiv – simultan (sau simultan – succesiv) sunt acelea la care piesa se obţine din
mai multe operaţii simple sau faze care au fost combinate atât succesiv cât şi
simultan, la aceeaşi ştanţă sau matriţă. Un exemplu de obţinere a unei şaibe prin
operaţii combinate în diferite moduri este prezentat în figura 3.1.

a
b

d
c

Fig. 3.1. Posibilităţi de obţinere a unei piese de tip şaibă, prin diferite moduri de
asociere a operaţiilor: a) decupare simplă, b) perforare simplă, c) perforare şi
decupare succesivă; d) perforare şi decupare simultană
Tehnologia presării rece 87

În afara operaţiilor propriu - zise de prelucrare prin deformare plastică la rece,

semifabricatele sau piesele prelucrate mai sunt supuse, după caz, şi altor operaţii
cum ar fi: pregătirea, tratamentul termic, lubrifierea, finisarea etc. Ca operaţii de
pregătire se folosesc: îndreptarea, tăierea, debavurarea şi curăţirea semifabricatelor,
lubrifierea, spălarea, degresarea etc. Drept tratamente termice se utilizează
recoaceri, spălări, degresări etc. pentru a se îmbunătăţi prelucrabilitatea
materialului sau pentru a asigura piesei o anumită structură şi proprietăţi. Cele mai
întâlnite operaţii de finisare sunt: polizarea, oxidarea, vopsirea, metalizarea, diferite
operaţii decorative şi anticorosive.
Prelucrările de deformare plastică la rece care cuprind numai tăieri se execută
cu ajutorul foarfecelor (pregătirea) sau cu ştanţe montate pe prese; procedeele care
cuprind măcar o operaţie de formare se execută cu ajutorul matriţelor montate pe
prese, sau cu ajutorul unor instalaţii sau maşini speciale.
Alegerea tipului de ştanţă combinată se face în funcţie de gradul de precizie şi
de dimensiunile pieselor. De obicei, atunci când precizia pieselor este ridicată (în
clasele 4 – 6 de precizie), se aleg ştanţe simultane, indiferent de dimensiunile
pieselor, şi uneori, pentru piese mici se pot utiliza şi ştanţe succesive. Pentru piesele
cu precizie scăzută se aleg ştanţe succesive, în timp ce pentru executarea pieselor
de precizie medie se utilizează fie ştanţe succesive pentru piese mici fie ştanţe
simultane pentru piese mari.

3.3. Materiale şi semifabricate utilizate pentru prelucrări prin deformare

plastică la rece

3.3.1. Comportarea materialelor la deformare

Pentru prelucrările de deformare plastică la rece se utilizează atât materiale

metalice (feroase şi neferoase) cât şi materiale nemetalice (hârtie, carton presat,
piele, pâslă, cauciuc, mase plastice, produse cu azbest etc.). În construcţia de
maşini se utilizează, cu precădere, materiale metalice, de aceea în continuare se va
insista asupra comportării lor în timpul deformării.
Materialele metalice, în funcţie de comportarea lor la deformare, se clasifică în:
fragile, plastice, vâscoase, deosebindu-se între ele prin modul în care diferiţii factori
tehnologici (gradul de deformare, viteza de deformare, presiunea hidrostatică de
deformare) influenţează asupra rezistenţei la deformare a materialului. Un material
ideal – plastic ar fi acela care ar avea capacitatea de a suferi deformaţii remanente
mari, care produc schimbări structurale în masa acestuia, fără ca viteza şi gradul de
deformare să influenţeze rezistenţa la deformare. La aceste materiale
deformaţiile elastice sunt mult mai mici decât cele plastice, putând fi neglijate.
Materialele ideal – vâscoase pot suferi numai deformaţii remanente fără ca
deformarea să conducă la modificări structurale în masa lor. Majoritatea
materialelor metalice care se prelucrează prin deformare la rece fac parte însă din
grupa materialelor plastico – vâscoase, adică au însuşiri comune atât materialelor
plastice cât şi celor vâscoase.
88 Procedee de prelucrare şi materiale

Capacitatea de prelucrare prin deformare plastică la rece a materialului este

cu atât mai bună cu cât sunt asigurate simultan cât mai multe din următoarele
condiţii:
- limita de curgere  c are valoare cât mai mică – prin aceasta micşorându-se
deformaţiile elastice de arcuire;
- diferenţa dintre rezistenţa la rupere şi rezistenţa la curgere  r -  c este cât
mai mare - ceea ce asigură o zonă mare pentru deformări;
- alungirea relativă (ε) are o valoare cât mai ridicată, iar gâtuirea relativă ()
are o valoare mică;
- raportul  c /  r este cu atât mai mic cu cât  este mai mare.
Principalii factori tehnologici care influenţează asupra comportării la
deformare a materialelor metalice sunt temperatura materialului deformat, viteza
de deformare şi mărimea presiunii hidrostatice la deformare. Creşterea
temperaturii materialelor conduce la creşterea agitaţiei termice a atomilor şi, astfel,
deformarea se produce la tensiuni mai mici, proprietăţile de vâscozitate fiind în
acest caz predominante. Se face observaţia că, în cazul unor materiale metalice,
datorită transformărilor de faze la creşterea temperaturii, rezistenţa la deformare,
pentru anumite intervale de temperatură, poate chiar să se mărească.
Prin creşterea gradului de ecruisare se obţine o reducere a modulului de
ecruisare şi se amplifică tendinţa de comportare vâscoasă a materialului. Gradul de
deformare are o influenţă mai mare asupra materialelor cu plasticitate redusă şi
medie, plasticitatea fiind mult superioară în cazul structurilor de deformare decât
în cazul structurilor de turnare.
Viteza de deformare are importanţă, în special în cazul materialelor cu
comportări vâscoase. Utilizarea unor viteze foarte mari de deformare, în cazul
folosirii energiilor obţinute prin explozii, de exemplu, a permis deformarea
materialelor cu rezistenţe foarte mari şi s-au realizat forme foarte complicate,
datorită îmbunătăţirii curgerii materialului în cavitatea matriţei şi schimbării
modului de comportare a materialului la deformare. Plasticitatea materialului se
îmbunătăţeşte în cazul stărilor de eforturi unitare cu tensiuni de comprimare şi a
celor spaţiale.
Un element deosebit de important ce influenţează plasticitatea materialelor,
atât prin natura şi modul de aşezare a elementelor de aliere cât şi prin
transformările de fază ce se produc, este compoziţia chimică. Se apreciază că
metalele pure au o plasticitate mult mai bună decât aliajele. La oţeluri, prin creşterea
conţinutului de carbon în masa de bază a fierului (caracterizat prin plasticitate
ridicată), capacitatea la deformare scade continuu. Manganul creşte plasticitatea
oţelurilor nealiate, ca urmare a formării cu sulful din oţel a sulfurii de mangan, prin
care se evită formare sulfurii de fier ce produce fragilitatea (în special la cald) a
oţelurilor. Siliciul, în cantitate mai mică de 0,3%, şi vanadiul nu influenţează
plasticitatea oţelurilor, iar nichelul şi molibdenul măresc plasticitatea dar şi
rezistenţa oţelurilor. Cromul micşorează plasticitatea şi măreşte rezistenţa la
deformare a oţelurilor în timp ce wolframul reduce plasticitatea.
Tehnologia presării rece 89

3.3.2. Materiale şi semifabricate feroase utilizate la prelucrările prin

deformare plastică la rece

Materialele metalice folosite pentru prelucrări prin deformare plastică la rece

sunt livrate, cel mai des, sub formă de table, benzi, bare, sârme, ţevi, profile
laminate etc. Aceste materiale au diferite grade de ecruisare, şi anume: moale
(recopt), un sfert tare, jumătate tare şi tare, iar pentru unele aliaje neferoase: călit,
îmbătrânit natural şi artificial.
Cele mai utilizate aliaje feroase în prelucrările de deformare plastică la rece
sunt oţelurile. Aşa cum s-a arătat, creşterea conţinutului de carbon conduce la
creşterea rezistenţei mecanice şi la reducerea calităţilor de plasticitate. Sunt
recomandate materialele cu structură uniformă, feritică sau ferito-perlitică, fără
incluziuni metalice şi cu conţinut în elemente de aliere cât mai restrâns. Se
utilizează adesea oţeluri calmate dezoxidate cu Al sau Ti. Evitarea apariţiei
crăpăturilor superficiale şi a aspectului necorespunzător al suprafeţei tablelor
subţiri se face prin operaţia de dresare, prin laminarea la rece în laminoare speciale
prevăzute cu mai mulţi cilindri, pentru reducerea cu circa 2% a grosimii. Câteva
mărci de oţeluri, mai des utilizate în prelucrările de presare la rece, şi tipurile de
semifabricate, sunt indicate în tabelul 3.2.

Tabelul 3.2. Materiale feroase destinate prelucrării

prin deformare plastică la rece

Gama de
Denumire Materialul şi
Nr. Starea de Grosimi/ Domeniul de
semifabricat semifabricatul
crt. livrare diametre utilizare
şi STAS folosit
în mm
1. Oţel carbon
Tablă subţire obişnuit de uz
pentru general, STAS Operaţii de
construcţii 500/2 -80 şi Recoaptă 1…4 separare la
mecanice, oţeluri carbon rece şi îndoire.
STAS 901-80 de calitate
STAS 880-88
Oţel carbon cu Recoaptă: Pentru
compoziţia - table ştanţare şi
Tablă chimică indicată decapate TD; ambutisare
2. decapată, în STAS 11509- - table deca- 0,2…4 obişnuită.
STAS 11509-80 80 pate pentru
ambutisare
TDA.
Table şi benzi Ştanţări şi
Oţel carbon cu
de oţel, ambutisări
compoziţia Recoaptă şi
laminat la adânci pentru
3. chimică dresată după 0,5…3
rece, pentru piese de
indicată în recoacere.
caroserii auto caroserii auto
STAS 10318 - 80
STAS 10318-80
90 Procedee de prelucrare şi materiale

În şase clase, Prelucrarea

după starea pieselor prin
Benzi înguste
Oţeluri carbon de ecruisare: ambutisare,
din oţel
obişnuite de uz fm (foarte ştanţare,
carbon,
4. general pentru moale); m 0,3 …3,5 îndoire.
laminate la
construcţii, (moale); 1/4
rece, STAS
STAS 500/2 -80 t (1/4 ta-
1985
re);1/2t; 3/4t
şi t (tare).
Oţeluri carbon Lucrări de
obişnuite de uz tinichigerie,
general pentru găleţi, butoaie.
Tablă neagră
5 construcţii, Recoaptă 0,25…1 Se folosesc rar
STAS 1946 - 80
STAS 500/2-80 - pentru
mărcile OL 32 şi ştanţare şi
OL34 ambutisare
6. Benzi late din Conform Produse
oţel, laminate STAS 9724-90 prelucrate la
0,30 …
la rece, STAS STAS 10.318 -80. Laminat rece, în special
3,0
9150 - 80 prin
ambutisare.
7. Benzi late din Oţel carbon şi Laminată 3,0 … Profilele
oţel laminate oţel aliat cu sau trasă la 12,0 formate la rece
la cald în rezistenţa de rece pentru
rulouri, max. 800 construcţii
STAS 9236 -80 N/mm2 metalice
conform
STAS 9236-80
8. Table subţiri Oţeluri pentru Laminată la 0,40 … Fabricarea
din construcţii, rece 3,50 ţevilor sudate,
oţel, laminate conform construcţii
la rece, STAS 9724-90 metalice şi
STAS 9624 - 89 STAS 10.318 - 80 mecanice etc.
10. Tablă groasă Tablă laminată Normalizată 4,0 … Execuţia
pentru din oţel cu 80 pieselor
ambutisare şi conţinut scăzut ambutisate la
îndoire la rece, de carbon, rece sau
STAS 11501 - elaborat în emailate.
80 convertizoare
LD marca A21
11. Oţel rotund Conform În patru stări Conform Fabricarea
tras, destinat STAS 880 - 80; conform STAS şuruburilor
fabricării STAS 7450 -89; STAS 382-80 1800; şi piuliţelor
şuruburilor şi STAS 791 -81 . d=2 …70 prin
piuliţelor prin deformare
deformare plastică la
plastică la rece.
rece, STAS
9382 - 89
Tehnologia presării rece 91

12. Tablă Tablă decapată, În două 0,22 … Executarea

cositorită conform categorii: TC 0,6 ambalajelor, a
şi TCA capacelor
pentru cutii,
borcane, sticle.
Se prelucrează
prin ştanţare şi
ambutisare
obişnuită.
13 Tablă Oţel silicios Recoaptă 0,5 Constr. maş.
silicioasă uniform, electrice,electr
pentru maşini nedecapată, omagneţi etc.
electrice în trei calităţi
rotative de materiale
EI; II; şi III

14. Benzi de oţel Conform În două stări, 0,2 … Arcuri diferite,

laminate la STAS 795 - 92 după gradul 2,2 utilizate în
rece pentru de ecruisare: construcţia de
arcuri, m - moale; maşini.
STAS 7655 -80. e - ecruisată.
15. Benzi de oţel, Din oţel, Netratat 2 …5 Profiluri, ţevi
STAS 908 - 88 conform termic, cu etc.
STAS 500 - 80 şi marginile
STAS 880 - 88 naturale
16. Oţel lat Oţeluri carbon Conform 5… 16
calibrat, STAS obişnuite de uz STAS 6972-
6972 -90 general pentru 90
construcţii,
Diverse
STAS 500-80.
construcţii
Oţel carbon de
metalice
calitate STAS
880–80 şi oţel
aliat STAS 791-
81
17. Oţel lat, Oţeluri carbon Conform 5 … 50
STAS 395 -87 obişnuite STAS STAS 395 -87
500 - 80 Oţel
carbon de cali-
tate STAS 880 -
80 şi oţel aliat
STAS 791 –81

18. Tablă din oţel Oţel, laminat la - 2 Fabricarea

pentru butelii cald şi decapat. buteliilor de
de gaz petro- gaz petrolier
lier lichefiat, lichefiat.
92 Procedee de prelucrare şi materiale

Materialele metalice şi aliajele lor se pot împărţi în funcţie de plasticitate şi

gradul de ecruisare în patru grupe, tabelul 3.3.

Tabelul 3.3. Gruparea materialelor metalice

Gru- Plasti- Gradul de , % Materiale

pa citatea ecruisare
1 Înaltă Mare 0,25 … Cupru recopt, permaloy, Kovar,
0,30 aliaje de titan etc.
2 Mare Mediu 0,20 … Oţeluri cu conţinut mic de
0,25 carbon (OLC 10, OLC 15 etc.),
alamă şi aluminiu recoapte etc.
3 Medie Puţin 0,15 … OLC 20, oţeluri aliate cu crom şi
ecruisabile 0,20 nichel, aluminiu ecruisat etc.
4 Mică Foarte puţin 0,10 … Oţel cu conţinut mediu de
ecruisabile. 0,15 carbon: OLC 35 … OLC 50 etc.

Recomandările generale privind alegerea materialelor, pentru diferite

prelucrări prin separare şi deformare plastică la rece, sunt date în tabelul 3.4.

Tabelul 3.4. Recomandări privind alegerea materialelor pentru prelucrări prin

separare şi deformare plastică la rece.

Tipul prelucrării Recomandări generale

Tăiere
Îndoire cu raze mici şi mijlocii,
ambutisări cu grade mici de
deformare (piese cu adâncime
mică)
Ambutisare cu grade mari de
deformare (ambutisarea
adâncă).
Deformare volumică la rece
Alungire relativă scăzută. Rezistenţă mică la
rupere, pentru ca prelucrarea să se poată
executa cu un consum de energie redus.
Alungiri relative de valoare medie (10% -
20%);
Rezistenţă la rupere de valoare mijlocie.
Raportul dintre limita de curgere şi rezistenţa
la rupere cu valori cât mai mici;
Alungirea relativă ridicată.
Alungirea relativă ridicată;
Limita de curgere redusă.

Pentru prelucrările prin separare la rece normale se recomandă utilizarea

unor materiale mai tari, respectiv cu ecruisare mai intensă (cu alungire relativă
mai redusă, spre a se micşora tendinţa formării bavurilor de-a lungul conturului
de tăiere).
Principalele caracteristici mecanice ale tablelor şi benzilor din oţel sunt date
în tabelul 3.5.
Tehnologia presării rece 93

Tabelul 3.5.Caracteristicile mecanice ale tablelor şi benzilor din oţel la

ştanţare

Denumirea materialului Marca Rezistenţa la Rezistenţa la Alungire

conform forfecare τ, rupere,  r , în relativă,
STAS în daN/mm2 daN/mm2 Amin.,%
Tablă subţire din oţeluri A5 - A10
carbon obişnuite de uz OL32 28-34 32-40 33-28
general pentru construcţii, OL34 29-36 34-42 31-26
STAS 500/2 - 80 OL38 33-40 38-47 25-21
OL42 36-45 42-52 23-19
OL50 43-53 50-62 19-15
OL60 52-62 60-72 14-11
OL70 ≥60 ≥70 10-8
A5
Tablă subţire din oţel carbon OLC 10 29 34 31
de calitate, recoaptă OLC 15 32 38 27
STAS 880 - 88 OLC 20 36 42 25
OLC 25 39 46 23
OLC 30 43 50 21
OLC 35 46 54 20
OLC 40 49 58 19
OLC 45 50 61 16
OLC 50 54 62 14
Tablă subţire din oţel carbon OLC 10 38 - 69 45 - 80 3
de calitate, ecruisată OLC 15 43 - 73 45 - 80 3
STAS 880 - 88 OLC 20 43 - 73 50 - 85 2
OLC 25 47 - 77 55 - 90 2
OLC 30 56 - 82 65 - 96 2
OLC 35 56 - 82 65 - 96 2
OLC 40 56 - 86 65 - 100 2
OLC 45 60 - 90 70 - 105 1,5
OLC 50 64 - 95 75 - 110 1,5
Oţeluri pentru table şi benzi A1 - 27-41 26
ambutisate, A2 - 27-39 30
STAS 9485 - 80,STAS 11501- A3 - 27-37 34
80 A21 - 34-44 25
Oţeluri pentru table şi benzi
A4 - 27-37 30
de caroserii auto, STAS
A5 - 27-37 36
10318-80
Oţeluri pentru table mijlocii
şi groase decapate, A30K - 27,4 28
STAS11509-80
Oţeluri pentru table subţiri şi B1 25 - 49 -
benzi late, STAS 9724 - 80 B2 27 - 43 23

În tabelul 3.6 sunt date caracteristicile mecanice recomandate pentru tablele

şi benzile de oţel pentru diferite prelucrări.
94 Procedee de prelucrare şi materiale

Tabelul 3.6. Caracteristicile mecanice recomandate tablelor şi benzilor din oţel

pentru diferite prelucrări

Domeniul de utilizare  r ,daN/mm2 Ra/Rm  HB Indicele

(max) (c / r ) % (max) Erichsen
(min)
Decuparea pieselor plane 65 1-5 84-96 6-7
Decuparea, îndoirea simplă 50 4-14 75-85 7-8
cu r>2s şi α = 900
transversal pe direcţia de
laminare.
Ambutisare puţin adâncă, 42 13-27 64-74 8-9
îndoire transversal pe
direcţia de laminare, sau la
900, paralel cu direcţia de
laminare şi r≥0,5s.
Ambutisare adâncă (se 37 24-36 52-64 9-10
admit linii de forfecare).
Ambutisare adâncă 33 33-45 38-52 10-12
Piesele de caroserie care nu 0,65 45 40 =(0,5…0,7)
necesită ambutisare adâncă mm faţă
(uşi, plăci, etc.) de
standard
Piese de caroserie 0,70 40 40 După
ambutisate adâncă care standard
admit mici defecte de
suprafaţă.
Piese de caroserie care 0,60 50 38 +(0,7-1,0)
necesită ambutisare adâncă mm, faţă
(aripi, capote, măşti). de
standard

3.3.3. Materiale şi semifabricate neferoase utilizate la prelucrările prin

deformare plastică la rece

Prin deformare plastică la rece se pot prelucra o gamă mare de aliaje neferoase,
ţinându-se seama, în special de compoziţia chimică şi de microstructura lor. În
continuare, pe scurt, se vor prezenta cele mai utilizate materiale neferoase.
Alamele (aliaje cupru – zinc) au o plasticitate bună, în special, pentru procente
de zinc mai mici ca 30 %. Alamele speciale, cu aluminiu (sub 2% Al) sunt folosite,
datorită bunei lor plasticităţi, pentru fabricarea ţevilor pentru condensatoare.
Alamele cu staniu, au în compoziţie pe lângă cupru şi zinc, mici cantităţi de staniu ce
îmbunătăţesc proprietăţile de plasticitate.
Bronzurile sunt aliaje cupru – staniu şi sunt deformabile, mai ales atunci când,
procentul de staniu nu depăşeşte 8 – 9 %. Bronzurile cu aluminiu, cu conţinut mai
Tehnologia presării rece 95

mic de 7% Al au o bună deformabilitate la rece, iar bronzurile cu beriliu se utilizează

pentru conţinuturi mai mici de 2-2,7% Be.
Aliajele de tip Monel (pe bază de nichel şi cupru) au sub 70 % Ni şi 30 % Cu,
putând conţine şi mici adaosuri de Fe şi Mn. Ele au o bună deformabilitate,
livrându-se sub formă de sârme, profile, bare sau table.
Aliajele Alpaca cu 55-65% Cu, 15-18% Ni şi 17-27 % Zn au un aspect frumos şi o
prelucrabilitate prin deformare plastică la rece foarte bună.
Aluminiul tehnic (99,9 – 99,5%Al) şi aliajele aluminiului sunt deformabile.
Aliajele Al-Mg cu până la 6% Mg au o plasticitate ridicată, mai bună decât aliajul
Al-Mg-Si. Aliajul Al-Cu-Mg (duraluminiu) este deformabil şi este susceptibil de
durificare structurală prin călire şi îmbătrânire. După aplicarea unui tratament de
revenire, plasticitatea duraluminiului este destul de bună.
În tabelul 3.7 sunt prezentate câteva din cele mai des utilizate materiale
neferoase şi tipurile lor de semifabricat.

Tabelul 3.7. Metale şi aliaje neferoase destinate prelucrării prin deformare

plastică la rece

Gama de
Denumire Materialul şi
Nr. Starea de Grosimi / Domeniul de
semifabricat semifabricatul
crt. livrare diametre utilizare
şi STAS folosit
în mm
1. Table din Cupru, conform În trei stări 0,5 … 5 Diferite
cupru, STAS STAS 270/1 - 80: de ecruisare: produse ca:
426/2 - 80 Cu 99,97%; O - moale; radiatoare
Cu 99,95% ; HA - auto, apa-
Cu 99,9% jumătate rataj electric,
tare; recipienţi din
HB - tare. industria
chimică etc.
La prelucrări
În trei stări prin ştanţare,
Cupru conform de ecruisare: îndoire sau
Benzi din
STAS 270/1 - 80: O - moale; ambutisare,
cupru
2. Cu 99,9%; HA - 0,1 … 2 pentru piese
STAS 427/2 -
Cu 99,95%; jumătate cu bună
80
Cu 99,97%. tare; conductibilit
HB - tare. ate termică şi
electrică.
Cupru conform
STAS 270/1 – Diferite
Discuri din 0,8
80: În stare lucrări prin
3. cupru …1,5
Cu 99,9%; moale. ştanţare şi
STAS 2673 - 80
Cu 99,95%; matriţare.
Cu 99,97
96 Procedee de prelucrare şi materiale

Aliaje CuZn În trei stări

STAS 95 - 87 de ecruisare: Lucrări de
Table din
CuZn10;CuZn15 O - moale; 0,5 ştanţare,
4. aliaje CuZn,
CuZn20;CuZn30 HA-jumătate …5 îndoire şi
STAS 289/2-80
CuZn36;CuZn37 tare;HB - ambutisare.
tare.
5. Benzi de aliaje Aliaje CuZn, În trei stări 0,1 În industria
de cupru - zinc conform de ecruisare: …2 constr. de
(alamă), STAS 95 - 87. O - moale; maşini,
STAS 290/2 - HA - industria
80 jumătate chimică,
tare; pentru piese
HB - tare. ştanţate,
ambutisate şi
matriţate.
6. Discuri de Aliaje CuZn 36, În stare 0,8… Lucrări de
alamă, conform moale 1,5 ştanţare şi
STAS 2674 -80 STAS 95 - 87 ambutisare.
Table din Aluminiu, În patru stări 0,3 Lucrări de
aluminiu, conform STAS de ecruisare: … ştanţare şi
STAS 428/2-80 7607 - 88 M - laminat; 5,0 ambutisare,
Al 99,0; Al 99,5 O - recopt; în industria
7.
şi HD-jumătate chimică,
Al 99,7. tare; HH- alimentară şi
tare. constr. de
maşini.
8. Benzi din Aluminiu, În patru stări 0,1 Lucrări de
aluminiu, Al99,0; Al 99,5 de ecruisare: … ştanţare,
STAS 5681 -81 şiAl 99,7. M - laminat; 3,0 ambutisare,
O - recopt; ştampare.
HD jumătate
tare; HH-
tare
9. Discuri din Aluminiu, În două stări 0,4 Lucrări
aluminiu Al 99,5 şi Al 99 de ecruisare: … diverse de
moale şi 10 ştanţare şi
jumătate ambutisare.
tare.
10. Table din zinc Zinc, conform 0,3 Diverse
şi aliaje de STAS 646 -88 … lucrări.
-
zinc, STAS 488 şi 6,0
- 87 STAS 3201 -80
11. Table şi benzi Aliaje Cu-Ni-Zn, Stări de 0,5-5 Lucrări
din aliaje conform livrare: O table diverse de
Cu-Ni-Zn STAS 1096 - 83 moale; HA - 0,1- ştanţare,
(Alpaca) CuNi18Zn27 jumătate 2,5 îndoire,
(curent) tare; HB - benzi ambutisare.
tare; HC -
foarte tare
Tehnologia presării rece 97

12. Table şi plăci Plumb, conform 0,8…15 Diverse

din plumb, STAS 663 - 88 table şi lucrări
STAS 400 - 85 - 20…30
plăci

13. Benzi din Plumb 0,2…2 Diverse

plumb - lucrări
STAS 491 - 70
14. Bare rotunde Aluminiu Stări de d =5-75 Lucrări de
din aluminiu, Al 99; Al 99,5; livrare: m - deformare
STAS 2339/2 - Al 99,7 moale; 1/2 plastică
80 tare; t - tare. volumică.

15. Bare rotunde Cupru conform, În trei stări d =5-50 Lucrări de

din cupru, STAS 270/1 - 80 de ecruisare: deformare
STAS 391/2-87 Cu 99,9%; O - moale; plastică
Cu 99,95%; HA - volumică
Cu 99,97. jumătate
tare;
HB - tare.

16. Bare rotunde Aliaje CuZn În trei stări d = 3 -50 Lucrări de

din aliaje Cu- STAS 95 - 87 de ecruisare: deformare
Zn CuZn 10; CuZn O - moale; plastică
STAS 291/2-80 15;CuZn 20; HA - volumică
CuZn30;CuZn jumătate
36; CuZn 37. tare;
HB - tare.
17. Bare pătrate Cupru conform, În două stări: latura Lucrări de
trase din STAS 270/1 - 80 O - moale; 8…. deformare
cupru STAS Cu 99,9%; HA jumătate 50 mm plastică
393/2-84 Cu 99,95%; tare; volumică
18. Bare drep- Cupru conform, În două stări axb = Lucrări de
tunghiulare STAS 270/1 -80 deecruisare: 5x3… deformare
din cupru Cu 99,9%; O - moale; 100 x 20 plastică
STAS 392/2 - Cu 99,95%; HA jumătate volumică.
80; STAS tare;
11536-80

19. Ţevi din cupru Cupru conform, În două stări d =5… Lucrări
STAS 523/2-80 STAS 270/1 - 80 ecruisare: 80 diverse de
Cu 99,9%; O - moale; ştanţare
Cu 99,95%; HA - jumă- îndoire etc.
tate tare la rece.

În tabelul 3.8 sunt date principalele caracteristici ale tablelor şi benzilor

fabricate din aliaje neferoase.
98 Procedee de prelucrare şi materiale

Tabelul 3.8. Caracteristicile mecanice ale tablelor şi benzilor din aliaje

neferoase la ştanţare

Denumirea Marca Rezistenţa la Rezistenţa la Alungirea

materialului conform forfecare τ, în rupere, în relativă,
STAS daN/mm2 daN/mm2 A5,min.,%
Table şi benzi din CuZn10 23,2 27,0 50
Alamă, CuZn15 23,6 27,5 55
STAS 95 - 80 CuZn20 23,6 27,5 57
CuZn30 20,0 25,0 60
CuZn36 24,25 28,2 62
CuZn37 24,4 28,4 66
Bronzuri (Cu-Sn) CuSn 6 35,3 41,0 60
deformabile, CuSn8 39,6 46,0 52
STAS 93 - 80 CuSn4PbZ 37,0 43,0 56
n4

În tabelul 3.9 sunt date valorile generale ale rezistenţelor la forfecare

pentru diferite materiale.

Tabelul 3.9. Rezistenţa la forfecare pentru diferite materiale

τ, în daN/ mm2
Materialul
Recopt Ecruisat
Table de oţel:
cu 0,1%C 25 32
cu 0,2%C 32 40
cu 0,3%C 36 48
cu 0,4%C 45 56
cu 0,6%C 56 72
cu 0,8%C 72 90
cu 1,0%C 80 105
Oţel silicios 45 56
Oţel inoxidabil 52 70
Tablă din bronz 36 56
Alamă 32 50
Cupru 25 38
Duraluminiu 20 28
Aluminiu 22 38
Aliaje de magneziu, la rece 10 15
Aliaje de magneziu, încălzite la
300oC 5 7
Zinc 12 20

Plumb 2-3
Staniu 3-4
Tehnologia presării rece 99

3.3.4. Materiale nemetalice prelucrabile prin deformare plastică la rece.

Materialele nemetalice prelucrabile prin ştanţare şi matriţare la rece se

împart în două grupe:
- materiale pentru garnituri ca: hârtie, clingherit, carton, carton presat, piele,
fetru, pâslă, cauciuc, pânza cauciucată, ţesături din bumbac şi lână etc.;
- materiale de construcţii electroizolante şi termoizolante ca: mase plastice
stratificate (textolitul, ghetinaxul, textolitul sticlos, azbotextolitul, materiale
plastice fibroase, materiale plastice pe bază de lemn stratificat, etc.), mase
plastice în blocuri (sticla organică - plexiglas, celuloidul, policlorura de vinil,
viniplastul etc.), ţesături şi obiecte din azbest (hârtie de azbest, pânză
azbometalică de armare etc.), mica şi micanitele etc.
În tabelele 3.10 şi 3.11 sunt date rezistenţele la forfecare pentru principalele
materiale nemetalice în cazul decupării pe ştanţe obişnuite şi în cazul decupării
prin străpungere cu ştanţe cu cuţite de tăiere.

Tabelul 3.10. Rezistenţa la forfecare a materialelor nemetalice în cazul

decupării prin ştanţare
Materialul Rezistenţa la for- Materialul Rezistenţa la forfecare
fecare τ, în Mpa. τ, în Mpa.
Fibră: Celuloid 50 - 60
obişnuită; 120 Sticlă organică 70 - 90
dură. 170 Ghetinax 80 - 120
Hârtie: Textolit 90 - 120
obişnuită; 20 - 30 Textolit pe bază de ţesături 120 - 150
de sticlă.
dură. 25 - 40 Preşpan 70 - 90
Carton 30 - 60 Micanită 100
Ebonită 30 Cauciuc 6 - 10
Piele 40 -50 Polietilenă 30 - 40

Tabelul 3.11. Rezistenţele la forfecare pentru materialele nemetalice

în cazul decupării prin străpungere
Materialul τ, în Mpa. Materialul τ, în Mpa.
Hârtie (0,25 mm), Piele tăbăcită 50
numărul de foi:
1 160 Celuloid 50
5 45 Furnir din 20
10 23 mesteacăn
20 14 Furnir din pin 10
Textolit 90
Carton 30 Ghetinax 120
Preşpan 70 Mică (0,5 mm) 80
Clingherit 40 Mică (2 mm) 50
Piele moale 7 Cauciuc 8
100 Procedee de prelucrare şi materiale

3.3.5. Alegerea materialelor şi semifabricatelor pentru prelucrări prin

deformare plastică la rece

Pentru a stabili materialul şi semifabricatul care corespunde cel mai bine

operaţiei ce urmează a se efectua este necesar să se ţină seama de condiţiile
constructiv – funcţionale, tehnologice şi economice pe care acestea trebuie să le
îndeplinească. Pentru ca materialul să corespundă din punct de vedere constructiv
– funcţional este necesar să se ia în considerare: compoziţia chimică, rezistenţa
mecanică, rezistenţa la uzură, rezistenţa la coroziune, conductibilitatea termică,
rezistenţa la temperaturi ridicate sau foarte joase, proprietăţile electrice sau
magnetice etc. Pentru a corespunde din punct de vedere tehnologic, materialul va
trebui să se analizeze după compoziţia chimică, microstructură, proprietăţi fizico –
mecanice, proprietăţi tehnologice, precizie dimensională, calitatea suprafeţei etc.
Analiza economică va trebui să ţină seama de greutatea piesei şi consumul de
material, de costul acestuia, precum şi de faptul dacă este sau nu deficitar sau se
aduce din import. De asemenea, se ia în considerare dacă obţinerea materialului
respectiv implică un consum ridicat de energie, favorizându-se în toate cazurile
acele materiale care se obţin cu un consum de energie cât mai mic.
Alegerea formei şi dimensiunilor semifabricatelor se face în funcţie de
grosimea materialului, de dimensiunile desfăşuratei piesei, de schema de croire, de
modul de limitarea a avansului benzii, de valorile puntiţelor laterale, de
dimensiunile semifabricatelor standardizate. Se admite alegerea unor semifabricate
nestandardizate, numai în cazul executării pieselor în producţie de serie mare şi de
masă, care nu se pot înscrie în dimensiunile standardizate şi când reducerea
consumului de material valorează mai mult decât cheltuielile suplimentare pentru
executarea unor semifabricate nestandardizate. Microgeometria suprafeţei
semifabricatului pentru piese prelucrate prin deformare la rece influenţează asupra
caracteristicilor tehnologice şi mecanice ale materialului precum şi asupra calităţii
piesei finite. Mai ales în cazul tablelor pentru ambutisare sau pentru caroserii auto,
există norme ce fac recomandări foarte clare. De obicei se indică parametrul de
rugozitate Ra (cu indicaţiile de 1,2 m pentru suprafeţe lucioase, 1,2-1,8 m pentru
suprafeţe mate şi peste 1,8 m pentru suprafeţe rugoase). De asemenea, mai pot
exista recomandări asupra densităţii microasperităţilor pe unitatea de lungime a
profilului măsurat.
Cu caracter pur orientativ se poate aprecia că alegerea materialului trebuie să
ţină seama de următoarele recomandări:
- pentru prelucrările de tăiere se recomandă materiale cu alungire mică;
- în cazul tăierii fine când se obţin piese pentru care suprafaţa de tăiere
prezintă rugozităţi minime alegerea materialului se va face în funcţie de gradul
de dificultate al prelucrării, rezistenţa la rupere, limita de curgere şi cantitatea de
cementită globulară; gradul de dificultate al prelucrării se stabileşte având în
vedere factori cum sunt: razele de racordare, unghiurile de contur, dimensiunile
de orificii, canale şi distanţarea acestora faţă de marginea piesei etc;
Tehnologia presării rece 101

- la prelucrări de ambutisare sunt indicate materialele cu rezistenţă la rupere la

tracţiune mică şi alungire mare (gâtuirea la rupere prin tracţiune să fie mare, iar
raportul dintre limitele de curgere şi rezistenţa la rupere la tracţiune să fie cât mai
mic);
- la ambutisarea adâncă sunt recomandate oţeluri omogene cu un conţinut cât
mai redus de carbon cu structură cât mai uniformă ferito- perlitică;
- la prelucrările de deformare volumică se recomandă ca materialul să aibă un
conţinut cât mai redus de carbon (0,1…0,2% C), cu structură feritică sau ferito -
perlitică obţinută prin recoacere sau normalizare. O influenţă negativă asupra
rezistenţei la deformare şi a gradului admisibil de deformare o au elementele de
aliere. În cazul oţelurilor aliate care au conţinut relativ ridicat de mangan (Mn >
0,6), şi un conţinut redus de crom şi nichel poate fi folosită relaţia (3.1) pentru
determinarea conţinutului de carbon echivalent (%Cech.).

Mn - 0,6 Cr Ni
Cech.[%] = %C +   (3.1)
4 20 20

- nu se utilizează materiale cu structură sorbitică deoarece rigiditatea lor este

mare, arcuirea elastică este apreciabilă, forţele de deformare sunt mari şi uzura
elementelor active ale ştanţelor şi matriţelor este apreciabilă;

3.4. Concluzii

Prin deformare plastică la rece se pot prelucra o foarte mare diversitate de

materiale începând de la materiale nemetalice (hârtie, carton presat, piele, pâslă,
cauciuc, mase plastice, produse cu azbest etc.) şi continuând cu materiale
metalice (feroase şi neferoase) cu proprietăţi mecanice din cele mai diferite. Un
element deosebit de important în alegerea materialului piesei este structura şi
compoziţia acestuia. Materialele metalice folosite pentru prelucrări prin
deformare plastică la rece sunt livrate, cel mai des, sub formă de table, benzi,
bare, sârme, ţevi, profile etc. Cele mai utilizate aliaje feroase în prelucrările de
deformare plastică la rece sunt oţelurile. Aşa cum s-a arătat, creşterea
conţinutului de carbon conduce la creşterea rezistenţei mecanice şi la reducerea
calităţilor de plasticitate. Sunt recomandate materialele cu structură uniformă,
feritică sau ferito - perlitică, fără incluziuni metalice şi cu conţinut în elemente
de aliere cât mai restrâns. Se utilizează adesea oţeluri calmate dezoxidate cu Al
sau Ti. Evitarea apariţiei crăpăturilor superficiale şi a aspectului
necorespunzător al suprafeţei tablelor subţiri se face prin operaţia de dresare,
prin laminarea la rece în laminoare speciale prevăzute cu mai mulţi cilindri,
pentru reducerea cu circa 2% a grosimii.
Prin deformare plastică la rece se poate obţine o impresionantă diversitate
de piese şi subansambluri în condiţii economice net superioare prelucrărilor prin
aşchiere. Se pot executa piese cu forme deosebit de diverse, de la cele mai simple
la cele cu grade de complexitate deosebit de ridicate, care sunt dificil sau chiar
102 Procedee de prelucrare şi materiale

imposibil de executat prin alte procedee tehnologice. Calitatea suprafeţelor

pieselor obţinute este una foarte bună, piesele astfel obţinute ne mai necesitând
prelucrări prin alte procedee. Piesele rezultate prin deformare, pentru aceeaşi
rezistenţă şi rigiditate cu piesele turnate, forjate sau laminate, sunt obţinute cu
un consum redus de material. Productivitatea muncii este una deosebită,
datorită mecanizării şi automatizării proceselor de lucru.
Prelucrările se execută, de regulă, pe scule de tipul ştanţelor şi matriţelor,
prin combinarea avantajoasă a unor operaţii de tăiere şi / sau deformare.
Complexitatea ştanţelor şi matriţelor depinde de complexitatea piesei, de
precizia ce urmează a se obţine şi de mărimea seriei de fabricaţie. Alegerea
judicioasă a materialului şi a sculei de lucru este o condiţie esenţială pentru
obţinerea unor costuri atrăgătoare a pieselor.