Menhir

Salt la navigareSalt la căutare

 Dezambiguizare - Dacă sunteți în căutarea altor semnificații, consultați Menhir
(dezambiguizare) .

Vila Sant'Antonio ( Oristano ) menhir din Monte Corru Tundu

Menhir din Champ-Dolent , Dol-de-Bretagne , Franța

Cele menhirele (de la Breton bărbați și hir „piatră lungă“, în limba italiană , de asemenea ,

„Pietrafitta“) sunt monolitice megaliti (din greacă „piatra mare“) ( a nu se confunda cu dolmene ,
polylithic și de obicei , asamblate într - un portal), ridicat de obicei în timpul neoliticului , care
putea atinge chiar mai mult de douăzeci de metri înălțime, cum ar fiMarele
Menhir rupt din Locmariaquer (în Morbihan, în Bretania ).
Acestea ar fi putut fi ridicate individual sau în grupuri și cu dimensiuni care pot varia
considerabil, deși forma lor este în general pătrată, uneori înclinându-se spre vârf. Menhirurile
sunt larg distribuite în Europa , Africa și Asia , dar sunt mai numeroase în Europa de Vest , în
special în Bretania și Insulele Britanice . Au fost ridicate în multe perioade diferite de-a
 lungul timpului preistoric și au fost create în contextul așa-numitei culturi megalitice care a
înflorit în și în jurul Europei.
Index

 1Egipt
 2Franța
o 2.1Bretania
 3Germania
 4Marea Britanie
 5Insulele Hebride
 6Italia
o 6.1Sardinia
o 6.2Puglia
o 6.3Sicilia
o 6.4Liguria
o 6.5Piemont
o 6.6Lombardia
 7Mongolia
 8Portugalia
 9Scandinavia
 10Note
 11Bibliografie
 12articole conexe
 13Alte proiecte
 14Legături externe

Egipt
 Nabta Playa

Franţa
Bretania
În Bretania există câmpuri mari (câțiva kilometri), probabil odată conectate între ele,
cu aliniamente (mai multe rânduri de pietre, paralele între ele, cu dimensiunile pietrelor în
ordinea mărimii). Menhirurile bretone sunt bolovani de granit.
Alinierile Carnac (în Morbihan ) acoperă o distanță de 4 km, între situl Kerlescan din est și Le
Ménec în vest.
Alte menhiri celebre sunt Marele menhir rupt din Locmariaquer (Morbihan), menhirul Champ-
Dolent de lângă Dol-de-Bretagne ( Ille-et-Vilaine ) și menhirul din Saint-Uzec ( Côtes-
d'Armor ).
Se crede că ridicarea menhirurilor a avut loc în Bretania între 4500 și 2000 î.Hr. (prin urmare, nu
au fost ridicate de bretoni sau de celți ). Au fost folosite în diferite moduri de către populațiile
ulterioare, în special pentru riturile religioase. În epoca creștină, pentru a înlocui riturile păgâne,
mai multe menhiri erau „creștinizate” prin sculptarea unor motive creștine sau a unor cruci
simple (acesta este cazul, de exemplu, al menhirului din Saint-Uzec ).
Menhir în Carnac

Detaliu

Camp

Aliniere
Alte menhiruri în Franța

Unul dintre menhirurile sitului Cham des Bondons ( Lozère )



Așa-numitul „Cathedral Menhir” din Le Mans

Vechii romani au refolosit menhirurile ca repere pe drumurile lor, ca adevărate indicatoare
rutiere: de fapt, multe menhiri sunt situate aproape de vechile drumuri romane sau lângă
intersecții.

 Filitosa , Corsica
 Saint-Sulpice-de-Faleyrens , Gironde [1] (5 metri înălțime și 3 metri lățime)
 Murat-sur-Vèbre , Tarn
 Cham des Bondons , Lozère

Germania
 Gollenstein , Blieskastel (6,6 metri înălțime)
 Spellenstein , St. Ingbert (5 metri înălțime)

Marea Britanie
 Drizzlecombe, Dartmoor
 Beardown Man, Dartmoor
 Râsul Tor, lângă Two Bridges , Dartmoor
 Săgețile diavolului

Insulele Hebride
Prezența elementelor megalitice , cum ar fi menhirurile și dolmenele, în Insulele Hebridee l-
a determinat pe antropologul John Layard să caute dovezi ale antropologiei sale psihanalitice pe
baza teoriilor lui Carl Gustav Jung .
În Malekula a analizat ritualul maki constând dintr-un rit prin care, conform teoriei indigene a
locului, un bărbat, sacrificând porci masculi, și-a însușit „puterea” victimei și s-a adăpostit, după
moarte, de distrugere. sarcina persoanei sale. Jertfele au fost repetate de mai multe ori pe
parcursul vieții unui individ, până când acesta din urmă a reușit să cucerească morții.
Ciclul ritual a constat în două părți, fiecare caracterizată prin ridicarea unui monument de piatră:

1. În prima parte a ritului a fost ridicat un monument similar cu menhirurile din Europa
preistorică: o piatră alungită plantată vertical în pământ (și pe care Layard a asociat-o cu
sexul masculin);
 2. În a doua parte a ritului, monumentul ridicat era o platformă, din piatră, asemănătoare
cu dolmenul (pe care Layard l-a asociat, spre deosebire de menhir, sexului feminin). [1]

Italia
Sardinia

Goni - Cagliari Pranu Muttedu

Perdas Longas - menhirurile din Guspini

Menhir Guspini la Casa Cadeddu

Același subiect în detaliu: Istoria Sardiniei pre-nuragice , a Sardiniei megalitice și a Betilei .

În Sardinia iau numele de perdas fittas sau pedras fittas , adică „pietre lipite”. Prezente în diferite
zone ale insulei, există 740 [2] și pot fi complet netede, reprezentând un simbolism falic, sau au
sculptat simbolul feminin al fertilității, sânii, semne neechivoce ale Zeiței Mame ; unii au în
schimb cupe , cum ar fi menhirul Genna Prunas de Guspini , în timp ce steaua originală a lui
Boeli , mai cunoscută sub numele de Sa Perda Pinta di Mamoiada , are o serie de spirale
concentrice în aproape toate fețele monolitului.
În Laconi , în provincia Oristano , s-au găsit peste 100 de menhiri în mediul rural înconjurător,
atât de tip protoantropomorf, adică cu o față de perspectivă plană, cât și antropomorfă, adică cu
detașamente somatice scurte. Mai mult, s-au găsit, de asemenea, statui-menhiri sau statui-stele,
caracterizate și prin prezența reliefurilor anatomice și a liniilor faciale mai mult sau mai puțin
stilizate. Tot în Laconi, în Muzeul statuarului preistoric din Sardinia , găzduit în spațiile din
Palazzo Aymerich, există zeci de menhiri găsite, precum și pe teritoriul său, în tot Sarcidano și în
alte orașe din apropiere.
În Vila Sant'Antonio , în provincia Oristano, există o concentrație ridicată de menhiruri
protoantropomorfe și antropomorfe rare, atât de mult încât zona a fost poreclită valea Menhir .
Megalitii au fost construiți între 3300 și 2500 î.Hr., în perioada caracterizată de cultura Ozieri .
În această localitate există un menhir de 5 metri și 75 cm înălțime, unul dintre cele mai înalte de
pe insulă [3] .
În Goni , în provincia Sardinia de Sud , în complexul arheologic din Pranu Muttedu ,
există menhiruri aliniate în linii lungi care fac parte dintr-o zonă foarte bogată în monumente
megalitice neolitice, inclusiv mai multe domus de janas , „casele din zâne ”. Pe
teritoriul Sorgono , în provincia Nuoro , se află importantul complex Biru 'e Concas .
În Sant'Antioco , în provincia Sardinia de Sud, pe lângă cele mai cunoscute precum Su Para și sa
Mongia (călugărul și călugărița), este posibil să se observe, în aglomerările urbane preistorice,
mai multe menhiri de bărbați gen, de formă falică, cu secțiunea un stâlp, iar altele, feminine, cu
secțiune plat-convexă sau concav-convexă.
Patru menhiri sunt situate între orașele Tortolì și Barisardo , dintre care unul a fost distrus de
vandali la sfârșitul anilor nouăzeci. Tot în Guspini putem găsi și Perdas Longas , un exemplu de
două menhiri în perechi situate într-un câmp foarte aproape de zona industrială a orașului.
Orașul Mamoiada pare a fi în principal înconjurat de menhiri, în timp ce există puține mărturii
ale megalitilor mai avansați.
Puglia
Același subiect în detaliu: megalitic monumente din provincia Lecce .

Unul dintre numeroasele menhiri din Giurdignano

Menhir din Canne

Menhirurile, împreună cu dolmenele și specchie (născute ca faruri neolitice utilizate în timpul

călătoriilor de vânătoare și care au evoluat în sisteme reale de comunicații), se găsesc și
în Puglia și, în special, în Salento . În provincia Lecce , acestea sunt împrăștiate peste tot. Fiecare
centru are cel puțin un menhir. În municipiul Giurdignano , lângă Otranto , există chiar mai mult
de 15 exemplare. În Martano , în provincia Lecce, există prezența unuia dintre cele mai înalte
menhiri din Italia, „ menhirul de Santu Totaru ”, care atinge 4,70 metri înălțime.
Menhirurile din Salento au fost, în Evul Mediu , creștinizate prin cioplirea pietrei crucilor. Chiar
și astăzi în unele sate există obiceiul, în Duminica Floriilor , de a face procesiuni care se termină
lângă menhirurile unde sunt binecuvântate ramurile de măslin.
În Modugno , în provincia Bari , există cel puțin două exemple recunoscute, inclusiv unul numit
„Il Monaco” (prezent pe drumul dintre Modugno și Bitonto ) pentru presupusa sa asemănare cu
un om impunător și izolat.
În Terlizzi , în provincia Bari, există cel puțin trei menhiruri aliniate, cel mai cunoscut
fiind menhirul Via Appia (pentru informații webcommunityterlizzi.org ). În orașul Muro
Leccese există mai multe menhiri. 6 sunt încă vizibile.
În toată regiunea Puglia există 79 de menhiri.
Sicilia
 Parcul Madonie
 Valea Menhirilor din Cerami
Liguria
 Varazze .
 Verzi ( Finale Ligure ).
 Pieve di Teco . [4]
 Menhir din Monte Caprione , între Lerici și Ameglia .
 Menhir din Monte Capri între Riomaggiore și Riccò del Golfo , nu se știe dacă erau idoli sau
monumente funerare.
 Menhirul Tramonti dintre La Spezia și Cinque Terre, cunoscut sub numele de Menhirul
Diavolului, este considerat de unii cercetători ca fiind opera populațiilor antice liguri care l-
au ridicat cu o funcție sacră [5] .

Menhir din Tramonti

Piemont
Menhirurile din Cavaglià

Menhirul din Lugnacco

Menhirul Mazzè

 Cavaglià : în Cavaglià, în provincia Biella, există unsprezece menhiri dispuse în mod circular
pentru a forma așa-numitul „Cromlech”. Superintendența din Torino le-a datat la 4.000 /
 5.000 î.Hr. datorită descoperirii calcarului în cupelele megalitilor înșiși. Prin urmare,
Cromlech di Cavaglià se dovedește a fi cel mai mare parc arheologic din regiune.
 Lugnacco : în Lugnacco, în provincia Torino, există un monolit gneis (lung de 3,85 metri, cu
o circumferință de bază de 1,20 metri și o greutate de aproximativ 1,8 tone) care a fost
introdus recent în sol în fața cimitirului, în care a fost probabil locația sa inițială. Acest
menhir are doi gemeni, cel al lui Mazzè și cel al lui Chivasso.
 Chivasso : în Chivasso din Piazza d'Armi centrală există un menhir închis în interiorul unei
carcase de cristal. Foarte similar cu cel al lui Lugnacco, are 4 metri înălțime și are o cupă
laterală. Din păcate, locația originală este necunoscută.
 Mazzè : în Mazzè există un menhir foarte asemănător cu cele anterioare. O copie exactă este
vizibilă și la Muzeul de Antichități din Torino, în timp ce originalul, înalt de 4,20 metri, este
situat în Piazza Mattea, lângă Primărie.
 Paroldo : în Paroldo, în provincia Cuneo, se păstrează un menhir, tot în acest caz păstrat într-
un mod oarecum aspru, întrucât era fixat pe o bază de beton. Este situat pe drumul care duce
la biserica satului.
 Briaglia : una dintre cele mai mari descoperiri megalitice din Piemont este cu siguranță zona
Briaglia, în provincia Cuneo. În 1970, arheologul Janigro d'Aquino a început o serie de
săpături în apropierea satului, găsind o cantitate mare de menhiri, pietre scrise și chiar o
movilă subterană. Din păcate, încă din anii 1980, situl a fost neglijat și majoritatea
materialelor au fost folosite ca materiale de construcție sau au dispărut. Un menhir este încă
vizibil încorporat în grădina unei case private.
 Monte Musinè : printre cele mai renumite menhiruri piemonteze se numără cu siguranță cele
din Monte Musinè, lângă Torino. Acest loc a ieșit în evidență în anii șaptezeci, în mijlocul
unei perioade de „arheologie misterioasă”. Pe una dintre pietrele în picioare s-a găsit un
graffiti pe care unii l-au interpretat ca o farfurie zburătoare. Această gravură este probabil o
falsă datare din aceiași ani.
 Monte Pietraborga : printre cele mai mari și mai puțin cunoscute situri din Piemont, cel situat
la Monte Pietraborga di Trana în Val Sangone este foarte mare și datează din epoca cuprului.
Zona megalitic este situată în pădure pe creasta dintre Pietraborga (926 m asl ) și cătunul de
munte de Presa Sangano.
Lombardia

Menhirul din Bulciago (Lecco)

Menhirurile din Barzago (Lecco)

 Bulciago : piatră antică de granit modelată de om, de aproximativ un metru și șaizeci de

centimetri înălțime și plantată în pământ pentru aproximativ un metru. A fost furat în 2007.
Se pare că a fost găsit ulterior de personalul municipalității, dar nu s-a mai întors niciodată la
locația sa naturală.
 Barzago : două menhiri de aproximativ 2 metri înălțime care trebuie păstrate, situate lângă
SP 342, vizavi de intersecția via Giuseppe Parini. Cineva a avansat ipoteza că, odată cu
dispariția menhirului Bulciago (care se afla la câteva sute de metri distanță), iar alții pierduți
în pădurile din jur, făceau parte dintr-un fel de incintă la Bulciaghetto, un mare bolovan
neregulat din granit serpentin excavat ca mormânt în localitatea Morti dell'Avello.

Mongolia
 Stela Cerbului

Portugalia
 Sagres
 Districtul Évora

Scandinavia
Același subiect în detaliu: Cercul de piatră (epoca fierului) .