Los Cabalos, Spania.

Scena de vanatoare cu arcasi, cerbi si caprioare - Neolitic

- vanatoare – valtorta

Epoca pietrei (este deja slefuita)

Set 2 lucruri

Nu se mai exprima pe pereti pesterii sunt 2 modificari importante

-nu mai poate fi conservata si nu avem (este o raritate

=dimensiunea (se reduce reprezentarile si viziunea

Elemente: mici, dar trasaturile continua acelasi tehnici si materiale, instrumente si inclusive supravata (ex
pestera exterior )si statuia si statuieta si pielea umana –masca ceramic si sculptura care adduce
arhidectura

Dispare linia de contur –nu mai este nevoie de fixat zona

Incepe sa apara clar compozitia

Sunt reprez animal, din profil, dar se generealizeaza nu mai vedem in postura stand, incep sa se diferentie
varsta, pozitii miscare, nu mai sunt problem de proportii, omul iese din schematic incepand sa aiba variatii
de pozitii

Devine constient de importanta lui fata de animale

Reprezentarea bidimensionala neolitica se remarca prin deplasarea tematicii si interesului artistului de la animal la
om. Apare constiinta locului priveilegiat al acestuia , a superioritatii lui fata de animale. Se evidentiaza calitatile fizice
dar mai ales morale si spirituale ale omului. Acesta apare mult mai des, atat ca individ dar mai ales in colectiv ,
artistul neolitic ilustrand forta, agilitatea si curajul in competitia cu animalul. Accentul nu mai cade pe figuri ci pe
ansambluri, aparand compozitia: personajele sunt grupate in scene coerente cu caracter narativ .Tematica se
imbogateste si apare o arta a miscarii, a vietii cotidiene, a scenelor de gen. Sunt numeroase vanatorile colective.

Pentru pictarea pereților din peșteri s-au utilizat materiale diverse, precum cărbunele de lemn, argila, oxizii de fier. Culoarea
neagră se obține din cărbunii de lemn și oxidul de mangan; culorile cu nuanțe de la galben la violet, din oxizi de fier. Culorile
se aplicau în diferite moduri: cu ajutorul degetelor, periilor, smocuri din mușchi vegetali, pensule din fibre vegetale, sau
suflată direct din gura

Se lucreaza direct in culoare, renuntandu-se la trasarea conturului in carbune. Dimensiunile picturilor sunt mici dar
se schiteaza efecte de perspectiva: se micsoreaza figurile dupa distanta care le desparte in spatiu si se dispun pe o
linie oblic transcendenta; fara a se renunta la principiul realismului viziunea continua sa fie figurativa dar cu efecte
de stilizare accentuata, siluete schematice de vanatori si animale in dinamica
Neolitic – statuia menhir „doamna din Saint Sernin”

ENEOLITIC ? DAME DE SAINT SERNIN SUR RANCE , gambele departate si absenta gurii sunt caracteristice
reprezentarilor feminine ale eneoliticului.Cei doi sani , podoabele in forma de y si degetele mainilor sugereaza o a
doua fata , la fel de tacuta ca si cea apicala.Reprezentarea este puternic stilizata pt a servi ca idol in ritualuri de cult ,
avand un aer supranatural .Menhirele sunt astfel sculptate incat capata aspect antropomorf.Este lucrat in tehnica
basoreliefului, aspect stilizat, menirea de a servi ca idol in anumite ritualuri de cult, ceea ce ii impunea un aer
supranatural, inaltime 12 m

Un menhir este o piatră în picioare, plantată vertical. Constituie una dintre formele caracteristice ale megalitismului 

Incepe sa apara sculptura de mari dimensiuni

Particularitate: sculptate fata/spate

Reprez in general in oameni in functiune

Capul nu se desprindde de corp

Avem si noi .. vezi foto (femeia in timpul nasterii

Neolitic – cromiah – stonhage

Stonehenge este un monument neolitic în Anglia, în comitatul Wiltshire.

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre, menhiri, 110 buc. Cercul
exterior (cercul de Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de piatră (megaliți - menhire),
așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Deasupra acestor blocuri de piatră au fost
așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se
află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă,
construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie micacee, denumită Piatra de Altar. Toată
construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior, se ridică un banc de nisip
care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de "găurile lui Aubrey" (după numele celui care le-a descoperit,
John Aubrey). Terasamentul și lanțul sunt intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m și lungă de
aproape 3 km. Aproape de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.
Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.H. Este construit din pietre cu înălțime de 6 metri și greutate de până la 50 de tone,
aduse aici, probabil, de la o distanță de 322 km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei
care l-au construit aveau cunoștințe de astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil, religioasă.
Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este
nemuritor, la fel ca piatra, iar oamenii sunt muritori precum lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatră și așteptau prima ivire
a soarelui. Dintr-o anumită poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în
apropierea Stonehenge-ului de lemn, unde, la asfințit, se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.
Impresioneaza prin amplasament – intr o campie vasta, delimitat de un impunator val de pamant de forma circulara, diametrul de 11 km, cu o
singura deschidere spre calea de acces si mai ales prin conceptie – soarele se iveste exact in prelungirea axei drumului de acces

Sunt 2 cercuri

Secanta la cerc ; concentricitatea este reprezentativa

Este legat de ritmicitatea lor

Este o compunere in spatiu si interdisciplinalitatea artelor

Arhitectura in formare, scultura sufera ciplirea , decoratia cu incizie, picture /urma de vopsea si atunci
exista manifestarea altor arte (muzica, dans)
Perioada neolitica - Dolmen – irlanda –Luth

Dolmen si homleh formeaza cromlech

Inchiderea unui spatiu=dolmen

Dolmenele sunr revendicate de arhitectura; format din doua pietre vertical , peste care e asezat o lespede
lata, de asemenea din piatra , o camera funerara,locas de inmormantare pt personae de vaza
Neolitic - Melhiri aliniamentul de la carnac Franta –

O compunere spatiala

Acest lucru se petrece și în cazul sitului megalitic din satul Carnac, regiunea Bretagne, în nord-vestul
Franței. Aici, în plin câmp deschis, nu mai puțin de 3.000 de pietre stau în picioare aranjate în șiruri
lungi de linii paralele. Se presupune că pietrele, numite de localnici „Aliniamente”, au fost așezate în
perioada neoliticului, undeva în jurul anului 3.300 î.Hr.

Situl megalitic din Carnac este cel mai mare din lume. Există trei grupe majore de pietre, în funcție de
așezare. Grupul „Kermario” este format din 1.029 de pietre aranjate pe zece rânduri de-a lungul unui
kilometru. Grupul „Ménec” este format din 1.100 de pietre ce se întind pe o lungime de peste un
kilometru, însă în acest grup pietrele sunt dispuse pe 12 rânduri. Grupul „Kerlescan” se află la
aproximativ 800 de metri de primele grupe, are 13 rânduri și conține aproximativ 555 de pietre.

Semnificația acestor construcții, în special dispunerea lor, a fost dezbătută de mulți istorici și
arheologi, însă nu există o ipoteză unitară. Unii sugerează că alinierile au fost folosite în scopuri
religioase, în timp ce alții cred că au servit în scopuri mult mai practice, cum ar fi efectuarea de
predicții astrale sau determinarea timpului optim pentru plantarea și recoltarea culturilor. Sau ar
putea fi, de asemenea, niște delimitări teritoriale. Nimeni nu știe cu exactitate.

Inițial, terenul din jurul sitului a fost folosit pentru pășunat, iar multe dintre pietre au fost luate de
localnici pentru a le folosi la construcția de garduri sau alei. Astăzi, pietrele rămase sunt protejate de
lege, iar locul este împrejmuit.”[1]
Paleolitic –venus din lespugues Venus de Lespugue. Haute-Garonne, Franța. Paleoliticul superior Gravetian, 25.000 î.Hr. (aproximativ.),
cultul fecunditatii , tri-dimensional,sani enormi,corp masiv,depozite adipoase,caractere sexuale redate fidel, capul este fara chip,bratele
abia schitate, coapsele si gambele schitate, primul canon figurativ din istoria artelor plastice

Când a fost descoperita în 1922 în satul Lespugue, în Hautes-Pyrénées, în peștera Rideaux, gloria sa a fost imediată. Păstrată la Musée
de l'Homme, sculptată în fildeș de mamut, Venus din Lespugue reprezintă o statuetă feminină, datată cu aproximativ 23.000 de ani în
urmă. Aceasta este una dintre cele mai faimoase reprezentări feminine din arta preistorică. Calificată drept „Venus”, prezintă
caracteristici fizice, sau mai degrabă stilistice, care ies din comun. Această reprezentare feminină apare brusc și această apariție este
sincronă cu arta peșterilor care se va dezvolta în timp.

Misterul rămâne
În spatele acestei lucrări, există o abordare intelectuală a reprezentării și o stăpânire tehnică a perspectivei. O serie de simboluri
abstracte sculptate arată gândirea conceptuală a creatorilor săi. De asemenea, arată apropierea pe care o avem cu acești strămoși de
acum 30.000 de ani. (André Delpuech)

De la înălțimea de 14,7 cm, ea își expune corpul gol și idealizat, descompus apoi reconstruit în jurul formelor și volumelor imbracate
simetric. Liniile fin gravate au fost interpretate, uneori ca o pânză, alteori ca păr. Întorcând această statuetă, putem, de fapt, să citim o
altă figură. Lucrarea scapă de toate regulile naturalismului și constituie o experiență cubistă timpurie. Putem vedea apoi Botero sau chiar
Niki de Saint Phalle. Acolo explodează totul: fese, coapse, stomac, sâni. Corpul unei femei în flăcări, tineri și bătrâni, care alăptează și
menopauză. Deconcertant de modern, misterul care o înconjoară este la fel de mult, pentru că nu-i vom ști niciodată adevăratul sens.
Venus de Lespugue. Haute-Garonne, Franța. Paleoliticul superior Gravetian, 25.000 î.Hr. (aproximativ.)

O expresie a Principiului Universal Feminin, masivă și grațioasă, ca și restul reprezentărilor paleolitice ale Zeiței-Mamă, ea este un simbol
al procreării, fertilității și continuării vieții.

Venus din Lespugue împărtășește o serie de caracteristici cu opere similare de artă mobiliară create în timpul
paleoliticului superior. O mare atenție, de exemplu, a fost acordată trăsăturilor sale feminine, în special sânilor enormi,
pendulați, burtei proeminente și șoldurilor și feselor exagerate. În același timp, ca majoritatea celorlalte Venuse, nu are
trăsături faciale (deși vezi Venus din Brassempouy) și nici brațe. Silueta generală are o formă losengică și se îngustează
de la un mijloc larg spre cap și picioare.
Interpretarea Venusului din Lespugue
Concentrarea clară a sculptorului asupra organelor reproductive feminine și a caracteristicilor de gen ale figurii
sugerează că ar fi putut fi intenționat ca un simbol de fertilitate, deși arheologii nu au reușit până acum să cadă de acord
asupra unei interpretări comune a acestor nuduri feminine obeze.

Un exemplu faimos de artă preistorică, această statuetă feminină nudă este una dintre
numeroasele figurine steatopygiane de Venus sculptate în timpul culturii Gravettian
(26.000 - 20.000 î.Hr.). A fost descoperit de arheologul Rene de Saint-Perier (1877-1950)
în 1922, în peștera Les Rideaux, aproape de satul Lespugue din Haute-Garonne, lângă
Pirinei. (Nu s-a găsit nicio altă artă rupestră.) Aproximativ 6 inci înălțime, sculptura în
fildeș este remarcată pentru abstractizarea sa și pentru o serie de gravuri neobișnuite sub
fese, care pot reprezenta un tip de fustă textilă din fibre filate și răsucite, sau eventual un
tip de decorațiuni ritualice ale pielii. Sculptura face parte din colecția de artă paleolitică
din Musee de l'Homme din Paris, Franța.
Preistorie –Paleolitic ultima parte – superior – peste CERBI TRECAND VADUL desen incizat in os ,
LORTHET ,FRANTA

Cerbii traversand raul

In desenul incizat in os Cerbi trecand vadul , redarea batranului cerb decare-si intoarce privirea spre urmaritori este
magistrala.Pentru a arata ca totul se petrece in apa, se deseneaza in spatiul gol dintre picioarele animalului, niste
pesti uriasi.Unul dintre ei este insa partial acoperit de piciorul cerbului din fata, fiind inteleasa si sugerata prin
suprapunere, profunzimea. Desi animalele continua sa fie redate doar prin contururi , ele sunt bine marcate, corecte
sub raportul formei, cu o neasteptata forta expresiva.In pofisa spatiului extrem de limitat de 23 cm pe care sunt
ingramaditi 3 cerbi si 5 pesti , imaginea nu lasa impresia de supraincarcare, ca si cum autorul ar fi stapanit principiile
ordonarii figurilor si ale dispunerii lor in planuri diferite.
Pestera PALEOLITIC – CAII DIN PESTERA LASCAUX, PALEOLITIC SUPERIOR

Reprezentati cai

Nu este Altamira

Caii sunt umflati ca niste animale gravide dar liniile conturului dovedesc flexibilitate , un cal in cabrare si alti cai in
galop.Realismul formelor, miscarilor, detaliilor este din ce in ce mai evident.Reprezentarile de cai in galop de
parca sunt vii prin aplicarea voita a unor licente.Unele membre sunt rasucite si deplasate poate intentionat pt a
sugera miscarea.Animalele de la Lascaux se misca straniu, intr un virtej contradictoriu.Incepe sa devina vizibil
detaliul.Realismul reprezentarii este sporit prin depasirea stadiului de intelegere doar a siluetei
animalului.Conturul acestuia este umplut cu repere anatomice atent modelate.Au coama minutios redata,
urechile si ochii refacuti de 2, 3 ori, cu precizie crescanda

 De obicei, picturile au o singură culoare, adică sunt monocrome, dar au nunaţe şi degradeuri. De
foarte multe ori, omul prehistoric a ştiut să utilizeze cu măiestrie ridicăturile şi scobiturile rocii pentru
o redare cât mai naturală. Unele animale sunt înfăţişate în mărime naturală, altele sunt mai mari (boul
sălbatic din grota de la Lascaux are cam 5 m) sau mai mici. Picturile rupestre(picturi pe pereţii
peşterilor) din peştera de la Lascaux au fost realizate acum circa 17 000 de ani.

Pentru a picta animalele pe pereţii grotei oamenii preistorici începeau prin a desena contururile cu bucăţi de
cărbune sau tampoane din frunze. Apoi proiectau culorile suflând cu ajutorul gurii sau prin tuburi din oase
sau plante. Culorile erau obţinute din pigmenţi găsiţi IN NATURA

ANIMALELE parca plutesc

Pentru pictarea pereților din peșteri s-au utilizat materiale diverse, precum cărbunele de lemn, argila, oxizii de fier. Culoarea
neagră se obține din cărbunii de lemn și oxidul de mangan; culorile cu nuanțe de la galben la violet, din oxizi de fier. Culorile
se aplicau în diferite moduri: cu ajutorul degetelor, periilor, smocuri din mușchi vegetali, pensule din fibre vegetale, sau
suflată direct din gura

Unele animale par fantastice

Paleolitic superior – Altamira

Bizon ragand , cu capul ridicat si gatul intins, caracteristicile animalului si obiceiurile lui sunt surprinse cu multa
indemanare, de o deosebita expresivitate acest bizon , imagini pictate in marime naturala, cu culori simple de
pamant : ocru, minereu de fier rosu,carbune.Intai e desenat conturul si apoi se aplica culorile , apare doar o
intentie de compozitie, picioarele se sprijina pe sol cu naturalete si miscarile sunt descrise cu ascutit simt de
observatie, animal gravid, parca pluteste , contur cu carbune, desenat din profil nu din fata

Pentru pictarea pereților din peșteri s-au utilizat materiale diverse, precum cărbunele de lemn, argila, oxizii de fier. Culoarea
neagră se obține din cărbunii de lemn și oxidul de mangan; culorile cu nuanțe de la galben la violet, din oxizi de fier. Culorile
se aplicau în diferite moduri: cu ajutorul degetelor, periilor, smocuri din mușchi vegetali, pensule din fibre vegetale, sau
suflată direct din gura

Paleolitic superior

Articole principale: Châtelperronian , Aurignacian , Gravettian , Solutrean , Magdalenian , Magdalenian în Elveția și Epigravettian .

Cele datează din Paleoliticul superior de la 45.000 la 12.000 de ani înainte de prezent.

 Sosirea Homo sapiens în Europa acum aproximativ 45.000 de ani;

 Aspectul debitării lamelare  ;
 Apariția unei industrii pe oase de animale, coarne de cerb și fildeș mamut;
 Explozia artei preistorice  : arta de perete , arta rock , paleolitic Venus  ;
 Dispariția omului neanderthalian în vârstă de aproximativ 30.000 de ani și a omului Denisova  ;
 Acum 18.000 de ani, picturi din peștera Lascaux  ; peșterile din Riaux .
 Sosirea Homo sapiens în America cu aproximativ 40.000 de ani înainte de prezent.
Paleolitic- pestera Lascou- cai PALEOLITIC SUPERIOR

Imediat dupa descoperire oamenii de stiinta au incercat sa isi dea seama care a fost motivul care i-a determinat pe oamenii
preistorici sa creeze picturile din Pestera Lascaux. Unii au presupus ca desenele care prezentau animalele principale aveau rolul
de a rememora vanatori de success, astfel incat acestea sa ramana si pentru posteritate. Altii au considerat ca picturile
reprezentau un “manual” de vanatoare, care includea principalele specii, felul in care se desfasura un atac, dar si pradatorii
de care un om trebuia sa se fereasca pentru a supravietui (felinele mari).

Desenele au lumini si umbre. Fiecare animal este pictat in fresca, fiind folosite doua tehnici distincte: un contur al liniilor
corpului, urmat de o pulverizare a vopselei printr-un tub. Desenele au lumini si umbre, avind un plan de constructie, o idee de
compozitie, ceea ce dovedeste ca pictorii din Lascaux erau in posesia unei culturi mult mai avansate e. Cercetatori din intreaga
lume se straduiesc de citeva decenii sa gaseasca explicatii pentru forta si maiestria cu care au fost executate aceste picturi, dar
mai ales pentru scopul in care au fost executate.Au existat pina acum numeroase ipoteze, ce permit intelerea picturilor rupestre,
opera a stramosilor nostri foarte indepartati. In secolul al XIX-lea, cercetatorii au presupus ca artistii asa-zis primitivi au creat arta
de dragul artei si acest punct de vedere a fost acceptat mult timp dupa aceea. Apoi acestei ipoteze i-a luat locul o alta si, la
inceputul secolului al XX-lea, cercetatorii au presupus ca autorii picturilor rupestre erau vinatorii, care incercau ca prin aceste
desene sa determine zeii sa-i ajute sa vineze animalele. S-a presupus deci ca aceste desene aveau deci un caracter ritual,
intreaga teorie primind numele de magia vinatorii. Multi cercetatori s-au opus acestei ipoteze, emitind o alta, conform careia toate
picturile rupestre erau aranjate in asa fel incit sa imagineze o poveste, un mit, legat de aceste animale. Dar si aceasta ipoteza a
generat indoieli ale cercetatorilor si multi s-au grabit sa o combata

Animal gravid, parca pluteste, atentia mai mult pe corp, picioare abia schitate

Aparitia macaroanelor
Pestera Lasco- paleolitic superior

Lupta vanatorului cu Bizonii

- Putem vorbi de o compozitie , exista o naratiune, o poveste, lupta unui vanator cu bizonii
- compozitie echilibrata prin desenarea pasarii
- aparitia schematizata a siluetei umane
- se da importanta si figurii umane chiar daca e schematica stilizata , locului priveligiat al acestuia,
superioritatii lui fata de animale
- exista conturul facut cu carbune
- forma plana – un dreptunghi, un patrat
- un anumit dinamism , unul din bizoni pare pregatit de atac , capul in piept al bizonului sugereaza pozitia de
atac
- - coada in forma de arc al celuilat bizon , o linie curba – un anumit dinamism
- Predomina mai mult linii drepte , compozitie statica
- Exista mai multe elemnte compozitionale dar nu e o aglomerare
- Pare a fi studiata arta miscarii animalelor
- Cromatica plata nu vibranta
- BIZONUL ESTE GRAV RANIT DE LANCE , CU ABDOMENUL DESCHIS , LASAND SA I CADA INTESTINELR
-
Paleolitic – plafon Altamira PALEOLITIC SUPERIOR

Cea mai cunoscuta pictura rupestra de la Altamira se afla pe plafonul uneia dintre salile aflate la stanga
intrarii, suprafata totala fiind de aproape 100 de metri patrati. Aici artistul sau artistii anonimi au reusit sa
lucreze cu o tehnica cromatica demna de apreciat chiar si astazi, imbinand pictura cu relieful natural al
plafonului. Majoritatea celor peste 20 de imagini de animale (in principal bizoni, dar si un mistret, un cal si un
cerb) se suprapun umflaturilor plafonului astfel incat privitorul are impresia unui relief tridimensional, cu
nimic mai prejos decat un basorelief in genul celor care vor fi realizate mult mai tarziu. Dar perfectiunea
picturilor de la Altamira a deschis si discutii interminabile intre specialisti. Sunt aceste picturi opera unui
singur artist sau este vorba de o compozitie colectiva, eventual realizata de mai multe triburi sau pe parcursul
mai multor generati

- IMBINARE CU INDEMANARE A PICTURII CU PIGMENTII NATURALI CU POSIBILITATI IMITATIVE DIN

RELIEFUL TAVANULUI REXZULTAND UN IMPESIONANT ASPECT DE RELIEF INALT COLORAT

Animalele par ca plutesc

Animale gravide

Picioare subtiri

Corpuri greoaie

Plasate in dezordine

animalele jucau probabil un rol în ritualurile magice ale primitivilor.

De obicei, picturile au o singură culoare, adică sunt monocrome, dar au nunaţe şi degradeuri. De
foarte multe ori, omul prehistoric a ştiut să utilizeze cu măiestrie ridicăturile şi scobiturile rocii
pentru o redare cât mai naturală. Unele animale sunt înfăţişate în mărime naturală

Majoritatea artei rupestre constau din picturi realizate fie cu pigment roșu, fie negru. Roșii au fost obținuți cu oxizi de
fier (hematit), în timp ce dioxidul de mangan și cărbunele au fost folosiți pentru negri.

arta rupestră este considerată a avea o funcție simbolică sau religioasă, uneori ambele

APARE DOAR O INTENTIE DE COMPOZITIE: PREOCUPAREA DE A ORGANIZA SUPRAFATA PICTURALA DU

PA DIMENSIUNILE REALE ALE ANIMALELOR

Picturile din peșteri conțin mult mai mult artă non-figurativă , adică multe elemente sunt mai degrabă simbolice decât realiste. Excepția clară, aici, este
reprezentarea animalelor, care sunt vii realiste (oamenii, pe de altă parte, sunt fie complet absenți, fie se lipesc de cifre).
Paleolitic Superior - Altamira

 Acestea ating de multe ori marimea naturala si sint uimitoare prin vigoarea tusei, perfectiunea atitudinilor si
siguranta trasaturilor, demonstrind o mare ascutime a simtului observatiei pe care il aveau oamenii inca din
paleolitic. Sint executate cu degetul, cu daltita, cu penelul din fibra de scoarta sau cu trestia, iar din punct de
vedere cromatic, sint folosite culori de origine minerala ca ocru galben, ocru rosu si negru.

REALISMUL DETALIULUI ESTE FRAPANT LA SUGERAREA TEXTURII SI ASPECTULUI BLANURILOR SI CHIAR AL JOCULUI
LUMINII PE PARUL ANIMALELOR

Artiștii primitivi au folosit relieful pereților și plafoanelor pentru a crea imagini 3D. Mai mult, efectul volumetric a fost
obținut printr-o manieră particulară de desen: contururile întunecate ale figurilor pictate în interior cu diferite nuanțe de
culori.

imagini sunt realizate aproape la dimensiunea vieții.

De obicei, picturile au o singură culoare, adică sunt monocrome, dar au nunaţe şi degradeuri. De
foarte multe ori, omul prehistoric a ştiut să utilizeze cu măiestrie ridicăturile şi scobiturile rocii
pentru o redare cât mai naturală. Unele animale sunt înfăţişate în mărime naturală

Majoritatea artei rupestre constau din picturi realizate fie cu pigment roșu, fie negru. Roșii au fost obținuți cu oxizi de
fier (hematit), în timp ce dioxidul de mangan și cărbunele au fost folosiți pentru negri.

arta rupestră este considerată a avea o funcție simbolică sau religioasă, uneori ambele

- Animal care pare ca pluteste

- Animal gravid
- Redare doar din profil nu din fata
- Picioarele mai mult schiattae , corpul greoi

- Figura mare de bizon reprezintă

- un animal în repaus, cu o exagerare a caracterelor sale,
- din cauza poate, în mare parte, faptului că stânca din aceasta
- Picturile din peșteri conțin mult mai mult artă non-figurativă , adică multe elemente sunt mai degrabă simbolice decât realiste. Excepția clară,
aici, este reprezentarea animalelor, care sunt vii realiste (oamenii, pe de altă parte, sunt fie complet absenți, fie se lipesc de cifre).
Paleolitic superior – pestere cerbi CERBI INOTAND

5 Cerbi trecand riul – unor cerbi li s-au sters vechile coarne si li s-au trasat altele sugerand mai bine spatialitatea
printr o perspectiva mult imbunatatita

- Realismul formelor, miscarilor, detaliilor

- O impresie de forta si prospetime
- Tentatia sugestivului
- Vizibil dealiul
- Realismul reprezentarii este sporit prin depasirea stadiului de intelegere a siluetei animalului
- Conturul acestuia este umplut cu repere anatomice atent modelate
-
Paleolitic SUPERIOR - Sculptura Cal in intregime

CAL SCULPTAT IN FILDES DE MAMUT IN GROTA ESPELUGUES

REALISMUL REPREZENTARII

OMUL PREISTORIC INCEARCA SA CREEZE O DUBLURA CAT MAI FIDELA, REALISTA, PE CARE APOI O ATACA , CEEA CE
II VA PERMITE ULTERIOR DOBANDIREA PRAZII PROPRIU-ZISE

REALISMUL CE PRESUPUNE TREI ASPECTE: FORMA, MISCAREA SI DETALIUL

INSTINCTUL DE IMITATIE AL ANIMALULUI DORIT

ARTA DE A GRAVA SI SCULPTA

FORMA TRIDEMNSIONALA

ATENTIA ARTISTULUI PREISTORIC ESTE ATRSA IN PRIMUL RAND DE ANIMALUL PANDIT SI VANAT , A CARUI
IMAGINE I SE IMPRIMA CU PUTERE IN MEMORIE

ANIMALUL POATE FI IDENTIFICAT ZOOLOGIC

Cap de cal paleolitic
Paleolitic - Venus cu corn

SteatopigieVenus din Laussel, sau „Femme a la corne” („Femeie cu corn” în franceză) este
o figurină Venus, una dintr-o clasă de obiecte găsite în siturile arheologice din Paleoliticul
superior din întreaga Europă. Spre deosebire de multe imagini care sunt artă portabilă,
Venusul Laussel a fost sculptat în fața unui bloc de calcar găsit în peștera Laussel din valea
Dordognei din Franța.

De ce este o Venus
Imaginea de 18 inci (45 de centimetri) înălțime este a unei femei cu sâni mari, burtă și
coapse, organe genitale explicite și un cap nedefinit sau erodat, cu ceea ce pare să fi fost păr
lung. Mâna ei stângă se sprijină pe burta ei (poate gravidă), iar mâna ei dreaptă ține ceea ce
pare a fi un corn mare - poate miezul unui corn al unui bizon (bizon) antic și uneori denumit
„cornucopia abundenței”. Miezul cornului are 13 linii verticale gravate pe el: în timp ce fața
ei nu are trăsături faciale, pare să fie îndreptată în direcția miezului, poate uitându-se la el.

O „figurină Venus” este un termen de istoria artei pentru un desen sau o sculptură relativ
reală a unei ființe umane - bărbat, femeie sau copil - găsită în multe contexte paleolitice
superioare. Figura stereotipă (dar în niciun caz singura sau chiar cea mai comună) Venus
constă într-un desen detaliat al corpului luxuriant și rubenesc al unei femei, căruia îi lipsesc
detaliile pentru față, brațe și picioare.
Paleolitic REN- FONTE DE GAUME

RENI PASCAND SAU INFRUNTANDU-SE

Aceste animale sunt atent desenate printr-o lovitură plasa care exista singura pentru capete. De asemenea, cel din
stânga prezintă o zgârietură netă a stâncii pe circumferința spatelui,limitată în interior de o linie roșie. Acesta este la
rândul său mărginită de o bandă neagră largă care se extinde pe măsură ce se degradează pe sferturile posterioare
ale animalului. Coarnele lui sunt negre și traversează o linie de opt puncte negre albăstrui. Celălalt ren are partea
superioară a coarnelor roșie, coarne frontale plate și cu degete (dacă sunt caracteristice pentru ren) vopsit în negru.
Culoarea tentă ocru roșu gradient.

.
Figura mare de bizon reprezintă dimpotrivă
un animal în repaus, cu o exagerare a caracterelor sale,
din cauza poate, în mare parte, faptului că stânca din aceasta
1 Picturile din peșteri conțin mult mai mult artă non-figurativă , adică multe elemente sunt mai degrabă simbolice decât realiste. Excepția clară, aici,
este reprezentarea animalelor, care sunt vii realiste (oamenii, pe de altă parte, sunt fie complet absenți, fie se lipesc de cifre).
Paleolitic- pestera PESMERL ???

Mana colorata

„Mâini negative” - imagine obținute prin așezarea mâinii pe peretele de calcar și pulverizarea peste aceasta a
vopselei, direct din gură sau printr-un os găurit
Paleolitic – cocos de munte

Mas d`azil

cocoş de munte - scluptură în corn de ren din grota Mas d'Azil (Franţa)
Femeie – cussac

Paleolitic

(Această gravură este cunoscută sub numele de Venus din Cussac. Se pare că înfățișează o femeie mai în vârstă
care a avut deja un copil -

Grotte de Cussac este o peșteră care conține peste 150 de lucrări de artă paleolitice,
precum și câteva rămășițe umane. Este situat în valea râului Dordogne în Le Buisson-de-
Cadouin, Dordogne, Aquitania, Franța.

Peștera a fost descoperită la 30 septembrie 2000, de către speologul amator Marc Delluc
și anunțată oficial de Ministerul Culturii francez la 8 decembrie 2000. În prezent este sub
protecție pentru studii științifice și închisă publicului.

Operele de artă ale peșterii sunt estimate la o vechime de 25.000 de ani și sunt aproape
exclusiv gravuri, adesea foarte mari, realizate cu unelte de piatră pe pereți sau cu degetele
pe pământ argilos.. Acestea includ atât exemple clasice de artă animală din Paleoliticul
superior , cât și imagini mai rare, figuri enigmatice patru profile feminine. Rămășițele
umane ale peșterii par să reprezinte una dintre puținele asociații de lucrări parietale și
înmormântări umane din Europa paleolitică. Cel puțin cinci persoane, patru adulți și un
adolescent, au fost depuse în cavități, cu oase datate prin măsurătorile Carbon 14 la
aproximativ 25.000 de ani
Preistorie - Paleolitic

VENUS din MALTA

În seria de venuse Mal'ta sunt 23 de statuete care sunt mai mult sau mai puțin
întregi, precum și o serie de fragmente, inclusiv două capete. Două sunt sculptate
din coarne de ren, restul sunt făcute din fildeș de mamut. Cel mai înalt are 13,5
centimetri (5 inchi), cel mai scurt 4 centimetri (mai puțin de 1,5 inci). Stilistic
vorbind, figurinele Mal'ta Venus pot fi împărțite în două tipuri de bază: subțiri și
groase. Cu toate acestea, nici măcar figurile groase nu au obezitatea excesivă - sub
formă de sâni masivi, steatopigie, șolduri grase și burtă umflată - care este
laitmotivul venuselor europene. Într-adevăr, statuetele Mal'ta au mai mult o formă
de păpuși rusești - în poziție verticală, brațele în lateral, gât nedefinit, fără variații în
lățime între piept și bazin și așa mai departe - decât statuile feminine. La fel de
semnificativi, sculptorii Mal'ta - spre deosebire de verii lor europeni - au acordat un
accent mic pe gentialia. Triunghiul pubian al figurii este întotdeauna reprezentat, de
obicei sub forma unui „V” mic, dar nu există vulvă.

O altă diferență este că nuditatea celor mai multe venuse Mal'ta nu este
convingătoare. Multe, de exemplu, sunt gravate cu marcaje care sugerează
îmbrăcăminte sau blănuri. În plus, picioarele și picioarele sunt abia reprezentate,
multe figuri fiind înclinate în partea de jos, ceea ce îi face pe unii oameni de știință
să sugereze că ar fi putut fi blocate în picioare în pământ.

O ultimă diferență se referă la caracteristicile lor faciale. În ciuda lipsei de trăsături

corporale, cum ar fi gâtul, sânii, fesele și altele asemenea, statuetele Mal'ta au
trăsături faciale mult mai distincte. Dintre cele 18 capete definite, 11 au trăsături
faciale clare (inclusiv ochii, nasul și gura), iar alte trei au trăsături conturate. Părul,
uneori până la umeri, este, de asemenea, o caracteristică comună.
Paleolitic superior - venera

Cap de femeie fildes – venus de brassempouy – ca si velendor

„un prim porttret din istorie”

Venus lui Brassempouy - capul și gâtul care au supraviețuit figurii originale - a fost
sculptată din fildeș de mamut. Sculptura are aproximativ 3,5 cm înălțime, 2,2 cm
adâncime și 1,9 cm lățime. Spre deosebire de celelalte venuse găsite la Brassempouy și în
alte părți, aceasta în special conține trăsături faciale clare ale frunții, sprâncenelor,
ochilor, nasului, dar fără gură. Partea superioară și părțile laterale sunt incizate cu o
reprezentare a părului împletit sau o coafură în stil egiptean. Detaliul realist al feței
adăugat de sculptorul ei în fildeș o face un exemplar unic de artă mobilă, deși rămânem în
întuneric despre restul corpului ei, care a fost distrus în Antichitate.

Piesă unică de artă preistorică, Venus din Brassempouy este un fragment supraviețuitor al unei sculpturi în fildeș (ruptă

în antichitate) care a fost dezgropată în 1892 la Brassempouy, în departamentul Landes din sud-vestul Franței, în 1892.

Datat cu aproximativ 23.000 de ani î.Hr. Sculptura preistorică este una dintre puținele reprezentări detaliate ale unui chip

uman, din epoca epocii de piatră și, posibil, cea mai veche cunoscută. Face parte din tradiția europeană a „Figurine cu

Venus” în miniatură, așa cum este exemplificată de Venusul german din Hohle Fels (38.000-33.000 î.Hr.), cele două figuri

celebre austriece, Venus din Willendorf (c.25.000 î.Hr.) și Venus din Galgenberg ( cunoscută și sub denumirea de Figurină

Stratzing) (aproximativ 30.000 î.Hr.) și Venus steatopigos a lui Monpazier (aproximativ 25.000 î.Hr.).

Pentru a vedea cum sculptura Brassempouy se încadrează în dezvoltarea sculpturii antice în timpul culturilor unelte din

paleoliticul superior din epoca de piatră,

Figurina a fost descoperită în timpul unei investigații arheologice a două peșteri locale Brassempouy, cunoscute sub

numele de Galerie des Hyenes (Galeria Hienelor) și Grotte du Pape (Peștera Papei). Venusul a fost recuperat din Grotte du

Pape, împreună cu alte câteva sculpturi umane, inclusiv - ceva timp mai târziu - „Doamna cu glugă”. Vezi și Petroglife. Cu

toate acestea, nu a fost găsită nicio artă rupestră la Grotte du Pape, doar sculpturi și unelte din fildes
Venus din wIllendorf – o localitate din Austria - idoli paleolitic

Cvenus din wiellendorfb

le mai tipice femei de tip (prototip femei uutentice)

Se numestea steaatopicie simbolizarea cult feminitatii sani, solt, pantece restul negrijat- perpetuarea speciei

Rezultatul vizual conjuga volumul corpului corect

Cultul maternitatii/fertilitatii dar pe noi ne intereseaza vonjugarea corecta intre ele

Simetria gasita ca si apanajul 9inceput) unui nou stil

Se numeste procedeul STILIZAREA – o regula de accentuare trasaturi importante si respringerea celorlante !!!! nu simplificare

Materiale : piatra, marmura, de cm/ miniaturi,

Predomina reprezentari umane in general feminine

Sunt neolitice dar apar dar din paleolitice

Arta asiriana Leoaia ranita

- Diagonala durerii – dinamism compozitional

- Experienta si contactul direct cu realitatea se transforma intr o scena dramatica
- Impresioneaza punerea in antiteza a vitalitatii deosebite, a elasticitatii si organicului miscarii adunate parca
in jumatatea anterioara a corpului leoaicei, cu grupe musculare contractate, ce mai arata periculoasele
gheare
- Durerea se exteriorizeaza prin urletul final printre maxilarele deschise parca cu resemnare, care nu lasa sa se
vada amenintatoarea dentitie
- In contrast jumatatea posterioara este paralizata prin sectionarea maduvii spinarii cu o sageata
- - multe linii curbe ce sugereza dinamismul compozitiei
- - forma plana un triunghi dreptunghic
- Realism dramatic
- Suferinta unei fiinte vii
- Arta animaliera asiriana este un apogeu al reprezentarii artistice

Leoaica ranita situeaza relieful asirian la nivelul realizarilor artistice exceptionale, in ceea ce

priveste tratarea plastica.Spiritul de observare a animalului, de care a dat dovada asirienii, au
fost rareori egalate de alte popoare.Leoaica ranita simbol al durerii si disperarii inaintea
ireversibilei pierderi a vietii , este imaginata strapunsa de sagetile vanatorilor
Suferinta fizica si tragicul mortii ofera un spectacol impresionant. Observarea animalului si
reactiile lui, comunicarea acestora in tensiune expersiva a suferintei fac din relieful aflat la
British Museum din Londra una dintre capodoperele sculpturii universale.
relief  Sculptură în care formele se desprind ușor de pe un fond plan cu care fac corp comun. 
Capra salbatica cu ied – arta minoica –cretana Relief in faianta cnossos

Dinamismul determina sa se miste totul

Liniile curbe confera dinamism

Aglomerare de elente compozitionale

Placa de faianta ne arata o capra cu doi iezi .Miscarile animalelor sunt bine prinse, mai ales a iedului care ca sa poata
suge isi indoaie genunchii si-si incovoaie corpul. E o scena care dovedeste cart de bine observa artistul natura si viata
din jurul sau
Stela = arta sumeriana

Stela vulturilor (victoriei) a lui Eannatum

Preamarirea in mod direct a puterii si victoriilor regelui printr-un nou grn artistic – relieful istoric

Forma unui dreptunghi, plana

Pe o latura a stelei apare o formatiune compacta de ostasi , vazuti parca dintr o singura privire, condusi de rege de
aceeasi inaltime cu soldatii, pentru a sugera coeziunea legaturilor si catacterul compact al falangei

Fiind putin mai departat de ei , desi de aceeasi inaltime, aplicare perspectivei ierarhice

Ostasii sunt contopiti intr –o fiinta infernala , invulnerabila, care doboara inamicul si l striveste in
picioare .Trupurile soldatilor sunt fragmenatate si redistribuite in masa grupului dupa o schema abstracta , pe tri
registre separate: superior apar insiruite capetele cu nasuri lungi, specific sumerienilor si ochi vazuti frontal pe
lateralele fetei.La mijloc mainile inclestate pe lancile aducatoare de moarte, oriebtate sinergic toate in aceeasi
directie, dau un sens clar si unitate compozitionala tabloului colectiv.Registrul inferior este rezervat picioarelor
luptatorilor ce calca fata mila trupurile sfartecate ale invinsilor pozitionati semnificativ la orizontala si in sensuri
contrarii spre deosebire de invingatorii animati de elan vital in acelasi sens de la stanga la dreapta

- Izocefalie – principiu compozitional potrivit caruia capetele personajelor sunt prezentate la acceasi
inaltime
- Surprinde lipsa de viata a ansamblului
- Prezinta pe margini siruri de semne grafice
- Executie grosolana
- Disproprtia dintre cap si trunchi in redarea omului
- Schimbarea unghiului de privire in timp ce capul si picioarele sunt redate din profil, trunchiul ne apare din
fata
Sumerian statuia intendentului Ebih-il , statueta din alabastru

Echivalentul unui actual ministru al finatelor, demnitarul are o expresie faciala ce degaja un optimism infloritor, in
contrast evident cu masca mimica severa a chipului stilizat angular din precedenta epoca

Statueta votiva , in stare sa evoce credinta in puterea rugaciunii,piosenia,desprinderea de teluric

Reprezentare tridimesionala forma piramidala

Capacitatea magica ale dublului sculptat ce confera eternitate originalului

Echilibru dat de imbracaminte - barba

Brevilinitate – cap ras

Brahicefalalie – occipitalul plat

Profilul convex este accentuat de nasul acvilin ce continua direct fruntea si ochii mari

Arta are misiunea de premarire a personalitatilor spciale reale si una spirituala, religioasa de invocare a
bunavointei zeitatilor
Ghilgames – arta sumeriana

Invingand taurul , teracota sec 20 i.h. micul relief este ilustrarea simbolica a confruntarii omului cu fortele
naturii.Vitejia este hiperbolizata

Arta mesoptamiana evidentiaza superioritatea principiului uman fata de forta brutalla, prin victoria corp la corp a
regelui sau divinitatilor antropomorfe cu animale deosebit de puternice

Eroului sumerian Ghilgames i se asociaza pe langa curaj si puteri supranaturale si aspiratii spirituale spre
intelepciune, bucuria de a trai, cautarea adevarului si chiar nazuinta spre o existenta eterna

- Puterea sugerata prin verticalitatea trupului barbatesc nud, cu marcarea explicita a sexualitatii, ce
contrasteaza cu aspectul senin, zambitor al chipului si cu relaxarea musculaturii netede si relativ slab
dezvoltate, cu aspect adolescentin
- Miscarea surprinde prin usurinta, lejeritatea si lipsa tensiunilor
- Paradoxal efectul acesteia asupra taurului este devastator; taurul este ingenunchiat, adus cu botul in
tarana iar coloana sa este obligata sa se arcuiasca in sens invers posibilitatilor ei firesti, desigur prin
fracturarea vertebrelor, membrele posterioare ale animalului sunt de a dreptul dislocate
Idoli hititi –kultepe - corpul in forma de disc

statuile femeilor sunt goale și au un tron decorat, iar pe spatele lor sunt împletituri”

idolilor umani stilizați găsiți în morminte. Cu toate acestea, un standard mai înalt de modelare a fost atins în figurinele
din lut nevopsit - femele steatopige, unele așezate sau culcate, altele ținând un copil sau un animal îmblânzit.
Edificiul stupa santsi - Stilul arta indiana

Stupa Mare , cea mai notabilă dintre structurile de pe situl istoric alSanchi în statul Madhya Pradesh , India . Este
unul dintre cele mai vechi monumente budiste din țară și cea mai mare stupă de pe site.

Marea Stupa (numită și stupa nr. 1) a fost construită inițial în secolul al III-lea î.Hr. de
către împăratul MauryanAshoka și se crede că găzduiește cenușa lui Buddha . Structura simplă a fost
avariată la un moment dat în timpul secolului al 2 - lea ien . Ulterior a fost reparat și mărit și au fost
adăugate elemente; aceasta a ajuns la forma sa finală în secolul 1 ien . Clădirea are o lățime de
37 de metri și o înălțime de 17 metri.
Structura centrală constă dintr-o cupolă emisferică ( anda ) pe o bază, cu o cameră relicvă adânc
în interior. Domul simbolizează, printre altele, domul cerului care înconjoară pământul. Este
depășit de o balustradă pătrată ( harmika ) despre care se poate spune că reprezintă muntele
lumii. Un stâlp central ( yashti ) simbolizează axa cosmică și susține o structură umbrelă triplă
( chattra ), care este ținută pentru a reprezenta cele Trei Bijuterii ale budismului -
Buddha, dharma (doctrină) și sangha (comunitate). O terasă circulară ( medhi), închisă de o
balustradă, înconjoară cupola, pe care credincioșii trebuie să circumambuleze în sensul acelor de
ceasornic. Întreaga structură este închisă de un perete scăzut ( vedika ), care este punctat în cele
patru puncte cardinale detoranas (gateway-uri ceremoniale). Toranele Marii Stupa sunt realizarea
încununată a sculpturii Sanchi . Fiecare poartă este alcătuită din două stâlpi pătrate acoperite de
capiteluri de animale sculptate sau pitici, surmontate de trei arhitrave. Toate elementele sunt
acoperite cu sculpturi în relief care descriu evenimentele vieții lui Buddha, poveștile Jataka (despre
viețile anterioare ale lui Buddha), scene ale budismului timpuriu și simboluri de bun augur . Sunt
înscrise și numele donatorilor, cel mai notabil fiind muncitorii de fildeș din Vidisha .
Neferttiti – arta amarniana Sotia Ahnaton Nefertiti (în germană numele ei a fost transliterat "Nefertete"; numele egiptean înseamnă "Frumoasa
care, iată, vine"). (n. cca.1370 î.Hr. - d. cca. 1330 î.Hr.) regină a Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea soție" a faraonului Amenhotep al IV-lea, zis și
Akhenaten. Ea a domnit aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în vremea marii reforme religioase conduse de acest faraon, care a promovat cultul unic al discului
solar, Aten. Ea a fost și soacra și, se pare, și mama vitregă a faraonului Tutankhamon. Nefertiti a devenit cunoscută în secolul al XX-lea mai ales datorită
bustului (protoma) ei, ajuns în colecția Muzeului egiptean din Berlin, și care face parte în prezent din Muzeul Nou. Bustul lui Nefertiti, în mai multe variante, a
fost una din cele mai des copiate sculpturi dintre cele ce ne-au parvenit din Egiptul antic. Titlurile reginei Nefertiti erau numeroase, de exemplu, la  Karnak sunt
inscripții în care este denumită „Moștenitoarea, cea mare în grații, cea plină de farmec, marea aducătoare de fericire, doamna gingășiei, foarte iubită, care
liniștește inima regelui în casa sa, în toate dulce vorbitoare, Stăpâna Egiptului de Sus și de Jos, Marea Soție a regelui, care o iubește, Doamna celor două țări,
Nefertiit Bustul lui Nefertiti

Autor Thutmose

Data aproximativ 1345 î.Hr.

Material calcar și stuc

Înălţime 50 x 30 cm

Locație Muzeul Neues , Berlin

Bustul lui Nefertiti , numit și Șeful lui Nefertiti , sau chiar doar Nefertiti , este una dintre cele mai cunoscute comori de artă din Egiptul Antic și este
considerată capodopera portretizării din perioada Amarna . Acesta datează din timpul domniei faraonului Ahenaton în timpul dinastiei XVIII ( Noul Regat )
între 1353 și 1336. î.Hr. [A 1]
Pupila ochiului drept este o incrustare de cristal de rocă , cu irisul gravat fin, acoperit cu negru și fixat cu ceară de albine. Albul ochiului este dat
[23] [24]
de calcarul folosit.   Lipsește pupila ochiului stâng; nu există nicio indicație pe bust că aceasta a fost odată sau ar fi trebuit inserată. 

Nefertiti poartă coroana albastră făcută tipic de numeroase reprezentări, denumită adesea „coroană cu cască”, cu o bandă aurie pe frunte; o
bandă colorată ( diademă ) este înfășurată în jurul coroanei, care traversează în centrul spatelui și se pare că este oprită aici de o inserție
[26]
de cornelă înconjurată de două umbrele de papirus .   Culorile folosite aici (galben, roșu, albastru, verde) descriu o diademă de aur și pietre
[A 3]
prețioase, așa cum se găsește, de exemplu, în bunurile funerare ale lui Tutankhamon .   Pe frunte era simbolul regal ( Ureus ). Pe ceafă cade o
panglică roșie de pe marginea coroanei, care se sprijină pe partea superioară a colierului mare policrom. În comparație cu alte busturi egiptene
antice, umerii lipsesc. Bustul este lucrat doar până la joncțiunea claviculei.
Portretul reginei prezintă trăsături regulate cu pomeți înalți, un gât lung, fără riduri și contururi foarte fine. Cele două jumătăți ale feței sunt
[27]
simetrice. Tenul este brun-roz și are un aspect proaspăt.   Machiajul complet al feței, sprâncenele, pleoapele evidențiate cu Kajal , buzele nu
[28]
prea pline de culoare roșu-maronie fac ca fața să pară proaspăt machiată.   Portretul în forma sa singulară nu numai că exprimă idealul modern
[29]
de frumusețe, dar conferă portretului reginei o individualitate și o personalitate evidentă.   Joyce Tyldesley descrie pe scurt Nefertiti:
[27
„Thutmose [...] a înzestrat-o cu o frumusețe universală, care își desfășoară efectul dincolo de toate limitele rasei și timpului”. 

Cercetătorii ce s¬-au ocupat cu studierea trăsăturilor care fac ca un chip să fie considerat atractiv au ajuns la concluzia că unul dintre
aspectele ce trebuie îndeplinite este prezenţa simetriei. Acest criteriu, regăsit şi în cazul sculpturii ce o înfăţişează pe regina Nefertiti,
constituie explicaţia ştiinţifică a transformării bustului într-un ideal de frumuseţe ce a făcut înconjurul lumii

statuia a fost realizată cu aproximativ 3400 de ani în urmă din calcar stucat şi pictat. Aerul de mister care înconjura numele artistului ce a
realizat lucrarea a fost îndepărtat nu cu mulţi ani în urmă, când cercetătorul francez Alain Zivie a confirmat numele autorului. Este vorba
despre sculptorul antic Tutmes, al cărui mormânt a fost descoperit acum 22 ani, în 24 noiembrie 1996.  Întreaga lucrare produce o impresie
realistă și se adresează direct privitorului în ciuda caracteristicilor idealizate. Un alt punct este că trunchiul combină un aspect pasiv și unul activ:
capul și ceafa par a fi împinse în jos de greutatea coroanei, gâtul este îndoit înainte. Efortul de a te opune acestei greutăți și de a menține echilibrul
este accentuat de mușchii alungiți ai gâtului evidențiați. [31] Acest lucru este evident în special în partea posterioară a capului, sub marginea
coroanei, în trecerea de la ceafă la cap.Egiptologul Julia Samson a pus momentul observatorului în cuvinte: „Toată lumea se oprește uimită, fermecată
de aspectul său, unii rămân nemișcați mult timp fără să vorbească, alții se întorc nu o dată, ci de mai ulte ori, de parcă nu le-ar fi venit să creadă ceea ce văd”.
Amarniana

STELA CU O SCENA DE FAMILIE , REGELE AMENOFIS IV, CU REGINA NERTITI SI COPIII, BERLIN

FAMILIA REGALA surprinsa in intimitate, protejata de ATEN. Sotii sunt asezati simplu, tinand in brate fiicele.In stilul
arte Amarna , personajele barbatesti sunt reprezentate cu un prifil cervical posterior convex iar cele feminine au
aceasta regiune conturata de o linie concava a cefei, curbata spre interiorul figurii

Sunt prezentate fara retineri dismorfismele fizice specifice faraonului, care devin chiar etalon, semn al vocatiei divine

Faraonul, sotia si copii acestora au membre inferioare mici ce sustin cu greu abdomenul enorm, trunchiul si regiunea
cervicala alungita

Faraonul se distinge prin tandrete de familie

Familia regala animata de sentimente si stari emotionale specific umane

Iubirii i se atribuie rolul de principiu general al cosmosului , faraonul sarutandu si copilul

Imaginea lui Nefertiti este deformata spre un aspect aproape patologic al formelor anatomice

Protejati de zeul Aten, razele de soare ca niste maini protectoare pentru familia faraonului
Neo babibolian - Poarta lui
Piramida de la Meidum

Inceputul istoriei Egiptului – regatul vechi

Piramida a fost înconjurată de un zid dreptunghiular de incintă de doi metri, care avea o lungime de 236 metri în direcția nord-sud și o lățime de 218 metri în
direcția est-vest, din care totuși rămân doar foarte puține vestigii. Acesta a inclus mai multe elemente care urmau să fie caracteristice construcției ulterioare a
piramidei și a unui complex de piramide. Curtea închisă a piramidei avea o podea de lut uscat

Piramida Meidum este primul mormânt pe care Snefru l-a construit în timpul domniei sale. El a ales ca sit o fecioară a oricărei construcții regale din
apropierea reședinței sale Djed-Snefrou, lângă actualul oraș Meïdoum. Construcția a început ca un mormânt regal obișnuit (E1) în stilul piramidelor trepte
(aici, șapte trepte) construite până în prezent, deși unele inovații erau deja planificate în acest moment, cum ar fi mutarea camerei funerare de la subsol spre
inima piramidei. Aparent încrezător într-o lungă domnie, o primă schimbare (E2) a avut loc după câțiva ani, mărind piramida de la șapte grade la opt grade.
Deși finalizat, Snefrou a abandonat clădirea ca mormânt și, după ce și-a mutat reședința, a început construcția unei noi piramide în Dahshur , piramida
Meidum trebuind acum să îndeplinească funcția de cenotaf. De-a lungul Snefru a început construcția piramidei roșii, de asemenea, la Dahshur , o nouă
modificare (E3) a monumentului a început în jurul celui de-al 15- lea  recensământ al efectivelor de animale. . Potrivit lui Stadelmann, acest lucru se datorează
faptului că clădirea reprezenta acum regatul zeilor ca un loc de închinare regală și, prin urmare, trebuia să fie o copie a mormântului regal real.
Maestrul constructor al piramidei Meidum a fost vizirul și fiul regelui Nefermaât , care deținea titlul de „Șef al tuturor lucrărilor de construcție regale”. Mastaba
sa (M16) este situată la câteva sute de metri la nord de piramidă.
Piramida lui Meidum este o piramidă, inițial la șapte grade, apoi a crescut la opt grade și în cele din urmă transformate pentru a deveni primul
egiptean piramida cu fețe netede . Este atribuit lui Sneferu , primul rege al  dinastiei a IV- a și se află la Meidum intrarea în Fayum . Vechiul său nume este
Djed-Snefrou ( Ḏd-Snfrw , care înseamnă „Snefrou este stabil”). De asemenea, poartă numele, dat de arabi, de „falsă piramidă”, din cauza stării sale actuale
care nu-l mai face să arate ca o adevărată piramidă. Datorită tehnicii de construcție și amenajării diferitelor elemente ale complexului și apartamentelor
funerare, acest monument este o tranziție între cele din III e și cele din  dinastia a IV- a , atât arhaice, cât și inovatoare. Piramidele din Snefrou, cu un volum
total de 3.300.000  m 3 (adică cu 700.000 mai mult decât piramida lui Keops ), reprezintă cel mai ambițios proiect

Piramida Meidum este primul mormânt pe care Snefru l-a construit în timpul domniei sale. El a ales ca sit o fecioară a oricărei construcții regale din
apropierea reședinței sale Djed-Snefrou, lângă actualul oraș Meïdoum. Construcția a început ca un mormânt regal obișnuit (E1) în stilul piramidelor trepte
(aici, șapte trepte) construite până în prezent, deși unele inovații erau deja planificate în acest moment, cum ar fi mutarea camerei funerare de la subsol spre
inima piramidei. Aparent încrezător într-o lungă domnie, o primă schimbare (E2) a avut loc după câțiva ani, mărind piramida de la șapte grade la opt grade.
Deși finalizat, Snefrou a abandonat clădirea ca mormânt și, după ce și-a mutat reședința, a început construcția unei noi piramide în Dahshur , piramida
Meidum trebuind acum să îndeplinească funcția de cenotaf. De-a lungul Snefru a început construcția piramidei roșii, de asemenea, la Dahshur , o nouă
modificare (E3) a monumentului a început în jurul celui de-al 15- lea  recensământ al efectivelor de animale. . Potrivit lui Stadelmann, acest lucru se datorează
faptului că clădirea reprezenta acum regatul zeilor ca un loc de închinare regală și, prin urmare, trebuia să fie o copie a mormântului regal real.
Maestrul constructor al piramidei Meidum a fost vizirul și fiul regelui Nefermaât , care deținea titlul de „Șef al tuturor lucrărilor de construcție regale”. Mastaba
sa (M16) este situată la câteva sute de metri la nord de piramidă.
Egiptul antica

Ka-Aper sau primarul satului

Statuia lui Ka-Aper

Statuia sufletului lui Aper, a fost numita si Seik-el-Beled sau Primarul Satului, deoarece la descoperirea sculpturii satenii au considerat ca recunosc
in ea chipul primarului lor.

Ka-Aper

Statuia, una dintre cele gasite in mastabaua lui Aper, este un exemplu de sculptura
realizata din lemn, aceasta avand o lunga traditie in Egipt. Desi statuii ii lipseste
partea inferioara a gambelor, ea ramane o opera reprezentativa a statuarei dinastiei
a IV-a, prin via evocare a personajului marcat de distincte trasaturi fizonomice,
particulare trasaturi ale etniei si varstei. Chipul oriental, tipologia semita apartin
unui barbat matur ale carui deformari produse de uzura vietii se vad in silueta
opulent, pantecul marit si tinuta obosita. Personajul are o functie administrativa
importanta, sustine cu mana stanga bastonul autoritatii pe care o reprezinta.
Inaintarea, sugerarea siluetei in mers, avand piciorul stang in fata, este
convingatoare, ca si privirea indreptata spre taramurile departate. Atitudinea
generala include starea concentrarii initiatice a momentului trecerii in viata de
dincolo. Impresionanta este, in aceasi masura, privirea magnetica, expresia profund
grava a chipului si a intregii atitudini, ca si sugestia mersului, pasul.

Imobilismul impus de dogma hieratica a statuarei este, in acest caz, ocolit prin
impregnarea sugestiva a miscarii. Sculptorul, vadit preocupat de redarea si
surprinderea expresiei de viata, a trecut cu mult peste scopul functional magic al
statuii. Ka-Aper, statuia defunctului al carui destin se consumase in mileniul al III-
lea i.Hr., pregatit sa accepte Judecata trecerii in viata de dincolo, a devenit
capodopera prin transfigurarea artistica.
Piramida in trepte Djoser – egipteana

Prima mare comisie a lui Imhotep - Piramida trecerii vechi a Regatului Vechi la Saqqara

Piramida pasului lui Djoser este cea mai veche piramidă monumentală din Egipt, construită la Saqqara în jurul anului 2650 î.Hr., pentru
Dynastia cea de-a treia dinastie, Pharaoh Djoser, care a domnit în jurul anului 2691-2625 î.Hr. (sau poate 2630-2611 î.Hr.). Piramida face parte
dintr-un complex de clădiri, despre care se spune că au fost planificate și executate de cel mai renumit arhitect al lumii antice, Imhotep.

Ce este o piramidă de pas?

Piramida Pasului este alcătuită dintr-un teanc de movile dreptunghiulare, fiecare construit din blocuri de calcar, și micșorând dimensiunea în
sus.Acest lucru poate părea ciudat pentru aceia dintre noi care cred că "în formă de piramidă" înseamnă o latură netedă, fără îndoială datorită
piramidelor clasice ale Podișului Gizei, datate și Regatului Vechi. Dar piramidele pas cu pas au fost tipul comun de mormânt atât pentru
persoane fizice, cât și pentru persoane fizice, până în a 4-a dinastie, când Sneferu a construit prima piramidă îndoită, chiar dacă îndoită . Roth
(1993) are o hârtie interesantă despre ce trecerea de la piramide rectangulare la picioare a însemnat societatea egipteană și relația sa cu zeul
soare Ra ; dar aceasta este o digresiune.

Primele monumente de înmormântare faraonice erau movile dreptunghiulare mici numite mastabas , atingând o înălțime maximă de 2,5 metri
sau aproximativ opt picioare. Acestea ar fi fost aproape complet invizibile de la distanță și, cu timpul, mormintele erau construite din ce în ce
mai mari. Djoser a fost prima structură cu adevărat monumentală.

Complexul Pyramid al lui DjoserPiramida Pasului lui Djoser se află în centrul unui complex de structuri, înconjurat de un zid de
piatră dreptunghiular.
Clădirile din complex includ o linie de altare, unele clădiri false (și câteva clădiri funcționale), ziduri înalte și niște curți "junglă" (sau jubileu).
Cele mai mari curți sunt Marele Curte la sud de piramida și curtea Heb Sed între rândurile de altare provinciale.

Piramida de pas este aproape de centru, completată de mormântul sudic. Complexul include camere de depozitare subterane, galerii și
coridoare, dintre care majoritatea nu au fost descoperite decât în secolul al XIX-lea (deși au fost în mod evident excavate de către faraonii din
Orientul mijlociu, vezi mai jos).

Un coridor care se desfășoară sub piramida este decorat cu șase panouri de calcar reprezentând regele Djoser. În aceste panouri, Djoser este
îmbrăcat în diferite haine de ritual și se află în picioare sau în picioare. Asta a fost interpretat pentru a însemna că face ritualuri asociate cu
festivalul Sed (Friedman și Friedman). Sed ritualuri au fost dedicate zeului șacalului cunoscut sub numele de Sed sau Wepwawet, adică
deschizător al căilor, și o versiune timpurie a lui Anubis . Sed poate fi găsit în picioare lângă regii dinastiei egipteni chiar de la primele imagini,
cum ar fi cele din paleta Narmer . Istoricii ne spun că festivalurile Sed erau ritualuri de reînnoire fizică, în care împăratul în vârstă ar fi dovedit
că mai are dreptul la regalitate, trăgând o oră sau două în jurul pereților reședinței regale.

Orientul Mijlociu Fascinație cu bătrânul

Numele lui Djoser i-a fost dat în Regatul Mijlociu: numele său inițial era Horus Ntry-ht, glossed ca Netjerykhet.

Toate piramidele din Vechiul Regat au fost în centrul atenției fondatorilor regatului mijlociu, la aproximativ 500 de ani de la construirea
piramidelor. Mormântul lui Amenemhat I (din timpul dinastiei a 12-a din Regatul Mijlociu) la Lisht sa dovedit a fi împachetat cu blocuri
inscripționate din Vechiul Regat din cinci complexe diferite de piramide la Giza și Saqqara (dar nu piramida pasului). Curtea de la Cachette de
la Karnak avea sute de statui și steluțe luate din contexte vechi, inclusiv cel puțin o statuie a lui Djoser, cu o nouă dedicare inscripționată de
Sesostris (sau Senusret) I.

Sesostris (sau Senusret) III [1878-1841 î.Hr.], strămoșul străvechi al lui Amenemhat, aparent a prins două sarcofagi calcite (sicrie de alabastru )
din galeriile subterane de la Piramida Pasului și le-a transmis piramidei sale la Dahshur.

Și, potrivit recentului articol al lui Zahi Hawass, un monument de piatră dreptunghiulară, care conține corpurile inundabile ale șerpilor, poate o
parte a unei porți ceremoniale, a fost înlăturat din complexul piramidal al lui Djoser pentru templul moștenitor al dinastiei a șasea dinastia
Queen Iput, complexul piramidelor Teti .
Stilul egiptean, VECHIUL REGAT

Printul Rahotep si sotia sa Nofret, sculptura in piatra

Sotii sunt imortalizati intr o pozitie ascentica, asezati cu simplitate si noblete.Detaliile si veridicicitatea
fizionomiilor sunr semnele intentionalitatii programatice a asemanarii cu fidelitate fata de model.Aspectul
tineresc al membrelor puternice , precum si formele pline,bland invelite intr o rochie alba a sotiei sunt admirabil
modelate

Trasaturile fetei dau chipului reginei Nofret un sarm aparte iar ochii au o intensa expresie de vivacitate obtinuta
prin incrustatiile de cuart pal.Materialul dur pare ca protejeaza sensibilitatea si delicatetea trairilor psihice ale
personajelor.Privirea plina de incredere, atitudine fireasca, gestul de aindica inima cu mana, cu o miscare
controlata si plina de evalavie,amana credinta, piosenie si ingenuitate.Acestea sunt semne ale unui devotament
ce nu stirbeste insa sentimentul demnitatii umane si al aprecierii de sine.

Impresia este sustinuta plastic de intersectia verticalei cu orizonatala, semn al credintei intr o ordine
superioara.Jocul alternativ al volumelor, panurilor si muchiilor ortogonale creeaza astefl un ritm al plinurilor si
golurilor ce marcheaza timpii tari, accentuati si respectiv neaccentuati pe care incidenta luminii da o frumoasa
alternanta ritmica si valorica.

Statuile sunt colorate si demonstraeza ca normele riguroase ce impun imobilitate, rigiditatea gestului si fixitatea
privirii pot fi interpretate prin entuziasmul inspiratiei artistului, prea viu si variat pentru a se supune cu obedienta
acestor legi.

VECHIUL REGAT principalele trăsături ale sculpturii:

- simetria si frontalitatea in constructia figurilor
- claritatea si calmul ipostazei.
- geometria si generalizarea formei.
- păstrarea obligatorie a trăsăturilor portretului
Egiptul antic – hatceptu Templul Hatshepsut din Luxor

Templul mortuar al reginei-faraon Hatshepsut constituie atractia principala din valea "Manastirii Nordice" - cunoscuta in zona sub denumirea de Deir
el-Bahri - un complex de temple si morminte situate pe malul vestic al Nilului, in dreptul localitatii Luxor. Alaturi de Templul lui Hatshepsut (nume
care se pronunta "hat-ceap-suit"), se situeaza si Djeser Djeseru (care inseamna "Splendoarea Splendorilor"), un al doilea loc de mare atractie
turistica din "Manastirea Nordica".Hatshepsut este una dintre foarte putinele femei care au ajuns sa conduca Egiptul, primind titlul de "faraon".
Templul cunoscut sub denumirea de "Splendoarea Splendorilor", a fost proiectat de catre Senemut, apropiat al curtii regale, in scopul de a servi
drept loc al savarsirii serviciilor religioase inchinate reginei, dupa moartea acesteia - se cunoaste conceptia egiptenilor conform careia, faraonul se
identifica cu zeul suprem.Hatshepsut - istoria primei regine ajunsa faraonHatshepsut era fiica faraonului Tuthmosis I si sotia succesorului
acestuia, faraonul Tuthmosis II, care a murit mai inainte ca aceasta sa ii fi nascut un fiu. In loc sa se retraga din Casa Regala, si sa predea locul
fiului faraonului - nascut cu o a doua sotie - Hatshepsut a ramas in continuare langa acesta - Tuthmosis III - pe post de co-regenta. In scurt timp,
regina a dobandit deplina putere. Pentru a-si legitima pozitia, Hatshepsut si-a luat insemnele faraonului - centura si coroana specifica. Hatshepsut
s-a dovedit a fi un spirit pragmatic, in vremea acesteia ridicandu-se o multime de constructii, atat in Egiptul de Jos, cat si in Egiptul de Sus. Sub
domnia acesteia s-au restabilit si legaturile comerciale ale Egiptului, care fusesera intrerupte de multa vreme, datorita luptelor care avusesera loc.
Specialistii cred ca aceasta ar fi domnit intre anii 1503 i Hr. si 1482 i Hr. Iosif scrie ca aceasta a domnit 21 de ani si 9 luni. Hatshepsut este
cunoscuta si ca fiind prima regina cu putere absoluta din istoria Egiptului - prima femeia care si-a luat-primit titlul de faraon, alaturi de toate
atributiunile acestuia. Sunt totusi voci care contesta acest lucru.In momentul in care tanarul Tuthmosis III a ajuns faraon, dupa moartea reginei
faraon Hatshepsut, acesta a distrus toate statuile acesteia, mutilandu-le. De asemenea, acesta a incercat sa distruga si toate semnele domniei
acesteia, lucru pe care, din fericire pentru istorie, nu a reusit sa il faca in totalitate.

Templul reginei Hatshepsut - monument al Patrimoniului Mondial

O scara lunga de piatra merge pana la intrarea in templu. Pana la templu, pelerinul trece prin trei curti inchise una intr-alta. Aceste trei
curti-terase sunt inconjurate cu figurine sculptate - vulturi pazitori, faraoni, modele geometrice.
Majoritatea sculpturilor care o infatisau pe regina au fost distruse de fiul
vitreg al acesteia si succesorul ei la tron. Aceasta este o urmare a urii
izvorate din reaua lui tratare de catre regina.Este greu de imaginat acum
imaginea de la inceput a curtilor. Acestea erau pline de gradini si pomi -
era o adevarata oaza artificiala in pustiul de piatra. In ultima curte, pe
ultima terasa, se afla Djeser-Djeseru, o cladire cu multe coloane
construita prin saparea stancii brute din spatele ei. De la ceva distanta,
templul arata ca litera hieroglifa egipteana NUN - o piramida in patru
trepte. Nun era considerat pamantul primordial din care a fost nascut
Amun.Pe partea dreapta a lungii scari se afla Coloanele Nasterii,
impodobite cu inscriptii in relief care arata originea divina a reginei
Hatshepsut. In capatul acestor randuri de coloane, dupa urcarea
catorva trepte, se afla Capela lui Anubis - coloanele sunt frumos
impodobite, iar peretii sunt in intregime pictati. Deasupra nisei din
peretele drept al incaperii, Thutmosis III este infatisat inchinand vin
zeului soare Sokaris. Hathor este infatisat pe peretele din fata, ceilalti
pereti infatisandu-i pe Hatshepsut (mutilata) si pe Tuthmosis inchinand
ofrande lui Anubis.          

In interiorul sanctuarului central, Capela lui Hathor pastreaza inca reliefuri infatisandu-o pe regina Hatshepsut care il cinsteste aducandu-i ofrande
(pe partea stanga) si un portret al lui Senenmut (pe partea dreapta).

Senenmut era cel mai apropiat om de curte al reginei - acesta a cazut din gratia acesteia dupa 15 ani de devotament, motivele ramanand inca
necunoscute. In momentul in care sanctuarul acestuia a fost excavat pentru prima data, locul era plin cu multe cosuri incarcate cu "obiecte" folosite
aparent in ritualuri de fertilitate. Este posibil ca ruperea legaturii de prietenie sa fi avut loc in urma unei relatii intime.In curtea superioara a templului
se ajunge pe un drum flancat de capete de vultur. Aceasta ultima terasa a templului a fost deschisa publicului relativ recent, aici avand loc o
multime de excavari si restaurari conduse de echipe de egiptologi polonezi si egipteni.Sanctuarul reginei Hatshepsut se afla pe stanga - acesta
pastreaza insemne ale preotilor si ofrandelor acestora. De cealalta parte se afla Sanctuarul zeului Soare - acesta este de fapt o curte interioara cu
un altar central. In spatele acestuia se afla Sanctuarul lui Amun, sapat in stanca bruta.
Egipt

Piticul

Sculptura lui Seneb și a familiei sale

Sculptura de calcar a lui Seneb și a familiei sale face parte din colecția Muzeului Egiptean din Cairo . Reprezintă pe Seneb și soția sa așezate una
lângă alta, cu copiii lor în registrul inferior. Seneb este prezentat așezat cu picioarele încrucișate pe un bloc de piatră, cu brațele încrucișate într-o
poziție caracteristică unui scrib . Soția lui Senetites este așezată lângă el, purtând o rochie lungă cu mâneci lungi și o perucă care îi acoperă părul
natural, care se vede pe frunte. Își înconjoară brațele într-un gest de afecțiune și sprijin. Este arătată cu un zâmbet ușor pe față pentru a-și
semnifica mulțumirea și fericirea.
Doi dintre copiii cuplului, un băiat și o fată, stau sub Seneb unde ar fi picioarele unei persoane normale. Ei sunt arătați goi cu degetele arătătoare
așezate în gură și o șuviță de păr căzând într-o parte a capului, indicând faptul că erau sub vârsta pubertății, când copiii egipteni au fost tunși.
„Adult”. Seneb și fiul ei au o culoare a pielii mai închisă decât soția și fiica sa. Aceasta a fost o convenție artistică standard utilizată pentru a
indica genul și statutul, reflectând faptul că femeile de rang înalt vor rămâne în interior și vor menține culoarea deschisă a pielii, în timp ce bărbații
ar avea pielea mai închisă sub soarele egiptean fierbinte. Numele a trei copii sunt înregistrate, deși al treilea copil nu este descris în sculptură -
posibil din motive de simetrie. Au fost numiți după stăpânii regali din Seneb; fiul ei se numea Radjedef-Ânkh („Fie ca Radjedef să trăiască”), fiica
ei cea mare a fost Aouib-Khéops („Fericit să fie Khéops”) și fiica ei mai mică Smeret-Radjedef („Companionul lui Radjedef”). Sunt descriși cu
proporții normale, ceea ce sugerează că nu au moștenit condiția de la tatăl lor.
Aranjamentul aproape cubic al sculpturii asigură în mod inteligent că compoziția generală menține un echilibru armonios. Este ușurat de artistul
care renunță la un panou din spate și încorporează un spațiu negativ în cameră. Punând copiii în locul picioarelor lui Seneb, artistul adaugă
simțului simetriei. El dă aceeași impresie pe care ar fi dat-o o simplă figură așezată, păstrând o aparență de normalitate fără a disimula fizicul
neobișnuit al lui Seneb. Numele și titlurile familiilor sunt inscripționate pe inscripțiile plasate pe ambele părți ale copiilor și pe fața orizontală a
bazei.
Nanismul lui Seneb este descris în mod realist în sculptură. Îl reprezintă cu un cap mare, dar cu brațe și picioare mici. Acest lucru poate indica
faptul că suferea de acondroplazie , o formă obișnuită de nanism care afectează cel mai grav părțile corpului cu cea mai rapidă creștere - în
special femurul și humerusul , care devin scurte și ghemuit - și întârzieri, antebrațe și picioare inferioare. De asemenea, afectează capul,
producând un craniu relativ mare cu o frunte bombată și adesea o punte nazală deprimată. Un alt diagnostic este dismelia - o afecțiune care
produce brațe și picioare scurte. Soția lui Seneb, Senetites, este prezentată mult mai puțin realist; reprezentarea sa este într-o singură piesă cu
alte portrete contemporane ale femeilor egiptene de rang înalt.
Sfinx

Marele Sfinx de la Giza, o enigmă încă nedeslușită

Marele Sfinx observă soarele care răsare și Nilul. Statuia, realizată din stâncă, este izbitoare prin dimensiuni: lungimea ei depășește 57 de metri,
iar înălțimea sa este de aproximativ 20 de metri.

Cele mai mari atracții turistice de pe teritoriul Egiptului sunt monumentele vechi de milenii, cele pentru care Valea Nilului este
cunoscută în întreaga lume. Ținutul egiptean ascunde și o mulțime de mistere încă nedeslușite, unul dintre acestea este Marele Sfinx de
la Giza, reprezentarea enormă a unei creaturi mitice cu corp de leu și cap de femeie. Statuia din calcar se află pe platoul Giza, pe malul
vestic al Nilului, fiind cea mai mare statuie monolit din lume.

Marele Sfinx de la Giza este cea mai veche sculptură monumentală cunoscută, însă nu există date concrete cu privire la momentul în
care a fost construită sau de către cine. Aceste două aspecte se află încă în cercetări și dezbateri, se presupune că uimitorul monument a
fost ridicat în perioada Egiptului Antic, însă arheologii spun că misteriosul Sfinx este cu mult mai vechi decât se credea inițial. Creatura
ar fi avut și capul unui leu, se spune că ea devora trecătorii care nu răspundeau corect la ghicitorile sale, o poveste cultivată chiar și în
ziua de azi printre locuitorii din apropiere.

Statuia a fost ridicată pe locul unei vechi cariere de piatră și se pare că a fost sculptată într-o singură bucată, fapt care i-a asigurat și
rezistența în timp. Vântul, umiditatea și poluarea sunt factori care acționează constant asupra acestei minuni a lumii și, deși au avut loc
restaurări consecutive, păstrarea acestei statui reprezintă încă o problemă. Monumentul înfrumusețează orizontul egiptean, milioane de
turiști străini vizitează anual zona și rămân uimiți de capodopera ce conferă zonei alte dimensiuni.

Partea superioară a construcției, mai exact capul, pare să impresioneze cel mai mult, el are nu mai puțin de 6 metri înălțime și 4 lățime.
Ochii au 2 metri înălțime, dar nasul și bărbia lipsesc, cea din urmă fiind expusă la Muzeul Britanic. Un adept al islamismului a
îndepărtat nasul, iar cultul său considera acest fapt un semn de infamie. Corpul de leu sugerează ideea de masivitate, de impunere și
putere, labele uriașe sunt plasate strategic, în poziție de atac. Una dintre cele mai mari ciudățenii ale sculpturii este faptul că, în raport
cu trupul, capul este mult prea mare.

Pe Marele Sfinx de pe platoul de la Gizeh nu există nicio inscripţie care să ateste anul construirii şi nu este menţionat nici între
marile construcţii ale Egiptului antic, fapt care lasă câmp liber unor speculaţii. Egiptologii consideră însă pe bună dreptate că
Sfinxul a fost construit de către faraonul Khafra (2558 – 2532 î.e.n.), având înfăţişarea acestuia.

Capul Sfinxului are 6 m înălţime şi 4 m lăţime. Barba – simbol al faraonului, care în mod evident a fost adăugată după construirea
Sfinxului lipseşte, dar ea a fost recuperată şi este expusă astăzi la British Museum. O istorie arabă din secolul al XV-lea, al carei
autor este egipteanul Taqi Al-Maqrizi, ne spune că nasul a fost distrus de către un mistic sufi pe nume Muhammad Saim al-Dahr,
supărat fiind pe faptul că egiptenii vremii, deşi nu mai erau de mult pagâni, îl venerau şi îi aduceau totuşi ofrande, convinşi fiind că
fertilitatea adusă de Nil depinde de Sfinx. Arabii egipteni îl numeau „Abu Hol”, adică „Tatăl Groazei”, iar tăierea nasului pe pământ
islamic, era considerată ca un semn de infamie. În trecut, statuia a fost pictată: roşu pe faţă şi corp şi galben cu dungi albastre pe
cap.
Dincolo de speculaţiile care au fost ţesute în jurul Sfinxului, el se aliniază cu piramida lui Khafra/Kephren, la începutul drumului
pietruit care duce spre aceasta, făcând parte din ansamblul piramidei ca paznic al acesteia.
Afirmaţia este susţinută atât de amplasamentul monumerntelor de la Gizeh cât mai ales de „Stela visului”, descoperită în anul 1816,
o inscripţie realizată în anul 1401 î.e.n. la ordinul lui Thutmose IV. În incripţie se se spune clar că ea îl reprezintă pe marele faraon
Khaf-Ra, unul dintre fiii lui Khufu/Keop

psihostazia =Cartea mortilor= arta egipteana

cartea mortii este static inviorat de accente de negru dinamic dar nu este contrast complementar

unele pot fi statice in statite in desen si dinamica in elemente

Staticul personajelor (trasatura de stil) au HERATISM reprezentare rigida care rezulta din geomtrizare este este static
al elentelor in sine, in general canonic

Prolificitate- foarte multe picturi

Aici realismul cu prezenta fantasticului este realism al ritualurilor (permite imbinarea speciilor)

La realism avem proportii realism si tehnica rasucita

Redarea transparentelor – haine sumare si accesorii numeroase si insemne de rang,

Redarea diferite ca marime in functie de rang, foarte liber cu intelegere a particularitati lor, prezenta textului scris ca
si mesopotanieni, firescul pozitiilor

MARTELAREA- indepartarea fetei dar folosrea imagii anterioare dar inlaturare fata

schema contrast al negru este prezenta innesemnelor deosibite,

Cobra – un animal atropaic

Carus – cu nume si titulatura – daca e mare pot fi mai multe

Redarea spatiului – in registre suprapuse / plan cu plan – nu redau decat de descriere corecta / judicioasa pe
orizontala si innaltime constanta
Arta egipteana ??? keinos
Piramidele din Giza (germană Gizeh) complex de monumente antice, se numără printre cele mai cunoscute piramide din antichitate, ele fiind considerate
una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Piramidele sunt situate la vest de Valea Nilului și cca. 8 km sud-vest de orașul Giza și 18 km de Cairo, capitala
modernă a Egiptului. Se crede că clădirile au fost create în Împărăția veche a Egiptului Antic, în timpul domniei dinastiei IV-VI (secolul XXVI - XXIII
î.Hr.). Marea Piramidă din Giza este singurul monument al celor șapte minuni ale lumii antice. Este, de asemenea, o comoară națională a Egiptului.

Majoritatea teoriilor de construcție se bazează pe ideea că piramidele au fost construite prin mișcarea unor pietre imense din carieră, prin glisare și ridicare
pe loc. Centrul de dezacorduri se referă la metoda prin care pietrele au fost transportate și plasate și cât de posibil a fost metoda.
În construirea piramidelor, arhitecții ar fi putut să-și dezvolte tehnicile în timp. Ei ar selecta un sit pe o suprafață relativ plată de rocă de bază - nu de nisip -
care a oferit o bază stabilă. După ce au urmărit cu atenție situl și au stabilit primul nivel de pietre, au construit piramidele în nivele orizontale, unul pe celălalt.
Doar câteva blocuri exterioare rămân în loc în partea de jos a Marii Piramide. În Evul Mediu (secolul al V-lea până în secolul al XV-lea), oamenii s-ar fi putut
odihni pentru a construi proiecte în orașul Cairo [2].

Astronomie[modificare | modificare sursă]
Părțile celor trei piramide din Giza au fost orientate astronomic spre nord-sud și spre est-vest, într-o mică fracțiune de grad. Printre încercările recente [3][4][5] de
a explica un astfel de model deliberat sunt cele ale lui S. Haack, O. Neugebauer, K. Spence, D. Rawlins, K. Pickering și J. Belmonte. Aranjamentul
piramidelor este o reprezentare a constelației Orion conform teoriei de corelare disputate Orion.
[6][7]
Piramidele din Giza sunt alcătuite din Marea Piramidă din Giza (cunoscută și sub denumirea de Piramida din Cheops sau Khufu  și construită în jurul
anului 2580 - circa 2560 î.Hr.), oarecum mai mică, Piramida lui Khafra (sau Chephren) la câteva sute de metri spre sud -vest și, relativ modestă, Piramida
Menkaura (sau Mykerinos) la câteva sute de metri mai departe spre sud-vest. Marele Sfinx se află pe partea de est a complexului. Consensul actual printre
egiptologi este că capul Marelui Sfinx este cel al lui Khafra. Împreună cu aceste monumente majore există un număr de edificii satelit mai mici, cunoscute ca
[2]
piramidele "regine", drumuri pietruite și piramidele vale.

Această necropolă egipteană veche constă din Piramida lui Khufu (cunoscută sub numele de Marea Piramida și Piramida de la Cheops), piramida
Khafra, piramida Menkaura, precum și piramide mai mici cunoscute sub denumirea de Piramidele reginelor.
Marele Sfinx de la Giza este situat pe partea estică a complexului orientat spre est. Mulți oameni de știință continuă să creadă că Sfinxul seamănă cu Khafra.
Monolitul folosit în templul memorial al lui Menkaure - cu o greutate estimată de peste 200 de tone - cea mai grea pe platoul din Giza. Statuia colosală a unui
rege așezat din capela centrală a templului Menkaure este una dintre cele mai mari din epoca Vechiului Regat.
Tempulul Apulsimbel-Al lui Ramses - arta egipteana

Cea mai cunoscută construcție a lui Ramses al II-lea este, fără îndoială, templul din Abu Simbel, ansamblu
arhitectural localizat în sudul Egiptului, în lunca Nilului, la sud de orașul Assuan.

Construit în stânca muntelui, ansamblul este format din două temple, unul mai mare dedicat lui
Ramses și unul de dimensiuni mai mici dedicat soției sale Nefertari.

Templul peșterii din Abu Simbel este unul dintre cele mai faimoase monumente ale culturii egiptene antice.
Imensele statui înalte de 20 de metri ale faraonului Ramses al II-lea cel Mare, care încadrează intrarea în templu, au
devenit astăzi aceleași simboluri ale Egiptului ca piramidele și Sfinxul. Construcția templelor peșterii a fost dezvoltată
pe scară largă în timpul domniei lui Ramses al II-lea, dar Abu Simbel depășește toate celelalte structuri similare.

Ansamblul Abu Simbel este format din două structuri: Marele Templu dedicat faraonului Ramses al II-lea și trei zei:
Amon, Ra-Horakhta și Ptah, și Templul Mic, ridicat în onoarea zeiței Hathor, cu imaginea căreia este reprezentată
soția lui Ramses II Nefertari-Merenmuth

Micul templu din Abu Simbel este dedicat zeiței Hathor. Este mult mai simplu și mai modest decât cel Mare și
constă dintr-o sală coloidal sculptată în stânci și un sanctuar cu trei nișe. Fațada Micului Templ este decorată cu șase
figuri de lungime întreagă. Între statuile faraonului Ramses al II-lea, se află statui ale soției sale Nefertari-
Merenmuth. Sculpturile stau în nișe adânci și umbrite, ceea ce creează un joc de lumină și umbră în razele soarelui,
sporind impresia acestor figuri monumentale. Pe una dintre coloanele Templului Mic, inscripția este sculptată:
„Ramses, puternic în adevăr, preferat al lui Amun, a creat această locuință divină pentru iubita sa soție Nefertari

Fațada templelor este sculptată în stâncă, 31 de metri înălțime și 38 de metri lățime. Coloanele fațadei sunt patru
statui ale faraonului, înfățișate așezate pe un tron. Înălțimea acestor statui este de aproximativ 20 de metri, iar capul
fiecăreia dintre aceste

sculpturi ajunge la 4 metri. Deasupra fațadei este sculptat un ornament în formă de babuin.

Experții UNESCO au concluzionat că liniile fațadelor Templelor Mari și Mici mergeau paralel cu fisurile din pământul
stâncos și, astfel, rocile dure au servit ca suport natural pentru statuile uriașe. La construirea templului peșterii,
arhitecții au luat în considerare proprietățile naturale ale solului - straturile de gresie din el au fost fixate cu oxid de
fier, în urma căruia straturile aproape că nu au fost supuse distrugerii. În plus, oxidul de fier a îmbogățit paleta
pietrei, oferind gresiei o mare varietate de nuanțe, de la roșu la roz până la violet.
Arta egipteana – regatul vechi clib

TRIDIMENSIONAL FORMA DE PIRAMIDA , SCULPTURA DE GRESIE PICTATA

STATUIA SCRIBULUI KAI -PORTRET SCULPTURAL- Stă cu picioarele încrucișate, strâns înăuntru, gata să înregistreze
ordinele Faraonului. Un chip inteligent exprimă servilismul și viclenia unui curtean deștept. Buze subțiri comprimate,
o privire tensionată și atentă, o ipostază înghețată într-un șoc anticipat tăcut de sinceritate, perfecțiune a
performanței. Ochii sunt atât de abil încrustați cu alabastru, piatră neagră, argint și cristal de stâncă, încât par vii

1. În arta tridimensională (sculptura în ronde-bosse) respectarea canonului presupune axialitate,

simetrie,verticalitate – se urmărește percepția frontală a sculpturii legea frontalitatii , care de obicei era
amplasată în nișă;

2. SINCERITATE, SOBRIETATEA REPREZENTARII, CONCENTRARE PSIHOLOGICA A ATENTIEI EXTERIOARE,

MODELAJ ANATOMIC FERM
Baiatul din Critios - Curos – arhaic
Scopoas menada

Prevenirea elenismului

3 sculptori – menada

Involburare, miscare , rasucire

Menada dezlantuita-Scopas:Cunoscuta si sub numele de Bacanta,statuia infatiseaza o

menata(preoteasa in slujba lui DIonysos) surprinsa intr-un dans sacru.Este o compozitie
foarte dinamica.Dorind sa redea extazul menadei in timpul dansului,sculptorul aseaza
trupul pe o linie in spirala ascendenta intr-o miscare avansati.Capul este dat mult spre
spate, pieptul este ridicat, iar corpul incordat.Drapajul vssmintelor ce se muleaza pe trup
este agitat,dezgolind partial trupul.
Grecia clasica friza ionica a lui f??? de pe parthenon

Una din cele trei – este cel cu ergastine

ETRUSCA –Doi dansatori –mormantul leoaicelor Tarquinia , wall painting vers
Sarcofage Cervetrele – sarcofage etrusce
Paleta lui Narmer- primul Nemes numit de greci
Perioada minoica palatul din cnossos
Perioada clasica - Metopa Phartenon- fidias

Triglife sanga dreapta

Pitagora din Region

???Aurica - Conducatorul de Cvadigra

Tinea haturile celor 4 cai

Din egipt dar Antichitatetarzie- ansablu picturi –stil

Oaza de la aifaion –portrete de mumie

Romani

Piata

Forul lui Traianus- cel cu columna

Imparat- Aurelian Augustus

lui Octavianus Augustus i s-au dedicat 140 de statui si busturi.

Marcus Aurelius

Imparat roman –statuie ecvestra

 Doaua stituri
Elenistic si roman

Altarul Domitius Ahenobarbus

Batalia lui Alexandru Macedon cu Darius al persilor sau batalia de la Issus

Arta romana

Freca initiala care a servit drept model mozaicului roman

Statuieta de tanagra – stilul elenestic

Drapaje plisate, vesele, moderne, dinamice

Etrusc- lupoaica
Idoli Cicladele –

Abstractionismul
Arta sumeriana – stela preotului Dudu

Vultur care domina 2 zei

Propaganda cu inteligenta care domina puterea fizica

Arta minoica – printul Crin
Arta arhaica = CURUS
Marte sau ares – arta etrusca
Efeb= tanar= din seria Curos-(celalant)

Apollo din Piombino – grecia arhaica

Minoica octopus

Vasul cu raracatita

Reprezentarea animalelor marine

Stondardul din ur

Sumerieni
Arta asiriana – sfix asirian- tauri inaripati
Grecia arhaica – cora
Puratatorii de ofranda – friza ionica

Phidias
Arta greaca –clasica ERECHTEIONUL

Acropole

Creatipele, LOJA
Perioada clasica - Phidias-Partenonul de pe acropole

Sec 5i hr
Purtatorul de lance – policret Doriforul - probabil 480-420 î.Hr.).

Stilul clasic

-una dintre primele lucrari din grecia

Stil etrusc

imparat roman
Etrusca
Miceniana
Acadiana - mideea
ara pacis Augustos Roma

Augustos – arta romana – altarul pacii augustane- reliefuri

O alta tehnica sculpturala, basorelieful a avut ca principal scop consemnarea, prin intermediul
scenelor narative, a evenimentelor importante ale istoriei romane, indeosebi luptele, victoriile,
faptele de vitejie ale unor imparati si conducatori de armate. Basoreliefurile se intalnesc pe arcuri
de triumf, altare, temple, sanctuare, sarcofage. Unul dintre cele mai celebre basorelifuri decoreaza
Altarul Pacii din Roma (Ara Pacis Augustae), care este inconjurat de o incinta rectangulara din
marmura, decorata cu doua benzi suprapuse de basoreliefuri. Registrul inferior are ca motive
decorative frunze si muguri de acant, ciorchini de struguri, pasari iar cel superior infatiseaza o
procesine solemna a lui Octavianus Augustus, a familiei sale, a unor apropiati ai sai, precum si
personaje mitologice si alegorice
Mama imparatului NERO- „imparat care a dat foc Romei”

Romanii – cei indragostiti de portrete

Linia de demarcatie- capetle care se luau de la statuie si se puneau la statui preluate sau tot ale lor.

Vietile celor 12 cezari

probabil cea mai impresionantă clădire-ruină a Imperiului Roman. Colosseumul era cea mai mare
construcție a vremurilor sale și astăzi este cel mai mare amfiteatru antic care poate fi vizitat
in Italia.[1] Colosseumul este situat la est de Forumul Roman.
Construcția a început sub conducerea împăratului Vespasian în anul 72 d. Hr. și a fost finalizată
în anul 80 d.Hr. sub conducerea succesorului său și moștenitorul Titus. [2]
 Alte modificări au fost făcute în timpul domniei lui Domitian (81-96). [3] Acești trei împărați sunt
cunoscuți sub numele de dinastia Flaviană, iar amfiteatrul a fost numit în limba latină pentru
asocierea cu numele de familie (Flavius).
31- Colosseumul a fost folosit pentru concursuri cu gladiatori și spectacole publice, cum ar fi bătălii
maritime pentru o scurtă perioadă de timp, când hipogeumul a fost în curând completat cu
mecanisme de susținere a celorlalte activități, vânători de animale, execuții, reînnoiri ale unor
bătălii celebre și drame bazate pe mitologia clasică.
Clădirea a încetat să fie folosită pentru divertisment în epoca medievală timpurie. Mai târziu a fost
refolosită în astfel de scopuri, cum ar fi locuințe, ateliere, cartiere pentru o ordine religioasă, o
cetate, o carieră și un altar creștin.
32- Spre deosebire de amfiteatrele construite anterior între două dealuri, Colosseumul este o
structură autonomă, în întregime construită. Planul său este eliptic, având 189 m lungime și 156 m
lățime, aria sa fiind de 6 ha. Înălțimea zidului exterior este de 48 m. Perimetrul originar măsoară
545 m. Arena centrală este ovală, având 86 m lungime și 156 m lățime, înconjurată de un zid de
4,5 m înălțime, care se ridică până la nivelul primelor rânduri pentru spectatori.
Se estimează că zidul exterior era construit din 100.000 m³ de travertin, nu zidit cu mortar, ci fixat
cu scoabe de fier. Ansamblul structurii a suferit pagube însemnate în decursul veacurilor, prin
prăbușirea unor părți mari, în urma unor cutremure. S-a păstrat partea de nord a zidului de incintă.
În secolul al XIX-lea au fost adăugate la extremitățile sale rampe de cărămidă pentru a-l
consolida. Restul exteriorului actual al Colosseumului este de fapt zidul interior de la origine.
Partea păstrată a zidului exterior al fațadei monumentale se compune din trei niveluri de arcade
suprapuse, având deasupra o platformă pe care se înalță un atic foarte înalt, prevăzut cu ferestre
la intervale regulate. Arcadele sunt încadrate de semi-coloane dorice, ionice și corintice, în timp ce
aticul este împodobit cu pilaștri corintici. Fiecare arc de la al doilea și al treilea etaj era ornat cu
statui, probabil reprezentând divinități și alte personaje ale mitologiei greco-romane.
33- În jurul părții de sus a aticului se aflau 240 de catarge dispuse în corbel. Acestea susțineau un
acoperiș mare, retractabil, cunoscut sub numele de velarium, care ferea spectatorii de arșița
soarelui sau de ploaie. Era o pânză foarte mare, susținută de o plasă din frânghii, cu o gaură în
mijloc. Acoperea două treimi din arenă, în pantă către centru, pentru a capta vântul și a-l dirija
către spectatori. 
Capacitatea enormă a Colosseumului necesita un sistem de acces și de evacuare eficient, pentru
care arhitecții au conceput soluții similare celor care există la stadioanele moderne. La parter
existau 80 de intrări, dintre care 76 erau destinate spectatorilor de rând. Fiecare intrare era
numerotată, precum și fiecare scară. Nordul intrării principale era rezervat împăratului și
apropiaților săi, pe când celelalte trei intrări axiale erau destinate elitei. Cele patru intrări axiale
erau bogat decorate cu picturi și reliefuri din stuc, dintre care s-au păstrat unele fragmente. Un
mare număr de intrări a dispărut prin prăbușirea zidului exterior, dar intrările XXIII la LIV mai
există.
34 - Spectatorii primeau bilete sub formă de bucăți de ceramică, pe care erau indicate prin numere
secțiunea și rândul. Ajungeau la locurile lor prin mai multe vomitorii care dădeau în tribună. La
sfârșitul jocurilor, sau în caz de urgență, evacuarea se putea face pe acolo în câteva minute.
In conformitate cu Calendarul Codex din 354, Colosseumul ar putea găzdui 87.000 de oameni, cu
toate că estimările moderne pun cifra la aproximativ 50.000. Ei au fost așezați într-un aranjament
pe niveluri, care reflecta natura rigidă stratificată a societății romane. Cutii speciale erau puse la
nord și sud pentru împărat și Virginele Vestale, oferind cele mai bune unghiuri de vedere spre
arenă.
Arta romana – imparat caracalla

Fiu al lui Septimius Severus și al Iuliei Domna, născut la Lugdunum (astăzi Lyon), Caracalla a fost desemnat
ca caesar (196) și augustus (198). La moartea tatălui său, survenită la 4 februarie 211, Caracalla a devenit
coîmpărat, alături de fratele său Geta.

aracalla și-a pus titlurile "pacator" și "nume praeseus", declarându-se un Alexandru al Orientului.
Sculptura nematurizata al stilul clasic - PRECLASICISM

Tronul LUDOVIZI - Scena nasterii zeitei Afrodita

Stilul cu simetrie care ne anunta ca suntem la un inceput -

Tronul Ludovisi este un bloc străvechi sculptat din marmură albă scobit în spate și sculptat cu basoreliefuri pe
cele trei fețe exterioare (nu este de fapt un tron pe care să șezi). Autenticitatea sa este dezbătută; majoritatea,
care o acceptă, o plasează ca greacă occidentală din Magna Grecia și o datează din stilul sever pe care îl
manifestă (de tranziție între arhaic și clasic timpuriu) până în perioada de aproximativ 460 î.Hr. Tronul Ludovisi a
fost conservat la Museo Nazionale Romano din Palazzo Altemps , Roma , de la cumpărarea sa pentru statul
italian în 1894.

Relieful central este cel mai obișnuit citit ca Afrodita care se ridică din mare, un motiv cunoscut sub numele
de Venus Anadyomene (înălțime 0,9 m, lungime 1,42 m). Zeița, în draperii diafane agățate, este ajutată de două
însoțitoare Horae care stau pe mal, care s-au pregătit să o învelească cu o cârpă pe care o țin împreună, care o
ascunde de la brâu în jos. Cele două reliefuri de pe laturile flancătoare se întorc discret cu spatele la misterul
subiectului central. Relieful din dreapta arată o femeie voalată ghemuită care oferă tămâie dintr-
un thymiaterion ținut în mâna stângă, într-un arzător de tămâie pe un suport. Dimensiunile plăcii din dreapta sunt
înălțimea 0,87 m, lungime 0,69 m. Celălalt arată o tânără fată nudă, așezată cu un genunchi aruncat peste
celălalt[1] care cântă la flaut dublu numit aulos ; parul ei este legat intr-o batista . Dimensiunile plăcii din stânga
sunt înălțimea 0,84 m, lungime 0,68 m.
Iconografia subiectului este fără paralelă în Antichitate, astfel că însuși subiectul reliefului este pus la
îndoială. S-au oferit puncte de vedere alternative, din moment ce însoțitorii de flancare stau pe un teren pietriș:
că figura în curs de dezvoltare este aceea a îmbrăcămintei rituale a unei zeițe htonice , probabil Persefona ,
care se ridică dintr-o crăpătură a pământului [2] ( Pandora este prezentată în mod similar în Picturi în vază de
mansardă) sau a Herei care renaște din apele Kanathosului de lângă Tiryns ca Hera Parthenos .
Columna lui Traian – arta romana

Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie
gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă
în încăperea de la baza columnei).

În total, sunt prezentate circa 2500 de figuri omenești, de circa 60-75 cm înălțime. Împăratul
Traian este prezent de 60 de ori.

Columna are o înălțime de aproximativ 40 de metri și conține 18 blocuri masive de marmură

de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone.

Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a
columnei) și 105-106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei.
Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și
care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice (De bello dacico), prin caracterul lor de
document istoric, constituie un adevărat "act de naștere" al poporului român.
Arta clasicismul sfrsit

Praxlteles –hermes cu Dionisos copil

Disc

???milo

Discipolul,Miron:Reprezinta un atlet care se pregateste sa arunce discul.Este timpul

general aruncatorului de disc.Pozitia sa sugereaza momentul dinaintea declansarii
miscarii,detensionarii trupului.Este redata,deci,o secventa a miscarii si anume momentrul
dintre flexiune si detenta.Miscarea este foarte indrazneata si nemaintalnita pana
atunci.Pozitia aruncatorului sugereaza instabilitatea si cuprinde mai multe directii de
dezvoltare.Corpul aplecat spre inainte este format din mai multe planuri:capul usor dat
pe spate asezat pe un plan diferit al trupului,iar bratul drept este proiectat spre inapoi in
prelungirea umerilor,pentru a sugera momentrul pregatirii;celalalt brat este sprijinit pe
piciorul drept,soldurile sunt rasucite pe un ax opus cu cel format de umeri si picioarele
indoite inegal.Pozitia trupului este aleasa pentru a pune in valoare frumusetea
musculaturii pectoralilor sau a umerilor.Efortul depus nu este sugerat nici prin incordarea
suficienta a musculaturii,nici prin expresivitatea chipului care,desi concentrat si atent,nu
exprima stradenia si tensiunea trupului.
Assurbanipal arta asiriana

Unul din principalii regi

Antichitate tarzie - Statui de daci

Arcul lui Constantin cel mare

Scrie in limba latina „ a castigat prin inspiratie diviina”

Capitel doric si Friza ionica

(dar cea specifica trebuia sa fie Cu metope si triglife)

Phidias unui templu doric – parthenon

Via apia – atribuita lui Apolodor

o frumoasa cale presarata propagandistic cu monumente , morminte, statui – pe care se intorceau

victorioase armatele romane. Propaganda actiona si la nivelul cailor de acces , imparatii avand
aportul lor personal pe linga autoritatile locale la constructia drumurilor. Appius Claudius Caecus
este responsabil de constructia primului drum roman pavat (si cel mai important).
parthenon , cavaleria, fragment -Friza ionica
Etrusc sau roman

Arta romana
Arta romana - Apeductul de la Segovia – Spania
Arta romana - Monumentul adam c – monumentul lui Traian
Constantin cel Mare – stilul roman – antichitate tarzie

Isi da mana vechiul si privirea

Arta romana - Columna lui Traian
Arhitectura romana – Pantheon din Roma
Miron - atena si Marsias
Perioada preclasica - MOSCOFORUL - Purtatorul de vitei

??? grecia

Dovedeste o tot mai buna intelegere a anatomiei prin sugerarea incordarii muschilor
pectorali si a bratelor departate de trup,pentru a suporta greutatea vitelului purtat pe
umeri.Expresia chipului linistit,cu zambetul pe buze,nu sugereaza efortul depus,ramanand
complet lipsit de expresivitate.
Arta minoica – zeita cu serpi si fusta clos
Altarul lui Zeus

Stilul elenistic
Perioada elenistica

NU ARE AUTOR - Intoarcere la Stil asiatic -Venus din millo

Victoria din samotrake – autor Pritecritos

Stilul elenistic

Amploare, intoarcere spre fragmentat, dinamism

Arta elenistica - Laucon cu fii
poarta leilor situl hitit hattusas

oarta Leului este intrarea de sud-vest a Hattusei, construită în jurul anului 1340 î.Hr.

Intrarea de sud-vest a orașului superior Hattusha este Poarta Leului, numită astfel pentru
cei doi lei asortați cioplite din două pietre arcuite. Când poarta a fost folosită, în perioada
Imperiului Hitit între 1343-1200 î.Hr., pietrele arcuite într-o parabolă, cu turnuri de
ambele părți, o imagine magnifică și descurajantă.

Se pare că leii aveau o importanță simbolică considerabilă pentru civilizația hitită, iar
imaginile lor pot fi găsite în multe situri hitite (și într-adevăr, în tot estul
apropiat), Imaginea cea mai des asociată cu hitiții este sfinxul, care combină corpul unui
leu cu aripile de vultur și cu capul și pieptul uman.
Intemeierea Imperiului Hitit datează din 1600 î.e.n. Din tăblițele de lut aparținând perioadei, aflăm că statul
hitiților era primul stat în istorie guvernat printr-o forma de democrație.  În țara domnită de rege și familia
regală, parlamentul, numit Pankus, avea dreptul de a vota deciziile regale și de a controla activitatea
regelui.

Una dintre realizările importante ale hitiților este primul tratat scris cunoscut din istorie. Este vorba de
tratatul de la Kadesh încheiat cu Egiptul… Deci, capitala acestei civilizații avansate din acea perioadă,
Hattuşa, este astăzi un oraș antic care ascunde urmele hitiților.
poarta leilor palatul Mycenae – grecia - 1600 i.Hr – arta miceniana ????

Poarta 2

ceasta asezare este descrisa ca fiind orasul lui Agamemnon, conducatorul grecilor

face parte din sistemul de fortificație al zidurilor ciclopice . 

zidurile circulare ale citadelei aveau, in medie, o lungime de un kilometru, avand, de

asemenea, si doua intrari principale. Pe langa Poarta Leilor, mai exista si alte structuri
care au fost construite in secolul al XIII-lea, insa cea mai impresionanta constructie
este aceasta, despre care se spune ca marca intrarea spre drumul principal ce conducea
spre palatul propriu-zis.

ziduri ale citadelei Micene „ciclopice”, denumire ce provine de la uriasii mitici, care
aveau un singur ochi.

realizata sub forma unui „triunghi de sustinere” a blocurilor de piatra ce se aflau

deasupra, de altfel, extrem de mari. Aceste blocuri de piatra de calcar sunt
pozitionate una peste alta.

vom observa cei doi lei heraldici, deasupra portii propriu-zise, Cu o inaltime de 3
metri si sculptati in piatra, cei doi lei heraldici sunt strajerii acestei citadele, chiar
daca, din pacate, capatele li s-au prabusit din cauza eroziunii. Unii cercetatori sunt de
parere ca aceste animale o reprezinta pe zeita Hera.

Descoperita in anul 1841 de catre arheologul grec Kyriakos Pittakis

Ușa este renumită pentru arhitrava masivă și cele două jambe de pe prag, învechite de o placă triunghiulară
mare cu două leoaice care stau una lângă alta pe picioarele din față pe laturile unei coloane de tip minoic.
Coloana frizei este conică în jos , conform utilizării cretane. Sub picioarele din față ale celor două animale și sub
coloană sunt două baze în formă concavă, precum cele ale unor altare de piatră găsite într-un mègaron din
Creta.
Triunghiul decorat are o înălțime de 2,90 metri; arhitrava care o susține are 5 lungimi, 2,50 adâncime, 1 metru
înălțime în centru. Ușa are 3 metri lățime, 1,20 adâncime 3,20 înălțime. Se estimează că numai buiandrugul
cântărește aproximativ 20 de tone.
Stupa din Santsi – poarta de est – cu 3 barne

Arta indiana

este o clădire religioasă budistă, în formă de movilă, ce conține relicve, cunoscute sub numele
de śarīra (cenușa, fire de păr, dinți ai lui Buddha sau ai unui călugăr etc.) și poate fi folosită ca loc de rugăciune
sau de meditație.

O Stupa este și reprezentare simbolică a minții unui Buddha. Stupele sunt adesea construite în locuri în care
trec mulți oameni, de exemplu la interesecții de drumuri. Se spune că o stupă construită cu atenție are o
influență efect pozitivă asupra împrejurimilor sale. Diminuează forțele negative și încurajează armonia și
libertatea în rândul ființelor. Din acest motiv expresia de Shanti Stupa este de asemenea folosită, însemnând
“Monument al păcii”.
Aramata imparatului qui

Armata de teracota

Maiouselui lui Qin Shi Huangdi este un mormânt regal din istoria veche a Chinei care datează din anii 210
î.Hr. din timpul domniei împăratului Qin Shi Huangdi. Este unul dintre cele mai mari morminte din lume,
devenind renumit prin soldații din ceramică (teracotă). La construcția mormântului se presupune că ar fi lucrat
700.000 de oameni.
Așezarea soldaților de teracotă Mausoleul se află la 30 km de Xi'an în China Centrală la șoseaua Linma. La
1300 m de mausoleu curge râul Sha, care are lungimea de 80 de km fiind un afluent al Wèi He. Așezarea
urbană cea mai apropiată fiind orășelul Lintong, la 5 km sud-vest.
Construcția are formă de patrulater cu lungimea unei laturi a zidului de 2.000 m și lățimea de 900 de m. Zidul
interior are lungimea de 1200 m și lățimea de 550 m. În spațiul dintre ziduri este un grajd de cai, o groapă
cu armuri, coifuri din piatră de calcar.

În cadrul mausoleului sunt case pentru magistați și soldații de gardă. În alte gropi s-au descoperit animale și
artiști. Quadratul interior pe o suprafață de 3.025 m², este dominat de mormântul împăratului în forma unei
piramide, cu demnitari din bronz. La circa 300 m spre est se află o îngrăditură în care se află două gropi una
conține cai din lut iar în cealaltă harnașamente. La 300 m mai departe spre est, este o groapă ce are o suprafață
de 14.260 m². Aici se află așa numiții „soldații de teracotă” sunt 600 de soldați din lut în mărime naturală și 40 de
care cu cai din lut sau bronz. Groapa următoare cu suprafața de 6.000 m² conține 1.200 figuri din ceramică cu
89 de care, Suprafața totală a mausoleului este de 56 km².
Deoarece soldații confecționați din ceramică arsă au fost timp îndelungat îngropați, prin contact cu aerul la
dezgropare, și-au pierdut coloritul. Pe la mijlocul anului 2004 experți din Bavaria reușesc în colaborare cu cei
chinezi să realizeze un procedeu de a proteja coloritul figurilor de ceramică.
Marele zid chinezesc

Propaganga chineza- „vazut de pe luna” Marele Zid Chinezesc este vizibil insa de pe orbita joasa a
Pamantului, intre 160 si 320 km inaltime, in conditii perfecte de vizibilitate, daca se stie exact unde sa
te uiti.

Este cel mai lung zid de pe Terra, Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de
pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km, fiind de altfel recunoscut ca o impresionanta lucrare arhitecturala
din istoria omenirii.

De-a lungul anilor, zidul a fost taiat in diferite puncte pentru a face loc drumurilor, in timp ce multe alte
sectiuni s-au deteriorat dupa secole de neglijare.

serpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu
aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu
piatră, era folosit ca șosea strategică dar și ca drum comercial. zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama
zidului 8, iar la bază 10 m grosime

Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a
zidului se folosea un amestec de argilă nisip și piatră cioplită.
Toate artefactele au tematica

1. Mitologica
2. Istorica
3. Religioasa
4. Gen (Redat un episod de vanatoare, sportiv..., populata care fac ceva)
Peisajul nu este tematica
5. Natura
6. Fiinta umana (Portretul, statii
7. Natura moarta
8. Alegorie –metafora amplicata - (Esta redata o alta realitate decat cea obisnuita- o prezenta fantastica)

Tematica ne ajuta sa o descriem

reguli arte figurativa, (concentritate, secante, tangente), geometrie

Criterii de clasificare compozitii 3 dintre ele

1. Static sau dinamic = Putine elemente – static Multe elemente – dinamic

Patrat prisma paralrlipiped cerc sfera, triunghi regulat, piramida –sunt statice

Patrulatersi triunghi oarecare, piramida varf jos, sunt dinamic

2. Inchisa deschisa
3. Centrista sau centrifuga

Statui=volumetric

Pictura, fresca=bidimensional

Izometria

Perspectiva

Culorile principale-dinamism; secundare - -static

Egipt=static , rigid

Armaniana = dinamica