Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- vanatoare – valtorta
Set 2 lucruri
Elemente: mici, dar trasaturile continua acelasi tehnici si materiale, instrumente si inclusive supravata (ex
pestera exterior )si statuia si statuieta si pielea umana –masca ceramic si sculptura care adduce
arhidectura
Sunt reprez animal, din profil, dar se generealizeaza nu mai vedem in postura stand, incep sa se diferentie
varsta, pozitii miscare, nu mai sunt problem de proportii, omul iese din schematic incepand sa aiba variatii
de pozitii
Reprezentarea bidimensionala neolitica se remarca prin deplasarea tematicii si interesului artistului de la animal la
om. Apare constiinta locului priveilegiat al acestuia , a superioritatii lui fata de animale. Se evidentiaza calitatile fizice
dar mai ales morale si spirituale ale omului. Acesta apare mult mai des, atat ca individ dar mai ales in colectiv ,
artistul neolitic ilustrand forta, agilitatea si curajul in competitia cu animalul. Accentul nu mai cade pe figuri ci pe
ansambluri, aparand compozitia: personajele sunt grupate in scene coerente cu caracter narativ .Tematica se
imbogateste si apare o arta a miscarii, a vietii cotidiene, a scenelor de gen. Sunt numeroase vanatorile colective.
Pentru pictarea pereților din peșteri s-au utilizat materiale diverse, precum cărbunele de lemn, argila, oxizii de fier. Culoarea
neagră se obține din cărbunii de lemn și oxidul de mangan; culorile cu nuanțe de la galben la violet, din oxizi de fier. Culorile
se aplicau în diferite moduri: cu ajutorul degetelor, periilor, smocuri din mușchi vegetali, pensule din fibre vegetale, sau
suflată direct din gura
Se lucreaza direct in culoare, renuntandu-se la trasarea conturului in carbune. Dimensiunile picturilor sunt mici dar
se schiteaza efecte de perspectiva: se micsoreaza figurile dupa distanta care le desparte in spatiu si se dispun pe o
linie oblic transcendenta; fara a se renunta la principiul realismului viziunea continua sa fie figurativa dar cu efecte
de stilizare accentuata, siluete schematice de vanatori si animale in dinamica
Neolitic – statuia menhir „doamna din Saint Sernin”
ENEOLITIC ? DAME DE SAINT SERNIN SUR RANCE , gambele departate si absenta gurii sunt caracteristice
reprezentarilor feminine ale eneoliticului.Cei doi sani , podoabele in forma de y si degetele mainilor sugereaza o a
doua fata , la fel de tacuta ca si cea apicala.Reprezentarea este puternic stilizata pt a servi ca idol in ritualuri de cult ,
avand un aer supranatural .Menhirele sunt astfel sculptate incat capata aspect antropomorf.Este lucrat in tehnica
basoreliefului, aspect stilizat, menirea de a servi ca idol in anumite ritualuri de cult, ceea ce ii impunea un aer
supranatural, inaltime 12 m
Un menhir este o piatră în picioare, plantată vertical. Constituie una dintre formele caracteristice ale megalitismului
Sunt 2 cercuri
Arhitectura in formare, scultura sufera ciplirea , decoratia cu incizie, picture /urma de vopsea si atunci
exista manifestarea altor arte (muzica, dans)
Perioada neolitica - Dolmen – irlanda –Luth
Dolmenele sunr revendicate de arhitectura; format din doua pietre vertical , peste care e asezat o lespede
lata, de asemenea din piatra , o camera funerara,locas de inmormantare pt personae de vaza
Neolitic - Melhiri aliniamentul de la carnac Franta –
O compunere spatiala
Acest lucru se petrece și în cazul sitului megalitic din satul Carnac, regiunea Bretagne, în nord-vestul
Franței. Aici, în plin câmp deschis, nu mai puțin de 3.000 de pietre stau în picioare aranjate în șiruri
lungi de linii paralele. Se presupune că pietrele, numite de localnici „Aliniamente”, au fost așezate în
perioada neoliticului, undeva în jurul anului 3.300 î.Hr.
Situl megalitic din Carnac este cel mai mare din lume. Există trei grupe majore de pietre, în funcție de
așezare. Grupul „Kermario” este format din 1.029 de pietre aranjate pe zece rânduri de-a lungul unui
kilometru. Grupul „Ménec” este format din 1.100 de pietre ce se întind pe o lungime de peste un
kilometru, însă în acest grup pietrele sunt dispuse pe 12 rânduri. Grupul „Kerlescan” se află la
aproximativ 800 de metri de primele grupe, are 13 rânduri și conține aproximativ 555 de pietre.
Semnificația acestor construcții, în special dispunerea lor, a fost dezbătută de mulți istorici și
arheologi, însă nu există o ipoteză unitară. Unii sugerează că alinierile au fost folosite în scopuri
religioase, în timp ce alții cred că au servit în scopuri mult mai practice, cum ar fi efectuarea de
predicții astrale sau determinarea timpului optim pentru plantarea și recoltarea culturilor. Sau ar
putea fi, de asemenea, niște delimitări teritoriale. Nimeni nu știe cu exactitate.
Inițial, terenul din jurul sitului a fost folosit pentru pășunat, iar multe dintre pietre au fost luate de
localnici pentru a le folosi la construcția de garduri sau alei. Astăzi, pietrele rămase sunt protejate de
lege, iar locul este împrejmuit.”[1]
Paleolitic –venus din lespugues Venus de Lespugue. Haute-Garonne, Franța. Paleoliticul superior Gravetian, 25.000 î.Hr. (aproximativ.),
cultul fecunditatii , tri-dimensional,sani enormi,corp masiv,depozite adipoase,caractere sexuale redate fidel, capul este fara chip,bratele
abia schitate, coapsele si gambele schitate, primul canon figurativ din istoria artelor plastice
Când a fost descoperita în 1922 în satul Lespugue, în Hautes-Pyrénées, în peștera Rideaux, gloria sa a fost imediată. Păstrată la Musée
de l'Homme, sculptată în fildeș de mamut, Venus din Lespugue reprezintă o statuetă feminină, datată cu aproximativ 23.000 de ani în
urmă. Aceasta este una dintre cele mai faimoase reprezentări feminine din arta preistorică. Calificată drept „Venus”, prezintă
caracteristici fizice, sau mai degrabă stilistice, care ies din comun. Această reprezentare feminină apare brusc și această apariție este
sincronă cu arta peșterilor care se va dezvolta în timp.
Misterul rămâne
În spatele acestei lucrări, există o abordare intelectuală a reprezentării și o stăpânire tehnică a perspectivei. O serie de simboluri
abstracte sculptate arată gândirea conceptuală a creatorilor săi. De asemenea, arată apropierea pe care o avem cu acești strămoși de
acum 30.000 de ani. (André Delpuech)
De la înălțimea de 14,7 cm, ea își expune corpul gol și idealizat, descompus apoi reconstruit în jurul formelor și volumelor imbracate
simetric. Liniile fin gravate au fost interpretate, uneori ca o pânză, alteori ca păr. Întorcând această statuetă, putem, de fapt, să citim o
altă figură. Lucrarea scapă de toate regulile naturalismului și constituie o experiență cubistă timpurie. Putem vedea apoi Botero sau chiar
Niki de Saint Phalle. Acolo explodează totul: fese, coapse, stomac, sâni. Corpul unei femei în flăcări, tineri și bătrâni, care alăptează și
menopauză. Deconcertant de modern, misterul care o înconjoară este la fel de mult, pentru că nu-i vom ști niciodată adevăratul sens.
Venus de Lespugue. Haute-Garonne, Franța. Paleoliticul superior Gravetian, 25.000 î.Hr. (aproximativ.)
O expresie a Principiului Universal Feminin, masivă și grațioasă, ca și restul reprezentărilor paleolitice ale Zeiței-Mamă, ea este un simbol
al procreării, fertilității și continuării vieții.
Venus din Lespugue împărtășește o serie de caracteristici cu opere similare de artă mobiliară create în timpul
paleoliticului superior. O mare atenție, de exemplu, a fost acordată trăsăturilor sale feminine, în special sânilor enormi,
pendulați, burtei proeminente și șoldurilor și feselor exagerate. În același timp, ca majoritatea celorlalte Venuse, nu are
trăsături faciale (deși vezi Venus din Brassempouy) și nici brațe. Silueta generală are o formă losengică și se îngustează
de la un mijloc larg spre cap și picioare.
Interpretarea Venusului din Lespugue
Concentrarea clară a sculptorului asupra organelor reproductive feminine și a caracteristicilor de gen ale figurii
sugerează că ar fi putut fi intenționat ca un simbol de fertilitate, deși arheologii nu au reușit până acum să cadă de acord
asupra unei interpretări comune a acestor nuduri feminine obeze.
Un exemplu faimos de artă preistorică, această statuetă feminină nudă este una dintre
numeroasele figurine steatopygiane de Venus sculptate în timpul culturii Gravettian
(26.000 - 20.000 î.Hr.). A fost descoperit de arheologul Rene de Saint-Perier (1877-1950)
în 1922, în peștera Les Rideaux, aproape de satul Lespugue din Haute-Garonne, lângă
Pirinei. (Nu s-a găsit nicio altă artă rupestră.) Aproximativ 6 inci înălțime, sculptura în
fildeș este remarcată pentru abstractizarea sa și pentru o serie de gravuri neobișnuite sub
fese, care pot reprezenta un tip de fustă textilă din fibre filate și răsucite, sau eventual un
tip de decorațiuni ritualice ale pielii. Sculptura face parte din colecția de artă paleolitică
din Musee de l'Homme din Paris, Franța.
Preistorie –Paleolitic ultima parte – superior – peste CERBI TRECAND VADUL desen incizat in os ,
LORTHET ,FRANTA
In desenul incizat in os Cerbi trecand vadul , redarea batranului cerb decare-si intoarce privirea spre urmaritori este
magistrala.Pentru a arata ca totul se petrece in apa, se deseneaza in spatiul gol dintre picioarele animalului, niste
pesti uriasi.Unul dintre ei este insa partial acoperit de piciorul cerbului din fata, fiind inteleasa si sugerata prin
suprapunere, profunzimea. Desi animalele continua sa fie redate doar prin contururi , ele sunt bine marcate, corecte
sub raportul formei, cu o neasteptata forta expresiva.In pofisa spatiului extrem de limitat de 23 cm pe care sunt
ingramaditi 3 cerbi si 5 pesti , imaginea nu lasa impresia de supraincarcare, ca si cum autorul ar fi stapanit principiile
ordonarii figurilor si ale dispunerii lor in planuri diferite.
Pestera PALEOLITIC – CAII DIN PESTERA LASCAUX, PALEOLITIC SUPERIOR
Reprezentati cai
Nu este Altamira
Caii sunt umflati ca niste animale gravide dar liniile conturului dovedesc flexibilitate , un cal in cabrare si alti cai in
galop.Realismul formelor, miscarilor, detaliilor este din ce in ce mai evident.Reprezentarile de cai in galop de
parca sunt vii prin aplicarea voita a unor licente.Unele membre sunt rasucite si deplasate poate intentionat pt a
sugera miscarea.Animalele de la Lascaux se misca straniu, intr un virtej contradictoriu.Incepe sa devina vizibil
detaliul.Realismul reprezentarii este sporit prin depasirea stadiului de intelegere doar a siluetei
animalului.Conturul acestuia este umplut cu repere anatomice atent modelate.Au coama minutios redata,
urechile si ochii refacuti de 2, 3 ori, cu precizie crescanda
De obicei, picturile au o singură culoare, adică sunt monocrome, dar au nunaţe şi degradeuri. De
foarte multe ori, omul prehistoric a ştiut să utilizeze cu măiestrie ridicăturile şi scobiturile rocii pentru
o redare cât mai naturală. Unele animale sunt înfăţişate în mărime naturală, altele sunt mai mari (boul
sălbatic din grota de la Lascaux are cam 5 m) sau mai mici. Picturile rupestre(picturi pe pereţii
peşterilor) din peştera de la Lascaux au fost realizate acum circa 17 000 de ani.
Pentru a picta animalele pe pereţii grotei oamenii preistorici începeau prin a desena contururile cu bucăţi de
cărbune sau tampoane din frunze. Apoi proiectau culorile suflând cu ajutorul gurii sau prin tuburi din oase
sau plante. Culorile erau obţinute din pigmenţi găsiţi IN NATURA
Pentru pictarea pereților din peșteri s-au utilizat materiale diverse, precum cărbunele de lemn, argila, oxizii de fier. Culoarea
neagră se obține din cărbunii de lemn și oxidul de mangan; culorile cu nuanțe de la galben la violet, din oxizi de fier. Culorile
se aplicau în diferite moduri: cu ajutorul degetelor, periilor, smocuri din mușchi vegetali, pensule din fibre vegetale, sau
suflată direct din gura
Bizon ragand , cu capul ridicat si gatul intins, caracteristicile animalului si obiceiurile lui sunt surprinse cu multa
indemanare, de o deosebita expresivitate acest bizon , imagini pictate in marime naturala, cu culori simple de
pamant : ocru, minereu de fier rosu,carbune.Intai e desenat conturul si apoi se aplica culorile , apare doar o
intentie de compozitie, picioarele se sprijina pe sol cu naturalete si miscarile sunt descrise cu ascutit simt de
observatie, animal gravid, parca pluteste , contur cu carbune, desenat din profil nu din fata
Pentru pictarea pereților din peșteri s-au utilizat materiale diverse, precum cărbunele de lemn, argila, oxizii de fier. Culoarea
neagră se obține din cărbunii de lemn și oxidul de mangan; culorile cu nuanțe de la galben la violet, din oxizi de fier. Culorile
se aplicau în diferite moduri: cu ajutorul degetelor, periilor, smocuri din mușchi vegetali, pensule din fibre vegetale, sau
suflată direct din gura
Paleolitic superior
Imediat dupa descoperire oamenii de stiinta au incercat sa isi dea seama care a fost motivul care i-a determinat pe oamenii
preistorici sa creeze picturile din Pestera Lascaux. Unii au presupus ca desenele care prezentau animalele principale aveau rolul
de a rememora vanatori de success, astfel incat acestea sa ramana si pentru posteritate. Altii au considerat ca picturile
reprezentau un “manual” de vanatoare, care includea principalele specii, felul in care se desfasura un atac, dar si pradatorii
de care un om trebuia sa se fereasca pentru a supravietui (felinele mari).
Desenele au lumini si umbre. Fiecare animal este pictat in fresca, fiind folosite doua tehnici distincte: un contur al liniilor
corpului, urmat de o pulverizare a vopselei printr-un tub. Desenele au lumini si umbre, avind un plan de constructie, o idee de
compozitie, ceea ce dovedeste ca pictorii din Lascaux erau in posesia unei culturi mult mai avansate e. Cercetatori din intreaga
lume se straduiesc de citeva decenii sa gaseasca explicatii pentru forta si maiestria cu care au fost executate aceste picturi, dar
mai ales pentru scopul in care au fost executate.Au existat pina acum numeroase ipoteze, ce permit intelerea picturilor rupestre,
opera a stramosilor nostri foarte indepartati. In secolul al XIX-lea, cercetatorii au presupus ca artistii asa-zis primitivi au creat arta
de dragul artei si acest punct de vedere a fost acceptat mult timp dupa aceea. Apoi acestei ipoteze i-a luat locul o alta si, la
inceputul secolului al XX-lea, cercetatorii au presupus ca autorii picturilor rupestre erau vinatorii, care incercau ca prin aceste
desene sa determine zeii sa-i ajute sa vineze animalele. S-a presupus deci ca aceste desene aveau deci un caracter ritual,
intreaga teorie primind numele de magia vinatorii. Multi cercetatori s-au opus acestei ipoteze, emitind o alta, conform careia toate
picturile rupestre erau aranjate in asa fel incit sa imagineze o poveste, un mit, legat de aceste animale. Dar si aceasta ipoteza a
generat indoieli ale cercetatorilor si multi s-au grabit sa o combata
Animal gravid, parca pluteste, atentia mai mult pe corp, picioare abia schitate
Aparitia macaroanelor
Pestera Lasco- paleolitic superior
- Putem vorbi de o compozitie , exista o naratiune, o poveste, lupta unui vanator cu bizonii
- compozitie echilibrata prin desenarea pasarii
- aparitia schematizata a siluetei umane
- se da importanta si figurii umane chiar daca e schematica stilizata , locului priveligiat al acestuia,
superioritatii lui fata de animale
- exista conturul facut cu carbune
- forma plana – un dreptunghi, un patrat
- un anumit dinamism , unul din bizoni pare pregatit de atac , capul in piept al bizonului sugereaza pozitia de
atac
- - coada in forma de arc al celuilat bizon , o linie curba – un anumit dinamism
- Predomina mai mult linii drepte , compozitie statica
- Exista mai multe elemnte compozitionale dar nu e o aglomerare
- Pare a fi studiata arta miscarii animalelor
- Cromatica plata nu vibranta
- BIZONUL ESTE GRAV RANIT DE LANCE , CU ABDOMENUL DESCHIS , LASAND SA I CADA INTESTINELR
-
Paleolitic – plafon Altamira PALEOLITIC SUPERIOR
Cea mai cunoscuta pictura rupestra de la Altamira se afla pe plafonul uneia dintre salile aflate la stanga
intrarii, suprafata totala fiind de aproape 100 de metri patrati. Aici artistul sau artistii anonimi au reusit sa
lucreze cu o tehnica cromatica demna de apreciat chiar si astazi, imbinand pictura cu relieful natural al
plafonului. Majoritatea celor peste 20 de imagini de animale (in principal bizoni, dar si un mistret, un cal si un
cerb) se suprapun umflaturilor plafonului astfel incat privitorul are impresia unui relief tridimensional, cu
nimic mai prejos decat un basorelief in genul celor care vor fi realizate mult mai tarziu. Dar perfectiunea
picturilor de la Altamira a deschis si discutii interminabile intre specialisti. Sunt aceste picturi opera unui
singur artist sau este vorba de o compozitie colectiva, eventual realizata de mai multe triburi sau pe parcursul
mai multor generati
Animale gravide
Picioare subtiri
Corpuri greoaie
Plasate in dezordine
De obicei, picturile au o singură culoare, adică sunt monocrome, dar au nunaţe şi degradeuri. De
foarte multe ori, omul prehistoric a ştiut să utilizeze cu măiestrie ridicăturile şi scobiturile rocii
pentru o redare cât mai naturală. Unele animale sunt înfăţişate în mărime naturală
Majoritatea artei rupestre constau din picturi realizate fie cu pigment roșu, fie negru. Roșii au fost obținuți cu oxizi de
fier (hematit), în timp ce dioxidul de mangan și cărbunele au fost folosiți pentru negri.
arta rupestră este considerată a avea o funcție simbolică sau religioasă, uneori ambele
Picturile din peșteri conțin mult mai mult artă non-figurativă , adică multe elemente sunt mai degrabă simbolice decât realiste. Excepția clară, aici, este
reprezentarea animalelor, care sunt vii realiste (oamenii, pe de altă parte, sunt fie complet absenți, fie se lipesc de cifre).
Paleolitic Superior - Altamira
Acestea ating de multe ori marimea naturala si sint uimitoare prin vigoarea tusei, perfectiunea atitudinilor si
siguranta trasaturilor, demonstrind o mare ascutime a simtului observatiei pe care il aveau oamenii inca din
paleolitic. Sint executate cu degetul, cu daltita, cu penelul din fibra de scoarta sau cu trestia, iar din punct de
vedere cromatic, sint folosite culori de origine minerala ca ocru galben, ocru rosu si negru.
REALISMUL DETALIULUI ESTE FRAPANT LA SUGERAREA TEXTURII SI ASPECTULUI BLANURILOR SI CHIAR AL JOCULUI
LUMINII PE PARUL ANIMALELOR
Artiștii primitivi au folosit relieful pereților și plafoanelor pentru a crea imagini 3D. Mai mult, efectul volumetric a fost
obținut printr-o manieră particulară de desen: contururile întunecate ale figurilor pictate în interior cu diferite nuanțe de
culori.
De obicei, picturile au o singură culoare, adică sunt monocrome, dar au nunaţe şi degradeuri. De
foarte multe ori, omul prehistoric a ştiut să utilizeze cu măiestrie ridicăturile şi scobiturile rocii
pentru o redare cât mai naturală. Unele animale sunt înfăţişate în mărime naturală
Majoritatea artei rupestre constau din picturi realizate fie cu pigment roșu, fie negru. Roșii au fost obținuți cu oxizi de
fier (hematit), în timp ce dioxidul de mangan și cărbunele au fost folosiți pentru negri.
arta rupestră este considerată a avea o funcție simbolică sau religioasă, uneori ambele
5 Cerbi trecand riul – unor cerbi li s-au sters vechile coarne si li s-au trasat altele sugerand mai bine spatialitatea
printr o perspectiva mult imbunatatita
REALISMUL REPREZENTARII
OMUL PREISTORIC INCEARCA SA CREEZE O DUBLURA CAT MAI FIDELA, REALISTA, PE CARE APOI O ATACA , CEEA CE
II VA PERMITE ULTERIOR DOBANDIREA PRAZII PROPRIU-ZISE
FORMA TRIDEMNSIONALA
ATENTIA ARTISTULUI PREISTORIC ESTE ATRSA IN PRIMUL RAND DE ANIMALUL PANDIT SI VANAT , A CARUI
IMAGINE I SE IMPRIMA CU PUTERE IN MEMORIE
SteatopigieVenus din Laussel, sau „Femme a la corne” („Femeie cu corn” în franceză) este
o figurină Venus, una dintr-o clasă de obiecte găsite în siturile arheologice din Paleoliticul
superior din întreaga Europă. Spre deosebire de multe imagini care sunt artă portabilă,
Venusul Laussel a fost sculptat în fața unui bloc de calcar găsit în peștera Laussel din valea
Dordognei din Franța.
De ce este o Venus
Imaginea de 18 inci (45 de centimetri) înălțime este a unei femei cu sâni mari, burtă și
coapse, organe genitale explicite și un cap nedefinit sau erodat, cu ceea ce pare să fi fost păr
lung. Mâna ei stângă se sprijină pe burta ei (poate gravidă), iar mâna ei dreaptă ține ceea ce
pare a fi un corn mare - poate miezul unui corn al unui bizon (bizon) antic și uneori denumit
„cornucopia abundenței”. Miezul cornului are 13 linii verticale gravate pe el: în timp ce fața
ei nu are trăsături faciale, pare să fie îndreptată în direcția miezului, poate uitându-se la el.
O „figurină Venus” este un termen de istoria artei pentru un desen sau o sculptură relativ
reală a unei ființe umane - bărbat, femeie sau copil - găsită în multe contexte paleolitice
superioare. Figura stereotipă (dar în niciun caz singura sau chiar cea mai comună) Venus
constă într-un desen detaliat al corpului luxuriant și rubenesc al unei femei, căruia îi lipsesc
detaliile pentru față, brațe și picioare.
Paleolitic REN- FONTE DE GAUME
Aceste animale sunt atent desenate printr-o lovitură plasa care exista singura pentru capete. De asemenea, cel din
stânga prezintă o zgârietură netă a stâncii pe circumferința spatelui,limitată în interior de o linie roșie. Acesta este la
rândul său mărginită de o bandă neagră largă care se extinde pe măsură ce se degradează pe sferturile posterioare
ale animalului. Coarnele lui sunt negre și traversează o linie de opt puncte negre albăstrui. Celălalt ren are partea
superioară a coarnelor roșie, coarne frontale plate și cu degete (dacă sunt caracteristice pentru ren) vopsit în negru.
Culoarea tentă ocru roșu gradient.
.
Figura mare de bizon reprezintă dimpotrivă
un animal în repaus, cu o exagerare a caracterelor sale,
din cauza poate, în mare parte, faptului că stânca din aceasta
1 Picturile din peșteri conțin mult mai mult artă non-figurativă , adică multe elemente sunt mai degrabă simbolice decât realiste. Excepția clară, aici,
este reprezentarea animalelor, care sunt vii realiste (oamenii, pe de altă parte, sunt fie complet absenți, fie se lipesc de cifre).
Paleolitic- pestera PESMERL ???
Mana colorata
„Mâini negative” - imagine obținute prin așezarea mâinii pe peretele de calcar și pulverizarea peste aceasta a
vopselei, direct din gură sau printr-un os găurit
Paleolitic – cocos de munte
Mas d`azil
cocoş de munte - scluptură în corn de ren din grota Mas d'Azil (Franţa)
Femeie – cussac
Paleolitic
(Această gravură este cunoscută sub numele de Venus din Cussac. Se pare că înfățișează o femeie mai în vârstă
care a avut deja un copil -
Grotte de Cussac este o peșteră care conține peste 150 de lucrări de artă paleolitice,
precum și câteva rămășițe umane. Este situat în valea râului Dordogne în Le Buisson-de-
Cadouin, Dordogne, Aquitania, Franța.
Peștera a fost descoperită la 30 septembrie 2000, de către speologul amator Marc Delluc
și anunțată oficial de Ministerul Culturii francez la 8 decembrie 2000. În prezent este sub
protecție pentru studii științifice și închisă publicului.
Operele de artă ale peșterii sunt estimate la o vechime de 25.000 de ani și sunt aproape
exclusiv gravuri, adesea foarte mari, realizate cu unelte de piatră pe pereți sau cu degetele
pe pământ argilos.. Acestea includ atât exemple clasice de artă animală din Paleoliticul
superior , cât și imagini mai rare, figuri enigmatice patru profile feminine. Rămășițele
umane ale peșterii par să reprezinte una dintre puținele asociații de lucrări parietale și
înmormântări umane din Europa paleolitică. Cel puțin cinci persoane, patru adulți și un
adolescent, au fost depuse în cavități, cu oase datate prin măsurătorile Carbon 14 la
aproximativ 25.000 de ani
Preistorie - Paleolitic
În seria de venuse Mal'ta sunt 23 de statuete care sunt mai mult sau mai puțin
întregi, precum și o serie de fragmente, inclusiv două capete. Două sunt sculptate
din coarne de ren, restul sunt făcute din fildeș de mamut. Cel mai înalt are 13,5
centimetri (5 inchi), cel mai scurt 4 centimetri (mai puțin de 1,5 inci). Stilistic
vorbind, figurinele Mal'ta Venus pot fi împărțite în două tipuri de bază: subțiri și
groase. Cu toate acestea, nici măcar figurile groase nu au obezitatea excesivă - sub
formă de sâni masivi, steatopigie, șolduri grase și burtă umflată - care este
laitmotivul venuselor europene. Într-adevăr, statuetele Mal'ta au mai mult o formă
de păpuși rusești - în poziție verticală, brațele în lateral, gât nedefinit, fără variații în
lățime între piept și bazin și așa mai departe - decât statuile feminine. La fel de
semnificativi, sculptorii Mal'ta - spre deosebire de verii lor europeni - au acordat un
accent mic pe gentialia. Triunghiul pubian al figurii este întotdeauna reprezentat, de
obicei sub forma unui „V” mic, dar nu există vulvă.
O altă diferență este că nuditatea celor mai multe venuse Mal'ta nu este
convingătoare. Multe, de exemplu, sunt gravate cu marcaje care sugerează
îmbrăcăminte sau blănuri. În plus, picioarele și picioarele sunt abia reprezentate,
multe figuri fiind înclinate în partea de jos, ceea ce îi face pe unii oameni de știință
să sugereze că ar fi putut fi blocate în picioare în pământ.
Venus lui Brassempouy - capul și gâtul care au supraviețuit figurii originale - a fost
sculptată din fildeș de mamut. Sculptura are aproximativ 3,5 cm înălțime, 2,2 cm
adâncime și 1,9 cm lățime. Spre deosebire de celelalte venuse găsite la Brassempouy și în
alte părți, aceasta în special conține trăsături faciale clare ale frunții, sprâncenelor,
ochilor, nasului, dar fără gură. Partea superioară și părțile laterale sunt incizate cu o
reprezentare a părului împletit sau o coafură în stil egiptean. Detaliul realist al feței
adăugat de sculptorul ei în fildeș o face un exemplar unic de artă mobilă, deși rămânem în
întuneric despre restul corpului ei, care a fost distrus în Antichitate.
Piesă unică de artă preistorică, Venus din Brassempouy este un fragment supraviețuitor al unei sculpturi în fildeș (ruptă
în antichitate) care a fost dezgropată în 1892 la Brassempouy, în departamentul Landes din sud-vestul Franței, în 1892.
Datat cu aproximativ 23.000 de ani î.Hr. Sculptura preistorică este una dintre puținele reprezentări detaliate ale unui chip
uman, din epoca epocii de piatră și, posibil, cea mai veche cunoscută. Face parte din tradiția europeană a „Figurine cu
Venus” în miniatură, așa cum este exemplificată de Venusul german din Hohle Fels (38.000-33.000 î.Hr.), cele două figuri
celebre austriece, Venus din Willendorf (c.25.000 î.Hr.) și Venus din Galgenberg ( cunoscută și sub denumirea de Figurină
Stratzing) (aproximativ 30.000 î.Hr.) și Venus steatopigos a lui Monpazier (aproximativ 25.000 î.Hr.).
Pentru a vedea cum sculptura Brassempouy se încadrează în dezvoltarea sculpturii antice în timpul culturilor unelte din
Figurina a fost descoperită în timpul unei investigații arheologice a două peșteri locale Brassempouy, cunoscute sub
numele de Galerie des Hyenes (Galeria Hienelor) și Grotte du Pape (Peștera Papei). Venusul a fost recuperat din Grotte du
Pape, împreună cu alte câteva sculpturi umane, inclusiv - ceva timp mai târziu - „Doamna cu glugă”. Vezi și Petroglife. Cu
toate acestea, nu a fost găsită nicio artă rupestră la Grotte du Pape, doar sculpturi și unelte din fildes
Venus din wIllendorf – o localitate din Austria - idoli paleolitic
Se numestea steaatopicie simbolizarea cult feminitatii sani, solt, pantece restul negrijat- perpetuarea speciei
Se numeste procedeul STILIZAREA – o regula de accentuare trasaturi importante si respringerea celorlante !!!! nu simplificare
Placa de faianta ne arata o capra cu doi iezi .Miscarile animalelor sunt bine prinse, mai ales a iedului care ca sa poata
suge isi indoaie genunchii si-si incovoaie corpul. E o scena care dovedeste cart de bine observa artistul natura si viata
din jurul sau
Stela = arta sumeriana
Preamarirea in mod direct a puterii si victoriilor regelui printr-un nou grn artistic – relieful istoric
Pe o latura a stelei apare o formatiune compacta de ostasi , vazuti parca dintr o singura privire, condusi de rege de
aceeasi inaltime cu soldatii, pentru a sugera coeziunea legaturilor si catacterul compact al falangei
Fiind putin mai departat de ei , desi de aceeasi inaltime, aplicare perspectivei ierarhice
Ostasii sunt contopiti intr –o fiinta infernala , invulnerabila, care doboara inamicul si l striveste in
picioare .Trupurile soldatilor sunt fragmenatate si redistribuite in masa grupului dupa o schema abstracta , pe tri
registre separate: superior apar insiruite capetele cu nasuri lungi, specific sumerienilor si ochi vazuti frontal pe
lateralele fetei.La mijloc mainile inclestate pe lancile aducatoare de moarte, oriebtate sinergic toate in aceeasi
directie, dau un sens clar si unitate compozitionala tabloului colectiv.Registrul inferior este rezervat picioarelor
luptatorilor ce calca fata mila trupurile sfartecate ale invinsilor pozitionati semnificativ la orizontala si in sensuri
contrarii spre deosebire de invingatorii animati de elan vital in acelasi sens de la stanga la dreapta
- Izocefalie – principiu compozitional potrivit caruia capetele personajelor sunt prezentate la acceasi
inaltime
- Surprinde lipsa de viata a ansamblului
- Prezinta pe margini siruri de semne grafice
- Executie grosolana
- Disproprtia dintre cap si trunchi in redarea omului
- Schimbarea unghiului de privire in timp ce capul si picioarele sunt redate din profil, trunchiul ne apare din
fata
Sumerian statuia intendentului Ebih-il , statueta din alabastru
Echivalentul unui actual ministru al finatelor, demnitarul are o expresie faciala ce degaja un optimism infloritor, in
contrast evident cu masca mimica severa a chipului stilizat angular din precedenta epoca
Profilul convex este accentuat de nasul acvilin ce continua direct fruntea si ochii mari
Arta are misiunea de premarire a personalitatilor spciale reale si una spirituala, religioasa de invocare a
bunavointei zeitatilor
Ghilgames – arta sumeriana
Invingand taurul , teracota sec 20 i.h. micul relief este ilustrarea simbolica a confruntarii omului cu fortele
naturii.Vitejia este hiperbolizata
Arta mesoptamiana evidentiaza superioritatea principiului uman fata de forta brutalla, prin victoria corp la corp a
regelui sau divinitatilor antropomorfe cu animale deosebit de puternice
Eroului sumerian Ghilgames i se asociaza pe langa curaj si puteri supranaturale si aspiratii spirituale spre
intelepciune, bucuria de a trai, cautarea adevarului si chiar nazuinta spre o existenta eterna
- Puterea sugerata prin verticalitatea trupului barbatesc nud, cu marcarea explicita a sexualitatii, ce
contrasteaza cu aspectul senin, zambitor al chipului si cu relaxarea musculaturii netede si relativ slab
dezvoltate, cu aspect adolescentin
- Miscarea surprinde prin usurinta, lejeritatea si lipsa tensiunilor
- Paradoxal efectul acesteia asupra taurului este devastator; taurul este ingenunchiat, adus cu botul in
tarana iar coloana sa este obligata sa se arcuiasca in sens invers posibilitatilor ei firesti, desigur prin
fracturarea vertebrelor, membrele posterioare ale animalului sunt de a dreptul dislocate
Idoli hititi –kultepe - corpul in forma de disc
statuile femeilor sunt goale și au un tron decorat, iar pe spatele lor sunt împletituri”
idolilor umani stilizați găsiți în morminte. Cu toate acestea, un standard mai înalt de modelare a fost atins în figurinele
din lut nevopsit - femele steatopige, unele așezate sau culcate, altele ținând un copil sau un animal îmblânzit.
Edificiul stupa santsi - Stilul arta indiana
Stupa Mare , cea mai notabilă dintre structurile de pe situl istoric alSanchi în statul Madhya Pradesh , India . Este
unul dintre cele mai vechi monumente budiste din țară și cea mai mare stupă de pe site.
Marea Stupa (numită și stupa nr. 1) a fost construită inițial în secolul al III-lea î.Hr. de
către împăratul MauryanAshoka și se crede că găzduiește cenușa lui Buddha . Structura simplă a fost
avariată la un moment dat în timpul secolului al 2 - lea ien . Ulterior a fost reparat și mărit și au fost
adăugate elemente; aceasta a ajuns la forma sa finală în secolul 1 ien . Clădirea are o lățime de
37 de metri și o înălțime de 17 metri.
Structura centrală constă dintr-o cupolă emisferică ( anda ) pe o bază, cu o cameră relicvă adânc
în interior. Domul simbolizează, printre altele, domul cerului care înconjoară pământul. Este
depășit de o balustradă pătrată ( harmika ) despre care se poate spune că reprezintă muntele
lumii. Un stâlp central ( yashti ) simbolizează axa cosmică și susține o structură umbrelă triplă
( chattra ), care este ținută pentru a reprezenta cele Trei Bijuterii ale budismului -
Buddha, dharma (doctrină) și sangha (comunitate). O terasă circulară ( medhi), închisă de o
balustradă, înconjoară cupola, pe care credincioșii trebuie să circumambuleze în sensul acelor de
ceasornic. Întreaga structură este închisă de un perete scăzut ( vedika ), care este punctat în cele
patru puncte cardinale detoranas (gateway-uri ceremoniale). Toranele Marii Stupa sunt realizarea
încununată a sculpturii Sanchi . Fiecare poartă este alcătuită din două stâlpi pătrate acoperite de
capiteluri de animale sculptate sau pitici, surmontate de trei arhitrave. Toate elementele sunt
acoperite cu sculpturi în relief care descriu evenimentele vieții lui Buddha, poveștile Jataka (despre
viețile anterioare ale lui Buddha), scene ale budismului timpuriu și simboluri de bun augur . Sunt
înscrise și numele donatorilor, cel mai notabil fiind muncitorii de fildeș din Vidisha .
Neferttiti – arta amarniana Sotia Ahnaton Nefertiti (în germană numele ei a fost transliterat "Nefertete"; numele egiptean înseamnă "Frumoasa
care, iată, vine"). (n. cca.1370 î.Hr. - d. cca. 1330 î.Hr.) regină a Egiptului din Dinastia a 18-a, "Marea soție" a faraonului Amenhotep al IV-lea, zis și
Akhenaten. Ea a domnit aproximativ între 1379-1361 î.Hr., în vremea marii reforme religioase conduse de acest faraon, care a promovat cultul unic al discului
solar, Aten. Ea a fost și soacra și, se pare, și mama vitregă a faraonului Tutankhamon. Nefertiti a devenit cunoscută în secolul al XX-lea mai ales datorită
bustului (protoma) ei, ajuns în colecția Muzeului egiptean din Berlin, și care face parte în prezent din Muzeul Nou. Bustul lui Nefertiti, în mai multe variante, a
fost una din cele mai des copiate sculpturi dintre cele ce ne-au parvenit din Egiptul antic. Titlurile reginei Nefertiti erau numeroase, de exemplu, la Karnak sunt
inscripții în care este denumită „Moștenitoarea, cea mare în grații, cea plină de farmec, marea aducătoare de fericire, doamna gingășiei, foarte iubită, care
liniștește inima regelui în casa sa, în toate dulce vorbitoare, Stăpâna Egiptului de Sus și de Jos, Marea Soție a regelui, care o iubește, Doamna celor două țări,
Nefertiit Bustul lui Nefertiti
Autor Thutmose
Înălţime 50 x 30 cm
Bustul lui Nefertiti , numit și Șeful lui Nefertiti , sau chiar doar Nefertiti , este una dintre cele mai cunoscute comori de artă din Egiptul Antic și este
considerată capodopera portretizării din perioada Amarna . Acesta datează din timpul domniei faraonului Ahenaton în timpul dinastiei XVIII ( Noul Regat )
între 1353 și 1336. î.Hr. [A 1]
Pupila ochiului drept este o incrustare de cristal de rocă , cu irisul gravat fin, acoperit cu negru și fixat cu ceară de albine. Albul ochiului este dat
[23] [24]
de calcarul folosit. Lipsește pupila ochiului stâng; nu există nicio indicație pe bust că aceasta a fost odată sau ar fi trebuit inserată.
Nefertiti poartă coroana albastră făcută tipic de numeroase reprezentări, denumită adesea „coroană cu cască”, cu o bandă aurie pe frunte; o
bandă colorată ( diademă ) este înfășurată în jurul coroanei, care traversează în centrul spatelui și se pare că este oprită aici de o inserție
[26]
de cornelă înconjurată de două umbrele de papirus . Culorile folosite aici (galben, roșu, albastru, verde) descriu o diademă de aur și pietre
[A 3]
prețioase, așa cum se găsește, de exemplu, în bunurile funerare ale lui Tutankhamon . Pe frunte era simbolul regal ( Ureus ). Pe ceafă cade o
panglică roșie de pe marginea coroanei, care se sprijină pe partea superioară a colierului mare policrom. În comparație cu alte busturi egiptene
antice, umerii lipsesc. Bustul este lucrat doar până la joncțiunea claviculei.
Portretul reginei prezintă trăsături regulate cu pomeți înalți, un gât lung, fără riduri și contururi foarte fine. Cele două jumătăți ale feței sunt
[27]
simetrice. Tenul este brun-roz și are un aspect proaspăt. Machiajul complet al feței, sprâncenele, pleoapele evidențiate cu Kajal , buzele nu
[28]
prea pline de culoare roșu-maronie fac ca fața să pară proaspăt machiată. Portretul în forma sa singulară nu numai că exprimă idealul modern
[29]
de frumusețe, dar conferă portretului reginei o individualitate și o personalitate evidentă. Joyce Tyldesley descrie pe scurt Nefertiti:
[27
„Thutmose [...] a înzestrat-o cu o frumusețe universală, care își desfășoară efectul dincolo de toate limitele rasei și timpului”.
Cercetătorii ce s¬-au ocupat cu studierea trăsăturilor care fac ca un chip să fie considerat atractiv au ajuns la concluzia că unul dintre
aspectele ce trebuie îndeplinite este prezenţa simetriei. Acest criteriu, regăsit şi în cazul sculpturii ce o înfăţişează pe regina Nefertiti,
constituie explicaţia ştiinţifică a transformării bustului într-un ideal de frumuseţe ce a făcut înconjurul lumii
statuia a fost realizată cu aproximativ 3400 de ani în urmă din calcar stucat şi pictat. Aerul de mister care înconjura numele artistului ce a
realizat lucrarea a fost îndepărtat nu cu mulţi ani în urmă, când cercetătorul francez Alain Zivie a confirmat numele autorului. Este vorba
despre sculptorul antic Tutmes, al cărui mormânt a fost descoperit acum 22 ani, în 24 noiembrie 1996. Întreaga lucrare produce o impresie
realistă și se adresează direct privitorului în ciuda caracteristicilor idealizate. Un alt punct este că trunchiul combină un aspect pasiv și unul activ:
capul și ceafa par a fi împinse în jos de greutatea coroanei, gâtul este îndoit înainte. Efortul de a te opune acestei greutăți și de a menține echilibrul
este accentuat de mușchii alungiți ai gâtului evidențiați. [31] Acest lucru este evident în special în partea posterioară a capului, sub marginea
coroanei, în trecerea de la ceafă la cap.Egiptologul Julia Samson a pus momentul observatorului în cuvinte: „Toată lumea se oprește uimită, fermecată
de aspectul său, unii rămân nemișcați mult timp fără să vorbească, alții se întorc nu o dată, ci de mai ulte ori, de parcă nu le-ar fi venit să creadă ceea ce văd”.
Amarniana
STELA CU O SCENA DE FAMILIE , REGELE AMENOFIS IV, CU REGINA NERTITI SI COPIII, BERLIN
FAMILIA REGALA surprinsa in intimitate, protejata de ATEN. Sotii sunt asezati simplu, tinand in brate fiicele.In stilul
arte Amarna , personajele barbatesti sunt reprezentate cu un prifil cervical posterior convex iar cele feminine au
aceasta regiune conturata de o linie concava a cefei, curbata spre interiorul figurii
Sunt prezentate fara retineri dismorfismele fizice specifice faraonului, care devin chiar etalon, semn al vocatiei divine
Faraonul, sotia si copii acestora au membre inferioare mici ce sustin cu greu abdomenul enorm, trunchiul si regiunea
cervicala alungita
Imaginea lui Nefertiti este deformata spre un aspect aproape patologic al formelor anatomice
Protejati de zeul Aten, razele de soare ca niste maini protectoare pentru familia faraonului
Neo babibolian - Poarta lui
Piramida de la Meidum
Piramida Meidum este primul mormânt pe care Snefru l-a construit în timpul domniei sale. El a ales ca sit o fecioară a oricărei construcții regale din
apropierea reședinței sale Djed-Snefrou, lângă actualul oraș Meïdoum. Construcția a început ca un mormânt regal obișnuit (E1) în stilul piramidelor trepte
(aici, șapte trepte) construite până în prezent, deși unele inovații erau deja planificate în acest moment, cum ar fi mutarea camerei funerare de la subsol spre
inima piramidei. Aparent încrezător într-o lungă domnie, o primă schimbare (E2) a avut loc după câțiva ani, mărind piramida de la șapte grade la opt grade.
Deși finalizat, Snefrou a abandonat clădirea ca mormânt și, după ce și-a mutat reședința, a început construcția unei noi piramide în Dahshur , piramida
Meidum trebuind acum să îndeplinească funcția de cenotaf. De-a lungul Snefru a început construcția piramidei roșii, de asemenea, la Dahshur , o nouă
modificare (E3) a monumentului a început în jurul celui de-al 15- lea recensământ al efectivelor de animale. . Potrivit lui Stadelmann, acest lucru se datorează
faptului că clădirea reprezenta acum regatul zeilor ca un loc de închinare regală și, prin urmare, trebuia să fie o copie a mormântului regal real.
Maestrul constructor al piramidei Meidum a fost vizirul și fiul regelui Nefermaât , care deținea titlul de „Șef al tuturor lucrărilor de construcție regale”. Mastaba
sa (M16) este situată la câteva sute de metri la nord de piramidă.
Piramida lui Meidum este o piramidă, inițial la șapte grade, apoi a crescut la opt grade și în cele din urmă transformate pentru a deveni primul
egiptean piramida cu fețe netede . Este atribuit lui Sneferu , primul rege al dinastiei a IV- a și se află la Meidum intrarea în Fayum . Vechiul său nume este
Djed-Snefrou ( Ḏd-Snfrw , care înseamnă „Snefrou este stabil”). De asemenea, poartă numele, dat de arabi, de „falsă piramidă”, din cauza stării sale actuale
care nu-l mai face să arate ca o adevărată piramidă. Datorită tehnicii de construcție și amenajării diferitelor elemente ale complexului și apartamentelor
funerare, acest monument este o tranziție între cele din III e și cele din dinastia a IV- a , atât arhaice, cât și inovatoare. Piramidele din Snefrou, cu un volum
total de 3.300.000 m 3 (adică cu 700.000 mai mult decât piramida lui Keops ), reprezintă cel mai ambițios proiect
Piramida Meidum este primul mormânt pe care Snefru l-a construit în timpul domniei sale. El a ales ca sit o fecioară a oricărei construcții regale din
apropierea reședinței sale Djed-Snefrou, lângă actualul oraș Meïdoum. Construcția a început ca un mormânt regal obișnuit (E1) în stilul piramidelor trepte
(aici, șapte trepte) construite până în prezent, deși unele inovații erau deja planificate în acest moment, cum ar fi mutarea camerei funerare de la subsol spre
inima piramidei. Aparent încrezător într-o lungă domnie, o primă schimbare (E2) a avut loc după câțiva ani, mărind piramida de la șapte grade la opt grade.
Deși finalizat, Snefrou a abandonat clădirea ca mormânt și, după ce și-a mutat reședința, a început construcția unei noi piramide în Dahshur , piramida
Meidum trebuind acum să îndeplinească funcția de cenotaf. De-a lungul Snefru a început construcția piramidei roșii, de asemenea, la Dahshur , o nouă
modificare (E3) a monumentului a început în jurul celui de-al 15- lea recensământ al efectivelor de animale. . Potrivit lui Stadelmann, acest lucru se datorează
faptului că clădirea reprezenta acum regatul zeilor ca un loc de închinare regală și, prin urmare, trebuia să fie o copie a mormântului regal real.
Maestrul constructor al piramidei Meidum a fost vizirul și fiul regelui Nefermaât , care deținea titlul de „Șef al tuturor lucrărilor de construcție regale”. Mastaba
sa (M16) este situată la câteva sute de metri la nord de piramidă.
Egiptul antica
Ka-Aper
Statuia, una dintre cele gasite in mastabaua lui Aper, este un exemplu de sculptura
realizata din lemn, aceasta avand o lunga traditie in Egipt. Desi statuii ii lipseste
partea inferioara a gambelor, ea ramane o opera reprezentativa a statuarei dinastiei
a IV-a, prin via evocare a personajului marcat de distincte trasaturi fizonomice,
particulare trasaturi ale etniei si varstei. Chipul oriental, tipologia semita apartin
unui barbat matur ale carui deformari produse de uzura vietii se vad in silueta
opulent, pantecul marit si tinuta obosita. Personajul are o functie administrativa
importanta, sustine cu mana stanga bastonul autoritatii pe care o reprezinta.
Inaintarea, sugerarea siluetei in mers, avand piciorul stang in fata, este
convingatoare, ca si privirea indreptata spre taramurile departate. Atitudinea
generala include starea concentrarii initiatice a momentului trecerii in viata de
dincolo. Impresionanta este, in aceasi masura, privirea magnetica, expresia profund
grava a chipului si a intregii atitudini, ca si sugestia mersului, pasul.
Imobilismul impus de dogma hieratica a statuarei este, in acest caz, ocolit prin
impregnarea sugestiva a miscarii. Sculptorul, vadit preocupat de redarea si
surprinderea expresiei de viata, a trecut cu mult peste scopul functional magic al
statuii. Ka-Aper, statuia defunctului al carui destin se consumase in mileniul al III-
lea i.Hr., pregatit sa accepte Judecata trecerii in viata de dincolo, a devenit
capodopera prin transfigurarea artistica.
Piramida in trepte Djoser – egipteana
Prima mare comisie a lui Imhotep - Piramida trecerii vechi a Regatului Vechi la Saqqara
Piramida pasului lui Djoser este cea mai veche piramidă monumentală din Egipt, construită la Saqqara în jurul anului 2650 î.Hr., pentru
Dynastia cea de-a treia dinastie, Pharaoh Djoser, care a domnit în jurul anului 2691-2625 î.Hr. (sau poate 2630-2611 î.Hr.). Piramida face parte
dintr-un complex de clădiri, despre care se spune că au fost planificate și executate de cel mai renumit arhitect al lumii antice, Imhotep.
Primele monumente de înmormântare faraonice erau movile dreptunghiulare mici numite mastabas , atingând o înălțime maximă de 2,5 metri
sau aproximativ opt picioare. Acestea ar fi fost aproape complet invizibile de la distanță și, cu timpul, mormintele erau construite din ce în ce
mai mari. Djoser a fost prima structură cu adevărat monumentală.
Complexul Pyramid al lui DjoserPiramida Pasului lui Djoser se află în centrul unui complex de structuri, înconjurat de un zid de
piatră dreptunghiular.
Clădirile din complex includ o linie de altare, unele clădiri false (și câteva clădiri funcționale), ziduri înalte și niște curți "junglă" (sau jubileu).
Cele mai mari curți sunt Marele Curte la sud de piramida și curtea Heb Sed între rândurile de altare provinciale.
Piramida de pas este aproape de centru, completată de mormântul sudic. Complexul include camere de depozitare subterane, galerii și
coridoare, dintre care majoritatea nu au fost descoperite decât în secolul al XIX-lea (deși au fost în mod evident excavate de către faraonii din
Orientul mijlociu, vezi mai jos).
Un coridor care se desfășoară sub piramida este decorat cu șase panouri de calcar reprezentând regele Djoser. În aceste panouri, Djoser este
îmbrăcat în diferite haine de ritual și se află în picioare sau în picioare. Asta a fost interpretat pentru a însemna că face ritualuri asociate cu
festivalul Sed (Friedman și Friedman). Sed ritualuri au fost dedicate zeului șacalului cunoscut sub numele de Sed sau Wepwawet, adică
deschizător al căilor, și o versiune timpurie a lui Anubis . Sed poate fi găsit în picioare lângă regii dinastiei egipteni chiar de la primele imagini,
cum ar fi cele din paleta Narmer . Istoricii ne spun că festivalurile Sed erau ritualuri de reînnoire fizică, în care împăratul în vârstă ar fi dovedit
că mai are dreptul la regalitate, trăgând o oră sau două în jurul pereților reședinței regale.
Toate piramidele din Vechiul Regat au fost în centrul atenției fondatorilor regatului mijlociu, la aproximativ 500 de ani de la construirea
piramidelor. Mormântul lui Amenemhat I (din timpul dinastiei a 12-a din Regatul Mijlociu) la Lisht sa dovedit a fi împachetat cu blocuri
inscripționate din Vechiul Regat din cinci complexe diferite de piramide la Giza și Saqqara (dar nu piramida pasului). Curtea de la Cachette de
la Karnak avea sute de statui și steluțe luate din contexte vechi, inclusiv cel puțin o statuie a lui Djoser, cu o nouă dedicare inscripționată de
Sesostris (sau Senusret) I.
Sesostris (sau Senusret) III [1878-1841 î.Hr.], strămoșul străvechi al lui Amenemhat, aparent a prins două sarcofagi calcite (sicrie de alabastru )
din galeriile subterane de la Piramida Pasului și le-a transmis piramidei sale la Dahshur.
Și, potrivit recentului articol al lui Zahi Hawass, un monument de piatră dreptunghiulară, care conține corpurile inundabile ale șerpilor, poate o
parte a unei porți ceremoniale, a fost înlăturat din complexul piramidal al lui Djoser pentru templul moștenitor al dinastiei a șasea dinastia
Queen Iput, complexul piramidelor Teti .
Stilul egiptean, VECHIUL REGAT
Sotii sunt imortalizati intr o pozitie ascentica, asezati cu simplitate si noblete.Detaliile si veridicicitatea
fizionomiilor sunr semnele intentionalitatii programatice a asemanarii cu fidelitate fata de model.Aspectul
tineresc al membrelor puternice , precum si formele pline,bland invelite intr o rochie alba a sotiei sunt admirabil
modelate
Trasaturile fetei dau chipului reginei Nofret un sarm aparte iar ochii au o intensa expresie de vivacitate obtinuta
prin incrustatiile de cuart pal.Materialul dur pare ca protejeaza sensibilitatea si delicatetea trairilor psihice ale
personajelor.Privirea plina de incredere, atitudine fireasca, gestul de aindica inima cu mana, cu o miscare
controlata si plina de evalavie,amana credinta, piosenie si ingenuitate.Acestea sunt semne ale unui devotament
ce nu stirbeste insa sentimentul demnitatii umane si al aprecierii de sine.
Impresia este sustinuta plastic de intersectia verticalei cu orizonatala, semn al credintei intr o ordine
superioara.Jocul alternativ al volumelor, panurilor si muchiilor ortogonale creeaza astefl un ritm al plinurilor si
golurilor ce marcheaza timpii tari, accentuati si respectiv neaccentuati pe care incidenta luminii da o frumoasa
alternanta ritmica si valorica.
Statuile sunt colorate si demonstraeza ca normele riguroase ce impun imobilitate, rigiditatea gestului si fixitatea
privirii pot fi interpretate prin entuziasmul inspiratiei artistului, prea viu si variat pentru a se supune cu obedienta
acestor legi.
Templul mortuar al reginei-faraon Hatshepsut constituie atractia principala din valea "Manastirii Nordice" - cunoscuta in zona sub denumirea de Deir
el-Bahri - un complex de temple si morminte situate pe malul vestic al Nilului, in dreptul localitatii Luxor. Alaturi de Templul lui Hatshepsut (nume
care se pronunta "hat-ceap-suit"), se situeaza si Djeser Djeseru (care inseamna "Splendoarea Splendorilor"), un al doilea loc de mare atractie
turistica din "Manastirea Nordica".Hatshepsut este una dintre foarte putinele femei care au ajuns sa conduca Egiptul, primind titlul de "faraon".
Templul cunoscut sub denumirea de "Splendoarea Splendorilor", a fost proiectat de catre Senemut, apropiat al curtii regale, in scopul de a servi
drept loc al savarsirii serviciilor religioase inchinate reginei, dupa moartea acesteia - se cunoaste conceptia egiptenilor conform careia, faraonul se
identifica cu zeul suprem.Hatshepsut - istoria primei regine ajunsa faraonHatshepsut era fiica faraonului Tuthmosis I si sotia succesorului
acestuia, faraonul Tuthmosis II, care a murit mai inainte ca aceasta sa ii fi nascut un fiu. In loc sa se retraga din Casa Regala, si sa predea locul
fiului faraonului - nascut cu o a doua sotie - Hatshepsut a ramas in continuare langa acesta - Tuthmosis III - pe post de co-regenta. In scurt timp,
regina a dobandit deplina putere. Pentru a-si legitima pozitia, Hatshepsut si-a luat insemnele faraonului - centura si coroana specifica. Hatshepsut
s-a dovedit a fi un spirit pragmatic, in vremea acesteia ridicandu-se o multime de constructii, atat in Egiptul de Jos, cat si in Egiptul de Sus. Sub
domnia acesteia s-au restabilit si legaturile comerciale ale Egiptului, care fusesera intrerupte de multa vreme, datorita luptelor care avusesera loc.
Specialistii cred ca aceasta ar fi domnit intre anii 1503 i Hr. si 1482 i Hr. Iosif scrie ca aceasta a domnit 21 de ani si 9 luni. Hatshepsut este
cunoscuta si ca fiind prima regina cu putere absoluta din istoria Egiptului - prima femeia care si-a luat-primit titlul de faraon, alaturi de toate
atributiunile acestuia. Sunt totusi voci care contesta acest lucru.In momentul in care tanarul Tuthmosis III a ajuns faraon, dupa moartea reginei
faraon Hatshepsut, acesta a distrus toate statuile acesteia, mutilandu-le. De asemenea, acesta a incercat sa distruga si toate semnele domniei
acesteia, lucru pe care, din fericire pentru istorie, nu a reusit sa il faca in totalitate.
O scara lunga de piatra merge pana la intrarea in templu. Pana la templu, pelerinul trece prin trei curti inchise una intr-alta. Aceste trei
curti-terase sunt inconjurate cu figurine sculptate - vulturi pazitori, faraoni, modele geometrice.
Majoritatea sculpturilor care o infatisau pe regina au fost distruse de fiul
vitreg al acesteia si succesorul ei la tron. Aceasta este o urmare a urii
izvorate din reaua lui tratare de catre regina.Este greu de imaginat acum
imaginea de la inceput a curtilor. Acestea erau pline de gradini si pomi -
era o adevarata oaza artificiala in pustiul de piatra. In ultima curte, pe
ultima terasa, se afla Djeser-Djeseru, o cladire cu multe coloane
construita prin saparea stancii brute din spatele ei. De la ceva distanta,
templul arata ca litera hieroglifa egipteana NUN - o piramida in patru
trepte. Nun era considerat pamantul primordial din care a fost nascut
Amun.Pe partea dreapta a lungii scari se afla Coloanele Nasterii,
impodobite cu inscriptii in relief care arata originea divina a reginei
Hatshepsut. In capatul acestor randuri de coloane, dupa urcarea
catorva trepte, se afla Capela lui Anubis - coloanele sunt frumos
impodobite, iar peretii sunt in intregime pictati. Deasupra nisei din
peretele drept al incaperii, Thutmosis III este infatisat inchinand vin
zeului soare Sokaris. Hathor este infatisat pe peretele din fata, ceilalti
pereti infatisandu-i pe Hatshepsut (mutilata) si pe Tuthmosis inchinand
ofrande lui Anubis.
In interiorul sanctuarului central, Capela lui Hathor pastreaza inca reliefuri infatisandu-o pe regina Hatshepsut care il cinsteste aducandu-i ofrande
(pe partea stanga) si un portret al lui Senenmut (pe partea dreapta).
Senenmut era cel mai apropiat om de curte al reginei - acesta a cazut din gratia acesteia dupa 15 ani de devotament, motivele ramanand inca
necunoscute. In momentul in care sanctuarul acestuia a fost excavat pentru prima data, locul era plin cu multe cosuri incarcate cu "obiecte" folosite
aparent in ritualuri de fertilitate. Este posibil ca ruperea legaturii de prietenie sa fi avut loc in urma unei relatii intime.In curtea superioara a templului
se ajunge pe un drum flancat de capete de vultur. Aceasta ultima terasa a templului a fost deschisa publicului relativ recent, aici avand loc o
multime de excavari si restaurari conduse de echipe de egiptologi polonezi si egipteni.Sanctuarul reginei Hatshepsut se afla pe stanga - acesta
pastreaza insemne ale preotilor si ofrandelor acestora. De cealalta parte se afla Sanctuarul zeului Soare - acesta este de fapt o curte interioara cu
un altar central. In spatele acestuia se afla Sanctuarul lui Amun, sapat in stanca bruta.
Egipt
Piticul
Cele mai mari atracții turistice de pe teritoriul Egiptului sunt monumentele vechi de milenii, cele pentru care Valea Nilului este
cunoscută în întreaga lume. Ținutul egiptean ascunde și o mulțime de mistere încă nedeslușite, unul dintre acestea este Marele Sfinx de
la Giza, reprezentarea enormă a unei creaturi mitice cu corp de leu și cap de femeie. Statuia din calcar se află pe platoul Giza, pe malul
vestic al Nilului, fiind cea mai mare statuie monolit din lume.
Marele Sfinx de la Giza este cea mai veche sculptură monumentală cunoscută, însă nu există date concrete cu privire la momentul în
care a fost construită sau de către cine. Aceste două aspecte se află încă în cercetări și dezbateri, se presupune că uimitorul monument a
fost ridicat în perioada Egiptului Antic, însă arheologii spun că misteriosul Sfinx este cu mult mai vechi decât se credea inițial. Creatura
ar fi avut și capul unui leu, se spune că ea devora trecătorii care nu răspundeau corect la ghicitorile sale, o poveste cultivată chiar și în
ziua de azi printre locuitorii din apropiere.
Statuia a fost ridicată pe locul unei vechi cariere de piatră și se pare că a fost sculptată într-o singură bucată, fapt care i-a asigurat și
rezistența în timp. Vântul, umiditatea și poluarea sunt factori care acționează constant asupra acestei minuni a lumii și, deși au avut loc
restaurări consecutive, păstrarea acestei statui reprezintă încă o problemă. Monumentul înfrumusețează orizontul egiptean, milioane de
turiști străini vizitează anual zona și rămân uimiți de capodopera ce conferă zonei alte dimensiuni.
Partea superioară a construcției, mai exact capul, pare să impresioneze cel mai mult, el are nu mai puțin de 6 metri înălțime și 4 lățime.
Ochii au 2 metri înălțime, dar nasul și bărbia lipsesc, cea din urmă fiind expusă la Muzeul Britanic. Un adept al islamismului a
îndepărtat nasul, iar cultul său considera acest fapt un semn de infamie. Corpul de leu sugerează ideea de masivitate, de impunere și
putere, labele uriașe sunt plasate strategic, în poziție de atac. Una dintre cele mai mari ciudățenii ale sculpturii este faptul că, în raport
cu trupul, capul este mult prea mare.
Pe Marele Sfinx de pe platoul de la Gizeh nu există nicio inscripţie care să ateste anul construirii şi nu este menţionat nici între
marile construcţii ale Egiptului antic, fapt care lasă câmp liber unor speculaţii. Egiptologii consideră însă pe bună dreptate că
Sfinxul a fost construit de către faraonul Khafra (2558 – 2532 î.e.n.), având înfăţişarea acestuia.
Capul Sfinxului are 6 m înălţime şi 4 m lăţime. Barba – simbol al faraonului, care în mod evident a fost adăugată după construirea
Sfinxului lipseşte, dar ea a fost recuperată şi este expusă astăzi la British Museum. O istorie arabă din secolul al XV-lea, al carei
autor este egipteanul Taqi Al-Maqrizi, ne spune că nasul a fost distrus de către un mistic sufi pe nume Muhammad Saim al-Dahr,
supărat fiind pe faptul că egiptenii vremii, deşi nu mai erau de mult pagâni, îl venerau şi îi aduceau totuşi ofrande, convinşi fiind că
fertilitatea adusă de Nil depinde de Sfinx. Arabii egipteni îl numeau „Abu Hol”, adică „Tatăl Groazei”, iar tăierea nasului pe pământ
islamic, era considerată ca un semn de infamie. În trecut, statuia a fost pictată: roşu pe faţă şi corp şi galben cu dungi albastre pe
cap.
Dincolo de speculaţiile care au fost ţesute în jurul Sfinxului, el se aliniază cu piramida lui Khafra/Kephren, la începutul drumului
pietruit care duce spre aceasta, făcând parte din ansamblul piramidei ca paznic al acesteia.
Afirmaţia este susţinută atât de amplasamentul monumerntelor de la Gizeh cât mai ales de „Stela visului”, descoperită în anul 1816,
o inscripţie realizată în anul 1401 î.e.n. la ordinul lui Thutmose IV. În incripţie se se spune clar că ea îl reprezintă pe marele faraon
Khaf-Ra, unul dintre fiii lui Khufu/Keop
cartea mortii este static inviorat de accente de negru dinamic dar nu este contrast complementar
Staticul personajelor (trasatura de stil) au HERATISM reprezentare rigida care rezulta din geomtrizare este este static
al elentelor in sine, in general canonic
Aici realismul cu prezenta fantasticului este realism al ritualurilor (permite imbinarea speciilor)
Redarea diferite ca marime in functie de rang, foarte liber cu intelegere a particularitati lor, prezenta textului scris ca
si mesopotanieni, firescul pozitiilor
MARTELAREA- indepartarea fetei dar folosrea imagii anterioare dar inlaturare fata
Majoritatea teoriilor de construcție se bazează pe ideea că piramidele au fost construite prin mișcarea unor pietre imense din carieră, prin glisare și ridicare
pe loc. Centrul de dezacorduri se referă la metoda prin care pietrele au fost transportate și plasate și cât de posibil a fost metoda.
În construirea piramidelor, arhitecții ar fi putut să-și dezvolte tehnicile în timp. Ei ar selecta un sit pe o suprafață relativ plată de rocă de bază - nu de nisip -
care a oferit o bază stabilă. După ce au urmărit cu atenție situl și au stabilit primul nivel de pietre, au construit piramidele în nivele orizontale, unul pe celălalt.
Doar câteva blocuri exterioare rămân în loc în partea de jos a Marii Piramide. În Evul Mediu (secolul al V-lea până în secolul al XV-lea), oamenii s-ar fi putut
odihni pentru a construi proiecte în orașul Cairo [2].
Astronomie[modificare | modificare sursă]
Părțile celor trei piramide din Giza au fost orientate astronomic spre nord-sud și spre est-vest, într-o mică fracțiune de grad. Printre încercările recente [3][4][5] de
a explica un astfel de model deliberat sunt cele ale lui S. Haack, O. Neugebauer, K. Spence, D. Rawlins, K. Pickering și J. Belmonte. Aranjamentul
piramidelor este o reprezentare a constelației Orion conform teoriei de corelare disputate Orion.
[6][7]
Piramidele din Giza sunt alcătuite din Marea Piramidă din Giza (cunoscută și sub denumirea de Piramida din Cheops sau Khufu și construită în jurul
anului 2580 - circa 2560 î.Hr.), oarecum mai mică, Piramida lui Khafra (sau Chephren) la câteva sute de metri spre sud -vest și, relativ modestă, Piramida
Menkaura (sau Mykerinos) la câteva sute de metri mai departe spre sud-vest. Marele Sfinx se află pe partea de est a complexului. Consensul actual printre
egiptologi este că capul Marelui Sfinx este cel al lui Khafra. Împreună cu aceste monumente majore există un număr de edificii satelit mai mici, cunoscute ca
[2]
piramidele "regine", drumuri pietruite și piramidele vale.
Această necropolă egipteană veche constă din Piramida lui Khufu (cunoscută sub numele de Marea Piramida și Piramida de la Cheops), piramida
Khafra, piramida Menkaura, precum și piramide mai mici cunoscute sub denumirea de Piramidele reginelor.
Marele Sfinx de la Giza este situat pe partea estică a complexului orientat spre est. Mulți oameni de știință continuă să creadă că Sfinxul seamănă cu Khafra.
Monolitul folosit în templul memorial al lui Menkaure - cu o greutate estimată de peste 200 de tone - cea mai grea pe platoul din Giza. Statuia colosală a unui
rege așezat din capela centrală a templului Menkaure este una dintre cele mai mari din epoca Vechiului Regat.
Tempulul Apulsimbel-Al lui Ramses - arta egipteana
Cea mai cunoscută construcție a lui Ramses al II-lea este, fără îndoială, templul din Abu Simbel, ansamblu
arhitectural localizat în sudul Egiptului, în lunca Nilului, la sud de orașul Assuan.
Construit în stânca muntelui, ansamblul este format din două temple, unul mai mare dedicat lui
Ramses și unul de dimensiuni mai mici dedicat soției sale Nefertari.
Templul peșterii din Abu Simbel este unul dintre cele mai faimoase monumente ale culturii egiptene antice.
Imensele statui înalte de 20 de metri ale faraonului Ramses al II-lea cel Mare, care încadrează intrarea în templu, au
devenit astăzi aceleași simboluri ale Egiptului ca piramidele și Sfinxul. Construcția templelor peșterii a fost dezvoltată
pe scară largă în timpul domniei lui Ramses al II-lea, dar Abu Simbel depășește toate celelalte structuri similare.
Ansamblul Abu Simbel este format din două structuri: Marele Templu dedicat faraonului Ramses al II-lea și trei zei:
Amon, Ra-Horakhta și Ptah, și Templul Mic, ridicat în onoarea zeiței Hathor, cu imaginea căreia este reprezentată
soția lui Ramses II Nefertari-Merenmuth
Micul templu din Abu Simbel este dedicat zeiței Hathor. Este mult mai simplu și mai modest decât cel Mare și
constă dintr-o sală coloidal sculptată în stânci și un sanctuar cu trei nișe. Fațada Micului Templ este decorată cu șase
figuri de lungime întreagă. Între statuile faraonului Ramses al II-lea, se află statui ale soției sale Nefertari-
Merenmuth. Sculpturile stau în nișe adânci și umbrite, ceea ce creează un joc de lumină și umbră în razele soarelui,
sporind impresia acestor figuri monumentale. Pe una dintre coloanele Templului Mic, inscripția este sculptată:
„Ramses, puternic în adevăr, preferat al lui Amun, a creat această locuință divină pentru iubita sa soție Nefertari
Fațada templelor este sculptată în stâncă, 31 de metri înălțime și 38 de metri lățime. Coloanele fațadei sunt patru
statui ale faraonului, înfățișate așezate pe un tron. Înălțimea acestor statui este de aproximativ 20 de metri, iar capul
fiecăreia dintre aceste
sculpturi ajunge la 4 metri. Deasupra fațadei este sculptat un ornament în formă de babuin.
Experții UNESCO au concluzionat că liniile fațadelor Templelor Mari și Mici mergeau paralel cu fisurile din pământul
stâncos și, astfel, rocile dure au servit ca suport natural pentru statuile uriașe. La construirea templului peșterii,
arhitecții au luat în considerare proprietățile naturale ale solului - straturile de gresie din el au fost fixate cu oxid de
fier, în urma căruia straturile aproape că nu au fost supuse distrugerii. În plus, oxidul de fier a îmbogățit paleta
pietrei, oferind gresiei o mare varietate de nuanțe, de la roșu la roz până la violet.
Arta egipteana – regatul vechi clib
STATUIA SCRIBULUI KAI -PORTRET SCULPTURAL- Stă cu picioarele încrucișate, strâns înăuntru, gata să înregistreze
ordinele Faraonului. Un chip inteligent exprimă servilismul și viclenia unui curtean deștept. Buze subțiri comprimate,
o privire tensionată și atentă, o ipostază înghețată într-un șoc anticipat tăcut de sinceritate, perfecțiune a
performanței. Ochii sunt atât de abil încrustați cu alabastru, piatră neagră, argint și cristal de stâncă, încât par vii
Prevenirea elenismului
3 sculptori – menada
Piata
Arta romana
Abstractionismul
Arta sumeriana – stela preotului Dudu
Vasul cu raracatita
Sumerieni
Arta asiriana – sfix asirian- tauri inaripati
Grecia arhaica – cora
Puratatorii de ofranda – friza ionica
Phidias
Arta greaca –clasica ERECHTEIONUL
Acropole
Creatipele, LOJA
Perioada clasica - Phidias-Partenonul de pe acropole
Sec 5i hr
Purtatorul de lance – policret Doriforul - probabil 480-420 î.Hr.).
Stilul clasic
imparat roman
Etrusca
Miceniana
Acadiana - mideea
ara pacis Augustos Roma
O alta tehnica sculpturala, basorelieful a avut ca principal scop consemnarea, prin intermediul
scenelor narative, a evenimentelor importante ale istoriei romane, indeosebi luptele, victoriile,
faptele de vitejie ale unor imparati si conducatori de armate. Basoreliefurile se intalnesc pe arcuri
de triumf, altare, temple, sanctuare, sarcofage. Unul dintre cele mai celebre basorelifuri decoreaza
Altarul Pacii din Roma (Ara Pacis Augustae), care este inconjurat de o incinta rectangulara din
marmura, decorata cu doua benzi suprapuse de basoreliefuri. Registrul inferior are ca motive
decorative frunze si muguri de acant, ciorchini de struguri, pasari iar cel superior infatiseaza o
procesine solemna a lui Octavianus Augustus, a familiei sale, a unor apropiati ai sai, precum si
personaje mitologice si alegorice
Mama imparatului NERO- „imparat care a dat foc Romei”
Linia de demarcatie- capetle care se luau de la statuie si se puneau la statui preluate sau tot ale lor.
Fiu al lui Septimius Severus și al Iuliei Domna, născut la Lugdunum (astăzi Lyon), Caracalla a fost desemnat
ca caesar (196) și augustus (198). La moartea tatălui său, survenită la 4 februarie 211, Caracalla a devenit
coîmpărat, alături de fratele său Geta.
aracalla și-a pus titlurile "pacator" și "nume praeseus", declarându-se un Alexandru al Orientului.
Sculptura nematurizata al stilul clasic - PRECLASICISM
Tronul Ludovisi este un bloc străvechi sculptat din marmură albă scobit în spate și sculptat cu basoreliefuri pe
cele trei fețe exterioare (nu este de fapt un tron pe care să șezi). Autenticitatea sa este dezbătută; majoritatea,
care o acceptă, o plasează ca greacă occidentală din Magna Grecia și o datează din stilul sever pe care îl
manifestă (de tranziție între arhaic și clasic timpuriu) până în perioada de aproximativ 460 î.Hr. Tronul Ludovisi a
fost conservat la Museo Nazionale Romano din Palazzo Altemps , Roma , de la cumpărarea sa pentru statul
italian în 1894.
Relieful central este cel mai obișnuit citit ca Afrodita care se ridică din mare, un motiv cunoscut sub numele
de Venus Anadyomene (înălțime 0,9 m, lungime 1,42 m). Zeița, în draperii diafane agățate, este ajutată de două
însoțitoare Horae care stau pe mal, care s-au pregătit să o învelească cu o cârpă pe care o țin împreună, care o
ascunde de la brâu în jos. Cele două reliefuri de pe laturile flancătoare se întorc discret cu spatele la misterul
subiectului central. Relieful din dreapta arată o femeie voalată ghemuită care oferă tămâie dintr-
un thymiaterion ținut în mâna stângă, într-un arzător de tămâie pe un suport. Dimensiunile plăcii din dreapta sunt
înălțimea 0,87 m, lungime 0,69 m. Celălalt arată o tânără fată nudă, așezată cu un genunchi aruncat peste
celălalt[1] care cântă la flaut dublu numit aulos ; parul ei este legat intr-o batista . Dimensiunile plăcii din stânga
sunt înălțimea 0,84 m, lungime 0,68 m.
Iconografia subiectului este fără paralelă în Antichitate, astfel că însuși subiectul reliefului este pus la
îndoială. S-au oferit puncte de vedere alternative, din moment ce însoțitorii de flancare stau pe un teren pietriș:
că figura în curs de dezvoltare este aceea a îmbrăcămintei rituale a unei zeițe htonice , probabil Persefona ,
care se ridică dintr-o crăpătură a pământului [2] ( Pandora este prezentată în mod similar în Picturi în vază de
mansardă) sau a Herei care renaște din apele Kanathosului de lângă Tiryns ca Hera Parthenos .
Columna lui Traian – arta romana
Columna a fost ridicată atât pentru a comemora victoriile lui Traian, fiind o adevărată istorie
gravată în piatră, cât și pentru a servi ca mausoleu (după deces, cenușa împăratului a fost depusă
în încăperea de la baza columnei).
În total, sunt prezentate circa 2500 de figuri omenești, de circa 60-75 cm înălțime. Împăratul
Traian este prezent de 60 de ori.
Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor din 101-102 (în partea de sus a
columnei) și 105-106 (în partea de jos). Soldații romani și daci sunt prezentați în timpul bătăliei.
Atingând apogeul basoreliefului istoric roman, cele 124 de episoade care îmbracă în spirală trunchiul coloanei și
care ilustrează Comentariile lui Traian despre războaiele dacice (De bello dacico), prin caracterul lor de
document istoric, constituie un adevărat "act de naștere" al poporului român.
Arta clasicismul sfrsit
???milo
Arta romana
Arta romana - Apeductul de la Segovia – Spania
Arta romana - Monumentul adam c – monumentul lui Traian
Constantin cel Mare – stilul roman – antichitate tarzie
??? grecia
Dovedeste o tot mai buna intelegere a anatomiei prin sugerarea incordarii muschilor
pectorali si a bratelor departate de trup,pentru a suporta greutatea vitelului purtat pe
umeri.Expresia chipului linistit,cu zambetul pe buze,nu sugereaza efortul depus,ramanand
complet lipsit de expresivitate.
Arta minoica – zeita cu serpi si fusta clos
Altarul lui Zeus
Stilul elenistic
Perioada elenistica
Stilul elenistic
oarta Leului este intrarea de sud-vest a Hattusei, construită în jurul anului 1340 î.Hr.
Intrarea de sud-vest a orașului superior Hattusha este Poarta Leului, numită astfel pentru
cei doi lei asortați cioplite din două pietre arcuite. Când poarta a fost folosită, în perioada
Imperiului Hitit între 1343-1200 î.Hr., pietrele arcuite într-o parabolă, cu turnuri de
ambele părți, o imagine magnifică și descurajantă.
Se pare că leii aveau o importanță simbolică considerabilă pentru civilizația hitită, iar
imaginile lor pot fi găsite în multe situri hitite (și într-adevăr, în tot estul
apropiat), Imaginea cea mai des asociată cu hitiții este sfinxul, care combină corpul unui
leu cu aripile de vultur și cu capul și pieptul uman.
Intemeierea Imperiului Hitit datează din 1600 î.e.n. Din tăblițele de lut aparținând perioadei, aflăm că statul
hitiților era primul stat în istorie guvernat printr-o forma de democrație. În țara domnită de rege și familia
regală, parlamentul, numit Pankus, avea dreptul de a vota deciziile regale și de a controla activitatea
regelui.
Una dintre realizările importante ale hitiților este primul tratat scris cunoscut din istorie. Este vorba de
tratatul de la Kadesh încheiat cu Egiptul… Deci, capitala acestei civilizații avansate din acea perioadă,
Hattuşa, este astăzi un oraș antic care ascunde urmele hitiților.
poarta leilor palatul Mycenae – grecia - 1600 i.Hr – arta miceniana ????
Poarta 2
ceasta asezare este descrisa ca fiind orasul lui Agamemnon, conducatorul grecilor
ziduri ale citadelei Micene „ciclopice”, denumire ce provine de la uriasii mitici, care
aveau un singur ochi.
vom observa cei doi lei heraldici, deasupra portii propriu-zise, Cu o inaltime de 3
metri si sculptati in piatra, cei doi lei heraldici sunt strajerii acestei citadele, chiar
daca, din pacate, capatele li s-au prabusit din cauza eroziunii. Unii cercetatori sunt de
parere ca aceste animale o reprezinta pe zeita Hera.
Ușa este renumită pentru arhitrava masivă și cele două jambe de pe prag, învechite de o placă triunghiulară
mare cu două leoaice care stau una lângă alta pe picioarele din față pe laturile unei coloane de tip minoic.
Coloana frizei este conică în jos , conform utilizării cretane. Sub picioarele din față ale celor două animale și sub
coloană sunt două baze în formă concavă, precum cele ale unor altare de piatră găsite într-un mègaron din
Creta.
Triunghiul decorat are o înălțime de 2,90 metri; arhitrava care o susține are 5 lungimi, 2,50 adâncime, 1 metru
înălțime în centru. Ușa are 3 metri lățime, 1,20 adâncime 3,20 înălțime. Se estimează că numai buiandrugul
cântărește aproximativ 20 de tone.
Stupa din Santsi – poarta de est – cu 3 barne
Arta indiana
este o clădire religioasă budistă, în formă de movilă, ce conține relicve, cunoscute sub numele
de śarīra (cenușa, fire de păr, dinți ai lui Buddha sau ai unui călugăr etc.) și poate fi folosită ca loc de rugăciune
sau de meditație.
O Stupa este și reprezentare simbolică a minții unui Buddha. Stupele sunt adesea construite în locuri în care
trec mulți oameni, de exemplu la interesecții de drumuri. Se spune că o stupă construită cu atenție are o
influență efect pozitivă asupra împrejurimilor sale. Diminuează forțele negative și încurajează armonia și
libertatea în rândul ființelor. Din acest motiv expresia de Shanti Stupa este de asemenea folosită, însemnând
“Monument al păcii”.
Aramata imparatului qui
Armata de teracota
Maiouselui lui Qin Shi Huangdi este un mormânt regal din istoria veche a Chinei care datează din anii 210
î.Hr. din timpul domniei împăratului Qin Shi Huangdi. Este unul dintre cele mai mari morminte din lume,
devenind renumit prin soldații din ceramică (teracotă). La construcția mormântului se presupune că ar fi lucrat
700.000 de oameni.
Așezarea soldaților de teracotă Mausoleul se află la 30 km de Xi'an în China Centrală la șoseaua Linma. La
1300 m de mausoleu curge râul Sha, care are lungimea de 80 de km fiind un afluent al Wèi He. Așezarea
urbană cea mai apropiată fiind orășelul Lintong, la 5 km sud-vest.
Construcția are formă de patrulater cu lungimea unei laturi a zidului de 2.000 m și lățimea de 900 de m. Zidul
interior are lungimea de 1200 m și lățimea de 550 m. În spațiul dintre ziduri este un grajd de cai, o groapă
cu armuri, coifuri din piatră de calcar.
În cadrul mausoleului sunt case pentru magistați și soldații de gardă. În alte gropi s-au descoperit animale și
artiști. Quadratul interior pe o suprafață de 3.025 m², este dominat de mormântul împăratului în forma unei
piramide, cu demnitari din bronz. La circa 300 m spre est se află o îngrăditură în care se află două gropi una
conține cai din lut iar în cealaltă harnașamente. La 300 m mai departe spre est, este o groapă ce are o suprafață
de 14.260 m². Aici se află așa numiții „soldații de teracotă” sunt 600 de soldați din lut în mărime naturală și 40 de
care cu cai din lut sau bronz. Groapa următoare cu suprafața de 6.000 m² conține 1.200 figuri din ceramică cu
89 de care, Suprafața totală a mausoleului este de 56 km².
Deoarece soldații confecționați din ceramică arsă au fost timp îndelungat îngropați, prin contact cu aerul la
dezgropare, și-au pierdut coloritul. Pe la mijlocul anului 2004 experți din Bavaria reușesc în colaborare cu cei
chinezi să realizeze un procedeu de a proteja coloritul figurilor de ceramică.
Marele zid chinezesc
Propaganga chineza- „vazut de pe luna” Marele Zid Chinezesc este vizibil insa de pe orbita joasa a
Pamantului, intre 160 si 320 km inaltime, in conditii perfecte de vizibilitate, daca se stie exact unde sa
te uiti.
Este cel mai lung zid de pe Terra, Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de
pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km, fiind de altfel recunoscut ca o impresionanta lucrare arhitecturala
din istoria omenirii.
De-a lungul anilor, zidul a fost taiat in diferite puncte pentru a face loc drumurilor, in timp ce multe alte
sectiuni s-au deteriorat dupa secole de neglijare.
serpuind pe crestele munților și ale dealurilor, dar și prin văile adânci, zidul, prevăzut din loc în loc cu forturi cu
aspect paralelipipedic și turnuri înalte de apărare, are o înălțime de 12 metri și o lățime de 6,5 metri. Pavat cu
piatră, era folosit ca șosea strategică dar și ca drum comercial. zidul are o grosime între 4 și 8 m, la coama
zidului 8, iar la bază 10 m grosime
Mortarul folosit era produs din piatră de calcar arsă amestecat cu amidonul din orez. La construcția interioară a
zidului se folosea un amestec de argilă nisip și piatră cioplită.
Toate artefactele au tematica
1. Mitologica
2. Istorica
3. Religioasa
4. Gen (Redat un episod de vanatoare, sportiv..., populata care fac ceva)
Peisajul nu este tematica
5. Natura
6. Fiinta umana (Portretul, statii
7. Natura moarta
8. Alegorie –metafora amplicata - (Esta redata o alta realitate decat cea obisnuita- o prezenta fantastica)
Patrat prisma paralrlipiped cerc sfera, triunghi regulat, piramida –sunt statice
2. Inchisa deschisa
3. Centrista sau centrifuga
Statui=volumetric
Pictura, fresca=bidimensional
Izometria
Perspectiva
Egipt=static , rigid
Armaniana = dinamica