Dolmen

Salt la navigareSalt la căutare

 Dezambiguizare - Dacă sunteți în căutarea serialelor TV cu acest nume, consultați Dolmen (serial TV) .

Mores ( Sassari ): dolmenul Sa Coveccada

Dolmenul este un tip de mormânt megalitic preistoric cu o singură cameră și, alături de cromlech (cum ar

fi Stonehenge în Marea Britanie ) și menhir , constituie cel mai cunoscut tip de monumente megalitice . Construcția
dolmenelor este plasată în intervalul de timp de la sfârșitul mileniului V î.Hr. până la sfârșitul mileniului III î.Hr. , deși
în Orientul Îndepărtat utilizarea dolmenului a continuat până în primul mileniu î.Hr.
Dolmenele sunt formate din două sau mai multe piliere verticale care susțin arhitrava formată din una sau mai multe
plăci orizontale. Clădirea a fost inițial acoperită, protejată și susținută de o movilă .
Multe exemple de acest tip, sau cu teme arhitecturale mai avansate, au fost găsite și în Europa . În special, acestea
pot fi găsite în Regatul Unit , Irlanda , Franța , Germania , Spania , Portugalia și Italia (în special
în Sardinia , Sicilia , Puglia și Liguria ).

Index

 1Etimologie
 2Descriere
o 2.1Picturi
 3Funcția
 4Atribuirea eronată către celți și bretoni
 5Folclor
 6Localizare
o 6.1Dolmenii italieni
 6.1.1Dolmen în Sardinia
 6.1.2Dolmen în zona Bari
 6.1.3Dolmenii în Sicilia
 6.1.4Dolmen în Liguria
o 6.2Dolmen în Portugalia
 7Galerie de imagini
 8Note
 9Elemente conexe
 10Alte proiecte
 11Legături externe

Etimologie
Termenul dolmen apare în secolul al XVII-lea, în contextul istoriografiei franceze.
Se pare că a fost inventat din două cuvinte bretone:

 t (d) aol (poate legat de tabulul latin), tabel

 bărbați , piatră
Cu toate acestea, trebuie subliniat din nou că cuvântul este inventat și, în orice caz, nu aparține limbii bretonă, așa
cum este adesea afirmat. De fapt, dacă cuvântul ar fi atestat în bretonă, acesta ar fi scris diferit, ca „taol-men” sau
ca „un daol- v en” (un dolmen) sau ca „ma zaol-men” (dolmenul meu).
Adevăratul termen breton pentru dolmen este, de fapt, „Liah vaen” , împreună cu alte variații.
Alte dicționare etimologice raportează o etimologie complet diferită, potrivit căreia termenul ar fi inventat de-a lungul
Canalului, începând de la „tolmen” (cuvântul limbii cornene), care ar fi desemnat inițial un cerc de pietre sau o piatră
excavată.

Descriere
În starea actuală de degradare, dolmenele apar adesea sub masca unor simple tabele , care mult timp ne-au făcut să
ne gândim la altarele păgâne. În schimb, așa cum s-a menționat deja, acestea sunt camere de înmormântare și
tuneluri de movile (dealuri artificiale), a căror parte friabilă (partea în punte formată din materiale de umplutură) a fost
erodată de-a lungul secolelor.
Arhitectura lor implică uneori un coridor de acces care poate fi construit cu plăci de piatră sau zidărie
de piatră uscată . Camera sepulcrală, de formă variabilă (dreptunghiulară, poligonală, ovală, circulară etc.) este
uneori precedată de o anticameră. În unele dolmeni, intrarea are o ușă tăiată în una sau mai multe plăci verticale.

Mound of Anund , Suedia

Morfologia dolmenelor poate varia în funcție de regiuni. Astfel, putem observa dolmenele din Loire-Atlantique (Franța)
al căror coridor central permite accesul la diferite camere de la o parte la alta, constituind astfel unul sau
două transepturi , cu o complicație notabilă a etajului de înmormântare.

Picturi
Observațiile detaliate făcute asupra unui dolmen breton, tumulul Barnenez din Finistère , datat în mileniul V î.Hr., au
relevat prezența desenelor. Acest dolmen, lung de 75 de metri, lățime de 20-25 de metri, unul dintre cele mai mari din
regiune, este alcătuit din 11 camere, dintre care camera H, are urme de decor, pe lângă gravurile prezente, cu
geometrie roșie și neagră desene executate pe fețele interioare ale pietrelor. Pigmenții folosiți sunt amestecuri
de oxizi de fier , hidroxizi de mangan și carbon din diferite zone, mărturisind importanța culturală a acestor picturi în
structurile dedicate depunerii morților [1] .

Funcţie
Dolmenele erau înmormântări colective reutilizabile. Acest lucru explică de ce, în anumite dolmeni, a fost posibil să
se descopere rămășițe umane ale multor sute de indivizi și bunuri funerare aparținând diferitelor perioade
( neolitic , eneolitic , bronz , epoci de fier sau chiar perioade ulterioare).
Oarecum asemănătoare înmormântărilor noastre nobile, dolmenele ar fi putut sluji mult mai mult decât fac astăzi și
cu siguranță unele morminte sunt folosite de secole.

Dolmenul din Ladas, în Luras (SS)

Termenul de înmormântare colectivă nu înseamnă neapărat că a fost un mormânt pentru toată lumea: având în
vedere cantitatea mică de rămășițe umane găsite în unele dolmeni mari - adevărate monumente de prestigiu - ne
putem întreba dacă unele dintre ele nu erau rezervate unui grup privilegiat al comunitate.
În ceea ce privește tumulul, acesta a avut nu numai funcția de a proteja camera de înmormântare, ci, fără îndoială, și
cea de semnalizare, poate chiar arătându-și măreția: o movilă mare, căptușită și nivelată, și-a impus masa
vizitatorului și a trebuit să inspire respect pentru locul și acordă un anumit prestigiu comunității care îl ridicase. [2]
Pe de altă parte, trebuie remarcat faptul că multe descoperiri arheologice din interiorul lor (ofrande, altare, galerii etc.)
sugerează că aceste monumente ar putea avea un scop și o funcție religioasă. Aceste mărturii demonstrează că
deja, în vremurile primitive, se dezvoltă nu numai practica înmormântării (care datează din epoca neanderthală ), ci și
recunoașterea locului morților ca spațiu sacru , adică un loc în care o deosebită apropiere de divinul.
Chiar și atunci când era construirea megalitilor în Europa a trecut deja, se pare că au fost refolosite de celți în scopuri
religioase.

Atribuția eronată celților și bretonilor

Dolmen de Coste-Rouge, Soumont

Această reutilizare de către populații, cum ar fi celții , din anii mult mai târziu, i-a indus în eroare pe primii cercetători
entuziaști ai secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea care au fost conduși să atribuie în mod sistematic construcția lor
celților și bretonilor . În acest sens, există chiar și cei care susțin că au fost construiți la intersecția [ necesită
citare ]
 linii nespecificate ale forței telurice și, prin urmare, ar fi purtători de puteri magnetice nespecificate dezvăluite
de druizi . Cu toate acestea, nu există dovezi care să susțină aceste afirmații.

Folclor
Este o credință populară bretonă că dolmenii se deschid în ajunul Crăciunului, dezvăluind comorile pe care le
păstrează.
În lume au fost înregistrate aproximativ cincizeci de mii de dolmeni. Aproximativ douăzeci de mii se găsesc în
Europa, unde sunt foarte frecvente în anumite regiuni ale Franței (aproximativ 4500 răspândite în aproximativ șaizeci
de departamente).

Locație
Dolmenii se găsesc și în Irlanda , Țara Galilor , în special cu așa-numitele dolmeni portal , în județele
engleze Devon și Cornwall , în Portugalia cu siturile spectaculoase din Alto Alentejo lângă orașul Évora , în
sudul Spaniei cu remarcabilele situri din Antequera (cu cele mai importante dolmeni din lume), în Belgia (sit megalitic
al Wéris ), în Olanda (54), în nordul Germaniei , în Scandinavia , în Africa de Nord , în India și, într-un mod mai
modest , în Armenia , Siria , Etiopia și Crimeea ( Ucraina ).

Dolmen Stabile di Giuggianello în Salento .

Doar Coreea găzduiește aproximativ 30 000 de dolmene de diferite tipuri, ridicate în principal în primul mileniu î.Hr. și
în conformitate cu tehnici care au evoluat de-a lungul timpului. Se găsesc și în Japonia , dar din vremuri mai recente.
Dolmenii, pe de altă parte, sunt absenți pe continentele american și australian.

Dolmen italian
În Italia , dolmenele sunt prezente în principal în Sardinia (unde își împărtășesc prezența cu alte monumente
megalitice importante , precum mormintele uriașilor , zidurile megalitice, clădirile nuragice ).
În Puglia există 23, deosebit de răspândite în mediul rural din Salento [3] și în zona Bari , unde sunt concentrate pe
teritoriul Bisceglie (Dolmen della Chianca), Corato (Dolmen Chianca dei Paladini) și Giovinazzo , lângă intersecția
vechile căi de comunicație cu satele învecinate ( Trani , Ruvo di Puglia , Terlizzi și Molfetta ), în zona Brindisi
din Cisternino și Montalbano di Fasano (Tavola dei paladini) și în zona Taranto din Statte .
În Sicilia sunt prezenți în principal în zona de sud-est a insulei, în Monte Bubbonia ( Caltanissetta ), în
orașul Butera din localitate (Piano della Fiera), în Cava dei Servi (Ragusa), Cava
Lazzaro ( Ragusa), Avola (Siracuza). În partea de vest a Siciliei există două: prima în Mura Pregne, pe
versanții Muntelui Castellaccio și a doua în Sciacca, în districtul feminin mort [4] .
Un dolmen a fost găsit și în Liguria , tocmai în Roccavignale , în provincia Savona .
Dolmen în Sardinia
În 2009, pe insulă au fost documentate 215 dolmene [5] , toate situate în jumătatea sa nordică [6] [7] . Răspândită în
special în Gallura în timpul neoliticului , structura dolmenului s-a dezvoltat apoi și s-a răspândit în Eneolitic până în
primele etape ale epocii bronzului , în competiție cu alte tipuri de înmormântare hipogeană ( domus de janas ). Odată
cu apariția epocii bronzului, are loc transformarea dolmenului, mai întâi în allée couverte (megaliti și plăci verticale
acoperite cu o movilă de pământ și pietre mai mici, uneori delimitate în circumferința sa de unul sau mai multe cercuri
de pietre, adică din așa-numitul peristalit ), apoi în mormintele uriașilor tipici epocii nuragice [8] .
Dolmenul Sa Coveccada, în Mores

Pe lângă funcția de înmormântare familială a clanului dominant, structurile dolmenilor din Sardinia par a fi adevărate
sanctuare religioase din epoca preistorică. Această caracteristică este evidentă din orientarea către anumite
evenimente astronomice [9] și din faptul că toate clădirile par a fi aranjate de-a lungul unei cărări, constituind astfel un
itinerar de pelerinaj. În cadrul itinerariului, unele localități par să aibă o importanță religioasă deosebită, cum ar
fi Luras (cu patru structuri) și împrejurimile lui Buddusò (cu șapte).

 Principalele dolmeni sarde:

o dolmenul Sa Coveccada ( Mores ), cel mai impresionant exemplu de dolmen din Sardinia, și este, de
asemenea, excepțional în zona mediteraneană; Înălțime de 2,70 metri, este alcătuită din trei plăci mari, de
aproximativ 5 metri lungime, care susțin o a patra acoperire, de dimensiuni de neegalat în Sardinia: 6 metri
lungime, 3 lățime, 60 cm grosime, pentru o greutate de aproximativ 27 tone [ 10] . Un alt element de interes
extrem îl reprezintă deschiderea circulară care se deschide, la nivelul solului, în placa frontală. Această
caracteristică face din Sa Coveccada un caz unic în dolmenele din Sardinia și prefigurează în mod clar
deschiderile similare care vor fi realizate în fațada Mormintelor uriașilor de mai târziu (epoca bronzului).
o dolmenul lui Su Edrosu ( Macomer ); orientată spre SE, înmormântarea (lungimea de 8 m) păstrează, abia
lizibilă în partea de jos, camera de înmormântare (2,20 x 1,75 m) cu pereți de rând și placă de cap (1,35 x 1
m. 05 x 0,41) flancată de două blocuri de trahit.
o dolmenul din Monte Maone ( Benetutti ); poate fi definit ca un dolmen cu o formulă mixtă, constând într-o
parte dintr-o peșteră săpată în stânca naturală, după modelul domus de janas, completată pe laturi și
ridicată de zidărie și acoperită de o singură lespede. Monumentul (3,5 x 1,3 m) include o anticameră cu
plan trapezoidal orientat spre S și o cameră dreptunghiulară în plan (1,3 x 1,75 x 1,90 m) acum umplută cu
pământ [11] .
o dolmenul Su Laccu ( Buddusò ); format din două plăci fixate lateral, care exploatează, în suprafața de
susținere, aflorirea stâncii mamă; cea stângă măsoară m. 0,90 în înălțime și m. Lungime 2,45; cel din
dreapta m. 0,95x1,55. Datorită diferenței de înălțime, placa de acoperire se află într-o poziție ușor oblică și
măsoară m. 2.30 în lungime și m. 1,10 lățime.
o dolmenul Sos Monimentos ( Buddusò ); are un plan circular, cu o cameră de m. 1,80 x 1,00, înconjurat de
un zid de piatră uscată din granit. La intrarea structurii există două plăci de formă dreptunghiulară de
aproximativ m. 0,60. Pe aceste plăci se așază placa de acoperire aproximativ circulară, de m. 2,50 x
2,25 [12] .
o dolmen Santa Caterina ( Berchidda ); dolmen simplu, înconjurat de bolovani mari de granit. Peretele din
dreapta este format din două blocuri neregulate fixate la pământ cu un cuțit. Placa care acționează ca un
capac are o formă pentagonală și se sprijină pe toate cele trei laturi.
o dolmenul Sant'Andrea ( Berchidda ); este un mormânt neacoperit format din doar trei bolovani, inclusiv
placa de acoperiș dreptunghiulară; în apropiere sunt evidente și câteva menhiri .
 Dolmenul Ladas, în Luras

o dolmenul din Ladas ( Luras ); este datată aproximativ în 3200 î.Hr., pe baza descoperirii unor fragmente
ceramice fără decorațiuni speciale. Se compune dintr-o galerie mare acoperită care măsoară 6 metri
lungime și 2,20 înălțime, acoperită de două plăci mari și dotată cu o absidă posterioară. Celula este
împărțită în două părți printr-o placă transversală. Piatra de acoperire din spate - al doilea cel mai mare
exemplu de pe insulă - are o suprafață de aproximativ 15 m² și măsoară 4,80 x 3,42 m pe laturi, cu o
grosime de 45 cm; se pare că a fost prelucrat și lustruit în partea de jos. Intrarea are 1,20 m înălțime și 2,30
m lățime [13] . Pereții sunt formați din plăci ortostatice destul de regulate (în poziție verticală), flancate de
bolovani plate dispuși într-o poziție oblică.
o dolmenul Ciuledda (Luras); are o plantă semicirculară. În tehnica de construcție este similară cu cea a lui
Ladas, dar la o scară mai mică. Are un compartiment sepulcral semicircular și intrarea orientată spre sud-
est, placa superioară măsoară 3,42 X 2,35 m, înălțimea totală a monumentului este de aproximativ 90
cm. [13] . În dolmenul Ciuledda, ca și în Lada, au fost găsite fragmente ceramice, fără decorațiuni speciale,
care permit o datare aproximativă în mileniul III î.Hr.
o dolmen Alzoledda (Luras); este o structură simplă de mormânt, de formă dreptunghiulară, cu o intrare
orientată spre est și o cameră trapezoidală. Se referă în general la cultura Ozieri (3500-2700 î.Hr.). Pereții
laterali sunt compuși amândoi dintr-o placă ortostatică depășită de niște pietre de susținere, în timp ce
peretele din spate este alcătuit dintr-un singur ortostat plat pătrangular care iese din pereți timp de aproape
jumătate de metru. Are o lungime de 2,65 m, o lățime de 2,20 m și o înălțime de 1,65 m [13] .
o dolmenul Billella (Luras); este, de asemenea, generic referit la cultura Ozieri (3500-2700 î.Hr.). Are un plan
dreptunghiular și o intrare orientată spre nord-est. Peretele din dreapta este alcătuit dintr-o placă ortostatică
dreptunghiulară, cea stângă de doi bolovani, parțial lucrată, sprijinită pe stânca naturală. Una dintre acestea
a fost adaptată artificial pentru introducerea plăcii de acoperiș care este aplatizată în suprafața inferioară și
lăsată naturală în cea superioară. Datorită acestei caracteristici, dolmenul este neobișnuit și aproape fără
egal. Are o lungime de 2,50 m, o lățime de 1,40 m și o înălțime de 0,80 m. [13] .
Dolmen în zona Bari

 Teritoriul Bisceglie :
o Dolmen della Chianca (cunoscut și ca „dolmen Bisceglie”), cel mai cunoscut. Termenul chianca se referă la
placa de piatră care acționează ca o acoperire. Este situat nu departe de granița cu zona Ruvo. [14]
o Dolmen Frisari , la aproximativ 400 m față de cel precedent în zbor. Acesta poartă numele proprietarului
terenului. Este situat pe malul stâng al "Lama dell'Aglio", lângă granița cu teritoriile actuale Molfetta și Ruvo
di Puglia, nu departe de " turnul Navarrino din Molfetta .
o Dolmen di Albarosa , pe ruta Bisceglie- Corato .
 Teritoriul Giovinazzo :
o Dolmen San Silvestro, pe drumul provincial spre Terlizzi .
Pe teritoriul Corato, nu departe de granița cu Bisceglie, se păstrează „ dolmenul dei Paladini ”, în timp ce în
Giovinazzo se află Dolmenul „san Silvestro”. Acest ultim dolmen, bazat pe datarea rămășițelor umane găsite, poate fi
plasat în epoca bronzului, într-o perioadă de timp cuprinsă între 1500 și 1200 î.Hr., deși unii arheologi cred că este
mai vechi și construit pe același sit. frecventată în epoca neolitică. Particularitatea Dolmenului Giovinazzo este dată
de faptul că este dispus, spre deosebire de altele, cu intrarea orientată spre est, în timp ce celula sepulcrală este
orientată spre vest.
Dolmen în Sicilia
În Sicilia, [15] dolmenele sunt prezente în cea mai mare parte în partea de est a insulei: la Monte Bubbonia , un deal
lângă Mazzarino ; în Butera , în zona Piano Fiera ; în „ Cava dei Servi ” ( Ragusa ); în „ Cava Lazzaro ” ( Rosolini ) și
în Avola (SR).

Dolmen cist în Butera (CL), Italia

Monte Bubbonia este un deal la nord de Gela . Monumentul este situat la baza unui drum de pământ care parcurge
partea de est a muntelui și urcă spre acropola greacă. Obținut din decolteurile colosale ale stâncii, acest dolmen are
o formă dreptunghiulară. Placa de calcar care acționează ca o acoperire (încastrată în spatele înălțimii naturale a
solului), se sprijină pe doi monoliți care se desfășoară paralel unul cu celălalt și determină o cameră de
aproximativ 2,60 m² . Intrarea este orientată spre nord-est , ca și celelalte dolmeni sicilieni. Este, fără îndoială, un
mormânt, chiar dacă este de dimensiuni reduse (se găsește și în Sardinia și Puglia), cu capătul din spate sprijinit pe
versantul dealului pentru a facilita înmormântarea acestuia, așa cum se obișnuia pentru acest tip de arhitectură a
cărui acoperire cu pământ este iar pietrele pot fi găsite oriunde se manifestă.

Pseudo-Dolmenul din Avola (SR), Italia

În Butera (Caltanissetta), în cartierul Piano della Fiera , locul în care a fost găsită o necropolă preistorică, puteți
admira un dolmen (o formă monumentală cubică) asemănător cu cele găsite în Sardinia din epoca cuprului (2500
î.Hr. aproximativ ). Arhitectura neobișnuită, reutilizată în perioada greacă, amintește practicile religioase
mixte, sicane și grecești în același timp, care au constat în amplasarea unor vaze care conțin rămășițe umane
( enchitrysmós ) în interiorul acestor încăperi preistorice.

Dolmen situat în Monte Bubbonia

Dolmenul Cava Lazzaro (SR), Italia

La izvorul râului Tellesimo , în regiunea muntoasă a Ragusei Iblei, există o carieră numită Cava dei Servi în care se
păstrează o clădire eliptică, formată din patru plăci dreptunghiulare, înfipte în pământ, pe care se află alte trei ,
înclinat cât este suficient pentru a reduce suprafața de acoperire și a forma o cupolă falsă. În interiorul camerei, o
placă mare de calcar fracturată în patru puncte a constituit acoperișul clădirii, care a fost distrus la sol din cauza
alunecării progresive a structurii. Dispunerea pietrelor a dat formă unei construcții de aprox 3,00 m² , construit pe
versantul dealului pentru a facilita înmormântarea acestuia. Datorită descoperirii a numeroase fragmente de os uman
( care reprezintă singurele indicii organice găsite în interiorul unui dolmen mediteranean ) și a unor fragmente de
ceramică datând din vechea perioadă de bronz (2100 î.Hr.), este posibil să se stabilească funcția și cronologia
acestora. Rămășițele anatomice confirmă natura sepulcrală a artefactului. Prezența sa lângă o necropolă stâncoasă
sugerează că avem de-a face cu elaborări arhitecturale în sine, complet originale.
În porțiunea sudică a platoului Hyblean există o altă carieră, numită Cava Lazzaro . Într-una din terasele sale
naturale, în urmă cu câțiva ani, au fost găsite două blocuri mari de piatră aranjate la un unghi convex care trebuie să
fi format o construcție semicirculară.

Dolmen of Mura Pregne (PA), Italia

Cei doi bolovani, tăiați cu bâta, se odihnesc pe solul calcaros. Partea din spate este aproape de diferența de nivel a
solului, pentru a facilita îngroparea întregii clădiri. O tăietură oblică se desfășoară de-a lungul suprafeței superioare a
ambilor bolovani. Această conturare a pietrei, repetată probabil și la celelalte dispariții, sugerează suprapunerea unei
secvențe ordonate de dale care, fiind aranjate oblic, ar fi îngustat suprafața acoperișului pentru a genera o falsă
cupolă. Dimensiunea celulei trebuia să fie de aprox 4,00 m² . Aranjate încă în cerc, se pot vedea fragmente din ceea
ce ar fi putut fi o clădire funerară. Un cerc de pietre este încă vizibil în jurul celor două monolite, care amintește de o
caracteristică comună multor dolmeni atlantici și mediteraneeni (Olanda, Spania, Corsica, Sardinia, Puglia și Malta).
Acest tip de construcție, deja văzut în Cava dei Servi, se referă la munca acelorași oameni împrăștiați pe platoul
Hyblaean, coabitând cu o altă rasă care a elaborat și folosit mormintele sculptate în stâncă.
Avola este un oraș mare de coastă din zona Siracusanului care găzduiește o clădire formată dintr-o imensă "masă
de calcar", de grosime variabilă, așezată pe două piliere. Masa măsoară opt metri lungime și cinci metri și jumătate
lățime. Pe suprafața plăcii sunt zece găuri mici dreptunghiulare realizate în partea cea mai groasă a calcarului și
orientate în moduri diferite, astfel încât să nu slăbească consistența suprafeței: acestea sunt mormintele copiilor. Sub
platformă există o peșteră de aproximativ 30 m², deschisă pe două laturi (nord-vest și nord-est) și puțin peste un
metru și jumătate înălțime. Forma a fost modelată artificial, făcând-o să capete aspectul actual. Urmele intervențiilor
umane sunt vizibile în conturul stâlpilor, obținuți de pe pereții laterali ai peșterii, și în partea superioară a bolții,
curățată de materialele subterane arenit-nisipoase.
În partea de vest a Siciliei sunt cunoscute doar două dolmene: în Mura Pregne , în partea de nord-est a Monte San
Mauro , între municipalitățile Termini Imerese și Sciara , în zona Palermo, și în Sciacca , în „San Giorgio „district.
Dolmenul din Mura Pregne se încadrează într-o zonă de mare interes arheologic. Are un plan dreptunghiular, de
tipul „coridorului”, format din patru blocuri mari (două pe fiecare parte) perfect tăiate și fixate în pământ, pe care este
așezată o placă de acoperire. O a doua placă se află lângă ea într-o poziție oblică și o a treia, care ar fi încheiat
acoperișul, ar putea fi cea care se află în fața intrării sale. Construcția a atins trei metri lungime.
Dolmenul Sciacca , lângă Statale 115, este situat la est de partea de jos a „Maschio Morta”. A fost descoperit în
1930 printre un grup de bolovani de tuf și este considerat o înmormântare. În jur au fost găsite fragmente ceramice
care datează din bronzul antic. În apropierea structurii există și alte bolovani cu gravuri care sugerează o mică capelă
sau o fântână de colecție.
Dolmen în Liguria
În Roccavignale a fost găsit un dolmen în cătunul Valzemola, în zona Chiare. Este o construcție cu un plan
dreptunghiular realizat din mari prisme ortogneiss (probabil extrase din cetatea Castelului Roccavignale ). Structura
este închisă de un bolovan mare în formă de S, în timp ce pereții laterali sunt compuși din patru bolovani mari
verticali pe care se așează trei plăci mari unul lângă altul, ca un acoperiș. În interior, rămășițele unui etaj format din
elemente litoidale mari sunt recunoscute. Înălțimea este de 1 metru și 25, în timp ce camera internă are o latură de 1
metru și 70 și cealaltă de 1 metru și 40. În trecut era folosită de fermieri ca depozit, cu realizarea unor modificări, care
în timpul, însă, a fost eliminat. În prezent, dolmenul este bine conservat într-o zonă împădurită.

Dolmen în Portugalia
 Dolmenul lui Carapito I. Acesta este situat pe teritoriul Carapito Freguesia , în municipiul Aguiar da
Beira în Districtul Guarda din Alta regiunea Beira , Portugalia .

Galerie de imagini