Şirul lui Fibonacci

Şirul lui Fibonacci este probabil cea mai des întâlnită relaţie care apare în
natură. Îl putem vedea în cochiliile melcilor, dispunerea seminţelor de
floarea soarelui pe calota florii, în modelul de pe aripile libelulelor, în
dispunerea hexagoanelor din fagurii albinelor şi forma Căii Lactee sau a
altor galaxii. Şirul e compus dintr-o secvenţă denumere:
0,1,1,2,3,5,8,13,21,34,55,89,144…fiecare număr fiind egal cu suma
numerelor dinainte şi diferenţa următoarelor două numere. De exemplu
0+1=1; 1+1=2; 1+2=3 etc, şi 144-89=55; 89-55=34; 55-34=21 etc. Acest şir
continuă la infinit.
Leonardo Fibonacci s-a născut în jurul anului 1170, tatăl lui fiind Guglielmo
Fibonacci, un negustor italian înstărit. Guglielmo deținea un post de
conducere în cadrul comercial (din varii motive a fost consultant pentru
Pisa) în Bugia, un port la est de Alger, în sultanatul
dinastiei Almohad din Africa de Nord (în prezent Bejaia, Algeria). În
tinerețe, Leonardo obișnuia să călătorească cu tatăl său pentru a-l ajuta și
astfel el a învățat limba arabă și despre sistemul numeral hindus-arab
Numele de Fibonacci derivă din Leonardo filius Bonacci Pisano. După unii
istorici, se numea Bighelone, cuvânt sinonim cu Bonacci.
Recunoscând că aritmetica cu ajutorul cifrelor hindu-arabe este mai simplă
și mai eficientă decât cea cu cifrele romane, Fibonacci a călătorit prin mai
toate țările de pe țărmul Mării Mediterane
(Egipt, Siria, Bizanț, Sicilia și Provența) pentru a studia cu profesori de
seamă de origine arabă din acele vremuri. Face cunoștință și
cu algebra lui Al-Khwarizmi.
Leonardo s-a întors din călătoriile sale în jurul anului 1200. În 1202, la
vârsta de 32 ani, el a publicat ceea ce a învățat în Liber Abaci (Cartea lui
Abacus sau Cartea de calcul) și astfel a introdus cifrele hindu-arabe
în Europa.
Leonardo a devenit un oaspete de seamă al împăratului Frederic al II-lea,
căruia îi plăceau matematica și științele exacte. În 1240 Republica din Pisa
l-a onorat pe Leonardo, cunoscut sub numele de Leonardo
Bigollo, acordându-i un salariu în acest sens.
În secolul al 19-lea, a fost ridicată o statuie a lui Fibonacci care a fost
dezvelită în orașul Pisa. Astăzi statuia este găzduită de galeria occidentală
din Camposanto din cimitirul istoric situat în Piazza dei Miracoli.
Unul din marile merite ale lui Fibonacci constă în introducerea aritmeticii în
sistemul comercial european. Astfel, a dat importanță cifrei zero și a
recunoscut superioritatea sistemului de numerație arab față de cel roman.
La Fibonacci apar operații cu numere fracționare, procedeul de aducere la
același numitor, procedee de rezolvarea a problemelor de aritmetică
comercială, împărțirea în părți proporționale, probleme de amestecuri,
operații cu numere iraționale, relații de recurență, problema păsărilor etc.
A propus un șir de numere naturale în care fiecare termen este egal cu
suma celor doi precedenți, numit ulterior șirul lui Fibonacci.
În probleme de algebră, tratează teoria ecuațiilor de gradul al doilea,
progresii, sume de serii.
A interpretat numerele negative și le-a introdus în algebră.
A stabilit valoarea lui π ca fiind 864/275.

Fibonacci este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru:

 Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa, prin

publicarea în primul rând la începutul secolului al 13-lea a cărții sale
denumită Cartea de calcul , sau Liber Abaci.
 Un șir de numere, care i-a purtat ulterior numele, și anume șirul lui
Fibonacci, pe care nu el l-a descoperit, dar pe care l-a folosit ca un
exemplu în cartea sa, Liber Abaci. 
Descrierea matematică a şirului lui Fibonacci poate părea greu de înţeles,
dar dacă priviţi animaţia de mai sus veţi înţelege imediat despre ce este
vorba.
Legată de şirul lui Fibonacci este şi Proporţia de Aur sau Secţiunea Divină,
care are aplicaţii în artă şi arhitectură, matematică şi chiar în sistemele
financiare. Raportul dintre oricare cifră Fibonacci şi predecesoarea
acesteia este 1.618, adică phi (ϕ).
Secţiunea Divină sau de Aur, Proporţia de Aur
Litera grecească ϕ phi simbolizează Secţiunea Divină, acest ϕ este mai
uşor de vizualizat în formă geometrică şi e reprezentat de un dreptunghi
format din alipirea unui pătrat şi a unui dreptunghi a cărui proporţie este de
1 la 1,618 faţă de pătratul respectiv. Această operaţiune poate fi repetată în
ambele sensuri la infinit. Dacă trasăm un sfert de cerc în fiecare pătrat pe
măsură ce latura acestuia creşte, obţinem Spirala de Aur (sau Spirala
Divină). Pentru un student la arte această informaţie nu reprezintă ceva
nou, deoarece se predă încă de pe vremea lui Leonardo Da Vinci ca etalon
pentru realizarea unor compoziţii echilibrate şi armonioase. Mai puţin
cunoscut este faptul că Spirala de Aur este cel mai simplu tipar matematic
natural. În acest tipar se înscriu cochiliile melcilor, scoicile, coarnele
animalelor, florile, plantele etc. Oamenii folosesc cifrele doar pentru
organizarea informaţiei.
Proporţia de aur poate fi aplicată oricărei forme geometrice, inclusiv
cercurilor, triunghiurilor, piramidelor sau prismelor, aşa cum e demonstrat
în filmul animat. Proporţia de Aur e formată din treimi în treimi şi şesimi. Ea
este conexiunea dintre 2 şi 3, inclusiv relaţia dintre orice număr par şi
impar. Proporţia în sine reprezintă relaţia dintre cifre, dar înţelegerea lumii
în care trăim nu este bazată pe cifre, ci pe ceea ce reprezintă acele
numere.
Un exemplu elocvent îl constitue aranjamentul seminţelor de floarea
soarelui. Acestea sunt dispuse pe modelul Spiralei de Aur. Un astfel de
aranjament conferă florii un avantaj biologic prin maximizarea numărului de
seminţe care pot încăpea pe calota florii.
Dacă trasăm un grafic pentru orice sistem de numere, obţinem un tipar sau
şablon. Proporţia Divină nu este singurul model matematic care tinde spre
infinit, mai există multe asemenea modele. Ştiind aceasta, puneţi-vă
întrebarea: cum ar putea infinitul să se repete? Dacă ceva se întâmplă la
infinit, cum ar putea să se întâmple de 2 ori? Infinitul reprezintă ceea ce e
etern, ceea ce e cu adevărat întreg.
Unicitatea fiecărui lucru este doar ceea ce ştim, ce percepem şi de ce
suntem conştienţi, este universul privindu-se pe sine. Acesta este universul
şi noi suntem parte din el.