Teatrul

“Este un eveniment real sau imaginar(unde se prezintă piese)în fața

unui public într-un loc special, de cele mai multe ori pe o scenă.
Teatrul este și poate însemna fie arta, fie clădirea în acțiune
importantă. De exemplu: teatrul unei operațiuni (militare).Este vorba
de spectacole în care actorii reprezintă personaje pentru a fi privite
din exterior (de către un public), într-un timp și spațiu limitat.
Dialogurile scrise se numesc piese de teatru, dar există și teatru fără
text scris dinainte, sau chiar fără cuvinte, folosindu-se de mimă și
dans.

Arta
Este vorba de spectacole în care actorii reprezintă personaje pentru a
fi privite din exterior (de către un public), într-un timp și spațiu limitat.
Dialogurile scrise se numesc piese de teatru, dar există și teatru fără
text scris dinainte, sau chiar fără cuvinte, folosindu-se
de mimă și dans.
De ce teatrul
De ce, dacă noi jucăm în mod natural niște roluri, avem nevoie de
teatru? În special, pentru a crea o oglindă socială, un mymesis o
reflectare care reproduce exact sau caricaturizează societatea, care
ne permite să înțelegem mai bine imperfecțiunile sale: acest rol politic
era mai evident în Grecia Antică (Pacea lui Aristofan de exemplu).
De asemenea, teatrul poate avea un efect de catharsis, pentru a
exterioriza sentimentele care nu sunt permise de societate. Teatru
poate fi de asemenea și un mod de divertisment.
Teatrul Globe s-a deschis în Londra, în mai 1599. Structura sa
circulară a fost construită din lemn și aproape 3000 de oameni aveau
locuri la balcoane sau în picioare în jurul scenei în aer liber, într-o
zonă cunoscută ca fosă. Wiliam Shakespeare a scris exclusiv pentru
propria lui companie de teatru, iar multe dintre piesele sale au avut
loc la Teatrul Globe. Nu numai că a scris piesele, dar el a și jucat în
unele dintre ele. Intrarea costa un penny în fosă și 2 penny la balcon.
Teatrul modern își are probabil rădăcinele în interpretările dramatice
ale teatrului din Grecia antică. Pentru realizarea unui spectacol
dramatic, teatrul poate îmbina desenul, muzica, dansul, dar și poezia
și proza.

Piesele antice
Grecii antici au pus bazele tragediei și comediei. Corul cânta povestea
piesei, în timp ce actorii își mimau rolurile. Publicul stătea în locuri
mai înalte (pe pantele colinelor), iar acțiunea se desfășura pe un loc
plat, numit orchestră. Din 450 î.Hr. s-au construit teatre cu locuri
pentru public, pe bănci de piatră, ca cel de la Epidarus. Romanii au
adăugat o scenă mai adecvată, care asigura un decor de fundal. În
fața acestuia, la fel ca în teatrele moderne, se afla o scenă ridicată
deasupra orchestrei.

Arcade și scene[modificare 
În anii 1950, teatrele englezești erau clădiri circulare de lemn, cu
scenă deschisă. În secolul al XVII-lea s-a introdus arcada, un cadru în
jurul părții din față a scenei, care masca zonele unde așteptau actorii
sau cei ce înlocuiau decorurile. Cea mai importantă figură a teatrului
european din secolul al XVIII-lea a fost David Garrick (1717-1779), un
actor și manager, care a pus în scenă piese ale lui William
Shakespeare dar și piese noi.

Teatru de revistă și dramă

În sec. al XIX-lea a devenit tot mai popular teatrul de revistă cunoscut
în America de Nord sub denumirea de vodevil. Aveau actori, cântăreți
și comedianți, care evoluau în fața unui public entuziast și zgomotos.
Opera și baletul (dansul dramatic) au înflorit în secolul al XIX-lea. S-au
dezvoltat în același timp și iluminatul electric, scenele rotative,
efectele speciale incitante cu apă, fum și diverse iluzii vizuale.
Producțiile au devenit atât de elaborate, încât prin anul 1910, unii
directori preferau decorurile. Noile idei includeau scena împinsă în
față, care a dus apoi la scena circulară, înconjurată complet de public
și la teatrul în aer liber.

Teatrul azi[modificare 
Producțiile teatrale moderne implică munca unei echipe în spatele
scenei: proiectanți, constructori, tehnicieni, costumieri și machiori,
actori și regizori. Teatrele profisioniste oferă ultimele inovații din
electronică, sisteme de iluminat și sonorizare. Iar piesele de teatru
sunt jucate cu mult succes, de amatori, în săli mici și în școli.

Genuri teatrale

 comedie
 pantomimă
 romanță
 tragedie
 tragicomedie
 mistere medievale
 teatrul absurdului
 dramă

Autori de opere teatrale

(vezi și Dramaturg, Lista dramaturgilor români)

 Fernando Arrabal ;
 Beaumarchais ;
 Samuel Beckett ;
 Philippe Blasband ;
 Pierre Corneille ;
 Eugen Ionescu ;
 Marivaux ;
 Jean-Baptiste Poquelin zis si Molière ;
 Alfred de Musset ;
 Plautus ;
 Jean Racine ;
 William Shakespeare ;
 Sofocle
 Tom Stoppard ;
 Friedrich Durrenmatt;
 Luigi Pirandello;
 Julien Torma;
 Bertolt Brecht.

Bibliografie suplimentară
 Scurtă istorie a teatrului românesc, Mihai Florea, Editura
Meridiane, 1970
 „Das rumänische Theater nach 1989. Seine Beziehungen zum
deutschsprachigen Raum” („Teatrul românesc după 1989. Relațiile
sale cu spațiul de expresie germană”), Alina Mazilu, Medana
Weident, Irina Wolf, editura Frank & Timme, Berlin, 2011 - recenzie
 Teatrul romînesc contemporan: Cetatea de foc, Margareta
Bărbuță, Editura Tineretului, 1962

 O Antologie a dramaturgiei românești, 1944-1977: Teatrul de

inspirație istorică, Valeriu Râpeanu, Editura Eminescu, 1978
 Dramaturgie română contemporană, Volume 1, Valeriu Râpeanu,
Editura Tineretului, 1967
 Dramaturgia istoricǎ românǎ contemporanǎ, Ion Nistor,
Albatros, 1988
 O Antologie a dramei istorice românești: perioada
contemporană, Ion Zamfirescu, Editura Eminescu, 1986
 Istoria literaturii Române: evoluția genului dramatic, Volumes 1-
2, Vicu Mîndra, Editura Tip. Universitæa÷tii din Bucure÷sti, 1977
 Dramaturgie românească, 1918-1944, Volume 2, Margareta
Bărbuță, Editura Tineretului, 1969
 O istorie a prozei și dramaturgiei românești: perspectiva
personajului literar, Volume 2, Florin Șindrilaru, Editura Casa Cărții
de Știință, 2011