Arhitectura Teatrului în

Grecia Clasică
✓ Dumitrescu Andreea
✓ Spînoche Ioana
✓ Popa Mihai
 Cuprins:

o Introducere
o Teatrul lui Dionisos
o Teatrul din Thoricus
o Teatrul din Epidaur
o Teatrul de la Delphi
o Odeonul lui Herodes Atticus
o Bibliografie
 Teatrul a fost creat de greci în secolul V î.Hr. S-a născut din serbările
organizate în cinstea zeului Dionis, zeul v iței-de-v ie, al v inului și al v eseliei.
Un grup de bărbați îl reprezentau pe zeu și pe însoțitorii săi, satirii,
costumați cu blănuri și coarne de țap („tragos”), cântând și dansând în
jurul unui altar. Treptat, din grupul respectiv , numit cor, s-a desprins o
persoană, apoi două, mai multe - actorii - care schimbau replici cu
corul.
 În timp s-au amenajat locuri speciale pentru reprezentațiile teatrale
(amfiteatre) și s-au scris texte speciale interpretate de actori și cor.
Autorii greci au scris tragedii și comedii. Cei mai de seamă autori de
tragedii au fost Eschil, Sofocle și Euripide, iar cel mai important autor de
comedii a fost Aristofan. În Grecia Antică, numai băieții și bărbații erau
actori. Ei purtau măști pentru ca publicul să știe ce rol joacă - de bărbat
Introducere
sau de femeie, de înțelept sau de nebun. Teatrele grecești erau imense,
cu până la 17.000 de locuri. Fețele actorilor erau greu de v ăzut din
ultimele rânduri, dar măștile mari și colorate erau ușor de recunoscut.
Teatrele grecești erau construite pe coastele dealurilor. Datorită formei
lor semicirculare, v ocile actorilor se auzeau până în ultimul rând, chiar
dacă aceștia v orbeau în șoaptă. Unele reprezentații durau o zi întreagă.
Spectatorii își aduceau perne și cov orașe pe care le puneau pe
scaunele tari de piatră, iar când li se făcea foame sau sete își cumpărau
gustări și v in. Personalul teatrului era înarmat cu niște bețe mari, ca să nu
aibă necazuri. Uneori, publicul numeros era atât de impresionat de o
piesă, încât începea să se rev olte. Câteva lov ituri v iguroase linișteau
îndată spectatorii.
 Teatrul lui Dionisos
Teatrul lui Dionisos este cel mai vechi din
cele trei complexuri arhitecturale situate pe
versantul sudic al Acropole (celelalte
două fiind Teatrul Odeon al lui Herodes
Atticus și Stoa lui Eumenes). In secolul VI î.Hr.
Peisistratos a transferat cultul lui Dionisos de la
Eleutherai ,pe vechiul drum spre Teba, la
Atena, unde, in consecință, zeul era
cunoscut ca Dionisos Eleuthereus și unde a
fost construit un templu pentru a găzdui
vechea imagine de cult din Eleutherai.

În asociere cu cultul lui Dionisos – zeul ebrietății, al

transformării și al extazului – Teatrul lui Dionisos a fost
construit într-o depresiune naturală de pe pantele
Acropolelor. Acesta a fost construit în
nouă etape, datând din secolele VI și V.
Teatrul și incinta templului au fost separate în jurul
anului 420 î.Hr., atunci când o sală cu piloni a fost
construită cu fața spre sud, ceea ce a determinat
îndepărtarea templului v echi, construit din calcar.
 În jurul anului 330 î.Hr. au fost construite rândurile
de scaune, tribunele. Cele 64 de niv eluri (din care
25 mai supraviețuiesc parțial) care puteau găzdui
17.000 de spectatori sunt împărțite în 3 secțiuni
separate de coridoare de trecere transversale, iar
secțiunea de la bază este împărțită v ertical în alte
13 secțiuni separate de scări. Pe rândul din față se
află scaunele de onoare inscripționate cu numele
ocupanților; în centru este scaunul rezerv at pentru
preotul lui Dionisos, decorat cu reliefuri și cu urme
de găuri în pământ ce indică existența unui
baldachin. În spatele scaunului preotului, pe un
niv el superior se află tronul împăratului Hadrian.
Niv elurile de scaune se ridică până direct sub
stanca Acropole. În fațada stâncii se află o
peșteră, cândv a sacră pentru Dionisos.
Zona pentru orchestră este pav ată cu dale de
marmură și este înconjurată de o barieră din
marmură care oferea protecție împotriv a
animalelor sălbatice care luau parte la
spectacolele din epoca romană.
Importanța teatrului lui Dionisos– consta în faptul
că a fost construit în v remea în care tragedia a
fost creată și introdusă pentru prima dată în
Atena.
Teatrul din Thoricus
Teatrul antic din Thoricus este construit pe
versanții stâncoși ai dealului Velatouri de
coastă, în continuarea directă a așezării
săpate a vechiului oraș Thoricus.
•Teatrul este alungit cu o parte centrală liniară
și capete curbate. După cum s-a realizat după
descoperirea altor teatre Attica [Rhamnus,
Ikarion (Dionysus) Ev onymos (Trachones)],
forma sa rectilinie nu face excepție.
Orchestra teatrului este dreptunghiulară Cu
unghiuri curbate spre cav ea. În partea sa
sudică deschisă, este susținut de un zid de
reținere lung de 24 de metri, care are capetele
fixate pe stânca naturală. Acest zid de reținere
a înlocuit unul mai v echi, crescând astfel
suprafața totală a orchestrei. Latura v estică a
orchestrei este ocupată de un mic templu al lui
Dionisos, din care supraviețuiesc doar fundația,
și o structură dreptunghiulară estică, ev entual
un altar.
Teatrul este construit dintr-un calcar maron-
v erzui cioplit care se găsește în zonă. Zidul de
reținere a cav eei superioare este construit cu
grijă din calcar sculptat în blocuri
dreptunghiulare.
Inscripțiile găsite la sud de teatru, care
datează de la sfârșitul secolului al V-lea și
secolului al IV-lea î.Hr., oferă informații despre
predarea comediilor și a tragediilor din
Thoricus. Trebuie menționat că teatrul a av ut
mai multe funcții și nu numai predarea dramei.
 Teatrul din Epidaur
Teatrul Antic din Epidaur este considerat cel mai bine păstrat teatru antic din Grecia din punct de
vedere al acusticii sale perfecte și al structurii sale fine. A fost construită la sfârșitul secolului IV î.Hr.
și a fost finalizată în două etape. Inițial, teatrul avea 34 de rânduri de locuri împărțite în 34 de
blocuri de scări și pasarele.
 A fost folosit ca centru terapeutic și religios dedicat lui Asklepios,
zeul vindecării. Astăzi sanctuarul este un sit arheologic extins cu
clădiri interesante. Teatrul este înconjurat de o verdeață
luxuriantă, o parte integrantă a teatrului în sine. Acest celebru
teatru antic se remarcă pentru simetria arhitecturală și marea
acustică.
Datorită acusticii sale incomparabile, actorii pot fi auziți perfect
de toți cei 15.000 de spectatori.Este cunoscută din antichitate
până în zilele noastre pentru mărimea sa, arhitectura unică și
proporțiile armonioase. A fost construit de arhitectul Polykleitos pe
partea unui munte și cu vedere la sanctuarul lui Asklepius.
Acesta este un teatru clasic cu orchestră și zona circulară între
scaune și scenă. Distanța cea mai mare a concavei este de 58
de metri, în timp ce diametrul treptei este de 20 de metri.
Întrucât teatrul a fost construit după vremurile clasice, nu a fost
prezentată acolo o singură dramă originală, ci toate
spectacolele au fost repetări ale pieselor clasice. Din 1938, când
dramele moderne au început să fie prezentate din nou în teatru,
a găzduit sute de piese de teatru.
 Teatrul de la Delphi este construit mai
departe dealul de la Templul lui Apollo și a
prezentat publicului așezat cu o vedere
spectaculoasă a întregului sanctuar de
dedesubt și a văii de dincolo. A fost
construit în sec.IV Î.Hr. din calcar și a fost
remodelat de mai multe ori ulterior.
Cele 35 de rânduri ale sale pot găzdui în
jur 5.000 de spectatori care, în timpuri
străvechi, se bucurau de piese de teatru,
lecturi de poezie și evenimente muzicale în
timpul diferitelor festivaluri care aveau loc
periodic la Delphi. Nivelurile inferioare ale
scaunelor au fost construite în perioada
elenistică și romană.

Teatrul de la
Delphi
Unul dintre siturile legendare care se află sub pârtiile
Acropolei este uimitorul teatru în aer liber, Odeon al
lui Herodes Atticus.Frecvent cunoscută de localnici
drept simplu „Herodeon”, a fost construită de către
binefăcătorul înstărit al Atenei, Herodes Atticus ca o
oda a regretatei sale soții Rigilla.

Odeonul lui
Herodes
Atticus
A fost cel de-al treilea Odeon construit la Atena și era distinct
roman în contrast cu Teatrul din Dionisos din apropiere. Cu
arcadele sale romane și clădirea în trei etape, a fost inițial
acoperită parțial cu un acoperiș din lemn și gresie. Orchestra
circulară a devenit acum un semicerc, pavat cu marmură.Cu 35
de rânduri, auditoriul din marmură se extinde ușor dincolo de un
semicerc cu un diametru de 80 de metri și astăzi găzduiește 4680
de persoane.
Bibliografie:
➢ Tragedy in Athens: Performance Space and Theatrical
Meaning -David Wiles

➢ Grecia Antica- V.V Struve si D.P. Kallistov

➢ www.wordpress.com

➢ www.howlingpixel.com

➢ www.greeka.com

➢ www.whyathens.com