A.

Acropola

Cea mai celebra acropola din lume, Acropola din Atena, este situata in centrul orasului
Atena, si a fost contruita in jurul anului 3.000 i. Hr., pe un platou stancos, inalt de 156 m, pe o
suprafata de 4 hectare. Aceasta mare cetate cuprindea mai multe temple inchinate zeilor,
printre care si cel al zeitei Atena, care era protectoarea orasului. Mai tarziu, aceste constructii
au fost distruse de persi si, dupa infrangerea acestora in 465 i. Hr., au fost refacute in timpul
lui Pericle (secolul V i. Hr. – in timpul perioadei numite si “perioada secolului de aur”).
Acropola din Atena cuprinde 21 de vestigii de o mare importanta istorica si
arhitecturala: Partenonul, Erehteionul, Propylea, Statuia Atenei Promachos, Templul Atenei
Nike, Altarul Atenei, Templul lui Dionysos, Odeonul lui Herodes Atticus, Teatrul lui
Dionysos Eleuthereos, Odeonul lui Pericle, Vechiul templu al Atenei. Dintre aceste
monumente, cele mai importante sunt Partenonul si Erehteionul, care au fost dedicate zeitei
Atena.
Partenonul – o bijuterie arhitecturala perfecta

Partenonul din Acropola Atenei

Din seria de temple din Acropole, cel mai mare si cel mai important monument al
civilizatiei grecesti este Partenonul. Inca din antichitate, Partenonul a impresionat prin
rafinamentul arhitectural, prin proportiile sale perfecte si prin calitatea decorurilor. Fatada
principala are o deschidere spre est. Aceasta constructie monumentala este realizata in stil
doric, avand caracteristici ionice si fiind inconjurata de multe coloane simple, masive. Numele
acestei constructii (in limba greaca, “Partenon”), vine de la cuvantul “parthenos”, care
inseamna necasatorit. Templul este construit din marmura pentelica (marmura alba, fara
striatii). Cladirea Partenonului era impunatoare – avea o lungime de 69 m, o latime de 30 m,

1
cate 8 coloane pe latime si cate 17 coloane pe lungime. Acest edificiu important din perioada
antichitatii a fost realizat de Fidias, impreuna cu alti colaboratori ai sai (Iktinos si Kallikrates).
Partenonul a fost construit pentru a adaposti atat statuia colosala a zeitei Atena, cat si
comorile orasului, in cazul atacului din partea persilor, dar si pentru a infrumuseta orasul
Atena. Multe din sculpturile acestui templu au fost deteriorate, atat datorita timpului si
cutremurelor, cat si atacurilor la care a fost supus acest impresionant edificiu din capitala
Greciei. Numeroase sculpturi de marmura ale Partenonului sunt expuse la Muzeul Britanic din
Londra.

Erehteionul din Acropola Atenei

Erehteionul – elegantul templu al Cariatidelor
Erehteionul a fost un templu inchinat zeitei Atena si zeului marilor, Poseidon. Acesti
zei s-au luptat pentru a castiga titlul de protector al orasului Atena: zeita Atena a daruit
orasului maslinul, in timp ce zeul Poseidon a daruit apa sarata. Pentru ca s-a considerat ca
maslinul este mult mai important, zeita Atena a castigat aceasta lupta, si de atunci orasul ii
poarta numele. Legenda spune ca in Erehteion a aparut primul maslin din orasul Atena.

Cariatide (templul Erehteion - Acropola Atenei)

2
 Templul Erehteion a fost construit din marmura, in stil ionic, iar cel mai reprezentativ
element al sau il constituie Cariatidele – stalpi sculptati sub forma de femei, care sustin toata
greutatea acoperisului pe capul lor. Pentru a nu se degrada prea mult, cele 6 cariatide ale
Erehteionului au fost inlocuite cu niste copii, 5 cariatide originale pastrandu-se in Muzeul
Acropolis din Atena (cel mai modern muzeu arheologic din lume) si una la Muzeul Britanic
din Londra.
Alte constructii importante din Acropola Atenei

Odeonul lui Herodes Atticus

La poalele Acropolei din Atena se afla doua teatre antice celebre: Odeonul lui Herodes
Atticus si Teatrul lui Dionysos. Odeonul lui Herodes Atticus s-a pastrat cel mai bine, a
fost reconstruit partial si, datorita acusticii sale deosebite, a gazduit numeroase si importante
concerte in aer liber. Pe scena acestui teatru au concertat Nana Mouskouri, Demis Roussos,
Andrea Bocelli. Incepand din luna mai si pana in octombrie, aici au loc spectacole de teatru si
muzica in aer liber.
Propylaea (Acropole - Atena) - desen dintr-o enciclopedie germana (din 1891), ce
infatiseaza cum arata initial monumentala poarta.

3
 Templul Atenei Nike (Zeita Victoriei) este construit in stil ionic si are pe cele 3 laturi
ale templului reprezentate unele scene din diferite batalii, iar pe partea estica a templului este
un basorelief care descrie o conferinta a zeilor. Acest templu a fost construit intre anii 427-
424 i.Hr., in cinstea victoriei atenienilor impotriva persilor. In templu, in perioada antichitatii,
era statuia zeitei Atena Nike cu aripile taiate.
Un alt edificiu important al Acropolei din Atena este Propylaea – o constructie
monumentala ce servea drept poarta de intrare in Acropola din Atena. Propylaea este formata
dintr-o cladire centrala, cu doua aripi adiacente pe partea de vest – una spre nord si una spre
sud. Cladirea centrala are doua fatade (una catre vest, pentru cei care intra in Acropola, si una
catre est, pentru cei care pleaca), formate din impunatoare coloane dorice si ionice –
Propylaea fiind prima cladire cunoscuta care prezinta ambele tipuri de coloane. Propylaea era
renumita in antichitate pentru picturile din aripa de vest – ce reprezentau scene din importante
batalii grecesti – si pentru tavanul partii de est a cladirii centrale, care era format din blocuri
de marmura vopsite in albastru si decorate cu stele aurii. Astazi, Propylaea este restaurata
partial si poate fi vizitata de turisti.

B. Areopagul

Areopagul din Atena este un deal plesuv cu inaltimea de 115 metri, situat nu departe
de Acropole, spre nord-vest. Cunoastem ca acest deal a fost locul de intrunire al Consiliului
Areopagului, ca prima curte suprema si for legislativ al Atenei. Este cunoscut crestinilor mai
ales datorita predicii rostite de catre Sfantul Apostol Pavel in acest loc, cuvantare consemnata
in Faptele Apostolilor.
Areopagul in mitologie
Potrivit mitologiei grecesti, Ares (zeul razboiului, iar in cea romana Marte ) a fost
condamnat aici de catre zei pentru ca l-a ucis pe Alirrothios, fiul lui Poseidon. Aceasta
legenda explica originea numelui, Areios Pagos sau Dealul lui Ares, cu toate ca inca din
antichitate existau mai multe interpretari ale acestui nume. Potrivit unei alte interpretari
numele ar proveni de la tempul situat la baza sa inchinat lui Erinyes sau Eumenidelor.

4
 O alta legenda spune ca dealul a fost locul acuzarii lui Oreste pentru ucidereea mamei
sale vitrege, Clytemnestra, si iubitului ei, Aegisthus.
Areopagul in istorie
Areopagul, ce isi avea sediul pe dealul omonim, a fost totodata organul si consiliul
suprem de judecata si control in orasul stat Atena si regiunea Attica (sec. VII-V i.C.). In
fiecare an erau alesi noua magistrati numiti archoni care deveneau membri ai acestui consiliu
dupa ce isi indeplineau un an in serviciul statului.

In timpuri pre-clasice (inainte de sec. al V-lea i.Hr), Areopagul reprezenta consiliul

batranilor orasului, similar Senatului Roman. In 594 i.Hr., Areopagul a conferit o parte din
atributiile sale lui Solon in vederea reformei. In 462 i.Hr., Ephialtes prin reformele sale a lipsit
Areopagul de cea mai mare parte a atributiilor sale, reducandu-l la tribunal al crimelor. Din
sec. al IV-lea i.Hr, Areopagul dobandeste o noua functie, aceea de a investiga coruptia.

5
 Initial, pe deal se aflau o serie de structuri. In secolul I i.Hr., arhitectul roman
Vitruvius face referire o cladire antica, acoperita cu pamant pana in vremea sa.

Asemenea majoritatii institutiilor din orasele-stat, Areopagul si-a continuat in perioada

ocupatiei romanilor. Din secolul I d.Hr. acestia au limitat din nou autoritatea acestei adunari,
consiliul fiind limitat sa judece numai acele cazuri ingaduite de romani. Pentru intaia data,
romanii incep sa se numere printre membri consiliului. Tot romanii au schimbat numele
locului in "Dealul lui Marte”, zeul razboiului in mitologia romana.

6
 In varful dealului se aflau doua mari pietre utilizate in procese: Piatra Maniei (Furiei),
pe care statea acuzatorul, si Piatra Rusinii, unde statea acuzatul.
Areopagul in Biblie si Sfanta Traditie
Areopagul este cunoscut crestinilor ca fiind locul unde Sfantul Apostolul Pavel a tinut
predica despre identitatea "Dumnezeului necunoscut”, in timpul activitatii sale misionare in
Atena.

Desi locul unde Sfantul Apostol Pavel a rostit cuvantarea este necunoscut, la baza
dealului, langa scari, se gaseste o placa din bronz pe care este scrisa predica Apostolului
Pavel: "Iar cei ce insoteau pe Pavel l-au dus pana la Atena; si luand ei porunci catre Sila si
Timotei, ca sa vina la el cat mai curand, au plecat. Iar in Atena, pe cand Pavel ii astepta, duhul
lui se indarjea in el, vazand ca cetatea este plina de idoli. Deci discuta in sinagoga cu iudeii si
cu cei credinciosi, si in piata, in fiecare zi, cu cei ce erau de fata. Iar unii dintre filozofii
epicurei si stoici discutau cu el, si unii ziceau: Ce voieste, oare, sa ne spuna acest semanator
de cuvinte? Iar altii ziceau: Se pare ca este vestitor de dumnezei straini, fiindca binevesteste
pe Iisus si Invierea. Si luandu-l cu ei, l-au dus in Areopag, zicand: Putem sa cunoastem si noi
ce este aceasta invatatura noua, graita de tine? Caci tu aduci la auzul nostru lucruri straine.
Voim deci sa stim ce vor sa fie acestea. Toti atenienii si strainii, care locuiau acolo, nu-si
petreceau timpul decat spunand sau auzind ceva nou.

7
 Si Pavel, stand in mijlocul Areopagului, a zis: Barbati atenieni, in toate va vad ca
sunteti foarte evlaviosi. Caci strabatand cetatea voastra si privind locurile voastre de
inchinare, am aflat si un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut". Deci pe Cel pe
Care voi, necunoscandu-L, Il cinstiti, pe Acesta Il vestesc eu voua. Dumnezeu, Care a facut
lumea si toate cele ce sunt in ea, Acesta fiind Domnul cerului si al pamantului, nu locuieste in
temple facute de maini, Nici nu este slujit de maini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de
ceva, El dand tuturor viata si suflare si toate. Si a facut dintr-un sange tot neamul omenesc, ca
sa locuiasca peste toata fata pamantului, asezand vremile cele de mai inainte randuite si
hotarele locuirii lor, Ca ei sa caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipai si L-ar gasi, desi nu e
departe de fiecare dintre noi. Caci in El traim si ne miscam si suntem, precum au zis si unii
dintre poetii vostri: caci ai Lui neam si suntem. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie
sa socotim ca dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de
mestesugul si de iscusinta omului.

Dar Dumnezeu, trecand cu vederea veacurile nestiintei, vesteste acum oamenilor ca

toti de pretutindeni sa se pocaiasca, Pentru ca a hotarat o zi in care va sa judece lumea intru
dreptate, prin Barbatul pe care L-a randuit, daruind tuturor incredintare, prin Invierea Lui din
morti. Si auzind despre invierea mortilor, unii l-au luat in ras, iar altii i-au zis: Te vom asculta
despre aceasta si altadata. Astfel Pavel a iesit din mijlocul lor. Iar unii barbati, alipindu-se de
el, au crezut, intre care si Dionisie Areopagitul si o femeie cu numele Damaris, si altii
impreuna cu ei." (Fapte 17, 15-34)
Potrivit Traditiei, dupa intalnirea cu Pavel in Areopag, Dionisie Areopagitul s-a
convertit la crestinism, calatorind cu Pavel si cunoscandu-i pe ceilalalti Apostoli ai lui Hristos.
Acesta va ajunge la Ierusalim ca sa o cunoasca pe Maica Domnului, la a carei inmormantare a
si participat. Ulterior, a fost hirotonit episcop in Atena, dar dupa ce a fost randuit alt episcop
in locul sau, s-a dus la Roma. La indemnul Sfantului Clement, episcopul Romei va merge in

8
Galia unde zideste o biserica in cetatea Parisului si converteste multi pagani la crestinism. A
primit moarte martirica in vremea imparatului Domitian. Sfantul Dionisie Areopagitul este
primul autor patristic care ne-a lasat o ierarhizare a cetelor ingeresti. In prima treapta, care
este cea mai inalta, sunt: Tronurile, Heruvimii si Serafimii. A doua treapta cuprinde:
Stapaniile, Domniile si Puterile, iar in treapta a treia intalnim: Incepatoriile, Arhanghelii si
Ingerii.

Areopagul, asa cum ni s-a pastrat, difera de cel initial fiind grav afectat in anul 1651
de un cutremur ce a distrus si Biserica Sfantului Dionisie Areopagitul, aflata la baza sa.

C. Ceremonia principală de schimbare a gărzii

Mormântul soldatului necunoscut

Inaugurat în data de 25 martie 1932, Mormântul soldatului necunoscut este păzit zi şi
noapte de evzoni – soldaţi din Garda prezidenţială, cu atribuţii specifice.

Soldat din Garda Prezidenţială, de pază la Mormântul soldatului necunoscut, Atena

9
 Schimbarea gărzii la Mormântul soldatului necunoscut are loc din oră în oră, după un
ceremonial conceput anume, presupunând mişcări elaborate, executate în tandem de 2-3
evzoni, care, pentru privitori, reprezintă un spectacol inedit.
Ceremonia principală de schimbare a gărzii la Mormântul soldatului necunoscut are
loc duminica la ora 11.00, când în curtea oficială a clădirii Parlamentului şi pe bulevardul
Amalias se produce o adevărată desfăşurare de trupe.
Cu această ocazie, peste o sută de soldaţi şi ofiţeri din garda prezidenţială, îmbrăcaţi în
costume destinate festivităţii de duminică, mărşăluiesc în jurul clădirii Paramentului în
acordurile muzicii militare, spre deliciul turiştilor veniţi special în Piaţa Syntagma să
imortalizeze evenimentul.
Uniforma tradiţională purtată de evzoni la festivitatea care are loc duminica se
compune, în principal, din: farion – un soi de fes din postav roşu cu ciucure negru, ypodetes –
cămaşă albă cu mâneci largi, fermeli – o vestă laborios lucrată manual, foustanella – o fustă
executată din 30 m de material alb, pliat în 400 de cute, periskelides – ciorapi albi din lână,
centură din piele,epiknemides – jartiere negre şi tsarouchia – încălţămintea tradiţională din
piele roşie cu pampoane negre.
În timpul săptămânii, cămaşa albă, vesta şi fusta albă în pliuri sunt înlocuite de o
tunică (doulamas) de culoare cafenie, vara, şi de o manta (doulamas) bleumarin, iarna.
De o parte şi de alta a sculpturii din marmură, înfăţişând trupul dezgolit al unui soldat
căzut pe câmpul de luptă cu scutul în mână, sunt inscripţionate două citate din „Discursul
funebru” atribuit de Tucidide lui Pericle.

D. Odeonul lui Herod Atticus

Construit de Herod Atticus în memoria soţiei sale, Regilla, în secolul al II-lea D.Hr.,
monumentul este al treilea de acest fel ridicat în Atena antică, după Odeonul lui Pericle de pe
versantul sudic al Acropolei şi Odeonul lui Agrippa din Agora antică.

10
 Odeonul găzduia, în principal, festivaluri muzicale, la care puteau să ia parte mai mult
de 5.000 de spectatori.
Auditoriumul săpat în piatră, având un diametru de 76 m, era împărţit în două sectoare
(diazomata), numărând câte 32 de rânduri fiecare. Cele două sectoare erau separate de un
coridor cu lăţimea de 1,20 m.
Auditoriumul împărţit în două sectoare a câte 32 de rânduri, Odeonul lui Herod
Atticus, Atena
Spaţiul destinat orchestrei, de formă semicirculară, având diametrul de 19 m, era pavat
cu marmură albă.
Zidul din spatele scenei, care s-a păstrat până la înălţimea de 28 m, se ridica peste trei
niveluri şi era decorat la partea superioară cu deschideri arcuite, iar la partea inferioară cu
porticuri cu câte trei coloane şi nişe în care erau amplasate statui.
Scena era flancată de scări, care duceau spre sectorul de la partea superioară a
auditoriumului.
Acoperişul din lemn de cedru al auditoriumului, cu raza de 38 m, nu era prevăzut cu
sisteme de fixare la interior, realizare greu de egalat, chiar şi în prezent.
La est, Odeonul lui Herod Atticus comunica cu „Galeria lui Eumenes”, edificiu
construit cu 3 secole mai devreme de regale Pergamului.

11
 Odeonul lui Herod Atticus şi „Galeria lui Eumenes (dreapta), Atena

Monumentul a fost distrus în anul 267 Î.Hr., iar de atunci nu a mai fost reconstruit.
Restaurat la începutul anilor `50 cu marmură provenită din zona sitului arheologic de
pe versantul sudic al Acropolei, Odeonul lui Herod Atticus găzduieşte începând din anul 1957
festivaluri de artă (concerte, spectacole, piese de teatru), cele din ultimii ani legate de
Festivalul de teatru, muzică şi dans de la Atena, eveniment desfăşurat anual în perioada iunie-
septembrie.
Monumentul, care domină versantul sudic al Acropolei, poate fi admirat atât dinspre
sud, pe unde se face accesul în perioada evenimentelor, cât şi dinspre nord, de pe treptele ce
urcă spre Acropole.

E. Biserica Sfântului Ioan Kinigos

Chiar înainte de a deveni o parohie, pe când era un metoc al Mănăstirii Sfântului Ioan
Vânătorul de pe Muntele Hymettus, vechea biserică a atras mulți închinători datorită faimei
sale. Aceasta a fost construită pe la mijlocul secolului al XV-lea și avea două altare, unul
12
închinat Sfântului Ioan Botezătorul și celălalt Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul
Cezareei. În secolul al XVII-lea, biserica a fost împodobită cu fresce în stilul artei populare;
temele frescelor au fost alese strict după tradiţia iconografică ortodoxă. În acea perioadă,
slujbele erau săvârşite de iconomul metocului numai în zilele de sărbătoare, pentru că nu
existau locuitori în zonă. Datorită faptului că biserica era înconjurată de ogoare, a fost numită
şi „Sfântul Ioan din ogoare”.
Zidirea noii biserici
Piatra de temelie a noii biserici, închinată Sfântului Ioan Botezătorul, a fost pusă pe 4
septembrie 1955 de arhimandritul Timotheos Katsigiannis, Arhimandritul Athanasios
Papadopoulos, arhimandritul Panagiotis Stasinopoulos, Iconomul Ioannis Dimopoulos și
Antonios Gavalas. A fost prezent şi primarul din Dafni, domnul Michalopoulos.
Datorită dimensiunilor sale, a fost nevoie de mai mulţi ani pentru ca biserica să fie
finalizată. Astfel, sfinţirea bisericii a fost săvârşită 15 ani mai târziu, în data de 18 octombrie
1970, de către IPS Vasilios, Episcop de Evripos, în prezenţa membrilor consiliului parohial:
protoprezbierul Antonios Gavalas, epitropul Triantafillos Karatasakis, Antonios Synodinos,
Ioannis Christeas, Konstantinos Zigouras, potrivit inscripției de marmura de pe partea dreapta
a intrării în Biserică.
Din păcate, vechea biserica – construită în secolul al XV-lea – nu a mai putut fi salvată
și a fost demolată, păstrându-se doar altarul, care se află în spatele altarului noii biserici. Mai
târziu, când se lucra pentru lărgirea străzii Vouliagmeni, s-a decis ca vechiul altar a fie
demolat; distrugerea a fost evitată în mod minunat, datorită faptului că utilajele s-au defectat.
În timpul construcției noii linii de metrou din Atena au apărut fisuri în partea de apus și în
subsolul bisericii noi; de îndată a fost demarat un program de consolidare, sub coordonarea
Metro Corporation Attikon, care a fost finalizat în anul 2003, în timpul Arhimandritului
Grigorios Tsakalis.
Arhitectura
Biserica este construită într-un stil bizantin aparte, în formă de cruce cu o cupolă.
Intrările sunt decorate cu scări elegante și arcade. Un alt rând de bolți separă pridvorul de
restul bisericii. Din partea dreaptă a pridvorului coboară o scară la subsol, unde se
află Paraclisul Sfântul Haralambie și biroul parohial, precum şi cantina săracilor - unde zilnic
sunt pregătite şi împărțite 60 de porţii de mâncare. Biserica a fost proiectată şi construită de
arhitectul D. Konstas.
Iconostasul este o capodoperă a celebrului sculptor Theophilos Nomicos, realizat în
1973. Frescele, cu excepția celei de deasupra altarului, au fost realizate de către celebrul

13
pictor D. Karousos și asistentul său, G. Pantazis. Biserica este foarte bine întreţinută, ceea ce
arată dragostea şi preocuparea enoriașilor.
Astăzi, biserica Biserica Sfântul Ioan „Vânătorul” adăposteşte racla cu moaştele
întregi ale Sfântului Nicolae Planas, canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 1992. Paroh al
bisericii este părintele Ieronymos Nikolopoulos, iar împreună-slujitor este părintele Epifanios
Xyggoros.
Viata Sfântului Nicolae Planás

Între anii 1905-1907, pe când [Alexandros Papadiamandis] se afla în armată, frecventa

cursurile de Muzică Bizantină ale Școlii «Sfântul Ioan Damaschin», pe care o înființase
consăteanul său din Monemvasía, veșnicul întru pomenire Andréas Tsiknópoulos. La această
școală îl avea coleg pe Ioánnis Alexákis, consătean de-al său din Sykéa Lakoniei, care mai
târziu avea să devină cântăreț de profesie. Iată ce mi-a zis într-o bună zi: «Să vii la bisericuța
Sfântului Prooroc Elisei, unde se fac privegheri și unde cântă muzică bizantină
Papadiamántis, Moraitídis și alții. Te vei folosi mult și, în plus, vei învăța multe lucruri
necesare și folositoare despre cântarea sfântă».
La acele privegheri venea un bărbat pe nume Alékos, care cânta și el la strană. Însă,
întrucât era bețiv, când se îmbăta, cânta cu și mai multă evlavie și cu lacrimi. În aceste cazuri,
Papadiamántis [Alexandros, scriitorul], care îl cunoștea, zicea: «Alékos iar cântă cu evlavie
“spirtoasă”» și de multe ori îl scotea afară din Biserică. Papa-Nicolae, om simplu și fără
răutate («omul simplu crede toate vorbele» Pilde 14, 15), zicea: «om bun Alékos, are evlavie
și frică de Dumnezeu». Iar câteodată, după slujbă, îi dădea și o mică răsplată. Și astfel Alékos,
prinzând curaj, s-a apropiat mult de papa-Nicolae, devenind prietenul lui nedespărțit. Acest

14
fapt însă i-a scandalizat pe anumiți frați, inclusiv pe mine, care pe atunci eram un tânăr de 22-
23 ani. Cu toții insistam pe lângă papa-Nicolae să-l alunge pe Alékos, fiindcă este bețiv și se
face pricină de sminteală pentru ceilalți. Însă acesta, cu calmul său obișnuit, răspundea:
«Alékos este un om bun, foarte bun, iubește Biserica și cântă frumos». Iar Alékos, prinzând și
mai mult curaj, băga chiar și mâna în buzunarul părintelui Nicolae și-i lua banii pe care îi
dădeau diverși creștini pentru a pomeni numele părinților, copiilor, fraților și rudelor acestora.
Odată, papa-Nicolae avea mai multe monede, pe care Alékos, băgându-i mâna în buzunar,
încerca să i le sustragă. Dându-și seama de acest lucru, părintele Nicolae, fără să se mânie, să-
l batjocorească, sau să-l bruscheze, i-a zis cu blândețe: «Alékos, încet, încet, încet, Alékos…».
Acela însă și-a continuat fără nici o jenă fapta. Câteodată intra chiar și în Sfântul Altar ca să-i
ia banii.
Mă cuprinde mirarea și admirația când imi amintesc că papa-Nicolae: vreme de 15 ore
stătea în picioare fără să doarmă, cu toate că avea picioarele cam șubrede și, în plus, suferea și
de alte boli. Stătea în picioare pe toată durata privegherii (10-11 ore) și apoi, dis-de-dimineață,
mergea în parohia lui ca să săvârșească Utrenia și Sfânta Liturghie (încă 4-5 ore). Cu
siguranță că n-ar fi putut rezista atâtea ore dacă n-ar fi avut multă răbdare. Și totuși, oricâtă
răbdare ar fi avut, tot nu ar fi rezistat. Pe papa-Nicolae o altă putere îl ținea în picioare –
puterea lui Dumnezeu, harul Sfântului Duh, cel care «vindecă cele slabe și împlinește pe cele
care lipsesc» și care le face posibile pe cele imposibile. Putem spune că nu mai trăia el în sine,
ci Duhul Domnului, Cel care Se odihnește în inimile celor blânzi, așa cum se spune în
cartea Pildelor: «Duhul Domnului se odihnește în inimile blânde, pe când inima tulburată este
sălaș diavolului».
Părintele Nicolae niciodată nu se tulbura, nu se mânia, ci îi iubea pe toți și se ruga
pentru toți. Avea rugăciunea inimii, tristețea cea «îmbucurătoare», lacrimile cele
mângâietoare, virtuți care l-au făcut blând și moștenitor al pământului celor blânzi, adică al
Împărăției Cerurilor.

15
 Canonul Sfântului Nicolae Planas
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând ca pre uscat şi din răutatea egiptenilor scăpând Israiliteanul,
striga: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să cântăm.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vlăstarul cel ales al Naxului şi moştenitorul cel sfinţit al Raiului, sădit fiind de mic,
Părinte, în curţile Domnului cele sfinte, ai adunat cu îmbelşugare, belşug de roade
nemuritoare.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Chemat ai fost din pruncie , spre a Domnului slujire, şi fără murmur ai purtat, ca un
preot adevărat, jugul cel uşor şi bun al Preablândului Stăpân.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dăruieşte-mi harul tău, Părinte, înţelepciune şi luminarea minţii, ca să laud în cântări
ale tale îndurări.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Fiind bun şi milostiv, Părinte Nicolae roagă-te neîncetat de Dumnezeu Născătoarei, să
ridice de pe sufletele noastre, sarcina mulţimii de păcate.

Cântarea 3
Irmos: “Doamne, cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica,
Tu pe mine mă întăreşte intru dragostea Ta, că tu eşti marginea doririlor şi credincioşilor
întărire, Unule, Iubitorule de oameni.”
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Făcându-te asemenea Serafimilor prin slujba privegherilor şi trăind ca un neagonisitor,
te-ai îmbogăţit cu rodul ostenelilor.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Umplându-te de dumnezeiască râvnă, ai săvârşit Liturghia cea sfântă, pe care în
fiecare zi vreme de cincizeci de ani neîncetat o ai înălţat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Pâraie de lacrimi vărsând, şi văpaia patimilor tale stingând, ai ajuns la limanul cel lin,
de unde te roagă, Cuvioase, pentru sufletele noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, mângâierea celor ce sunt în întristare, nu înceta a te
ruga pentru noi, cei cufundaţi în nevoi, ca să dobândim prin tine, sufletelor mântuire.

Următoarele stihiri se zic după Cântarea 3 şi 6:

Părinte Nicolae Cuvioase, primind har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi
sufletelor luminare.
Dumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută spre întinăciunea inimii mele
şi şterge urâciunea păcatelor mele.

Cântarea 4
Irmos: “Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am
preaslăvit Dumnezeirea Ta.”

16
 Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată mâhnirea ai alungat când Dumnezeu te-a încercat, căci rămânând fără soţie, ai
ales o altă-nsoţire, a monahilor vieţuire.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lepădând întinăciunea cea trupească, împreună şi pe cea sufletească, petrecut-ai viaţă
îngerească, şi te-ai ridicat mai presus de lume, pe care nu o uita în rugăciune.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Umblând prin ropot de ape multe, neudat ai ajuns la biserica ta, Sfinte, unde te-ai
înălţat prin rugă sfântă, ca un vultur ce spre ceruri se avântă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Milostiveşte-te spre robii tăi, o, Maică a milostivirii, şi ne scoală pe noi din somnul cel
greu al nesimţirii, şi roagă-te cu îndrăznire pentru a noastră mântuire.

Cântarea 5
Irmos: “Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt,
pacea Ta dă-ne-o nouă, iubitorule de oameni.”
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru multa ta smerenie şi mai multă osteneală, dobândit-ai către Domnul minunată
îndrăzneală; de aceea nu înceta din sfinţita rugăciune pentru pace între oameni şi bunăvoire-n
lume.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
N-ai dat somn ochilor tăi, nici genelor dormitare, până ce n-ai adunat visterii
nemuritoare. De care ne-mpărtăşeşte şi pe noi cei sărăciţi, care suntem în păcate şi de patimi
istoviţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Dreptar te-ai făcut, Părinte, prin învăţăturile tale, care s-au făcut tuturor făclii spre
luminare. Arată-mi şi mie calea, care, prin ascultare, nerătăcit să mă conducă, la veşnica
cămară.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
De râvna cea bună, Stăpână, umple inima mea, ca să mă ostenesc şi eu pentru
mântuirea mea. Şi-mi întăreşte sufletul, cu bună sprijinire, ca să mă ridic şi eu din multă
lenevire.

Cântarea 6
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune necazurile mele, căci
s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad şi ca Iona mă rog:
Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Slujind Înaintemergătorului şi lui Elisei Proorocul, te-ai învrednicit de har şi de
binecuvântarea lor, iar mie, celui ce îndrăznesc în laude să te cinstesc, dăruieşte-mi cu-
ndurare, a ta binecuvântare.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rogu-te pe tine, Sfinte, ca prin rugăciunile tale, de cursele vrăjmaşului cele multe,
degrab să aflu uşurare. Şi mă păzeşte nevătămat de ele cu a ta apărare.

17
 Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Slobozeşte-mă de patimi, Sfinte, şi de a ispitelor felurime, de bolile ce mă chinuiesc,
de moarte şi de stricăciune, dăruindu-mi sănătate trupului şi sufletului nepătimire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale, cere nouă de la Fiul tău,
iertare de greşale şi dumnezeiască întărire, să scăpăm de a lumii împătimire.

Apoi troparele de după Cântarea 3

Părinte Nicolae Cuvioase, primind har de la Dumnezeu, cere nouă îndreptare şi
sufletelor luminare.
Dumnezeiescule Părinte, a Naxului odraslă sfântă, caută la întinăciunea inimii mele şi
şterge urâciunea păcatelor mele.
Doamne miluieşte (de trei ori)
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Părinte de trei ori fericite, slujitor neobosit al tainelor celor sfinte, priveghetor neobosit
la rugăciune şi liturghisitor plin de râvnă al Jertfei fără de sânge, stâlp al răbdării şi al
sărmanilor Părinte, pildă de smerenie şi pentru lume rugător fierbinte, nu inceta Nicolae
Sfinte, milostiv a-L face pe Cerescul Părinte, pentru sufletele noastre cele prihănite. (de trei
ori)
Evanghelia (Luca, 13, 1-9)
1. Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a
amestecat cu jertfele lor.
2. Şi El, răspunzând, le-a zis : Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi
decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta ?
3. Nu ! zic vouă ; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
4. Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare,
că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?
5. Nu ! zic vouă ; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
6. Şi le-a spus pilda aceasta : Cineva avea un smochin, sădit în via sa şi a venit să caute rod
în el, dar n-a găsit.
7. Şi a zis către vier : Iată trei ani sunt de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu
găsesc. Taie-l ; de ce să ocupe locul în zadar ?
8. Iar el, răspunzând, a zis : Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi
voi pune gunoi.
9. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh..

Pentru rugăciunile Cuviosului tău, Nicolae, Milostive, curăţeşte mulţimea
greşalelor noastre.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin..
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea
greşalelor noastre.

18
 Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor
Tale curăţeşte fărădelegile noastre.
Din fragedă copilărie ţi-ai afierosit inima lui Dumnezeu pe care L-ai iubit şi dorind să
petreci viaţă îngerească ai primit slujire preotească, şi covârşind pe mulţi în nevoinţa
privegherii, la cer te-ai ridicat prin virtutea răbdării. Pe Dumnezeu roagă-L, preabunule
Părinte, să ne păzească de nevoi şi de ispite.

Cântarea 7
Irmos: “Tinerii cei au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu credinţa Treimii,
văpaia cuptorului au călcat-o cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.”
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Celor ce te lăudăm pe tine, purtătorule de Dumnezeu Părinte, fă-te grabnic ajutor şi din
primejdii izbăvitor, ca să cântăm noi, păcătoşii: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor
noştri.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lepădându-te de bogăţiile vieţii, Părinte, ai umblat pe urmele Domnului cele Sfinte, Căruia cu
credinţă I-ai cântat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Inima ta cea curată, de dragostea Domnului învăpăiată, ca o făclie în întuneric s-a
arătat şi cu vrednicie a cântat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Stăpână de Dumnezeu Născătoare, roagă-te împreună cu Sfântul Nicolae, lui Hristos
bine să-I plac şi să-I cânt neîncetat: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cântarea 8
Irmos: “Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L prea
înălţaţi întru toţi vecii.”
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Smerindu-ţi trupul, Părinte, prin posturi şi privegheri şi pătimiri multe, ai ajuns prin
văzduh mergător şi cu îngerii împreună vorbitor.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cum ne vom minuna noi smeriţii, de credinţa ta cea mare, Sfinte? Căci închinându-te
sfinţilor din biserica ta şi ale lor picioare neajungând a le săruta, aceia cu dragoste spre tine
coborau.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Pe cei ce se închină în biserica ta şi pe toţi cei ce-ţi cinstesc pomenirea, nu ne trece cu
vederea, Părinte, ci ne dăruieşte binecuvântare şi întărire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Caută, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, spre duhovniceştii fii ai Părintelui Nicolae
şi te roagă Fiului tău să-i păzească de ispita celui rău.

Cântarea 9
Irmos: “Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată,
noi cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele fără de trup.”

19
 Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Împreună locuitor cu îngerii te-ai făcut când cu moarte cuvioasă către Domnul ai
trecut, pe care roagă-L, Părinte Nicolae, să ne dăruiască iertare de greşale.
Stih: Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
A credincioşilor aleasă mulţime ce de pretutindeni aleargă la tine, îţi cântă şi te laudă
neîncetat, ca pe un prieten al lui Hristos adevărat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
În toată latura dreptmăritoare a ajuns vestea isprăvilor tale, pentru aceasta cu toţii
aleargă la tine, mişcaţi de dragoste fiiască, ca de mângâiere dumnezeiască să se
învrednicească.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
O, Maică Preacurată, primeşte-mi ruga cea săracă şi o du pe ea Fiului tău, rugându-L
să mă izbăvească de înşelăciunea celui rău.
Apoi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea
pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită
decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe
Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te
mărim.
Pe cel minunat între preoţi şi neobosit între slujitori, pe cel care vreme de jumătate de
veac, Jertfa cea fără de sânge o ai înalţat, pe Nicolae cel nou, toţi să-l lăudăm.
Pe lăstarul cel nou al Naxului şi liturghisitorul cel sfinţit al atenienilor, pe Nicolae Planas,
Părintele nostru şi bineplăcutul lui Dumnezeu, cu laude şi cântări acum să-l întâmpinăm.
Pe păstorul cel dumnezeiesc, pe prietenul săracilor, pe iubitorul de privegheri, pe împreună
Vorbitorul cu îngerii, toată obştea dreptcredincioşilor cu dragoste să-l lăudăm.
Pe râvnitorul cel nou, pe tăinuitorul Domnului, pe cel ales între preoţi, pe liturghisitorul cel
neobosit, pe mijlocitorul păcătoşilor, pe Sfântul cel de curând arătat, cu dragoste lăudându-l,
să-l cinstim.
Cu Născătoarea de Dumnezeu, cu Înaintemergătorul Domnului, cu apostolii, cu
mucenicii, cu cuvioşii şi cu toţi sfinţii, roagă-te lui Dumnezeu, Părinte Nicolae, pentru
sufletele noastre.
Apoi se face otpustul: Pentru rugăciunile Sfântului Părinte Nicolae Planas, Doamne
Iisuse Hristoase , miluieşte-mă şi mă mântuieşte pe mine, păcătosul.

20
 F. Catedrala Mitropolitana

Catedrala Mitropolitana din Atena, inchinata Bunei Vestiri, este o mareata catedrala
din Atena, Grecia. Aceasta biserica, puternic centru duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe
Grecesti si cea mai mare din oras, este catedrala centrala din Arhiepiscopia Atenei si a intregii
Grecii.
Mitropolia din Atena este sediul episcopal al episcopului din Atena, cat si un
important centru spiritual al intregii tari. Aceasta ramane un renumit punct de orientare pentru
pelerini, in mareata metropola greceasca. Aici au loc mai toate marile ceremonii religioase si
evenimente bisericesti.
Scurt istoric
Cand localitatea Atena a fost aleasa drept capitala a Greciei, in anul 1834, simultan s-a
simtit nevoia zidirii unei catedrala marete. Zidirea acesteia a inceput in ziua de 25 decembrie
1842, dupa savarsirea slujbei pentru Nasterea Domnului, odata cu asezarea pietrei de temelie,
de catre regele Otto si imparateasa Amalia.
Pentru zidirea catedralei, muncitorii au folosit piatra din nu mai putin de 72 de biserici
daramate in acea vreme. Dupa osteneala a trei arhitecti si munca intinsa pe o durata de 20 de
ani, Catedrala Mitropolitana din Atena a fost terminata. Regele si regina au fost si ei prezenti
in ziua de sfintire a maretei biserici. La slujba de sfintire din ziua de 21 mai 1862, catedrala a
fost inchinata Bunei Vestiri.
Biserica este deosebit de incapatoare, aceasta avand o lungime de 40 de metri si o
latime de 20 de metri. Aceasta este zidita in forma de basilica, avand trei abside si un dom
central, inaltat la inaltimea de 24 de metri.
In interiorul bisericii se afla mormintele a doi sfinti, martirizati de turci, in vremea
dominatiei otomane: Sfanta Filoteea din Atena si Sfantul Patriarh Grigorie al V-lea.

21
 Sfanta Filoteea a construit o manastire, a fost martirizata in anul 1559 (sau in 1589),
iar trupul ei, neputrezit, se afla si astazi in racla de argint asezata in catedrala. Aceasta sfanta
este renumita pentru osteneala ei de a rascumpara, cu bani, pe femeile grecoaice luate drept
sclave in haremurile turcilor.
Sfantul Grigorie al V-lea, Patriarhul Constantinopolului, a fost spanzurat in anul 1821,
la ordinul sultanului otoman Mahmud al II-lea, trupul sfantului fiind mai apoi aruncat in apele
Bosfor-ului. Sfantul a fost omorat pentru aprobarea lui asupra Revoltei Grecesti din ziua de 25
martie, revolta ce a dus la Razboiul National de Independenta. Trupul sfantului a fost luat de
marinarii greci, care aveau barcile trase in Bosfor, si dus in Atena.
In partea sudica a marii catedrala se afla micuta biserica inchinata Sfantului Elefterie,
numita adesea drept "Mica Mitropolie".
In piata din fata Catedralei Mitropolitane sunt asezate doua statui. Prima statuie il
infatiseaza pe Sfantul Constantin al XI-lea, ultimul imparat bizantin. Cea de-a doua statuie il
infatiseaza pe Arhiepiscopul Damaschin, care a fost arhiepiscop al Atenei in vremea celui de-
al Doilea Razboi Mondial si regent al regelui Gheorghe al II-lea, cat si Prim Ministru al
Greciei, in anul 1946.

22