Eseu: Teatru grecesc

Arta este ca o știință care este creată și înzestrată cu cele mai sensibile frumuseți. Spre
exemplu teatrul. Teatrul se socoate ca fiind unul dintre cele mai prețioase arte pe care le are un
popor. Grecii sunt cei care se mîndresc cu art ape care au creat-o. Teatrul grecesc a apărut din
cîntările și imnurile care erau cîntate în cor, în onoarea și cinstea lui Dionisos, care era socotit
ocrotitoar a viilor, livezilor și ogoarelor roditoare. Cînd era vreo una dintre erau sărbătorile lui
Dionisos, se făceau mai întîi după toate ritualurile care se cereau să fie făcute, apoi urmau
permanent cîntece, dansuri , veselie și voie bună. Cîntăreții purtau măști de țap (care în limba
greacă se numește "tragos", de unde cuvîntul "tragedie" – "cîntecul țapilor", înfățișau fapturile
legendare de sileni și satiri, prietenii lui Dionisos. Aceștia erau conduși de un "corifeu",corul
care era format cîntau imnuri de lauda . După o perioadă de timp corul s-a împartit în doua
semicoruri cîntînd alternate . Primul actor a apărut în momentul cînd unul dintre coristi a
raspuns corului și corifeilor prin cuvinte care erau predispuse zeului, ca și cum el ar fi
Dionisos.
Scriitorii greci sunt cei care au scris tragedii și diferite comedii. Cei mai apreciați și în frunte
autorii au fost Eschil, Sofocle si Euripide, iar cel mai important autor de comedii a fost
Aristofan.  În grecia era o tradiție că numai băieții și bărbații aveau dreptul să fie actori, pentru
aceasta ei purtau mereu măști pentru ca poporul care era present la operă să își dea seam ace rol
joacă , fie femeie, fie bărbat sau chiar un om nebun. Teatrele grecești ocupau un teritoriu mare,
pînă la 17.000 de locuri. La greci era obiceiul ca fete actorilor să stea în ultimele rînduri , dar
pentru că erau foarte multă lume , ele erau văzute doar datorită măștilor pe care le purtau ,
acestea fiind foarte colorate.
Teatrele grecești erau construite sus pe coastele dealurilor. Din cauza că aveau formă
semicirculare, vocile actorilor se auzeau pînă în ultimul rînd, chiar dacă aceștia vorbeau în
șoaptă! Unele scene puteau să dureze totă ziua. .Spectatorii erau foarte receptive , încît venint la
teatru își luau cu ei perne și covorase pe care le puneau pe scaunele tari de piatră , dar cînd le era
foame sau sete își procurau mîncare și vin. Toti membrii teatrului erau înarmați cu bețe mari,
ca nu cumva dacă vor fi atacați să aibă necazuri. Uneori, poporul erau impresionați de piesa
care juca ,încît începeau să se revolte.
Corul evolua pe un spațiu semicircular, numit orchestră, iar actorii, pe o estradă înaltă cam de un
metru. In fundul scenei - un perete era înfățișată fatada unui palat, cu trei uși, prin care își
făceau apariția actorii. Uneori, peste acest zid de fundal se întindea o pînză pe care era pictat un
alt decor. Corul reprezenta "vocea poetului", sau glasul conștiinței morale ori cetățenești a
publicului. Corul era, așadar, un fel de "actor colectiv"care, prin intervenții vorbite și prin
dansuri mimice de mare expresivitate, sporea grandoarea și dramatismul spectacolului.