IV.3.

Spirala numerelor reale pozitive [106]

IV.3.1. Introducere

Stanislaw Ulam, a aşezat numerele reale pozitive în „spirala” ce-i poartă numele. Punerea numerelor
reale pozitive în spirală se face scriind numerele naturale pe o panglică, începând cu 0 la un capăt şi continuând
aşezarea în ordine a celorlalte, la egală distanţă unul faţă de altul, şi apoi înfăşurând panglica cu 0 la centru şi
pătratele perfecte n = k ( 0 , 1 , 4 , 9 , 16 , etc., păstrând distanţa egală între ele), pe linia orizontală din partea
2

dreaptă (figura 1). Astfel, în spirală, numerele naturale apare în coordonatele polare: ρ= n şi θ = n , cu
unghiurile măsurate în rotaţii, nu în radiani sau grade (în tot acest subcapitol vom folosi măsurarea unghiurilor
doar în rotaţii. O rotaţie are 360° , sau 2π radiani). Dacă marcăm pe spirală numerele prime, constatăm că se
află pe curbe pătratice, reprezentând valori consecutive, sau nu, ale unor funcţii pătratice de numere naturale ( k
este numărul de rotaţii complete ale spiralei, iar n este un număr natural oarecare aflat pe spirală).

Figura 1. Spirala Ulam, a numerelor reale pozitive

cu marcarea numerelor naturale n .

Dacă vom continua acest proces, rezultatul va arăta ca în figura 2:

Figura 2. Primele n = 253 numere naturale în spirala Ulam, a numerelor reale pozitive.

146
 Dacă după k = 45 rotaţii ale spiralei Ulam, micşorând imaginea şi ştergând spirala (marcată cu grii),
cu excepţia punctelor care indică locaţiile numerelor narurale n , obţinem imaginea din figura 3, care conţine
astfel primele n = k 2 + 1 = 2026 numere naturale (puncte) (include şi pe 0).

Figura 3. Primele n = 2026 numerelor naturale în spirala Ulam (45 de rotaţii).

Îngroşând acum locaţiile (punctele) numerelor prime se obţine imaginea din figura 4.

Fiura 4. Numerele prime printre numerele naturale în spirala Ulam, a numerelor reale pozitive.

147
 Observăm că numerele prime se aşează pe curbe pătratice (ecuaţii de gradul II), care se îndreaptă spre
părţile laterale (stânga şi dreapta imaginii). Dacă micşorăm imaginea, şi ştergem numerele naturale compuse,
curbele pătratice pe care sunt situate numerele prime se observă mult mai bine. În figura 5 sunt redate toate
numerele prime care apar în primele n = 46.657 , numere naturale, adică după k = 216 rotaţii ale spiralei.

Figura 5. Numerele prime în spirala numerelor reale pozitive, aşezate pe curbe pătratice.

Numerele naturale de pe curba pătratică, marcată cu săgeată albastră, sunt de forma n = k + k + 41 ,

2

k = 0 ÷ 39 , cât şi pentru unele

relaţia lui Euler din 1772, care generează numere prime pentru valorile naturale
valori naturale k > 41 , cum ar fi k = 45 , când obţinem 2111 , sau k = 46 , când obţinem 2203 , sau
k = 47 , când obţinem 2297 , sau pentru k = 10 499 , când obţinem un număr prim de 999 de cifre, etc.

IV.3.2. Curbe de produse ale numerelor naturale

Am menţionat că numerele prime se aşează pe curbe pătratice. De fapt, întreaga spirală se poate împărţi
în curbe pătratice, şi fiecare număr natural aparţine unui număr infinit de astfel de curbe. Însăşi modul cum se
construieşte spirala Ulam face ca numerele naturale să se regăsească pe curbe pătratice, pornind de la cea mai
simplă curbă pătratică (linia orizontală), cea a pătratelor perfecte, marcată cu albastru în figura 6. Factorizarea
numerelor de pe această curbă este: 1 = 1 ⋅1 ; 4 = 2 ⋅ 2 ; 9 = 3 ⋅ 3 ; etc. Vom numi această linie „curba S ”
(squares) a „pătratelor” ( 0 , 1 , 4 , 9 , 16 , etc.).
Curbele pătrate din acest subcapitol nu trebuie luate sub formă de grafice de funcţii continue, deoarece
ele indică doar secvenţe ale unor numere naturale, datorită spaţiului dintre elementele spiralei, panglica grii.
Folosind factorizarea numerelor naturale prin doi factori vom obţine doar curbe pătratice deoarece dacă
la curba S îi ataşăm o ecuaţie, aceasta este y = x 2 , deci o curbă pătratică, a cărei grafic, în coordonate
carteziene, este o parabolă, iar aici este o semidreaptă. Folosim doar factorizarea în doi factori, deoarece căutăm
numerele prime care se pot scrie cel mult ca produs de doi factori pn = 1 ⋅ pn , (∀)n ∈ Ν * .

148
 Figura 6. Curba pătratică (linia orizontală) S , a pătratelor perfecte ale numerelor naturale: n = k2.

În figura 7 redăm un al exemplu, curba pătratică a numerelor: 0 , 2 , 6 , 12 , 20 , 30 , 42 , 56 , etc:

Figura 7. Curba pătratică (linia) P a produselor numerelor naturale consecutive n = k ⋅ (k + 1) .

Factorii numerelor de pe a doua curbă sunt: 2 = 1 ⋅ 2 ; 6 = 2 ⋅ 3 ; 12 = 3 ⋅ 4 ; etc. Diferenţa dintre

factori este întotdeauna 1 = (k + 1) − k . Aceste numere sunt numite: produse de numere naturale consecutive.
Numim această curbă pătratică (linie) „curba P ”, (pronics) a produselor numerelor naturale consecutive.
Pe curba S , diferenţa dintre factori este 0 . Pe curba P , diferenţa dintre factori este 1 . În figura 8
este redată curba în care diferenţa dintre factori este 2 , a numerelor 0 , 3 , 8 , 15 , 24 , 35 , 48 , 63 , etc.

Figura 8. Curba S − 1 , a numerelor naturale: n = k 2 − 1 = (k − 1) ⋅ (k + 1) , cu diferenţa 2 = k + 1 − (k − 1)

149
 Factorii numerelor de pe curba a treia sunt: 3 = 1 ⋅ 3 ; 8 = 2 ⋅ 4 ; 15 = 3 ⋅ 5 ; etc. Aceste numere sunt
mai mici cu 1 decât cele de pe curba S (luate de pe aceeaşi ramură a spiralei). Astfel, numim această curbă
pătratică „curba S − 1 ”. Un alt exemplu este redat în figura 9, a numerelor: 0 , 4 , 10 , 18 , 28 , 40 , 54 , etc.

Figura 9. Curba P − 2 , a numerelor naturale: n = k 2 + k − 2 = (k − 1) ⋅ (k + 2 ) .

Factorii numerelor de pe curba a patra sunt: 4 = 1 ⋅ 4 ; 10 = 2 ⋅ 5 ; 18 = 3 ⋅ 6 ; etc., iar diferenţa dintre

factori este de 3 = k + 2 − (k − 1) . Deoarece aceste numere sunt cu 2 mai mici decât cele de pe curba P
(întotdeauna vom lua numerele de pe aceeaşi ramură a spiralei) numim această curbă „curba P − 2 ”.
Observăm că 4 a apărut deja pe două curbe. Dar acest fapt însemnă două lucruri diferite, datorită
modului de factorizare a lui 4 prin doi factori. Prima dată a însemnat 4 = 2 ⋅ 2 , iar a doua oară 4 = 1 ⋅ 4 .
Continuând în acest mod, adică crescând diferenţa dintre factori, găsim noi curbe pătratice. Primele
zece astfel de curbe sunt redate în figura 10.

Figura 10. Primele zece curbe din spirala Ulam, formate prin creşterea diferenţei dintre factori.

150
 Numim aceasta: familia de curbe de produse, deoarece constau în secvenţe de produse de factori
naturali cu o diferenţă fixă între factori. Fiecare număr natural se află pe cel puţin una dintre aceste curbe.
Fiecare diferenţă dintre factorii unor numere naturale generează o curbă, membră a acestei familii. Numerele
compuse se află pe mai mult de una din aceste curbe. Un număr prim, ca număr natural, se află pe curba produs
dintre 1 şi numărul însuşi. Întotdeauna numărul prim este al doilea număr de pe o curbă de produse, după 0 .
În încercarea noastră de a afla curbele pe care se aşează numerele prime am ales curbele din figura 10
astfel încât numerele naturale de pe acestea să poată fi scrise ca produse de doi factori, iar curbele să conţină cel
mult un număr prim. Factorizarea numerelor de pe curbele din figura 10 este redată în tabelul următor:

Curba Factorizarea Dif. Curba Factorizarea Dif.

fac. fac.
S n = k2 = k ⋅k 0 P−6 n = k 2 + k − 6 = (k − 2 )(k + 3) 5
P n = k 2 + k = k ⋅ (k + 1) 1 S −9 n = k 2 − 9 = (k − 3) ⋅ (k + 3) 6
S −1 n = k 2 − 1 = (k − 1) ⋅ (k + 1) 2 P − 12 n = k 2 + k − 12 = (k − 3) ⋅ (k + 4 ) 7
P−2 n = k 2 + k − 2 = (k − 1)(k + 2 ) 3 S − 16 n = k 2 − 16 = (k − 4 ) ⋅ (k + 4 ) 8
S −4 n = k 2 − 4 = (k − 2 ) ⋅ (k + 2 ) 4 P − 20 n = k 2 + k − 20 = (k − 4 )(k + 5) 9

CurbaS - este a pătratelor perfecte n = k 2 , iar curbele de produse din partea dreaptă jos a spiralei
sunt: n = k − 1 ; n = k − 4 ; n = k − 9 ; n = k − 16 ; etc. (diferenţă de două pătrate perfecte). Curba P
2 2 2 2

este a produselor numerelor naturale consecutive n = k ⋅ (k + 1) = k + k , iar curbele de pe partea stangă sus
2

sunt: n = k + k − 2 ; n = k + k − 6 ; n = k + k − 12 ; n = k + k − 20 ; etc. Aceste curbe pătratice de

2 2 2 2

produse au multe proprietăţi comune. Vom sublinia doar câteva dintre ele:
- primul număr, în ordinea crescătoare, de pe oricare curbă pătratică de produse este 0, iar al doilea
poate să fie, sau nu, un număr prim, deoarece unul dintre factorii numărului natural de pe curbă este 1 . Un alt
număr de pe oricare astfel de curbă nu mai poate să fie prim, deoarece conţine doi factori mai mari ca 1 ;
- curbele „se rotesc”, de la 0 până la un anumit număr natural, după care tind să se „îndrepte”, a.î. de
la acel număr curbele iau forma unei linii drepte, caracterizată de un decalaj (o distanţă) faţă de liniile orizontale
S , respectiv P . Aceste linii devin paralele cu liniile S , respectiv P . Curbe de pe spirală sunt caracterizare şi
de un unghi, dat de numărul de rotaţii făcut de curbă, de la 0 până la primul număr mai mare ca 0 de pe curbă.
Acest număr fracţionar de rotaţii (mai mic ca 1 ), făcut de curbă până la locaţia fiecărui număr natural n de pe
curbă, are mereu aceeaşi valoare, rămânând constant. Astfel, pentru linia S şi curbele S − , se consideră că am
făcut 0 rotaţii, adică 0 rotaţii pentru curba (linia) S , şi tot 0 rotaţii pentru curbele S − , deoarece, de la un
anumit număr, acestea din urmă devin paralele cu curba S ;
- curbele S − , - se extind spre exterior (în dreapta imaginii), unghiurile subântins de ele se apropie de
zero rotaţii ( 0° ). Unghiurile subântinse se consideră a avea măsura (în rotaţii), egală cu cea a numărului de
rotaţii făcute de curbă până la locaţia la care se află orice număr n ∈ Ν * , de pe acea curbă. Acesta este un
număr fracţionar (din intervalul [0,1) ). Prin urmare, părţile fracţionare ale rădăcinilor pătrate ale numerelor
naturale aflate pe aceste curbe se apropie de 1 , când numerele naturale de pe aceste curbe tind la infinit;

- în mod similar, unghiurile subântins de curba P , şi toate curbele P − , - se apropie de un unghi de

1
rotaţii ( 180° ). Prin urmare, părţile fracţionare ale rădăcinilor pătrate ale numerelor naturale de pe aceste
2
1 1
curbe se apropie de (tind la , atunci când numerele naturale de pe aceste curbe tind la infinit);
2 2

151
 - diferenţele dintre numerele de pe curba S şi curbele S − , sunt pătrate perfecte. În mod similar,
P − , sunt produse de
diferenţele dintre produsele concescutive de numere naturale (curba P ) şi curbele
P − 2 avem diferenţa
numere naturale consecutive (de exemplu între numerele de pe curba P şi curba
( )
k + k − k + k − 2 = 2 = 1 ⋅ 2 ; iar pentru numerele de pe curba P şi curba P − 6 avem diferenţa
2 2

k2 + k − (k 2
+ k − 6 ) = 6 = 2 ⋅ 3 . Se observă că diferenţa dintre curba P şi curbele P − este t ⋅ (t + 1) ,
adică curbele P , pe care avem cel mult un număr prim, sunt de forma P − m , unde m = t ⋅ (t + 1) );
- curbele pe care se află numerele a căror diferenţă dintre factori sunt numere impare sunt curbe P−,
şi se află deasupra curbei (liniei orizontale) P (spre exemplu numerele de pe curba P − 20 au ca factori pe
k − 4 şi k + 5 cu diferenţa k + 5 − (k − 4 ) = 9 ), iar curbele pe care se află numerele a cărot diferenţă dintre
factori sunt numere pare sunt curbe S − , şi se află sub curba (linia orizontală) S . Cu cât creşte diferenţa dintre
curbele S şi S − , respectiv dintre P şi P − , aceste ultime curbe se depărtează de curbele S , respectiv P ;
- diferenţa dintre factorii numerelor de pe curbele S − , ( S − r ), sunt 2 ⋅ r , iar numerele naturale pe
2

care le conţin diferă de cele de pe curba S prin r . Curbele produs P − , ( P − t ⋅ (t + 1) ) au diferenţa dintre
2

factori 2 ⋅t + 1 , iar numerele naturale pe care le conţin diferă de cele de pe curba P , prin t 2 + t = t ⋅ (t + 1) ;
- numerele naturale de pe curbele învecinate cresc în sensul de creştere a spiralei, cel trigonometric;
- numerele de pe curbe cresc în sensul de înaintare a curbei spre exterior, dreapta pentru curbele S şi
S − , respectiv stânga pentru curbele P şi P − ;
- curbele pătratice de produse de numere naturale nu reprezintă funcţii continue, deoarece sunt doar
secvenţe de numere întregi, dar o funcţie continuă poate să conţină şi să caracterizeze aceste produse. Vom
sublinia acum doar faptul că numărul de rotaţii efectuate de către o astfel de curbă, înainte de a se îndreapta, este
egală cu jumătate diferenţei dintre factorii produsului unui număr natural n pe care îl conţine. Astfel, pentru
curba S , având 0 diferenţa dintre factori, este singura care este linie dreaptă din start. Curba P are diferenţa
dintre factori 1 , deci se îndreaptă după 1 2 rotaţii. Curba S − 1 , cu diferenţa dintre factori 2 , se îndreaptă
după o rotaţie. La fel curbele: P − 2 , după 3 2 rotaţii; S − 4 , după 2 rotaţii; P − 6 , după 5 2 rotaţii;
S − 9 , după 3 rotaţii; P − 12 , după 7 2 rotaţii; S − 16 , după 4 rotaţii; P − 20 , după 9 2 rotaţii; etc.
Numărul curbelor de pe spirală depinde de numărul de rotaţii făcute de spirală. Astfel, dacă numărul de
rotaţiie este mic vom avea un număr mic de curbe. La fiecare rotaţie a spiralei apar (k + 1)2 − k 2 = 2k + 1
k 2 − (k − 1) = 2k − 1 , numere noi, însemnă că la
2
numere noi pe spirală, şi cum la rotaţia anterioară au apărul
2k + 1 − (2k − 1) = 2 numere, care generează două noi curbe pătratice, una S − ,
fiecare rotaţie a spiralei apar
şi una P − , unde k este numărul de rotaţii complete ale spiralei. Pentru k = 1 spirala are o rotaţie şi pe ea
avem doar numerele 0 şi 1 , şi o singură curbă care le conţine, linia S . Pentru k = 2 avem două rotaţii şi
numerele 0 , 1 , 2 , 3 şi 4 pe spirală şi curba care conţine pe 0 , 1 şi 4 (curba S ), curba care conţine pe 0
şi 2 (curba P ), şi curba care conţine pe 0 şi 3 , (curba S − 1 ). Adică o curbă de la prima rotaţie şi alte două
de la a doua rotaţie. Pentru k = 3 avem trei rotaţii şi numerele 0 , 1 , 2 , 3 , ..., 9 pe spirală şi curba care
conţine pe 0 , 1 , 4 şi 9 (curba S ), curba care conţine pe 0 , 2 şi 6 (curba P ), curba care conţine pe 0 , 3
şi 8 (curba S − 1 ), curba care conţine pe 0 şi 5 , (curba P − 1 ), şi curba care conţine pe 0 , 2 şi 7 (curba
S − 2 ), deci 1 + 2 + 2 = 5 curbe. Pentru k = 4 avem patru rotaţii şi numerele 0 , 1 , 2 , 3 , ..., 16 pe spirală
şi curba care conţine pe 0 , 1 , 4 , 9 şi 16 (curba S ), curba care conţine pe 0 , 2 , 6 şi 12 (curba P ), curba
care conţine pe 0 , 3 , 8 şi 15 (curba S − 1 ), curba care conţine pe 0 , 5 şi 11 (curba P − 1 ), curba care
conţine pe 0 , 2 , 7 şi 14 (curba S − 2 ), curba care conţine pe 0 şi 10 (curba P − 2 , şi curba care conţine
pe 0 şi 13 (curba S − 3 ), deci 1 + 2 + 2 + 2 = 7 curbe. Etc. Se observă că apariţia curbelor este în ordinea:
S ; P , S − 1 ; P − 1 , S − 2 ; P − 2 , S − 3 ; P − 3 , S − 4 ; P − 4 , S − 5 ; etc. Numărul curbelor apărute

152
după k rotaţi complete este: 1 + 2 ⋅ (k − 1) = 2k − 1 . Tot acum se formează şi curbele S + , şi P + , în
ordinea: P + 1 ; S + 1 , P + 2 ; S + 2 , P + 3 ; S + 3 , P + 4 ; etc. Acestea se aşează deasupra liniei S şi
cresc spre dreapta, respectiv sub linia P şi cresc spre stânga. Numerele naturale n de pe aceste curbe sunt de
forma n = k + i , pentru curbele S + i , şi n = k + k + i , pentru curbele pătratice P + i .
2 2

IV.3.3. Caracterizarea curbelor de produse prin diferenţele dintre ele şi curbe S , respectiv P

În figura 10 am prezentat primele 10 curbe de produse de numere naturale obţinute prin creşterea
diferenţei dintre factorii naturali ai produsului. Aceste curbe sunt importante, deoarece fiecare mod posibil de a
multiplica un număr natural cu altul, este reprezentat de una dintre ele. Dar această reprezentare este doar un caz
particular al unui fenomen mai general. Proprietăţile numerelor naturale de pe curbe se datorează faptului că
acestea se află la anumite distanţe fixe sau la anumite unghiuri faţă de curbele (liniile orizontale) S şi P . După
cum vom vedea ulterior şi alte curbe, care sunt situate la distanţe fixe şi la alte unghiuri, au proprietăţi similare.
Pentru a ilustra acestea, vom analiza curba produs S − 1 , redată cu albastru în figura 11. Aceasta este situată la
o distanţă fixă de curba S (linia 0 ), redată cu verde, şi la un anumit unghi. Analiza făcută anterior a fost pentru
curbele pătratice aflate la o anumită distanţă (decalaj) faţă de curbele S şi P.

Figura 11. Diferenţa dintre curbe pătratice de produse ale numerelor naturale S şi S − 1 .

La prima vedere curba verde şi cea albastră par să conveargă la stânga (în 0 ). Dar dacă măsurăm
distanţa dintre ele, aceasta este constant egală cu
1 (ca măsură pe panglica gri ce formează spirala). Săgeţile
negre arată acest lucru. Săgeata din stânga, dintre 3 şi
4 , arată o distanţă egală cu 1 . Săgeata din dreapta dintre
48 şi 49 , de asemenea arată o distanţă egală cu 1 . Chiar şi atunci când curba albastră este la 0 este separată
de curba verde prin bucata de spirală, care se află între 0 şi 1 . Deci, indiferent de locul unde am măsura,
distanţa dintre cele două curbe este întotdeauna egală cu 1 . Numim o distanţă constantă de acest fel, un
„decalaj”, sau o „compensare”.
Atunci când o curbă este distanţată de o linie orizontală S sau P , sau are un anumit unghi faţă de ea,
o numim curbă de compensare. Dacă vom micşora suficient de mult imaginea spiralei, curbele de compensare se
vor prezenta ca şi linii drepte. Curba S este singura care este liniară, are diferenţa 0 . Toate celelalte curbe
sunt, oricât de puţin, curbate, distanţate sau înclinate. Astfel, curba de compensare cu unghi de 1 16 , are o
rotirea spre stânga (în sensul creşterii spiralei) faţă de curba S , cu 1 16 rotaţii, ca în figura 12.a.

153
 Iată cum se măsoară unghiurile pe spirala Ulam. Considerăm că săgeata verde din figura 12.b. este acul
unui ceasornic. Unghiul creşte în sens invers acelor de ceasornic, adică în direcţia indicată de săgeata roşie.

a) b)
Figura 12.a. Curbe de compensare cu diferite unghiuri: ( 0 , 1 64 , 1 32 , 1 16 , 1 8 , şi 1 4 ).
b. Măsurarea unghiurilor pe spiral Ulam.

Măsurarea începe de la curba S , trasată cu negru. Când linia verde şi neagră se suprapun ungjiul este
0 rotaţii. Dacă săgeata verde merge în sensul de rotaţie indicat cu roşu, pănă se suprapune peste linia neagră,
avem un unghi de o rotaţie. Acum săgeata verde arată un unghi de 1 8 rotaţii, sau 45° , sau π 4 radiani.
Motivul pentru care măsurăm unghiurile în rotaţii este faptul că facem mult mai uşor calculele, şi este mai uşor
de înţeles datorită modului de construire a spiralei.
Curbele de compensare sunt importante, deoarece unele dintre ele sunt compozite, adică toate numerele
naturale de pe ele (cu excepţia primului, care este întotdeauna 0 , iar al doilea, care poate fi prim) sunt compuse.
Deci aceste curbe nu sunt caracterizate de aşeazarea mai multor numere prime. Mai mult, putem prezice
factorizarea oricărui număr, cunoscând unghiul familiei de curbe din care face parte. Fiecare unghi raţional de
rotaţie dă curbe de compensare. Unghiul raţional este un unghi a cărui măsură în rotaţii este un număr raional:
1 2 rotaţii, 1 3 rotaţii, 1473 2076 rotaţii, etc. De exemplu: unghiul 1 3 rotaţii ( 120° ) - figura 13.

154
 Figura 13. Unghiul de compensare 1 3. Figura 14. Curbe de compensare cu unghi de 1 3.
Unele dintre curbe de compensare, date de unghiul de 1 3 sunt redate, în figura 14. Ele sunt paralele
cu curba 1 3 , deci au proprietăţi asemănătoare. Am desenat cu albastru curbele de compensare compozite pe
care primul număr este 0 , al doilea este, sau nu, număr prim, iar celelalte sunt compuse. Fiecare unghi raţional
dă curbe albastre de compensare de acest tip, cum este unghiul 29 33 , din figura 15, unde apar şi curbe roşii.
Pentru un studiu amănunţit a numerelor naturale se pot defini multe familii de curbe. Scopul nostru
fiind acela de a determina curbele pe care se aşează numerele prime, arătăm doar două familii din aceste curbe,
cele caracterizate de distaţa sau de unghiul dintre ele şi curbele S şi P . Deci, pe lângă cele două moduri de a
trasa curbe compozite, după decalaj sau unghi, mai există şi alte moduri, după felul cum scriem factorii
numerelor naturale de pe ele, deoarece numerele compuse, care au mai mult de doi divizori, ca produs de doi
factori, se pot scrie în mai multe moduri. Aşa că şi curbele roşii ca şi cele albastre sunt tot compozite. Dar
secvenţele roşii şi albastre sunt compozite şi diferite prin modul de factorizare, însă aşa se pot distinge uşor,
după culoare. Curbele albastre sunt curbe de produse compozite, iar cele roşii sunt curbe compozite factor,
caracterizate de alte proprietăţi ale factorilor numerelor naturale de pe curbă. Le-am prezentat aici doar pentru a
arăta posibilităţile de studiu a numerelor naturale prin intermediul spiralei lui Ulam.

155
 Figura 15. Curbe de compensaţie compozite de unghi 29 3 3 .

Prezentăm în figura 16.a câteva curbe de compensare cu unghiul de 1 4 . Ştim că orice unghi raţional
de compensare dă curbe compozite. Prin urmare, în figurile prezentate apar proeminent numerele compuse de pe
aceste curbe, care pleacă de la 0 în multe direcţii peste spirală (stânga, dreapta, sus, jos, etc.). De exemplu
numerele scrise cu albastru din figura 16.b, fiind de pe curbe compozite de acelaşi unghi (primele două curbe
„albastre” din figura 16.a) au factorizarea previzibilă. Asftel, aceste curbe, de unghi 1 4 (sau de alt unghi),
arată modul de factorizare a numerelor compuse de pe ele, precum şi modul de aşezare în spirală a acestor
numere. Primul factor creşte cu o unitate între două spirale, în timp ce factorul al doilea creşte cu 4 unităţi.
Fiind egal cu 1 4 unghiul de compensare arată că familia sa de curbe întâlneşte numere naturale tot la a doilea
element al spiralei, şi nu pe fiecare spirală ca şi la familia de curbe cu decalaj fix (diferenţă fixată între factori).

156
 a) b)
Figura 16.a. Curbe de compensare compozite de unghi 1 4.
b) Modul de factorizare dat de primele două curbe de unghi 1 4 din figura 16.a.

Curbele de compensare studiate prezintă multe modele, bazate pe relaţiile dintre unghiurile lor, sau
compensările (decalajele) lor, cum ar fi modul de factorizare a numerelor naturale aflate pe ele, sau funcţiile
continue care le generează. Curbele de compensare luate ca funcţii continue (nu ca secvenţele ale naturelor
naturale aflate pe ele) sunt funcţii reale cu valori de funcţii pătratice, în care coeficientul lui x este un pătrat
2

perfect. Atunci când acestea sunt trasate în coordonate carteziene sunt parabole ce conţin pe un braţ multe

numere naturale. Însă se pot folosi, la trasarea graficelor lor, şi coordonatele polare: r = an 2 + bn + c şi
θ = r − n ⋅ a , sau coordonatele: x = r ⋅ cos(2πθ ) , y = −r ⋅ sin (2πθ ) ; pentru a reprezenta grafic spirala,
incluzând atât panglica gri cât şi numerele naturale pe ea, putem folosi coordonatele: r = n , θ = n , unde
θ este în rotaţii. Pentru a obţine coeficienţii a , b , c , o relaţie cu trei numere întregi consecutive i , j , l
i−2 j +l
este: a= , b = j − i − 3a , c = i − a − b . Pentru a scrie o curbă compozită, în funcţie de diferenţa
2
n d (măsurată în rotaţii), folosim relaţiile: y = ax 2 + bx , cu a = (d 2 ) , b = n , deci
2
de unghi

d = 2 ⋅ a , iar compendarea este (n d ) .

2

Studierea amănunţită a acestor curbe, în cadrul spiralei numerelor reale pozitive, cu marcarea
numerelor naturale, ar putea rezolva unele din necunoscutele care apar la numerele prime şi nu numai.

IV.3.4. Factorii numerelor naturale aflate pe curbele de produse

Vom studia acum factorizarea numerelor n ∈ Ν aflate pe curbele de produse studiate. Numerele de pe
curba S sunt pătrate perfecte, de forma n = k . Numai pe această curbă se găsesc pătrate perfecte, iar pe
2

curbele S − r (figura 17), găsim diferenţe de pătrate perfecte, de forma n = k − r , care indică şi modul de
2 2 2

2
factorizare a numerelor aflate pe aceste curbe. Adică „decalajul” r , dintre cele două curbe, arată modul de

157
factorizare a numerelor de pe curba compensată, precum şi ecuaţia curbei continue care o caracterizează.

Figura 17. Curbele pătrate perfecte şi diferenţe de pătrate perfecte ale numerelor naturale.

Luăm de exemplu curba S − 4 (figura 18) şi de pe ea numărul 117 . Fiind situat pe această curbă ştim
că numărul 117 adunat cu 4 ne dă un pătrat perfect de pe curba S , adică 121 . Desigur am mers pe aceeaşi
ramură a spiralei şi în sensul de creştere, adică în sensul trigonometric în care creşte spirala. Scriind acestea
avem: 117 = 121 − 4 . Cum 121 şi 4 sunt pătrate perfecte rezultă 117 = 112 − 2 2 = (11 − 2 ) ⋅ (11 + 2 ) =
= 9 ⋅13 . După cum se observă diferenţa de 4 se păstrează şi între factorii lui 117 . Deci fiecare număr natural
pe curbele de compensare S − r , pot fi factorizate în acest fel, păstrând decalajul r , şi între factori. Un alt
2 2

număr de pe curbă este 165 = 169 − 4 = 13 − 2 = (13 − 2 ) ⋅ (13 + 2 ) = 11 ⋅15 . Pe curbă avem şi numărul
2 2

96 = 100 − 4 = 10 2 − 2 2 = (10 − 2 ) ⋅ (10 + 2 ) = 8 ⋅12 , etc.

Figura 18. Curba S − 4 cu factorizarea numărului natural 117 .

Această proprietate se păstrează la toate curbele de produse de forma S sau S − , inclusiv la cele de
forma P şi P − . La prima vedere este dificil de observat modul în care acest lucru este adevărat. Pentru
aceasta vom analiza imaginea din figura 19:

158
 Figura 19. Curbele P , P − 2 , P − 6 , P − 12 , P − 20 , P − 30 , etc.

Am ales curbele de compensare P , P − 2 , P − 6 , P − 12 , P − 20 , P − 30 , etc. Decalajele le

măsurăm de la curba P , care conţine produse ale două numere naturale consecutive k ⋅ (k + 1) . Curba P − 2
conţine numerele n = k ⋅ (k + 1) − 2 = k 2 + k − 2 = (k − 1) ⋅ (k + 2 ) , iar, de exemplu, curba P − 6 numerele
n = k ⋅ (k + 1) − 6 = k 2 + k − 6 = (k − 2 ) ⋅ (k + 3) , etc. Decalajele dintre curbele alese P − t (t + 1) şi curba
P sunt egale cu t (t + 1) . Măsura unghiului de compensare al acestor curbe este de 1 2 rotaţii faţă de curba
S . Pentru a vedea importanţa unghiul de compensare vom prelungi spre stânga linia orizontală a pătratelor S
2
(cu verde). Ea va întâlni spirala în punctele k 4 . Unghiul dintre curbele S şi P este redată în figura 20.

Figura 20. Prelungirea curbei S şi curba P.

Am arătat mai sus că curbele de compensare, ca funcţii continue (spre deosebire de secvenţele întregi
2
aflate pe ele) sunt funcţii reale cu valori de funcţii pătratice, în care coeficientul lui x este un pătrat perfect, şi
că trasate în coordonate carteziene sunt parabole ce conţin pe un braţ multe numere naturale. Astfel, aceste curbe
depind de unghiul de compensare. Am trasat prelungirea curbei S pentru a putea calcula decalajul dintre
curbele S şi P . Am mai arătat că fiecare număr natural se află pe o curbă de compensare de formă pătratică
(linie) având coordonatele polare: r = an + bn + c , şi θ = r − n ⋅ a . Aceasta înseamnă că pentru a găsi
2

numerele de pe o curbă compensată cu un unghi, trebuie să-i cunoaştem pătratul unghiul de compensare măsurat
în rotaţii. Astfel, să luăm, de exemplu, primul punct 1 4 de pe linia verde. Pentru această locaţie ( 1 4 ) spirala

159
(panglica gri) a făcut exact o jumătate de rotaţie, deci unghiul de compensare este de 1 2 , iar pătratul jumătăţii
de rotaţie este de un sfert, aşa că numărul de pe punct este 1 4 . La al doilea punct verde de pe spirală ( 9 4 )
aceasta a făcut o rotaţie şi jumătate, adică 3 2 rotaţii (ca unghi total nu doar ca parte fracţionară), a cărui pătrat
este 9 4 . Folosind acelaşi raţionament pentru celelalte puncte de pe linia verde, mergând spre exterior (stânga),
1 2 , vom afla numerele: (1 2 ) = 1 4 ; (3 2 ) = 9 4 ; (5 2 ) = 25 4 ;
2 2 2
la un unghiul fracţionar de

(7 2)2 = 49 4 ; (9 2)2 = 81 4 ; (11 2)2 = 121 4 ; etc.

După cum se poate observa numărătorii acestor unghiuri de rotaţie sunt numere impare. Acum se pot
calcula decalajele reale. Pentru primul număr nenul de pe curba P , care este 2 , scris ca produs (relaţia curbei)
avem 2 = 1 ⋅ 2 , iar decalajul dintre el şi numărul de pe linia verde, aflat pe aceeaşi rotaţie a spiralei ( 9 4 ) este:
9 9 8 1 1
− 2 = − = , adică decalajul dintre cele două curbe este . Acum putem scrie pe 2 ca diferenţă de
4 4 4 4 4
2 2
9 1 3 1 3 1 3 1
pătrate şi avem 2= − =   −   =  +  ⋅  −  = 2 ⋅1 . Cu excepţia faptului că am lucrat
4 4 2 2 2 2 2 2
cu fracţii, acest lucru este exact ceea ce am făcut cu numărul 117 , sau alt număr, de pe curba S − 4 .
Am lucrat doar cu numere impare la numărătorul unghiului total de rotaţie. Vom încerca acum să
lucrăm şi cu numere pare. Pentru aceasta vom arăta întâi că unghiul de 1 2 face parte dintr-un set de unghiuri
raţionale care au numitorul 2 . Există două unghiuri cu numitorul 2 pe spirală: 0 2 şi 1 2 , pe care trebuie să
le analizăm în acelaşi timp. Acest lucru poate părea greşit, deoarece unghiul de 0 2 este egal cu 0 , unghiul, pe
care l-am tratat la curba S . Dar, să ne gândim la el ca la unghi de 0 2 rotaţii, şi să fim conştienţi de faptul că
modelul este extrem de complet şi ordonat. Vom trata toate unghiurile, cu un numitor dat, ca un singur grup, în
scopul de a prezice locaţii ale curbelor de compensare pornind de la coeficienţii formulelor pătratice.
Tabelul de mai jos prezintă începutul sistemului complet de curbe de compensare pentru unghiuri de
compensare, cu numitorul 2 . Reţinem că toate curbele compensează, indiferent dacă este curba P , sau curbele
de tip S − , P − , sau linia verde (prelungirea liniei S ), care conţine numere raţionale formate dintr-un pătrat
perfect la numărător. Aceast pătrat perfect de la numărător distinge o curba pur compozită, diferită de cele
obişnuite. De asemenea, reţinem că fiecare pătrat posibil este inclus pe această curbă. Pătrate de numere pare
sunt numai pe curba de pătrate, deoarece numitorul celor de pe prelungirea dreptei S este 4 , iar cele de
numere impare sunt pe prelungirea dreptei S . Astfel, sistemul este complet regulat.

Unghiul Numărul Decalaj Decalaj Decalaj Decalaj Decalaj Decalaj Decalaj

unghiului 0/4 1/4 4/4 9/4 14/4 25/4 36/4
Curba Curba Curba Curba Curba Curba Curba
S P S-1 P-2 S-4 P-6 S-9
0 0 0x0
1/2 1/4 0x1
2/2 4/4=1 1x1 0x2
3/2 9/4 1x2 0x3
4/2 16/4=4 2x2 1x3 0x4
5/2 25/4 2x3 1x4 0x5
6/2 36/4=9 3x3 2x4 1x5 0x6
7/2 49/4 3x4 2x5 1x6
8/2 64/4=16 4x4 3x5 2x6 1x7
9/2 81/4 4x5 3x6 2x7
10/2 100/4=25 5x5 4x6 3x7 2x8

160
 11/2 121/4 5x6 4x7 3x8
12/2 144/4=36 6x6 5x7 4x8 3x9
13/2 169/4 6x7 5x8 4x9
14/2 196/4=49 7x7 6x8 5x9 4x10
15/2 225/4 7x8 6x9 5x10
16/2 256/4=64 8x8 7x9 6x10 5x11
17/2 289/4 8x9 7x10 6x11

Pentru a ne face mai bine înţeleşi dăm acelaşi lucru sub formă de ecuaţii: f1 = (D + 2n ) 2 + D 2 ;
f 2 = (D + 2n ) 2 − D 2 , unde D este diferenţa dintre factori şi n ∈ Ν . Mai dăm o funcţie pentru acelaşi
scop, care ne arată lăţimea unei fâşii pe spirală, pentru (∀)x ∈ ℜ , în care factorizarea numerelor naturale are
f = x + (D 2 ) ± D 2 , cum este fâşia din figura 16.b.
2
anumite proprietăţi:

Fiecare curba de compensare poate fi generată de o funcţie pătratică de forma:y = ax 2 + bx + c , în

care y este numărul care apare pe grafic; a, b, c ∈ ℜ sunt constante care definesc curba, iar x este indicele
numărului natural de pe curbă.
Pentru ca o funcţie pătratică să fie curbă de compensare, nu trebuie să fie aibă valoarea unui pătrat
perfect. Pentru ca o funcţie să fie o curbă compozit diferenţa, c trebuie să fie zero. Cu alte cuvinte, funcţia
pentru o curbă de compensare compozit arată acest lucru: y = ax 2 + bx . Desigur nu trebuie să fie un pătrat
perfect în ecuaţia de mai sus, deoarece curbele compozite sunt un subset de curbe de compensare. Pentru curbele
n d în cazul în care numitorul este chiar: a = (d 2 ) , b = n , iar
2
compozite decalajul dat de unghiul

D = (n d ) . Pentru unghiuri cu numitori impari, multiplicăm numărătorul şi numitorul cu doi şi putem folosi
2

formulele de mai sus.

Corespondenţa dintre unghiuri şi coeficienţi creează un model de ordonată pe grafic. Acest lucru poate
fi văzut în figura 22, care prezintă toate curbele compozite pentru numitorul egal cu 6 , cu numărătorul variind
de la − 9 la 9 , inclusiv.

Figura 22. Curbele compozite pentru numitorul egal cu 6 , cu numărătorul variind de la − 9 la 9 .

161
 Parametrii curbelor din figura 22 sunt prezentaţi în tabelul următor:

b Unghiul Decalajul Factorizarea b Unghiul Decalajul Factorizarea

-9 -9/6 81/36 x(9x-9) 1 1/6 1/36 x(9x+1)
-8 -8/6 64/36 x(9x-8) 2 2/6 4/36 x(9x+2)
-7 -7/6 49/36 x(9x-7) 3 3/6 9/36 x(9x+3)
-6 -6/6 36/35 x(9x-6) 4 4/6 16/36 x(9x+4)
-5 -5/6 25/36 x(9x-5) 5 5/6 25/36 x(9x+5)
-4 -4/6 16/36 x(9x-4) 6 6/6 36/36 x(9x+6)
-3 -3/6 9/36 x(9x-3) 7 7/6 49/36 x(9x+7)
-2 -2/6 4/36 x(9x-2) 8 8/6 64/36 x(9x+8)
-1 -1/6 1/36 x(9x-1) 9 9/6 81/36 x(9x+9)
0 0/6 0/36 x(9x)

Am arătat că formula pătratică pentru curbe de compensare compozite este: y = ax 2 + bx , sau

y = x ⋅ (ax + b ) . Datorită acestui mod de factorizare toate numerele naturale de pe aceste curbe sunt compuse,
cu excepţia pentru primul (unde x = 0 ) şi, eventual, al doilea (unde x = 1 ). Ca un exemplu, să ne uităm la
prima curbă compozit. Diferenţa de unghi este 3 4 , iar coeficienţii funcţie sale pătratice corespunzătoare sunt:
a = 4 şi b = 3 . Prin urmare funciţa este y = 4 x 2 + 3 x , care ne arată că numerele naturale de pe ea pot fi
factorizate astfel: x ⋅ (4 x + 3) . Acest lucru ne permite să facem următorul tabel de numere naturale de pe curbă,
iar pentru comparaţie, dăm aceleaşi numere pe spirală, figura 23.

Indice Factorizarea Numărul Indice Factorizarea Numărul

0 0x3 0 4 4x19 76
1 1x7 7 5 5x23 115
2 2x11 22 6 6x27 162
3 3x15 45 7 7x31 217

Figura 23. Curba compozită: y = 4 x 2 + 3x .

162
 Având deja adoptată o convenţie de numire a curbelor de pe spirala Ulam, să vedem iar modul în care
sunt distribuite numerele prime. Aşa cum se arată în figura 24, cele mai mari concentraţiile de numere prime
par să apară în special pe curbele ale căror compensare (decalaje) sunt numere prime. Astfel găsim concentrări
mari de numere prime pe curbele: S − 17 , P − 73 , P − 49 , P − 43 , P − 31 , P − 17 , P − 13 , P + 11 ,
P + 17 , P + 41 , P + 101 , P + 107 , etc. Aceste curbe generate de funcţii pătratice de forma x ± pn , sau
2

x 2 + x ± pn , adică numerele prime au forma n = k 2 ± p sau n = k 2 + k ± p , unde p ∈ Ρ * . Aceasta arată

că pe lângă relaţiile cunoscute: x + x + 41 (curba P + 41 ), x − 79 ⋅ x + 1641 , etc., care generează
2 2

numere prime, pentru anumite valori naturale ale lui x , avem acum mult mai multe relaţii, care pentru anumite
valori naturale ale x dau numere prime. Privind atent imaginea din figura 24 observăm că şi pe curba
n = k 2 + 1 este o densitate destul de mare de numere prime, ca şi pe alte curbe nemenţionate.
Lucrând cu factorizarea din doi factori a numerelor naturale nu putem localiza direct numerele prime
de forma n!±1 , sau de forma n #±1 , aceea a numerelor primoriale, sau numerele prime ale lui Fermat,
Mersene, sau Sophie Germain, etc., ci numai pe cele de forma pn = 1⋅ pn .

Figura 24. Concentrarea numerelor prime pe curbe compozite.

Dacă ne uităm la imaginea din figura 24, care prezintă numai numere prime, observăm cum curbele
care converg spre stânga sunt mult mai pronunţate decât curbele care converg spre dreapta, adică pe unele curbe
de forma P − , sau P + , numerele prime au o densitate mai mare decât pe curbele de forma S − , sau S + .

163
 Figura 25. Spirala Ulam pentru primele 100 numere naturale cu marcarea numerelor prime.

Dacă însă ne uităm la imaginea care prezintă numerele naturale, cum ar fi cea din figura 25, curbele
îndreptate spre stânga sau dreapta sunt la fel de proeminente. Principalul motiv pentru acest lucru pare a fi faptul
că pe partea stanga, prezenţa numerelor prime poate avea loc doar pe curbe cu compensare numere impare. Pe
partea dreapta, numerele prime pot apărea pe curbe cu compensare atât numere pare cât şi impare. Ar fi
interesant de investigat dacă numărul numerelor prime sunt egale pe ambele părţi ale spiralei.
Legătura dintre curbele (direcţiile), ce conţin numere prime, de pe spirala lui Ulam se vede în figura 26.

Figura 26. Curbe de produse pe spirala Ulam.

Fiecărei semidiagonale din figura 26 îi corespunde o curbă de produse de numere naturale de pe spirala
Ulam. Prezentarea din figura 26 a spiralei Ulam, face dintr-o curbă două semidiagonale pe care numerele
naturale, conţinute de curbă, cresc în sensuri opuse. La numerele de pe curbă însă se mai adaugă, pe aceeaşi
semidiagonală şi alte numere care nu sunt conţinute de curbă. Mai mult decât atât, cele două semidiagonale a

164
unei curbe nu sunt aliniate, de regulă, una în continuarea celeilalte. Acest lucru sună foarte confuz în cuvinte,
dar, aşa cum se arată în figura 26, este în adevăr destul de simplu. Am evidenţiat doar câteva diagonale în figura
26 pentru a ilustra modelul, dar corespondenţa se extinde la infinit.
Perechile de numere prime gemene, ca de exemplu, 29 şi 31 , sau 41 şi 43 , sunt separate printr-un
singur număr compus de forma 6 ⋅ j , numit bipol (-l+). În figura 27 se arată distribuţia numerelor prime
gemene prin bipolii acestora, până la numărul n = 49284 , adică k = 222 de rotaţii ale spiralei lui Ulam.

Figura 27. Bipolii numerelor prime gemene până la numărul n = 49284 , adică k = 222 rotaţii a spiralei.

Pentru a înţelege ce însemnă unghiul de compensare vom reda relaţiile de calculul a numerelor n de
pe curbele de compensare, caracterizate de aceste unghiuri. Astfel, pentru curba de compensare 1 16 , figura
12.a, avem relaţia (i ⋅ 8)
2
+ i ; pentru curba 1 / 8 : (i ⋅ 4 ) + i ; pentru curba 1 4 : (i ⋅ 2 ) + i ; pentru curba
2 2

1 32 : (i ⋅16 ) + i ; pentru curba 1 64 : (i ⋅ 32 ) + i ; etc. Pe curba 1 3 , figura 13, avem (i ⋅ 9 ) + i ⋅ 6 .

2 2 2

Pentru a vedea dacă un număr natural impar n ≥ 5 este prim sau compus putem proceda astfel:
- dacă n ± 1 = Μ 6 atunci numărul poate fi prim, iar dacă n ± 1 ≠ Μ 6 numărul este compus;
- găsim cel mai apropiat pătrat de n = j ± i ca să vedem pe ce curbă de tip S ± i face parte, şi
2

punem numărul sub forma n = k + k ± i pentru a vedea pe ce curbă de tip P ± i face parte. Dacă una din
2

aceste curbe este curbă de produse, iar numărul n nu este al doilea, după 0, pe curbă atunci el este compus;
- găsim unghiul θ = n , măsurat în rotaţii, şi dacă partea sa fracţionară este un număr raţional, atunci
numărul este compus.
În toate celelalte cazuri numărul impar n ∈ Ν * , poate să fie număr prim.

165