Elemente de combinatorică.

Șirul lui Fibonacci

1. Numărul de elemente ale produsului cartezian {1, 2, …, k1} x {1, 2, …, k2} x … x {1, 2, …, kn} este k1 x k2
x … x kn.
2. O mulțime având n elemente are 2n submulțimi.
3. Numărul de permutări ale unei mulțimi cu n elemente este n!
𝑛 𝑛 𝑛 𝑛
4. Numărul de 0-uri de la sfârșitul lui n! este: [ ] + [ 2 ] + [ 3 ] + ⋯ [ 𝑘 ] + ⋯, pentru un k este suficient
5 5 5 5
𝑛
de mare, [5𝑘] devine 0, deoarece 5k>n.
5. Fiind dată o mulțime cu n elemente NEDISTINCTE, pentru fiecare element cunoscându-se numărul de
apariții ale acestuia, în mulțime Numărul permutărilor distincte (permutări cu repetiție) ale celor n
𝑛!
elemente este , unde n1, n2, ..., nk reprezintă numărul de apariții ale fiecărui element.
𝑛1!∙𝑛2!⋯𝑛𝑘!
5!
Ex: Numărul de anagrame distincte ale cuvântului ABABA este 3!∙2! , deoarece avem 5 litere, A apare
de 3 ori iar B de 2 ori.
6. Numărul permutărilor mulțimii {1, 2, …, n} fără puncte fixe este notat cu !n (left factorial) și este:
(−1)𝑘
! 𝑛 = 𝑛! ∙ ∑𝑛𝑖=0 𝑘!
,
O permutare fără puncte fixe este o permutare (p1, p2, ..., pn) cu proprietatea că pi≠i, pentru orice
i∈{1, 2, ... n}
𝑛!
7. Numărul submulțimilor ordonate cu k elemente ale unei multimi având n elemente este 𝐴𝑘𝑛 = (𝑛−𝑘)!
8. Numărul submulțimilor cu k elemente, fără a ține cont de ordinea lor, ale unei multimi având n
𝑛!
elemente este 𝐶𝑛𝑘 = 𝑘! ∙ (𝑛−𝑘)!
9. Șirul de numere 1, 1, 2, 5, 14, 42, 132, 429, 1430, 4862, ... sunt numere Catalan, obținute pe baza
relației:
2𝑛 𝐶𝑛 𝑛
𝐶𝑎𝑡𝑎𝑙𝑎𝑛(𝑛) = 𝑛+1 , unde 𝐶2𝑛 reprezintă combinări de 2n luate câte n
Termenul al n-lea din șirul lui Catalan poate fi obținut și pe baza formulelor:
𝑛 𝑛+1 𝑛 ∏𝑛 1 𝑛+𝑘
𝐶𝑎𝑡𝑎𝑙𝑎𝑛(𝑛) = 𝐶2𝑛 − 𝐶2𝑛 = 𝑛+1 ∙ 𝐶2𝑛 = 𝑘=2 𝑘
, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑛 ≥ 0
Sau recursiv 𝐶𝑎𝑡𝑎𝑙𝑎𝑛(𝑛 + 1) = ∑𝑛𝑖=0 𝐶𝑎𝑡𝑎𝑙𝑎𝑛(𝑖) ∙ 𝐶𝑎𝑡𝑎𝑙𝑎𝑛(𝑛 − 𝑖), 𝑖𝑎𝑟 𝐶𝑎𝑡𝑙𝑎𝑛(0) = 1.
Probleme care au ca rezultat numerele lui Catalan, unde Catalan(n) poate fi:
- numărul de șiruri de n paranteze deschise și n paranteze închise care se închid corect, pentru n=3
avem variantele ((())), (())(), ()(()), ()()() și (()()).
- numărul de cuvinte Dyck de lungime 2*n: formate din n caractere X și n caractere Y și în orice
prefix umărul de X este mai mare sau egal cu numărul de Y.
Pentru n=3: XXXYYY, XXYYXY, XYXXYY, XYXYXY, XXYXYY.
- numărul de șiruri formate din n de 1 și n de -1 astfel încât toate sumele parțiale să fie
nenegative.
- numărul de modalități de a paranteza o expresie formată din n+1 operanzi ai unei operatii
asociative: ((ab)c)d, (a(bc))d, (ab)(cd), a((bc)d), a(b(cd)).
- reprezintă numărul de modalităti de a desena “șiruri de munți” cu n linii crescătoare și n linii
descrescătoare. Munții încep și se termină la același nuvel și nu coboară sub acel nivel:

- numărul de modalități de a triangula un poligon cu n+2 laturi:

- numărul de drumuri laticiale de la (0,0) la (n,n) cu pași din {(0,1),(1,0)} care nu depășesc prima
diagonală y=x. Următoarea imagine conține drumurile pentru n=4:
 - numărul de drumuri laticiale de la punctul (0,0) la (2*n,0) cu pași din {(1,1), (1,-1) care nu
coboară sub axa OX.
- numărul de șiruri 1⩽a1⩽a2⩽…⩽an, cu proprietatea că ak⩽k
- numărul de modalități de a acoperi o scară cu n trepte folosind n dreptunghiuri. Pentru n=4:

- numărul de posibilități de a desena n coarde care nu se intersectează, pe un cerc care are 2*n
puncte
- numărul de arbori binari compleți, cu n+1 frunze

10. Numărul de partiții cu k submulțimi ale unei mulțimi cu n elemente se numește numărul lui Stirling
de speța a doua, notat S(n,k)=k* S(n-1,k)+ S(n-1,k-1), unde S(0,0)=1, S(0,n)=S(n,0)=0.

Explicație:
Cazurile elementare pentru calcularea S(n,k) sunt:
 n=k=0: Prin convenție, S(0,0)=1, adică există un singur mod de a partiționa mulțimea vidă în 0
submulțimi.
 n=0, k>0: S(0,k)=0, adică nu putem partiționa o mulțime de 0 elemente în mai mult de 0 submulțimi
(este destul de logic, pentru că nu am avea de unde să punem elemente în ele).
 n>0, k=0: S(n,0)=0, adică nu putem partiționa o mulțime nevidă în 0 submulțimi (toate elementele ar
rămâne pe afară).
Dacă n și k nu se încadrează în vreun caz de mai sus, atunci S(n,k) se poate calcula recurent, prin
formula descrisă și mai sus:
S(n,k)=S(n−1,k−1)+k∙S(n−1,k)

11. Numărul total de partiții ale unei mulțimi cu n elemente este numărul lui Bell:
𝐵(𝑛) = ∑𝑛𝑘=0 𝑆(𝑛, 𝑘).
Începând cu B(0)=B(1)=1, primele numere Bell sunt: 1, 1, 2, 5, 15, 52, 203, 877, 4140, …

Numerele Bell pot fi construite cu ajutorul așa-numitului triunghi Bell. Vom construi (parțial) un tablou A[][]:
 A[0][1] = 1
 primul element de pe liniile următoare este egal cu ultimul de pe linia precedentă: A[i][1] = A[i-1][i]
 celelalte elemente ale fiecărei linii sunt egale cu suma celor după elemnte din stânga (linia curentă și
linia precedentă): A[i][j] = A[i][j-1] + A[i-1][j-1], pentru j=2,..., i+1
 primul element de pe fiecare linie este numărul Bell corespunzător: Bn=A[n][1].
 12. Șirul lui Fibonacci:
0, 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, ...
0, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑛 = 0
𝑓(𝑛) = { 1, 𝑑𝑎𝑐ă 𝑛 = 1
𝑓(𝑛 − 1) + 𝑓(𝑛 − 2), 𝑑𝑎𝑐ă 𝑛 ≥ 2

Al n-lea termen Fibonacci poate fi obținut și pe baza formulei lui Binet:

𝑛 𝑛
1 1 + √5 1 1 − √5
𝑓(𝑛) = ( ) − ( ) ,𝑛 ∈ 𝑁
√5 2 √5 2
Demonstrație:
1+√5 1−√5
Pornind de la ecuația x2-x-1=0, care are rădăcinile 𝑥1 = 2
ș𝑖 𝑥2 = 2
obținem urmăroarele egalități:
x=x+0
x2= 1∙x+1
x3=x∙x2=x(x+1)=x2+x=x+1+x=2x+1
x4= x∙x3=x(2x+1)=2x2+x=2(x+1)+x=3x+2
x5= x∙x4=x(3x+2)=3x2+2x=3(x+1)+2x=5x+3
x6= x∙x5=x(5x+3)=5x2+3x=5(x+1)+3x=8x+5
....
xn=fnx+fn-1 (*)
x1 și x2 fiind rădăcini ale ecuației x2-x-1=0, verifică și forma (*) a ecuației, deci:
𝑛
1 + √5 1 + √5
( ) = 𝑓𝑛∙ + 𝑓𝑛−1
2 2
𝑛
1 − √5 1 − √5
( ) = 𝑓𝑛∙ + 𝑓𝑛−1
2 2
Scăzând cele două rezultate, obținem

𝑛 𝑛
1 + √5 1 − √5 1 + √5 − 1 + √5
( ) −( ) = 𝑓𝑛∙
2 2 2

𝑛 𝑛
1 + √5 1 − √5
( ) −( ) = 𝑓𝑛∙ √5
2 2
𝑛 𝑛
1 1 + √5 1 1 − √5
𝑓𝑛 = ( ) − ( )
√5 2 √5 2

Proprietăți ale șirului lui Fibonacci:

13. f1 + f2 + ... + fn = fn+2 – 1

14. f1 + f3 + f5 + ... + f2n-1 = f2n
15. 2 + f4 + ... + f2n = f2n+1 – 1
16. f12 + f22 + ... + fn2 = fn·fn+1
17. fn+m = fn-1·fm + fn·fm+1
18. f2n = fn-1fn + fn·fn+1
19. Termenul f2n se divide prin fn
20.
21.
22. fn2 = fn-1fn+1 + (-1)n+1
23. Dacă n este divizibil prin m atunci fn este divizibil prin fm
24. Numărul Fibonacci fn este par dacă și numai dacă n este divizibil prin 3;
25. Numărul Fibonacci fn este divizibil prin 3 dacă și numai dacă rangul lui este divizibil prin 4;
26. Numărul Fibonacci fn este divizibil prin 4 dacă și numai dacă n este divizibil cu 6;
27. Numărul Fibonacci fn este divizibil prin 5 dacă și numai dacă n este divizibil cu 5;
28. Numărul Fibonacci fn este divizibil prin 7 dacă și numai dacă n este divizibil cu 8;
29. Numărul Fibonacci fn este divizibil prin 16 dacă și numai dacă n este divizibil cu 12.