Pangeea

Ultimul supercontinent -Pangeea (din limba greacă

veche πᾶν pan adică tot, întreg, și Γαῖα Gaia "Pământ", latinizat ca Gæa) a
fost un supercontinent care a existat la sfârșitul erei paleozoice și începutul
erei mezozoice, cu aproximativ 300 de milioane de ani în urmă, și a început
să se despartă cu aproximativ 175 de milioane de ani în urmă.

Destrămarea supercontinentului Pangeea

Numele derivă din greaca veche πᾶν pan adică tot, întreg,

și Γαῖα Gaia "Pământ". Conceptul a fost propus pentru prima dată de
meteorologul german Alfred Wegener, părintele teoriei derivei
continentelor, în lucrarea sa din 1912 Originea continentelor (Die
Entstehung der Kontinente). El a extins această ipoteză în teoria din cartea
sa Originea continente și a oceanelor (Die Entstehung der Kontinente und
Ozeane), publicată pentru prima dată în 1915, în care a postulat că (înainte
de ruperea și deriva în locurile lor actuale) toate continentele formau un
singur supercontinent, pe care el l-a numit "Urkontinent". Numele Pangeea
a apărut prima dată în ediția din 1920 a Die Entstehung der Kontinente und
Ozeane, când Wegener s-a referit la vechiul supercontinent ca "Pangaea a
Carboniferelor". Wegener a folosit forma germanizată "Pangäa", însă
termenul a intrat în literatura științifică în forma latinizată "Pangaea".
Wegener era convins că marea similaritate a liniilor de coastă dintre Africa
de Vest și partea estică a Americii de Sud nu erau o coincidență. El a
adunat informații paleontologice și geologice pentru a-i susține cauza însă
teoria sa a fost respinsă de geologii epocii. Abia 30 de ani mai târziu
geofizicienii au demonstrat că deriva continentelor se datorează plăcii
tectonice și că teoria lui Wegener este verificată și admisă..