Comedia

“Este o specie a genului dramatic, în proză sau în versuri cu acțiune

și deznodământ vesel și care satirizează realități sociale, slăbiciuni
general – umane sau prezintă situații hazlii.
„Prin conținut și prin modul de rezolvare a conflictului, comedia se
subordonează comicului, care este o categorie estetică fundamentală,
care denumește una dintre atitudinile esențiale în fața vieții și a artei,
avându-și sursa în dezvoltarea unui contrast sancționat printr-o gamă
larga de reacții morale, de la compasiune la dispreț, provocând o
participare afectivă specifică, de la zâmbet la râsul cu hohote.”
(Dicționar de termeni literari)
În antichitate, specia era definită prin contrast cu tragedia, insistându-
se asupra caracterului obișnuit al faptelor și al oamenilor prezentați,
spre deosebire de evenimentele pline de măreție și de caracterul nobil
– din punct de vedere social și moral – al personajelor tragice.
În viziunea lui Aristotel, comedia este „imitația unor oameni neciopliți,
nu însă o imitație a totalității aspectelor oferite de o natură inferioară,
ci a celor care fac din ridicol o parte a urâtului. Ridicolul poate fi
definit ca un cusur și o urâțenie de un anumit fel, ce nu aduce durere,
nici vătămare; așa cum masca actorilor comici este urâtă și
frământată, dar nu până la suferință.”
Cu o bogată ilustrare în cultura universală, fapt ce întărește spusele
lui François Rabelais, potrivit căreia „râsul este propriu omului”,
comedia și-a inventat numeroase subspecii: de situații, de moravuri,
de caracter, de intrigă, de salon, ori bulevardieră (vodevilul), cea
eroică sau tragică, dar și cea grotescă, satirică ori amară; așadar o
categorie estetică la fel de diversă ca viața însăși. Râsul este arma
imbatabilă a spiritului omenesc împotriva ridicolului, a derizoriului, a
grotescului, a absurdului din sfera socială, îndeosebi. Prin umor,
ironie, sarcasm, după împrejurări, comedia biciuiește vicii și
moravuri, urmărind corijarea sau extirparea lor.

Tipuri de comic
Comic de situație
Caragiale folosește scheme tipice , modalități cunoscute în literatura
comică universala , cum ar fi încurcătură , confuzia , coincidența ,
echi- vocul , revelațiile succesive , quiproquo - ul (= înlocuirea cuiva
prin altcineva , substituirea , acumularea progresiva , repetiția
,evoluția inversă , interferență )
Comic de limbaj
Se realizează prin folosirea particularităților de limbaj pentru a scoate
în evidență caracteristici ale personajelor.

 provenit din incultura :

greșeli de vocabular, deformări fonetice: „famelie”, „bampir”
etimologie populară: „scrofuloși”, „capitaliști”-cu sensul de
locuitori ai capitalei
lipsa de proprietate a termenilor: „liber schimbist” = elastic în
concepții;
încalcarea regulilor gramaticale și logicii:

1. polisemia: „ne-am răcit împreună”

2. contradicția în termen : „12 trecute fix”, „lupte seculare ce
au durat 30 de ani”
3. asociațiile necompatibile :„industria română este
admirabilă, sublimă, putem zice, dar lipsește cu
desăvârșire”
4. truismele (= adevaruri evidente ): „un potop care nu merge
înainte, stă pe loc”
construcția frazei

 ticuri verbale :
„curat”, „curat murdar” (Pristanda)
„ai puțintică răbdare” (Trahanache)
„eu cu cine votez?”, „nu mă-mpinge c-amețesc” (Cetățeanul
turmentat)
Comic de moravuri[modificare | modificare sursă]
În comedia de moravuri „normele eticii/echității trec în «panoul
central» al problematicii piesei”[1]
-formele fara fond;
-alegerile din trecut;
-coruptia;
-conducerea despotica a prefectului;
-imoralitatea.
Comic de caracter[modificare | modificare sursă]
Comicul de caracter este folosit prin accentuarea, exagerarea
unei trăsături psihologice într-un personaj.
demagogul --> Cațavencu;
ramolitul --> Dandanache;
slugarnicul --> Pristanda;
prostul fudul --> Farfuridi.
Comicul de nume

 Zaharia Trahanache --> sugereaza capacitatea de a se

modela usor , ii modeleaza interesul , ordinele superiorilor
de la centru;
 Cațavencu --> sugereaza demagogia (' cață '),totodata
poate sa provina de la termenul "cataveica" (o haina cu
doua fete);
 Farfuridi - Branzovenescu --> cuplu comic , nume cu
rezonante culinare;
 Agamemnon Dandanache --> urmasul prin nume al
teribilului razboinic din „Iliada” lui Homer, Agamemnon ,
cuceritor al Troiei.

 Pristanda -->numele personajului este luat dintr-un joc

moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si in alta
fara sa se porneasca niciunde”.