Enache Crina Mihaela Facultatea de Stiinte Aplicate Specializare:EMS An: II Sahul in fata matematicii S-a spus de multe ori

ca sahul este matematica.elementul cel mai izbitor in aceasta analogie il constituie caracterul deductiv si conditionarea riguroasa a fiecarei etape de etapele anterioare. De aici, ideea de calcul subjacenta atat sahului cat si matematicii. In spijinul acestei analogii pledeaza si pasiunea pentru sah a multor matematicieni. Unii dintre ei au la activul lor performante in ambele domenii. Dupa primul campion mondial la sah, Steinitz, a urmat un important algebrist, Emanuel Lasker care a devenit bine cunoscut atat ca sahist, fiind intr-o anumita perioada campion mondial, cat si ca matematician. Totusi afinitatea dintre sah si matematica fost de mai multe ori contestata. Este mai intai interesant faptul ca o serie de matematicieni au contestat ideea ca matematica ar fi in primul rand deductie. Cel mai recent exemplu in aceasta privinta il constituie Paul R. Halmos in cartea sa I want to be a mathematician,Springer New York . Am avut totdeauna impresia ca logica deductiva este numai fatada si igiena matematicii, nu si substanta ei. Nu cumva un fenomen asemanator se intampla si cu sahul. Am discutat aceasta chestiune intr-un ciclu de articole si din marturiile evocate a rezultat ca raspunsul este probabil afirmativ. Am aratat acolo ca Nell Charness, care in 1974 sustinuse o teza de doctorat privind psihologia jocului de sah, a ajuns la concluzia ca un jucator de sah se bazeaza nu atat pe analize deductive, cat pe capacitatea sa de memorie si pe organizarea informatiei in termeni de configuratii plauzibile de piese, miscari posibile si consecinte ale lor. Recunoasterea configuratiilor face parte din preocuparile unui domeniu in plina dezvoltare, Recunoasterea formelor. De asemenea, dupa cum arata Peter W. Frey(Chess skill in man and machine), alegerea unei mutari pare sa fie conditionata in primul rand de calitatea perceptiei si,in mod special,de capacitatea de a recunoaste un imens numar de procedee de joc disponibile,deci acumulate si catalogate de experinta sahista anterioara.Sahul s-a dovedit a fi nu atat un joc implicand un calcul foarte lung cat unul de observatie,de intuitie a situatiei de pe tabla de joc. Unui maestru ii este suficienta o privire sumara pentru a sesiza o mutare buna,in timp ce un incepator este in stare ca,chiar dupa o lunga reflectie,sa faca o mutare dezavantajoasa. Ceea ce-i deosebeste nu este neaparat profunzimea gandirii. Arborele de posibilitati care mereu se ramifica in functie de raspunsul ipotetic al partenerului este de obicei examinat pana la un nivel care este cam acelasi si la un simplu amator si la un specialist. Acest nivel pare a fi determinat nu de gradul de pregatire sahista ,ci de restrictiile generale care guverneaza atentia,memoria si ratiunea. Insa in timp ce profanul analizeaza acveste posibilitati la inamplare,cunoscatorul le ierarhizeaza aproape spontan,dand prioritate anumitor variante. Intre Hermann Hesse si Gr.C. Moisil Intr-o convorbire cu studenta Irina Gorun ,publicata in revista Tanarul leninist,Moisil este provocat de interlocutoare in ceea ce priveste o posibila asociere a matematicii cu faimosul joc cu margelele de sticla al lui Hermann Hesse. Raspunsul lui

Moisil: Problema asa nu stiu sa se fi pus,dar nu este mult diferita de problema care s-a pus sau,mai repede afirmatia care s-a facut: matematica joc de sah. Evident deosebirea dintre afirmatia grava matematica- joc de sah si afirmatia zglobie matematica joc de margele este sensibila prentru oricine, dar asemanarea lor este mai accentuata decat deosebirea. Cel putin la prima vedere. Adica privitor la gratuitatea matematicilor, fiindca afirmatia matematica- este un joc de sah implica existenta unor reguli foarte rigide. Sunt regulile rationamentului deductiv. Sa amintim ca jocul cu margelele de sticla nu este niciodata explicitat in romanul lui Hesse, el trebuie construit prin imaginatie de fiecare cititor, ca o forma suprema a interferentei matematicii cu muzica, dominand intreaga activitate creatoare(fie ea stiintifica sau artistica) a unei societati utopice. Tocmai in aceasta opozitie dintre catacterul implicit al regulilor jocului lui Hesse si caracterul implicit al regulilor de sah se afla explicatia preferintei lui Moisil pentru analogia matematica-sah fata de analogia matematica-jocul cu margelele de sticla. Insa,dupa ce a vazut in regulile rationamentului deductiv substratul comun al sahului si matematicii,Moisil revine la analogia dintre matematica si jocul lui Hesse: E probabil ca unii matematicienii au impresia ca joaca un joc cu margele de sticla. Am impresia, din amintirile mele,ca aceasta atitudine este caracteristica pentru o anumita varsta. Nu face rau nimanui, fiindca jocul matematic poate sa apara celui care il joaca un joc gratuit. Nu inseamna ca ceea ce i se pare cuiva ca e gratuit chiar e gratuit. Nu e exclus ca cel care juca jocul cu margelele de sticla sa fo fost un muncitor care organiza refractii si reflectii multicolore in margelele de sticla ce serveau, fara ca el sa stie, unei industrii foarte folositoare societatii in care se petrece romanul. Altora poate li se pare ca facem un joc cu teoreme care nu servesc nimanui, cu demonstratii inutile. Vazuta din afara lumii si a timpului, matematica poate sa para un joc. O intrebare se impune. Oare banuiala lui Moisil ca jocul cu margelele de sticla ar fi putut avea si o functie utilitara nu este la fel de legitima in ceea ce priveste sahul? Ce altceva este lucrarea fostului campion mondial M. Botvinnik pe care am cunoscut-o in traducere in engleza(Chess and longrange planning )in care se incearca valorificarea strategiilor sahiste in metodologia planificarii economice pe termen lung? Ce este cercetarea intreprinsa de A. Newell ,J. Shaw si H. Simon(Chess playing programs and the problem of complexity)si mai cu seama aceea efectuata de A Newell si H Simon (Human problem solving) pentru care lamurirea naturii gandirii sahiste poate avea consecinte importante in ceea ce priveste intelegerea gandirii algoritmice si a inteligentei artificiale daca se ia in considerare si laboratorul experimental pe care il constituie sahul computational? Exemplele nu se opresc aici . Sahul constituie un model epistemologic pentru numeroase discipline stiintifice,de la lingvistica si semiotica pana la etnologie si matematica. Spre deosebire de jocul cu margelele de sticla a carui functie utilitara este pur ipotetica, jocul de sah si-a si dovedit capacitatea explicativa in raport cu fenomene culturale dintre cele mai variate. Claude E Shannon ( programming a computer for playing chess) este primul care si-a pus problema realizarii unui program de calculator pentru sah. Se stie ca activitatile care fac obiectul unui sistem de conducere si control comporta doua tipuri de situatii, dupa cum sistemul este sau nu capabil sa prelucreze intreaga informatie care i se furnizeaza. In primul caz avem o problema exacta, in cel de al doilea una inexacta. Insa o aceiasi sarcina de conducere si control poate conduce la o problema exacta sau la una inexacta,in functie de posibilitatile sistemului considerat. Elaborarea unui program de

calculator pentru jocul de sah constituie o problema inexacta,dar ar putea deveni o problema exacta intr-un stadiu mai avansat de dezvoltare a calculatoarelor si a teoriei programarii. Putem formula problema si altfel. In activitatea algoritmica a unui sistem de conducere si control distingem doi parametri:numarul variantelor analizate si adanacimea de analiza. Este clar ca o crestere a unuia dintre acesti doi parametri ne obliga la o micsorare a celuilalt parametru. Avem astfel doua strategii sahiste,dupa cum decidem sa analizam un numar mai mare,eventual cel mai mare posibil,de variante de mutari,insa admitand o adancime relativ redusa de analiza(cu alte cuvinte,arborele variantelor va avea un numar foarte mare,eventual maxim,de ramuri, toate ramurile avand aceiasi lungime,relativ redusa)sau un numar relativ mai mic de variante,insa cu o adancime mai mare decat in prima strategie. Shannon si-a dat seama ca cea de-a doua strategie este mai buna. Intr-adevar,printre diferitele variante de mutari care se infatiseaza unui jucator exista multe care se exclud aproape instantaneu prin neoportunitatea lor; ce rost ar avea sa incarcam un program de calculator cu analiza detaliata a unor mutari de acest fel? In schimb,fiind foarte selectivi cu variantele pe care le retinem,avem posibilitatea sa desfasuram analiza lor pana la o adancime mult mai mare. Se stie ca investigatia lui Shannon a fost continuata,intre altii,si de Mihail Botvinnik,iar apoi au urmat,pana in zilele noastre,numeroase alte cercetari. La o teorie matematica a jocului de sah inca nu s-a ajuns,nu avem inca pentru sah o carte de tipul aceleia pe care marele matematician francez Emile Borel a scris-o pentru jocul de bridge sau de tipul celor existente pentru jocul go. Natura preponderenta probabilista a jocului de bridge este evidenta dupa cum este clara natura combinatorial-topologica a jocului go. Dar sahul in ce increngatura a matematicii s-ar situa? Faptul ca fondatorul teoriei matematice a informatiei, Shannon,s-a ocupat cel dintai de programarea sahului la calculator ne da de banuit ca in sah aspectele informationale au un rol important. Entropiile informationale de diverse ranguri ne-ar putea ajuta sa distingem mai riguros intre valoarea intrinseca a unei piese si valoarea ei pozitionala. Teoria matematica a jocurilor si teoria matematica a deciziei nu pot fi ignorate de nici un cercetator al strategiei sahiste , deoarece in sah jucatorii trebuie sa ia , alternativ , decizii in vederea carora elaboreaza strategii. Nu mai putin important este aspectul combinatorial , care da posibilitatea sa se reprezinte structura diferitelor noi configuratii ulterioare posibile. La fel de important este aspectul logic. In orice moment al desfasurarii unei partide de sah, configuratia pieselor impreuna cu regulile care guverneaza folosirea lor corespund unui adevarat sistem formal, in sensul logicii matematice. Sa amintim, dupa David Hilbert, definitia notiunii de sistem formal. Se considera mai intai o multime finita V numita vocabular. Elementele din V sunt cuvinte. Fie un limbaj L pe V, adica o colectie(finita sau infinita) de sisuri finite de cuvinte. Un sir de acest fel constituie o fraza si are forma a1,a2..an, unde fiecare termen ai( i variabil de la 1 la n) este un cuvant, iar n se numeste lungimea frazei. Despartim pe L in doua parti L1 si L2 fara fraze comune. Frazele din L1 se numesc termeni iar cele din L2 se numesc relatii. In L2 distingem o anumita parte formata din teoreme. De obicei teoremele unei sistem formal sunt introduse cu ajutorul a doua notiuni auxiliare: notiunea de axioma si notiunea de text demonstrativ. Axiomele sunt cazuri particulare de relatii deci ele alcatuiesc o multime A continuta in L 2. un text demonstrativ este definit ca un sir de relatii( adica de fraze din L2), astfel incat orice relatie din sir sau este o axioma

sau poate fi dedusa din relatiile precedente din sir, prin folosirea unui sistem K determinat de reguli. O teorema poate fi acum definita ca o relatie continuta intr-un text demonstrativ. Sa incercam acum sa vedem cum s-ar incadra sahul in ideea de sistem formal. O teorema ar fi orice configuratie posibila a pieselor de pe tabla de sah; cu alte cuvinte, este teorema orice configuratie la care se poate ajunge, cel putin in principiu, prin plecare din pozitia initiala prevazuta de regulamentul jocului de sah si printr-o desfasurare a jocului conforma cu regulile jocului. Unica axioma ar fi configuratia initiala a pieselor. Sirul de configuratii prin care se poate trece de la configuratia initiala, adica de la axioma, la configuratia existenta la un moment dat pe tabla de sah, intr-o desfasurare regulamentara a jocului constiuie un text demonstrativ. Este deci clar ca, prin conventile adoptate, teoremele sahului sunt configuratiile care pot fi inserate in texte demonstrative. Sistemul K de reguli este constituit, in cazul sahului, de regulile de folosire ale celor sase tipuri de piese. Sa observam aici ca o piesa de sah este definita exclusiv prin regimul ei sintactic si prin pozitia ei initiala. De exemplu, piesa numita nebun este complet definita de faptul ca se afla intial pe una dintre pozitile C1, F1(nebunii albi), C8, F8(nebunii negri) si se poate deplasa in diagonala , in toate directile si pe orice distanta libera, putand ataca si inlatura din joc prima piesa de culoare diferita intalnita pe parcurs, prin ocuparea pozitiei respective. Faptul ca piesa nebun are o anumita forma si marime este neesential, servind numai la identificarea si recunoasterea ei imediata. Nimic nu s-ar schimba in jocul de sah daca am conveni ca pionii sa aiba forma si marimea pe care le aveau pana acum nebunii si, invers, nebunii sa fie material reprezentati de piese avand forma si marimea pe care le aveau pana acum pionii. Ar fi poate o oarecare dificultate psihologica de adaptare la noua conventie, dar depasirea ei ar constitui numai o chestiune de timp. Nici culorile alb sau negru nu sunt esentiale. Am putea folosi in locul lor galben si albastru sau portocaliu si verde. Mai mult, am putea renunta la distinctia pe baza de culoare dintre piesele celor doi parteneri, folosind o distinctie de alt tip, exprimata prin orice trasatura pe care piesele unuia dintre parteneri ar avea-o iar ale celuilalt nu. Ajungem acum la o chestiune delicata privind structura unui sistem formal. Am vazut ca teoremele sunt cazuri particulare de relatii,care,la randul lor,sunt fraze pe un vocabular finit. Cum asiguram acest caracter secvential,liniar al teoremelor,in conditiile in care,dupa cum se stie,configuratiile pe care le obtinem pe tabla de sah sunt bidimensionale? Exista doua cai de depasire a acestei dificultati. O cale ar consta intr-o modificare a definitiei unui sistem formal,care sa permita transgresarea restrictiei de secventialitate. In matematica moderna exista sisteme formale de acest tip mai general,un exemplu in acest sens fiind gramaticile picturale. O tentativa in acest sens,in ceea ce priveste sahul,ar fi necesara. Exista insa si o cale,care se situeaza in cadrul liniar,secvential, al sistemelor formale clasice ,asa cum au fost ele concepute de Hilbert in deceniul al III-lea,al secolului nostru. Intradevar desi configuratiile de piese pe tabla de sah sunt bidimensionale,jocul de sah ca atare are o desfasurare secventionala,care poate fi descrisa si inregistrata sub forma liniara,cum se si intampla cand relatam in scris o partida de sah. Este necesara o anumita precautie in alegerea vocabularului. Nu este greu de vazut ca orice mutare in sah poate fi descrisa secvential cu ajutorul unui vocabular format din opt elemente, asociate cu deplasari in cele opt pozitii posibile in jurul unei anumite pozitii:a= in fata,b=la stanga sus,c=stanga mijloc,d=stanga jos,e=in spate,f=la dreapta jos,g=la dreapta mijolc,h=la dreapta sus. Mai este nevoie sa suplimentam vocabularul cu

elemente care fixeaza pozitiile initiale si pozitiile ulterior posibile(in limitele celor 64 de patrate albe si negre). Daca,de exemplu,pozitia initiala D2 a unui pion alb ar fi exprimata prin litera m, atunci mutarea sa in D4 ar fi exprimata prin maa. O observatie finala se impune. Caracterul calculatoriu, analitic-deductiv,al sahului este diminuat de restrictiile de durata impuse de regulamentul jocului de sah. Aceste restrictii ii obliga pe jucatori sa suplineasca,in anumite momente,analiza unei situatii printr-o perceptie intuitiv-holistica. Poate insa ca ar trebui sa distingem si la sah, asa cum se face in studiul altor actiuni umane, intre competenta si performanta. Competenta sahista este data exclusiv de ansamblul regulilor de folosire a pieselor. Tot ceea ce se adauga la aceste reguli,circumstantele exterioare de desfasurare,specificul de loc si moment tin de performanta sahista. Desigur, si competenta sahista isi are istoria ei,dar modificarile sale au fost incomparabil mai lente.