Curiozități din lumea numerelor

Tempfli Gabriella, profesor de matematică, Colegiul Național ”Kölcsey Ferenc”, Satu Mare

„Obiectul matematicii este atât de serios,

încât este util să nu pierdem ocazia pentru
a-l face puţin mai distractiv.”
Blaise Pascal
I. INTRODUCERE
Experiența mea de profesor arată că programa şcolară pentru matematică valabilă în ţara
noastră este prea dificilă, prea pretenţioasă pentru elevii de nivel mediu, care constituie, fără
îndoială marea majoritate a elevilor. Când în programă apar noţiuni matematice care necesită o
gândire abstractă, mulţi elevi rămân în urmă, își pierd interesul faţă de matematică. Astfel se
explică faptul că matematica este considerată o materie grea, plictisitoare, înfricoşătoare chiar.
Ca dascăli avem rolul de a transmite cunoștințe durabile elevilor noștrii, dar și de a apropia
elevii de materia noastră. În următoarele voi prezenta câteva teme, prin care se sesizează frumosul
din matematică, se scoate în evidență latura interesantă a matematicii și aplicabilitatea ei în viaţa
de zi cu zi. Temele prelucrate de mine pot fi ”strecurate” în orele de predare, deoarece se leagă
strâns de conținuturile prevăzute în programa actuală de matematică. Astfel putem transforma ora
de matematică într-una mai colorată, mai interesantă, fără a distrage atenția elevilor de la materia
ce trebuie însușită. Totodată aceste teme pot forma și materia unei discipline opționale.

II. CURIOZITĂȚI DIN LUMEA NUMERELOR

1. Numerele în viziunea pitagoricienilor
Pitagoricienii erau filozofi care se bazau pe teoriile marelui filozof, matematician, fizician,
astronom grec, Pitagora (582-496 î.H.) și erau discipolii lui. În concepția pitagoricienilor numărul
reprezenta o colecţie de unităţi, deci poate fi doar număr întreg pozitiv. Unităţile care alcătuiesc
numărul au fost considerate indivizibile şi deci pot fi doar înmulțite. Pitagoricienii au făcut
cercetări valoroase în descoperirea relaţiilor şi legilor dintre numere. Primele teoreme legate de
teoria numerelor s-au referit la numerele pare şi impare. Pitagoricienii au împărțit numerele în
numere simple și compuse și erau primii care se ocupau de criteriile de divizibilitate. Ei au studiat
media aritmetică, geometrică şi armonică, au descoperit proprietăţi interesante în cadrul
numerelor, au conceput numerele figurative, numerele perfecte, numerele amiabile etc.
Număr perfect era numărul care este egal cu suma tuturor divizorilor săi (cu excepţia
numărului însuşi) ca, de exemplu, 6 = 1 + 2 + 3 sau 28 = 1 + 2 + 4 + 7 + 14. Pitagoricienii au
cunoscut doar patru astfel de numere: 6, 28, 496 și 8128.
Două numere, cu proprietatea că suma divizorilor unuia este egal cu suma divizorilor altuia,
le-au numit numere amiabile. De exemplu, 220 şi 284. Suma divizorilor numărului 220 este: 1 +
2 + 4 + 5 + 10 + 11 + 20 + 22 + 44 + 55 + 110 = 284 și cel al numărului 284 este: 1 + 2 + 4 + 71
+ 142 = 220.
 Pitagoricienii nu se ocupau de numerele negative, nici de fracții. În teoria lor, rapoartele
înlocuiau fracțiile. Au pus mare accent pe medii și au cunoscut raportul secțiunii de aur, care dă
armonia structurilor. Comparând diagonala unui pătrat cu latura lui au descoperit numerele
iraționale. Această descoperire era în contradicție cu teoria lor, în care universul poate fi explicat
cu numere întregi pozitive sau cu raportul acestora. Astfel au păstrat tăcerea asupra acestor numere.
Pitagoricienii au privit numerele și din perspectiva geometriei și le-au prezentat prin
puncte, situate în felul unor figuri geometrice regulate. Astfel pitagoricienii au obţinut şiruri de
numere „triunghiulare”, „dreptunghice”, „pătratice”, „pentagonice”. Deseori ilustrau numerele
prin pietre expuse. Numărul pietrelor care se pot expune în formă de triunghi echilateral l-au numit
„număr triunghiular”. Astfel de numere sunt, de exemplu:

1 1+2=3 1+2+3=6 1 + 2 + 3 + 4 = 10 1 + 2 + 3 + 4 + 5 = 15 etc.

(n  1)n
În general: 1+ 2 + 3 + … + n = .
2
Numărul pietrelor aranjabile în formă de dreptunghi l-au numit “număr plan”. Aceste
numere noi le numim numere compuse. Astfel de numere sunt:

6=2∙3 12 = 3 ∙ 4 10 = 2 ∙ 5 etc.
Numerele care nu se pot prezenta sub forma unui dreptunghi, adică nu se descompun în
produs de factori le-au numit „numere liniare”. Aceste numere noi le numim numere prime. Astfel
de numere sunt:

2 3 5 7 etc.
Numărul pietrelor aranjabile în formă de pătrat l-au numit „număr pătratic”. Această
denumire se foloseşte şi azi (pătrat perfect). Astfel de numere sunt:

1 1 + 3 =4 1 + 3 + 5 = 9 1 + 3 + 5 + 7 = 16 etc.
Al n-lea număr pătrat este suma primelor n numere impare.
1 + 3 + 5 + 7 + ... +(2n - 1) = n2.

2. Numere iraționale
Despre numărul, cât este diagonala unui pătrat de latură de o unitate, încă vechii greci au
arătat că nu poate fi scris ca raportul a două numere întregi şi astfel nu se poate compara cu latura
pătratului. Acest număr a fost numit număr iraţional.
Radicalii au fost cunoscuţi încă din antichitate, babilonienii având tabele cu rădăcinile
pătrate ale numerelor. Aceştia cunoşteau şi numerele iraţionale pe care le exprimau cu ajutorul
mediilor aritmetice şi geometrice. În anul 400 î. H. grecii ştiau că rădăcinile pătrate din numerele
2, 3, ..., 17, cu excepţia lui 4, 9, şi 16 sunt numere iraţionale. De asemenea, în secolul al IX-lea,
indienii rezolvau ecuaţii de gradul II şi ştiau că nu pot extrage rădăcină pătrată reală dintr-un număr
negativ.
Apelând la teorema lui Pitagora putem prezenta cu precizie unele numere reale pe axa
numerelor. Construim un triunghi dreptunghic cu catetele de 1 unitate, unitatea fiind 1 cm. În acest
caz lungimea ipotenuzei va fi 2 cm. Astfel am găsit latura de lungime 2 cm, care se fixează
exact pe axa numerelor cu ajutorul unui compas.
Figura de mai jos, cunoscută sub numele de spirala lui Arhimede conţine segmentele de
lungimile 2 , 3 , 4  2, 5 , 6 etc.

1 1 1
1 1

1
1

3. Numere gigante
Cât de mare este un milion?
Iată două exemple prin care se poate sesiza mărimea milionului.
1. Oare în cât timp putem număra un milion de obiecte mici, chibrituri, seminţe sau altele
dacă fiecărui obiect îi destinăm o secundă? Să facem un calcul!
Într-o oră sunt 3600 secunde, în 10 ore 36000 s, atunci în trei zile, numărând fără oprire
câte 10 ore pe zi, putem număra aproximativ 100 000 de obiecte. Milionul este de 10 ori mai mult,
deci avem nevoie de 30 zile.
În concluzie, avem nevoie de o lună întreagă ca să numărăm 1 000 000 de obiecte.
Surprinzător!
2. Ne putem închipui cât durează 1 000 000 de ore? Este uşor de calculat că este
aproximativ 115 de ani. Rezultatul este uimitor, deoarece este mai mult decât vârsta medie a
omului.
În cele ce urmează voi prezenta legenda tablei de șah.
Originea jocului de şah este înconjurată de multe legende şi presupuneri. Din punct de
vedere istoric, cea mai acceptabilă variantă este că acest joc a apărut prima dată în India cu mai
mult de 2000 de ani în urmă. Pionii oglindesc componenţa şi maniera de luptă a armatei indiene
din acele vremuri. Când s-a inventat jocul de şah în India, a fost prezentat şi domnitorului, care era
atât de entuziasmat de ingeniozitatea şi diversitatea poziţiilor din joc, încât a vrut să răsplătească
autorul jocului. Sceh'ram, inventatorul jocului i-a prezentat cerinţa: ”Dă-mi în primul pătrăţel al
tablei de şah o sămânţă, în al doilea două seminţe, în al treileaa 4 seminţe şi aşa mai departe, în
fiecare pătrăţel dublul precedentei.” Domnitorul era surprins de modestia gânditorului, dar
modestia s-a dovedit a fi aparentă. Când supuşii au început să numere seminţele de grâu şi-au dat
seama că nu numai în şurile domnitorului nu este suficicient grâu, dar nici în întregul imperiu al
său, mai mult, nici pe întregul Pământ.
Cât ar fi această cantitate de grâu?
S = 1 + 2 + 22 + 23 + 24 + ... + 263 = 264 - 1 =
= 18 446 744 073 709 551 615 ≈ 18,45 trilioane = 18,45 ∙ 1018.
Acest număr este, într-adevăr, un număr gigant.
Cu atâtea seminţe s-ar putea acoperi toată suprafaţa Pământului cu un strat de 1 cm.
Toate cele prezentate mai sus demontrează importanța cunoașterii matematicii. Ne dăm
seama că utilizând cunoștințele matematice ajungem la concluzii uimitoare, deci în unele situații,
înainte de a intra într-o activitate, merită să facem câteva calcule.

4. Numere prime uriașe

Se pare că primele cercetări legate de numere prime şi relaţii între ele au fost făcute, de
pitagoricieni între 500 - 350 î. H., dar prima definiţie exactă a numerelor prime îl găsim la Euclid,
care scrie că: acestea sunt astfel de numere, care se măsoară „doar cu unitatea”.
Un număr natural se numeşte număr prim dacă singurele numere care îl divid sunt 1 şi el
însuşi. Numerele mai mari decât 1, care au mai mult decât doi divizori se numesc numere compuse.
Numărul 0 și 1 nu este nici prim, nici compus.
Primele câteva numere prime sunt:
2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31, 37, 41, 43, 47, 53, 59, 61, ...
Se observă că odată cu înaintarea în șirul numerelor naturale se răresc numerele prime.
Ajung oare să dispară? De-alungul timpului mulți matematicieni au fost preocupați de această
întrebare: ”Există un cel mai mare număr prim, ori șirul lor merge la nesfârșit?” Răspunsul a fost
dat tot de Euclid, care în renumita sa lucrare, Elementele, a demonstrat că șirul numerelor prime
este infinită.
Marin Mersenne, călugăr și matematician francez în cartea sa, Cogitata Physica -
Matematica, publicată în 1644, afirmă că numărul:
Mn = 2n - 1
este prim pentru n = 2, 3, 5, 7, 13, 17, 19, 31, 67, 127, 257 şi este compus pentru orice alt n mai
mic decât 257. Pe ce se baza în această afirmație, nimeni nu ştie, dar în orice caz era uimitor de
aproape de adevăr. Abia în 1974 s-a putut verifica afirmaţia cu ajutorul calculatoarelor. Nu făcuse
decât cinci greşeli: M67 şi M257 nu sunt prime, în vreme ce M61, M89 şi M107 sunt prime.
Numerele lui Mersenne s-au dovedit a fi o metodă excelentă de a obţine numere prime
foarte mari. Mărimea este garantată de creşterea rapidă a funcţiei 2n la creșterea numărului n. Până
azităzi se cunosc patruzeci şi șapte de numere prime ale lui Mersenne.
 În anul 1996 în Florida a pornit proiectul internațional GIMPS (Great Internet Mersenne
Prime Search) în cadrul căruia zeci de mii de calculatoare asociate, conectate la rețeaua PrimNet
caută numere prime uriașe. Calculele pentru aflarea acestor numere prime uriașe unui calculator
obișnuit i-ar lua mii de ani.
Cel mai mare număr prim descoperit de până acum este cel din 7 decembrie 2018, al
51-lea număr prim Mersenne. Acest număr este format din 24 862 048 de cifre și este de forma:
282589934  1 .
În cadrul acestui proiect se caută și azi numere prime uriașe.
Aplicația numerelor prime
Două numere prime, mari pot fi înmulțite ușor, dar la numere suficient de mari nimeni nu
poate să descompună produsul în factori. Pe acest fapt se bazează cele mai eficace coduri secrete
publice. Cu toate că se face public metoda prin care se codifică, nimeni nu o poate descifra,
deoarece ar trebui să descompună în factori produsul a două numere prime uriașe. Astfel
funcționează semnăturile electronice, procedurile de siguranță ale cardurilor bancare, sisteme
secrete de diplomație și militare, etc.

Bibliografia folosită:
1. Barabás Zsuzsa - Érdekes matematika, Corvin kiadó, Déva 1999;
2. Keith Devlin - Vârsta de aur a matematicii, Editura Thete, Bucureşti, 2000;
3. V. Bobancu - Caleidoscop matematic, Editura Albatros, Bucureşti, 1979;
4. www.mersenne.org/primes/