Constructii Geometrice Plane

HARITON FLOREA
CONSTRUCTII
GEOMETRICE
PLANE
Construcţii geometrice plane
CUPRINS 1
CAP.1 – INTRODUCERE 6
1.1 - De la mit la gîndire 6
1.2 - Ce este geometria. 6
1.3 - Modelul axiomatic-deductiv. 8
1.4 - Geometria ca regulă pentru a construi 8
CAP.2 – TRANSFORMĂRI GEOMETRICE 10

2.1 - Transformarea prin simetrie 10
2.1.1 - Simetria faţă de un punct 12
2.1.2 - Simetria faţă de o dreaptă 12
2.2 - Transformarea prin rotaţie 13
2.3 - Transformarea prin translaţie 16
2.4 -Transformări mixte 17
2.4.1 - Simetrie cu translaţie 17
2.4.2 -Rototranslaţie 17
CAP.3 - CONSTRUCŢII GEOMETRICE DE DREPTE 18

3.1 - Construcţii de drepte perpendiculare 18
3.2 - Construcţii de drepte paralele 26
3.3 - Împărţirea unui segment de dreaptă în părţi egale
sau într-un raport dat. 31
CAP.4 - RAPORTUL SECŢIUNII DE AUR 35

4.1 - Forma şi proporţia 35
4.2 -Şirul lui Fibonacci 44
4.2.1 - Şirul lui Fibonacci în natură 46
4.2.2 - Şirul lui Fibonacci şi corpul uman 48
4.3 -Raportul de aur în construcţiile geometrice 49
4.4 - Construcţia geometrică segmentului de aur 52
4.5 - Construcţia triunghiului de aur 55
4.6 - Constructia unui pentagon regulat 56
4.7 - Construcţia spiralei de aur 57
Pag.1
CAP.5 -CONSTRUCŢIA UNGHIURILOR 58

5.1 -Construirea unui unghi egal cu un unghi dat 58
5.2 -Împărţirea unui unghi în două părţi egale
(trasarea bisectoarei unui unghi) 59
5.3 -Împărţirea unui unghi drept în trei părţi egale
(trasarea unghiurilor de 30 şi 60 de grade.) 63
5.4 -Împărţirea aproximativă a unui unghi
într-un număr oarecare de părţi egale 64
5.5 -Trasarea aproximativă a unui unghi oarecare
( pentru unghiuri mici) 65
CAP.6 - CONSTRUCŢIA FIGURILOR GEOMETRICE

PLANE 66
6.1 -Construcţii de triunghiuri 66
6.2 -Construcţia patrulaterelor plane convexe:pătratul,
dreptunghiul,paralelogramul,rombul,trapezul. 71
6.2.1-Construcţia pătratului 71
6.2.2-Construcţia dreptunghiului 74
6.2.3-Construcţia paralelogramului 76
6.2.4-Construcţia rombului 78
6.2.5-Construcţia trapezului 80
6.2.6-Construirea unui patrulater oarecare 82
6.2.7-Construcţia unui poligon neregulat cu un număr
oarecare de laturi 83
Cap.7 – CERCUL 84
7.1 -Trasarea unui cerc de rază dată care trece
prin două puncte date 84
7 .2 -Trasarea unui cerc care trece
prin trei puncte necoliniare 85
7.3 -Găsirea centrului unui cerc dat 86
7.4 -Trasarea unui arc de cerc prin trei puncte
necoliniare centrul cercului ieşind din planul desenului 87
7.5 -Determinarea grafică a lungimii unui arc de cerc 90
7.6 -Determinarea grafică a lungimii unui cerc de rază dată 91
Pag.2
Cap.8 - CONSTRUCŢIA POLIGOANELOR REGULATE;

ÎMPĂRŢIREA CERCULUI ÎN PĂRŢI EGALE 92
8.1 - Construcţia triunghiului echilateral înscris în cerc 92
8.2 - Construcţia pătratului regulat înscris în cerc 93
8.3 - Construcţia pentagonului regulat înscris în cerc 94
8.4 - Construcţia hexagonului regulat înscris în cerc 101
8.5 - Construcţia septagonului 102
8.6 - Construcţia octogonului 104
8.7 - Construcţia nonagonului 105
8.8 - Construcţia decagonului 106
8.9 - Construcţia unui poligon regulat cu un număr
oarecare de laturi 107
Cap.9- CONSTRUCŢIA POLIGOANELOR REGULATE DE

LATURĂ DATĂ 108
9.1 - Triunghiul echilateral de latură dată AB 108
9.2 - Construcţia pătratului cunoscînd mărimea laturii 109
9.3 - Construcţia pentagonului regulat de latură dată 110
9.4 - Construcţia hexagonului regulat 114
9.5 - Construcţia septagonului de latură dată 115
9.6 - Construcţia octogonului regulat 116
9.7 - Construcţia nonagonului de latură dată 119
9.8 - Construcţia poligonului regulat de 6—12 laturi 120
9.9 - Construcţia unui polygon oarecare de latură dată
prin metoda asemănării 121
Cap.10 - POLIGOANE STELATE 122

10.1 -Pentagonul stelat 122
10.2 -Hexagonul stelat (Steaua lui David ) 123
10.3 -Septagonul stelat. 124
10.4 -Octogonul stelat 125
10.5 -Nonagonul stelat. 126
10.6 -Decagonul stelat 127
Pag.3
Cap.11–CONSTRUCŢIA TANGENTELOR 128

11.1 -Tangenta la cerc într-un punct oarecare A pe cerc 128
11.2 - Trasarea unui cerc cu centrul în O şi
tangent la dreapta AB 130
11.3 - Tangenta la cerc dintr-un punct exterior 130
11.4 - Trasarea unei tangente la un arc de cerc
trecînd printr-un punct dat P 132
11.5 - Construirea unui cerc tangent la o dreaptă într-un
punct dat T şi care trece printr-un punct A exterior
dreptei 133
11.6 - Tangente comune exterioare la două cercuri date 134
11.7 - Tangente comune interioare la două cercuri 135
Cap.12 - RACORDĂRI 136

12.1 - Generalităţi 136
12.2 - Racordarea de drepte prin arce de cerc 138
12.2.1 - Racordarea a două drepte perpendiculare
printr-un arc de cerc de rază dată 138
12.2.2 - Racordarea a două drepte oarecare în unghi,
printr-un arc de cerc de rază dată R 140
12.2.3 - Racordarea a două drepte oarecare printr-un
arc de cerc , punctul de racordare M pe una din
drepte Ab fiind dat 141
12.2.4 -Racordarea a două drepte oarecare prin două arce
de cerc neegale fiind date punctele de racordare
şi una din raze 143
12.2.5 - Racordarea a două drepte paralele printr-un
arc de cerc 144
12.2.6 - Racordarea a două drepte paralele prin
două arce de cerc 144
12.2.7 - Racordarea a două drepte paralele prin două
arce de cerc centrele de racordare nefiind pe
aceeaşi secantă 145
Pag.4
12.2.8 - Racordarea a două drepte paralele prin două arce

de cerc, punctele de racordare pe cele două
drepte fiind date 146
12.2. 9 - Racordarea a două perechi de drepte paralele, egal
depărtate între ele, prin arce de cerc 148
12.3 - Racordări de drepte cu cercuri prin arce de cerc 150
12.4 - Racordarea de cercuri prin arce de cerc
de rază dată 154
12.5 - Construcţia ovoidului 158
12.6 - Construcţia ovalului 160
12.7 - Construcţia spiralelor din arce de cerc 162
12.8 - Bibliografie 166
Pag.5
CAP . 1 – INTRODUCERE
1.1 - De la mit la gîndire
Oamenii primitivi au depus eforturi pentru a interpreta realitatea şi

au încercat să exprime esenţa lucrurilor şi a înţelesurilor ascunse
inventînd astfel miturile . Miturile vor reprezenta pentru om un prim
pas spre cunoaştere şi la început , chiar şi în forma poetică şi naivă ,
vor folosi la liniştirea anxietăţii lor de a surprinde relaţiile dintre
fenomene şi de a le da un sens . Cînd , totuşi , a fost găsit un răspuns
la cerinţele practice din viaţă şi nevoile primare au fost satisfăcute ,
curiozitatea de a cerceta legile universului a înaintat devenind tot mai
insistentă şi oamenii nu se mai mulţumeau cu o explicaţie mitică a
fenomenelor naturii . Primii care nu au considerat natura condusă de
stările de spirit şi mofturile zeilor , ci de legi neschibabile şi raţionale
ce cereau a fi înţelese , au fost chiar acei Greci care au creat cele mai
frumoase şi complexe mituri ale originii.
Cine investiga diversele ramuri ale ştiinţei , nu se putea substrage
studiului geometriei. Începînd cu secolul al VI-lea î .Cr., de fapt,
filozofii greci au început să conceapă geometria ca o pură abstracţie .
Sînt semnificative din acest punct de vedere al geometriei cele
trei mari probleme care în secolul al V-lea înfloresc şi care vor
conserva pentru mult timp un loc în istoria ştiinţei: duplicarea
cubului, trisecţiunea unghiului, pătrimea cercului.
1.2 - Ce este geometria.
Geometria literalmente înseamnă "măsurarea terrei" sau

"măsurarea pămîntului" (din greacă geometria, compus din ge sau
geo = terra sau pămînt , şi metron = măsură ) şi la început , nu a fost
altceva decît o activitate practică impusă de necesitate.Egiptenii
Antici au fost printre primii care au simţit nevoia de a găsi metode şi
reguli geometrice ; asta era o consecinţă a faptului că trebuiau să
reconstruiască cu precizie limitele terenurilor de fiecare dată cînd
Nilul , cu frecventele sale inundaţii , le ştergea . Astfel s-a ajuns la
Pag.6
determinarea cu exactitate a suprafeţei unui teren , la început

folosindu-se de instrumente simple ( scînduri , funii , beţe ) şi mai
apoi , inventînd instrumente din ce în ce mai precise .
Egiptenii antici ştiau că atunci cînd se construieşte cu nişte funii şi
nişte beţe un triunghi care să aibă laturile 3 , 4 , 5 unităţi , la
intersecţia laturilor 3 şi 4 se va avea un unghi drept ; considerau , pe
lîngă aceasta , că acest triunghi ar fi sacru şi de la acesta se inspirau
în activitatea constructivă .
Grecii au mers mai departe , căutînd explicaţia , întrebîndu-se care
ar fi proprietatea comună a tuturor triunghiurilor dreptunghice .
Au reuşit astfel să demonstreze că între laturi există o relaţie
mereu validă indiferent de vreo lungime concretă . Se presupune că
această demonstraţie a fost elaborată de Pitagora din Samo în jurul
anului 525 î .Hr . şi e cunoscută şi azi sub numele de teorema lui
Pitagora . Mai tîrziu pitagoricii au separat lucrurile naturii de forma
lor : o figură geometrică din orice material va avea totdeauna aceaşi
calitate formală , la care se vor putea aplica totdeauna aceleaşi legi .
Astfel numărul îşi găseşte corespondenţa sa în expresia
geometrică formată dintr-un ansamblu de unităţi : numerele
pitagorice se identifică cu puncte (1 cu un punct , 2 cu doua puncte ,
etc . ) ; mai multe puncte formează o linie şi mai multe linii formează
o suprafaţă ; mai multe suprafeţe , în fine , formează un corp solid .
Astfel au luat naştere geometria şi matematica ca ştiinţe de sine
stătătoare , mai exact ca cercetare teoretică a numerelor şi ale
figurilor .
Azi , dimpotrivă , sîntem obişnuiţi să considerăm geometria ca o
ştiinţă abstractă . Ştim că există diverse tipuri de geometrii ; unele
sînt mai cunoscute şi aparţin experienţei şcolare a fiecăruia
( geometria plană , geometria euclidiană , geometria analitică , etc. ) ;
iar altele mai complexe constituie domeniul de cercetare pentru cei
cu acest profil ( geometria proiectivă , geometria descriptivă ,
geometria diferenţială , geometria algebrică , geometria topologică ,
etc.) .
Pag.7
1.3 - Modelul axiomatic-deductiv.
Către anul 300 d .Cr . Euclide din Alexandria adunase toate

cunoştiinţele geometrico-matematice ale acelei vremi şi le organizase
în renumitele sale Elemente de geometrie , 13 cărţi ce constituie
tratatul ştinţific cel mai riguros şi complex al antichităţii . Euclid a
elaborat proceduri demonstrative precise care i-au permis să
reordoneze într-un mod raţional diversele teoreme , făcîndu-le să
derive una de la cealaltă în urma unui proces de deducţie , cunoscută
ca şi metoda axiomatico-deductivă . Asemenea metode se bazau pe
alegerea puţinelor concepte fundamentale faţă de care toate celalalte
trebuia să rezulte definibile . Conţinuturile învăţaturii geometriei
elementare , aceea care se învaţă în şcoala generală , sînt aceleaşi ale
tratatului lui Euclide şi structura logică cu care se prezintă este ,
mereu , aceea a unei ştiinţe cu caracter axiomatico-deductiv .
1.4 - Geometria ca regulă pentru a construi
Cu ajutorul geometriei euclidiene Grecii au reuşit să construiască

un patrimoniu de forme ideale , recunoscute şi reproductibile ,
caracterizate de proprietăţi ce le diferenţiază şi ce pot fi transformate
în reguli pentru a le construi . De exemplu , dacă desenăm un
dreptunghi , ca formă geometrică simplă , toţi o pot recunoaşte căci
geometria euclidiană ne-a învăţat că un paralelogram care are patru
unghiuri drepte se cheamă dreptunghi şi că această figură are anumite
particularităţi ce o diferenţiază faţă de celalate paralelograme (are
diagonalele egale ; cele patru unghiuri sînt congruente ; laturile sînt
egale două cîte două ) . Acelaşi comentariu se poate face şi faţă de
alte forme şi figuri pe care sîntem obişnuiţi să le desenăm şi să le
folosim . Este interesant să observăm , însă , că şi geometria
euclidiană , deşi aşa abstractă şi desprinsă de ori ce uz practic , a luat
naştere prin observarea naturii ; la forma cercului s-a ajuns idealizînd
şi raţionalizînd forme circulare din natură : acelea ale copacilor
secţionaţi , acelea ale cercurilor formate în apă de o piatră ce cade ,
distribuirea spontană a oamenilor în jurul focului , etc . De la toate
Pag.8
aceste forme circulare s-a sintetizat forma ideală : cercul geometric ,

loc al punctelor echidistante faţă de un punct fix numit centru .
Muţumită acestei proprietăţi cercul poate fi desenat mereu
perfect , cu ajutorul unui instrument (o funie sau un compas , de
exemplu ) . Astfel toate formele geometrice abstracte pot fi reproduse
cu aceeaşi precizie , căci au un caracter de perfecţiune , de
imuabilitate şi de universalitate ( independente de ori care loc ,
moment , material , culoare , etc. ) .
Geometria , la Greci , devine natura idealizată ca şi celalalte
manifestări ale gîndirii ( filozofia , logica , dreptul , arta ) , toate
lucrări de cercetare , prin intermediul judecării , idealul în natural . În
mod special arta apărea ca instrumentul cel mai potrivit pentru a
reorganiza natura conform unei forme perfecte , divine ( pentru a
întelege acest concept trebuie să analizăm gîndirea filozofilor greci,
mai ales cea a lui Platon ) .
Geometria euclideană pare în măsură să furnizeze artei un
patrimoniu de forme perfecte , ideale , şi reguli pentru a le construi ;
chiar şi artişti simt nevoia de a studia matematica şi geometria , fără
de care sînt convinşi că nu se poate atinge perfecţiunea formală .
Cunoaşterea de forme geometrice simple devine indispensabilă
arhitecturii. Se recurge la cerc pentru a determina planul unui teatru,
secţiunea unei coloane, spirala unui capitel etc .
Cartea de faţă îşi propune să prezinte metode de construcţie
grafică , folosind instrumente de desen , riglă , echer , compas ,
pentru diverse forme geometrice de la cele mai simple la cele mai
complexe . Cunoaşterea acestor metode constructive îşi dovedeşte
utilitatea mai ales la reproducerea formelor geometrice plane pe
materialele folosite la execuţia acestora.
Pag.9
CAP . 2 – TRANSFORMĂRI GEOMETRICE
2.1 - Transformarea prin simetrie

Termenul simetrie are azi un înţeles cu totul diferit de cel din
trecut . În antichitate , în Evul Mediu şi uneori chiar în Renaştere ,
prin simetrie se înţelegea totalitatea mijloacelor folosite pentru a crea
o proporţie plăcută a unei opere de arhitectură sau de artă plastică ,
printr-o justă alegere a raporturilor dintre elementele sau părţile
acelei opere între ele şi dintre acele elemente sau părţi şi opera
întreagă ( Vitruviu ) . Şi tot Vitruviu , marele arhitect al Romei antice
, spune că simetria se naşte din însăşi proporţia , care pe greceşte se
numeşte analoghia . Aşadar simetric în limbajul celor vechi , era
sinonim cu bine proporţionat , iar a crea simetrie era tot una cu ceea
ce numim noi azi a pune în proporţie . În zilele noastre prin simetrie
se înţelege cu totul altceva şi anume identitatea geometrică a unui
element sau a unui ansamblu de elemente , în raport cu un plan , o
dreaptă sau un punct numite respectiv plan , axă şi centru de simetrie.
Pag.10
Simetria este într-un fel primul şi cel mai evident principiu de

compoziţie . Omul are paradigma acestui principiu în propriul său
trup şi în decursul existenţei sale l-a putut observa în chip obiectiv
pretutindeni în lumea naturală : la plante , minerale sau în trupurile
animalelor . Simetria reprezintă invarianţa la unele posibile
modificări - care se produc în jurul unor centre fixe - ale formelor ,
enunţurilor , legilor sau expresiilor matematice , ce rămân
nemodificate după anumite transformări
Simetria este una din caracteristicile fundamentale ale
manifestărilor naturii în regnul animal, vegetal şi mineral Forma ei
cea mai simplă este simetria bilaterală, evidentă şi în structurile
naturale. Simetria bilaterală este un concept geometric bine precizat.
Pag.11
2.1.1 - Simetria faţă de un punct
Simetricul unui punct oarecare A faţă de un alt punct C numit

centru de simetrie se obţine unind punctual A cu punctual C şi luînd
în continuare un segment CA’ egal cu segmentul AC.
Fig. 2.1.1
2.1.2 - Simetria faţă de o dreaptă
a - Simetricul unui punct oarecare A faţă de o dreaptă d

se determină ducînd din punctul A perpendiculara A a pe dreapta
dată .Punctul de intersecţie C al perpendicularei Aa cu dreapta dată
poate fi considerat centru de simetrie. Unind punctual A cu punctual
C şi luînd în continuare un segment CA’ egal cu segmentul AC
obţinem simetricul A’ al punctului A faţă de dreapta d.
Fig. 2.1.2.a
Pag.12
b - fiind dat segmental de dreaptă AB , segmental de dreaptă

simetric faţă de o dreaptă d dată se găseşte construind punctele
A’,B’ simetricele capetelor A,B ale segmentului faţă de dreapta d
dată.
Fig. 2.1.2.b
2.2 - Transformarea prin rotaţie
Transformarea prin rotaţie este şi ea foarte des răspândită în

natură . Un fulg de zăpadă rotit cu 60 , 120 , 180 , 240 , 300 sau 360
de grade în jurul unei axe ce trece prin centrul său ( perpendicular pe
planul său ) conduce la o configuraţie identică . Un cerc rotit cu orice
unghi în jurul unei axe centrale , perpendiculare pe planul său ,
rămâne neschimbat .
Pag.13
a - Rotaţia unui punct A în jurul unui punct O numit centru de rotaţie

se execută punînd vîrful compasului în centrul de rotaţie şi cu
deschiderea egală cu OA trasînd arcul 1 pe care se allege punctual B
astfel ca unghiul format de razele OA cu OB să fie egal cu unghiul de
rotaţie dat.
Fig . 2.2.a
Pag.14
b - rotaţia unui poligon ( pătrat ABCD ) cu un unghi dat (45 grade)

în jurul centrului de rotaţie O se execută aplicînd o rotaţie egală cu
unghiul dat fiecărei semidiagonale OA;OB;OC;OD a poligonului dat
vîrfurile A,B,C,D devenind E,F,G,H .
Fig. 2.2.b
Pag.15
2.3 - Transformarea prin translaţie
Transformarea prin translaţie este tipul de invarianţă la schimbare

întâlnit la motivele care se repetă , ca cel din cea de-a doua imagine .
Translaţia înseamnă deplasarea sau schimbarea poziţiei cu o
anumită distanţă de-a lungul unei drepte distincte . Multe dintre
frizele clasice,desenele de pe tapete , motivele decorative de la
ferestrele imenşilorzgârie-nori manifestă acest tip de simetrie .
Pag.16
2.4 - Transformări mixte
2.4.1 - Simetrie cu translaţie
În sfârşit , urmele paşilor lăsate în timpul plimbării au o

simetrie de reflexie cu alunecare . Transformarea care are loc în acest
caz constă într-o translaţie (sau alunecare) urmată de o reflexie faţă
de o linie paralelă cu direcţia deplasării (dreapta punctată )
2.4.2 - Rototranslaţie
În spaţiu se poate vorbi de o altă simetrie mixtă ca o combinaţie între

rotaţie şi translaţie – rototranslaţie.
Pag.17
CAP . 3 - CONSTRUCŢII GEOMETRICE DE DREPTE
3.1 - Construcţii de drepte perpendiculare
a - Trasarea unei perpendiculare care trece prin mijlocul unui

segment de dreaptă (mediatoarea segmentului de dreaptă)
Fiind dat segmentul de dreaptă AB , cu vîrful compasului în
capătul A al segmentului de dreaptă şi cu o deschidere a compasului
mai mare decît jumătatea segmentului AB , se trasează un arc de cerc
1 . Cu vîrful compasului în capătul B al segmentului şi cu aceeaşi
deschidere a compasului se trasează arcul de cerc 2 care intersectează
arcul 1 în punctele C şi D . Unind punctul C cu D obţinem perpendi-
culara pe segmentul AB care trece prin mijlocul M al segmentului
(mediatoarea segmentului AB ) . Orice punct P aparţinînd mediatoa-
rei CD este egal depărtat de capetele A şi B ale segmentului.
Fig . 3.1.a
Pag.18
b - Ridicarea unei perpendiculare pe o dreaptă dintr-un punct

oarecare M care aparţine dreptei.
Fiind dată dreapta d şi un punct oarecare M pe dreaptă , cu
vîrful compasului în punctul dat M şi cu o deschidere oarecare de
compas se trasează un arc de cerc 1 care intersectează dreapta în
punctele A şi B . Am redus astfel problema la un caz cunoscut 3.1.1.a
Cu vîrful compasului în capătul A al segmentului de dreaptă şi
cu o deschidere a compasului mai mare decît jumătatea segmentului
AB , se trasează un arc de cerc 2 . Cu vîrful compasului în capătul B
al segmentului şi cu aceeaşi deschidere a compasului se trasează
arcul de cerc 3 care intersectează arcul 2 în punctul C şi D .Unind
punctul C cu D obţinem perpendiculara pe dreapta d care trece prin
punctul M al dreptei d .
Fig . 3.1.b
Pag.19
c - Coborîrea unei perpendiculare pe o dreaptă dintr-un punct

oarecare P exterior dreptei.
Fiind dată dreapta d , şi un punct oarecare P exterior dreptei d , cu
vîrful compasului în punctul dat P şi cu o deschidere de compas mai
mare decît distanţa de la punctul P la dreapta d se trasează un arc de
cerc 1 care intersectează dreapta d în punctele A şi B . Am redus
astfel problema la un caz cunoscut 3.1.1.a . Cu vîrful compasului în
capătul A al segmentului de dreaptă şi cu o deschidere a compasului
mai mare decît jumătatea segmentului AB se trasează un arc de cerc
2 . Cu vîrful compasului în capătul B al segmentului şi cu aceeaşi
deschidere a compasului se trasează arcul de cerc 3 care intersectează
arcul 2 în punctul R . Unind punctul P cu R obţinem perpendiculara
pe dreapta d care trece prin punctul P .
Fig . 3.1.c
Pag.20
d.1 - Ridicarea unei perpendiculare la capătul A al unei semidrepte

Fiind dată semidreapta Aa şi capătul ei A , se alege un punct
oarecare O exterior semidreptei . Cu vîrful compasului în punctul O
ales şi cu deschiderea de compas OA se trasează un cerc 1 care
intersectează semidreapta în punctul B . Unim punctul B cu punctul
O şi prelungim pînă intersectează cercul în punctul C sau cu alte
cuvinte prin punctul B trasăm diametrul BC al cercului . Dreapta CA
este perpendiculara căutată .
Fig. 3.1.d.1
Pag.21

Fiind dată semidreapta Aa şi capătul ei A , se trasează un arc de
cerc 1 cu centrul în A şi o deschidere oarecare . Arcul 1 intersectează
semidreapta Aa în punctul B . Cu vîrful compasului în punctul B şi
cu aceeaşi deschidere de compas se trasează un arc de cerc 2 care
intersectează arcul 1 în C . Unim punctul B cu punctul C şi
prelungim . Cu vîrful compasului în punctul C şi aceeaşi deschidere
de compas trasăm arcul 3 care intersectează dreapta BC în punctul D.
Dreapta DA este perpendiculara căutată .
Fig. 3.1.d.2
Pag.22

Fiind dată semidreapta Aa şi capătul ei A , se trasează un arc de
cerc 1 cu centrul în A şi o deschidere oarecare . Arcul 1 intersectează
semidreapta Aa în punctul B . Cu vîrful compasului în punctul B şi
cu aceeaşi deschidere de compas se trasează un arc de cerc 2 care
intersectează arcul 1 în C . Cu vîrful compasului în punctul C şi
aceeaşi deschidere de compas trasăm arcul 3 care intersectează arcul
1 în punctul D . Cu vîrful compasului în punctul D şi aceeaşi
deschidere de compas trasăm arcul 4 care intersectează arcul 3 în
punctul E . Dreapta EA este perpendiculara căutată .
Fig. 3.1.d.3
Pag.23

prin metoda numerelor pitagoreice.
Se dă semidreapta Aa , şi capătul ei A . Pentru trasarea
perpendicularei în capătul A al semidreptei se poate aplica metoda
numerelor pitagoreice . Numerele pitagoreice sînt triplete de numere
care fiind considerate mărimile laturilor unui triunghi dreptunghic
respectă teorema lui Pitagora , adică suma pătratelor a două dintre ele
este egală cu pătratul celei de-a treia , ca de ex .( 3,4,5 ) ; ( 5,12,13 ) ;
( 7,24,25 ) ; ( 8,15,17 ) ; ( 20,21,29 ) etc . Se alege un triplet de
numere de ex . ( 3,4,5 ) . Se deschide compasul cu o mărime oarecare
şi se poartă pe semidreaptă începînd din capătul A de un număr de
ori egal cu cel mai mare număr din triplet ( 5 în cazul nostru ) . Cu
vîrful compasului în punctul A şi deschiderea A - 4 se trasează arcul
de cerc 4 - 4’ . Se deschide compasul cu o mărime egală cu A – 5 , se
fixează vîrful compasului în punctul 3 şi se trasează arcul de cerc
6 - 6’ care intersectează arcul 4 - 4’ în punctul B . Dreapta BA este
perpendiculara căutată.
Fig. 3.1.d.4
Pag.24
e - Trasarea unei perpendiculare printr-un punct P exterior unei

semidrepte şi situat în stînga capătului A al semidreptei
Pe semidreapta A a se ia un punct oarecare B . Cu centrul în
capătul A al semidreptei se trasează arcul de cerc 1 de rază AP . Apoi
cu centrul în punctul ales B şi o deschiderea BP se trasează arcul 2
care intersectează arcul 1 în P şi R . Unind P cu R se găseşte
perpendiculara căutată.
Fig. 3.1.e
Pag.25
3.2 - Construcţii de drepte paralele
a - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată a-a’ la o distanţă dată

Se aleg două puncte oarecare A , B pe dreapta dată din care se
ridică perpendiculare conform metodei 3.1.1.a . Cu vîrful compasului
în punctul A apoi B şi o deschidere de compas egală cu distanţa
precizată se trasează arcele de cerc 1 şi 2 care intersectează
perpendicularele ridicate din punctele A şi B în punctele G respectiv
H . Dreapta GH este paralelă cu dreapta a-a’ dată .
Fig . 3.2.a
Pag.26
b.1 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată a-a’ printr-un punct

P exterior dreptei
Alegem un punct arbitrar M pe dreapta dată . Cu vîrful
compasului în punctul M ales şi cu deschiderea MP trasăm arcul de
cerc 1 care intersectează dreapta a-a’ în punctul N . Cu aceeaşi
deschidere de compas şi cu vîrful compasului în punctul P trasăm
arcul 2 apoi cu vîrful în N trasăm arcul 3 . Cele două arce se
intersectează în punctul R care unit cu P generează paralela la
dreapta dată . Patrulaterul PMRN este un romb .
Fig. 3.2.b.1
Pag.27
b.2 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată d printr-un punct P

exterior dreptei.
Alegem un segment de dreaptă arbitrar MN pe dreapta dată .
Cu vîrful compasului în punctul N şi cu deschiderea MP
trasăm arcul de cerc 2 . Cu vîrful compasului în punctul P şi cu
deschiderea egală cu segmentul ales MN trasăm arcul 1 . Cele două
arce se intersectează în punctul R care unit cu P generează paralela la
dreapta dată . Patrulaterul PMNR este un paralelogram .
Fig. 3.2.b.2
Pag.28
b.3 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată a-a’ printr-un

punct P exterior dreptei.
Din punctul P ca centru cu o deschidere oarecare de compas se
descrie un arc de cerc 1 care intersectează dreapta dată în punctul N .
Cu vîrful compasului în punctul N şi cu aceeaşi deschidere
trasăm arcul de cerc 2 (MP) . Apoi cu vîrful compasului în punctul N
şi cu deschiderea egală cu MP trasăm arcul 3 . Cele două arce 1 şi 3
se intersectează în punctul R care unit cu P generează paralela la
dreapta dată . Patrulaterul PMNR este un paralelogram.
Fig. 3.2.b.3
Pag.29
b.4 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată d printr-un punct P

exterior dreptei.
Alegem un punct oarecare O pe dreapta dată.Cu vîrful
compasului în punctul O ales şi cu raza OP trasăm un arc de cerc 1
care intersectează dreapta în punctele M şi N . Apoi cu vîrful
compasului în punctul N şi cu deschiderea egală cu MP trasăm arcul
2 . Cele două arce 1 şi 2 se intersectează în punctul R care unit cu P
generează paralela la dreapta dată . Patrulaterul PMNR este un trapez
isoscel .
Fig. 3.2.b.4
Pag.30
3.3 - Împărţirea unui segment de dreaptă în părţi egale sau

într-un raport dat.
a - Împărţirea unui segment de dreaptă AB într-un număr oarecare

de părţi egale.
Fiind dat segmentul de dreaptă AB , din capătul A se duce o
semidreaptă arbitrară Aa pe care se poartă cu compasul aceeaşi
mărime de numărul de ori în care vrem să împărţim segmentul dat de
ex.5 . Unim punctul 5 cu punctul B şi prin punctele 1,2,3,4 trasăm
paralele cu dreapta (5B) . Paralelele intersectează segmentul AB în
punctele 1’, 2’, 3’, 4’ care împart segmentul în numărul de părţi egale
impus.
Fig. 3.3.a
Pag.31
b - Împărţirea simultană a mai multor segmente de dreaptă A1B1 ,

A2B2 , A3B3 în acelaşi număr de părţi egale
Fie date segmentele de dreaptă A1B1,A2B2,A3B3 care trebuie
divizate simultan în 5 părţi egale.Alegem un segment AB mai mare
decît oricare din segmentele date pe care-l împărţim în 5 părţi egale
conform 3.1.3.a . Paralelele intersectează segmentul AB în punctele
1’,2’,3’,4’ care împart segmentul în numărul de părţi egale impus ).
Construim triungiul echilateral ABC cu latura AB punînd vîrful
compasului în punctul A şi cu deschiderea AB descriind arcul 1-1’,
apoi cu aceeaşi deschidere şi centrul în B descriind arcul 2-2’ care
intersectează 1-1’ în vîrful triunghiului echilateral C . Pe laturile CA
şi CB ale triunghiului echilateral ABC purtăm segmentele A1B1 ,
A2B2 , A3B3 date obţinînd dreptele A1’B1’ , A2’B2’ , A3’B3’ . Unind
punctul C cu punctele 1’, 2’, 3’, 4’ dreptele respective intersectează
segmentele A1’B1’ , A2’B2’ , A3’B3’ egale cu A1B1 , A2B2 , A3B3
împărţindu-le în numărul de părţi egale cerut .
Fig. 3.3.b
Pag.32
c.1 - Împărţirea unui segment de dreaptă într-un raport dat

Fiind dat segmentul de dreaptă AB pentru a-l împărţi într-un
raport dat de ex.3/5 procedăm în felul următor:Trasăm o semidreaptă
oarecare Aa pe care purtăm o marime arbitrară de compas de un
număr de ori egal cu cel mai mare număr al raportului dat ( în cazul
nostru 5 ) . Unim punctul 5 cu B şi prin punctul care reprezintă
numărul cel mai mic al raportului , 3 , trasăm o paralelă la dreapta B5
obţinînd punctul C care împarte segmentul dat în raportul 3/5 .
(AC/AB =3/5)
Fig. 3.3.c.1
Pag.33
c.2 - Împărţirea unui segment de dreaptă într-un raport dat

Fiind dat segmentul de dreaptă AB pentru a-l împărţi într-un
raport dat de ex.5/7 procedăm în felul următor: Trasăm o semidreaptă
oarecare Aa . Pe segmentul de dreaptă dat AB purtăm o marime
arbitrară de compas de un număr de ori egal cu cel mai mare număr
al raportului dat ( în cazul nostru 7 ) . Pe semidreapta Aa cu aceeaşi
deschidere de compas purtăm numărul cel mai mic al raportului (în
cazul nostru 5’) . Unim punctul 7 de pe segmentul AB cu punctul 5’
de pe semidreapta Aa , iar prin punctul B ducem paralelă la dreapta
7-5’ ‚ care intersectează semidreapta Aa în C . Segmentul AC astfel
obţinut este în raportul dat (5/7) cu AB .
Fig. 3.3.c.2
Pag.34
CAP . 4 - RAPORTUL SECŢIUNII DE AUR
4.1 - Forma şi proporţia
Obiectele concrete care ne înconjoară au o serie de însuşiri sau

caracteristici care fac să diferenţiem un obiect de altul . Una din
caracteristicile unui obiect este forma lui care reprezintă modul în
care este concretizat obiectul . Pentru a defini această noţiune este
suficient să apelăm la un dicţionar curent al limbii române , în care
găsim : formă = aspect exterior ; înfăţişare ; totalitatea mijloacelor de
exprimare a conţinutului unei opere artistice ; fel ; chip ; mod , etc .
Aşadar , forma constituie o caracteristică de sine stătătoare a unui
obiect şi se manifestă prin elementele sale care sînt : echilibrul,
proporţia , ritmul , accentul , ordinea , unitatea , armonia , mişcarea .
Proporţia reprezintă raportul sau raporturile dintre elementele sau
părţile obiectului , atît între ele cît şi între ele şi întreg . Totalitatea
cunoştiinţelor teoretice şi practice referitoare la proporţii , dobîndite
fie prin constatări directe , fie prin deducţii , fie prin experienţă
alcătuiesc o disciplină pe care o numim ştiinţa proporţiilor . Ştiinţa
proporţiilor are două părţi : o parte teoretică , al cărei obiect este
cercetarea şi inventarierea legilor proporţiilor şi una practică , al cărei
obiect este aplicarea legilor proporţiilor la punerea în proporţie a
obiectelor create de om şi anume a operelor de arhitectură , artă
plastică şi design .
. Legile proporţiilor se manifestă sub trei forme cu legături
importante între ele :
- la nivelul sistemului nostru solar - ( legile lui Kepler )
- în Aritmetică - şirul lui Fibonacci
- sub aspect geometric - proporţia divină bazată pe raportul secţiunii
de aur .
Se pare, din spusele unora, ca si piramida lui Keops are legatura cu
numarul de aur. Unii cercetatori pretind ca toate cunostiintele
matematice ale egiptenilor stau inscrise in piatra si anume ca ele pot
fi gasite in dimensiunile marii piramide.Egiptenii cunosteau
proprietatile estetice ale raportului dintre doua segmente aflate in
Pag.35
taietura de aur si se foloseau de el cand stabileau dimensiunile

cladirilor si ale piramidelor. Astfel Herodot povesteste ca preotii
egipteni i-au destainuit ca aria fiecarui triunghi lateral al piramidei
este egala cu patratul inaltimii piramidei.
Notînd OE=AB/2 =a jumătatea laturii pătratului care formează

baza piramidei şi VO = h înălţimea piramidei putem transpune
această poveste astfel; BC x VE/2=VO2 sau
1/2 x 2a x ( h2 + a2 )1/2 = h2
Pag.36
a2 ( h2 + a2 ) = h4
a4 + a2 h2 - h4 =0
Împărţind cu h4 şi notînd a/h =  rezultă
²--1 = 0 care rezolvată dă
 = 1, 618033988749895… care este cunoscut ca
numărul de aur ca şi inversul lui 1/ = 0, 618033988749895…
Dacă împărţim un segment astfel încît raportul dintre segmentul
întreg AC şi partea mai mare AB să fie egal cu raportul dintre
partea mai mare AB şi partea mai mică BC , obţinem proporţia de
aur.
În anul 1976, filosoful G. Th. Fechner a făcut o interesantă experienţă

de psihologie : a prezentat unui număr de persoane ,bărbaţi şi femei ,
10 dreptunghiuri care aveau raporturi diferite între laturi . Majoritatea
persoa-nelor analizate a găsit că dreptunghiul 34 : 21 este cel mai
frumos , rezultat ce astfel a confirmat că secţiunea de aur este
proporţia frumuseţii .
Pag.37
Proporţia divină a condus la construirea dreptunghiului de

aur, în care raportul laturilor este egal cu numărul de aur.
Acest tip de dreptunghi este considerat ca fiind deosebit de

estetic şi ca urmare a fost şi este intens utilizat în arhitectură şi artă.
Spre exemplu se consideră că faţa Giocondei lui da Vinci se
încadrează într-un astfel de dreptunghi, iar în construcţia
Parthenonului din Atena se regăsesc cel puţin două astfel de
dreptunghiuri.
Pag.38
Această proporție specială , numărul de aur , de fapt raportul ca

atare , pot fi găsite într-un număr fără sfîrşit al entităților organice şi
anorganice găsite în natură oriunde : în coarnele unei oi , în cristale ,
într-un vîrtej, într-o tornadă , în amprente , în petalele unui trandafir ,
în modelele concentrice ale conopidei sau ale florii-soarelui , la
păsări , insecte, peşti , în Calea Lactee sau alte galaxii sau la un
melc.
Pag.39
Pag.40
Pag.41
Oamenii încearcă permanent să înţeleagă natura şi legile acesteia,

să simtă ritmurile cosmice, să înţeleagă de fapt mai profund viaţa,
pentru a ajunge la o armonie cu mediul înconjurător.Astfel
aplicaţiile numărului de aur , de fapt ale raportului ca atare se
regăsesc la punerea în proporţie a lucrărilor în arhitectură , design ,
pictură , sculptură , estetică şi artă în general , ceea ce confirmă
interesul manifestat de-a lungul timpului pentru acest număr.
Pag.42
În ultimul timp s-a încercat o extindere a seriei numerelor de aur

în spaţiul cu trei şi chiar mai multe dimensiuni. Astfel, din punct de
vedere tridimensional se poate vorbi de volumul de aur, care
defineşte un paralelipiped în care raportul dintre lungime şi înălţime
este egal cu raportul dintre înălţime şi lăţime, acest raport  ,
numindu-se numărul de aur 3D.
L h
     3    1  0    1,324717... De fapt în acest
h l
paralelipiped, armonia constă în faptul că înălţimea este medie
geometrică între lungime şi lăţime, ceea ce confera structurii o
unitate specială.
Pag.43
4.2 - Şirul lui Fibonacci
Leonardo Pisano Fibonacci sau Leonardo din Pisa (1170 – 1250),

născut la Pisa , Italia , este considerat cel mai mare matematician
european din Evul Mediu . Tatăl său , Guglielmo Bonacci , lucra ca
ofiţer vamal într-un oraş din nordul Africii , Bugia (astăzi Bejaia , un
port mediteraneean în nord-estul Algeriei ) , astfel încât fiul său a
primit o educaţie specifică acestei zone şi în acelasi timp a călătorit
mult de-a lungul coastei mediteraneene . În călătoriile sale a întâlnit
numeroşi comercianţi de la care a învăţat sistemul lor arithmetic ,
familiarizîndu-se astfel cu sistemul de numeraţie indo-arab .
Fibonacci şi-a terminat călătoriile în jurul anului 1200 după care
s-a întors la Pisa , unde a început să scrie un număr semnificativ de
texte ce au jucat un rol important în reactualizarea cunoştinţelor
matematice ale antichităţii şi la care a adăugat propriile sale
contribuţii . Trăind în epoca premergătoare tiparului , el şi-a scris de
mînă toate lucrările . Dintre acestea , există astăzi copii ale
următoarelor : Liber abaci (1202) , Practica geometriae (1220) , Flos
(1225) , şi Liber quadratorum (1225) . Din păcate multe altele s-au
pierdut , spre exemplu lucrarea Di minor guisa , care făcea referire la
numerele iraţionale . Totuşi ceea ce l-a făcut faimos pe Fibonacci , nu
au fost teoremele abstracte , ci aplicaţiile practice şi soluţiile găsite
de el la diverse probleme matematice .
Liber abaci , publicată în 1202 , este un tratat de aritmetică şi
algebră care exprimă cunoştinţele acumulate de autor în timpul
călătoriilor sale . Cartea , după care s-au făcut numeroase copii , a
reliefat valoarea şi utilitatea sistemului numeric zecimal indo-arab
(care utilizează cifrele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,0) , contribuind la
introducerea acestuia în Europa . Lucrarea descrie de asemenea
regulile după care se efectuează operaţiile aritmetice elementare
(adunarea , scăderea , înmulţirea şi împărţirea) , oferind şi probleme
pentru ilustrarea metodelor de calcul . În acelaşi timp ea studiază şi
modul de rezolvare a ecuaţiilor liniare . Partea a doua a cărţii este o
colecţie de probleme cu care se confruntau comercianţii arabi ,
probleme legate de preţul mărfurilor , calcularea profitului ,
Pag.44
conversia valutelor , probleme referitoare la progresiile aritmetice şi

geometrice , precum şi multe alte probleme originare din China .
Una din problemele din partea a treia a tratatului Liber abaci ,
cunoscută ca problema iepurilor , a condus la introducerea numerelor
şi a secvenţei Fibonacci , pentru care acesta este de fapt foarte
cunoscut astăzi . Pe scurt enunţul problemei este următorul : O
persoană plasează o pereche de iepuri într-un spaţiu închis şi se
întreabă cîte perechi de iepuri vor exista la sfîrşitul unui an de zile ,
dacă se presupune că în fiecare lună fiecare pereche naşte o alta , care
din luna următoare devine fertilă . Problema este însă idealizată, în
sensul în care se consideră că nici un iepure nu moare , iar secvenţa
numerică rezultată este : 1, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233,
377, . cunoscută sub numele de şirul lui Fibonacci .
Pag.45
Numărul de aur este strîns legat de şirul lui Fibonacci , în care

fiecare termen este suma celor două anterioare (1,1, 2, 3, 5, 8, 13, 21,
34, 55, 89, 144, 233...) prin faptul că pe măsură ce înaintăm , raportul
dintre doi termen succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre  de
exemplu 233/144 = 1,61805...). Secvenţa numerelor lui Fibonacci a
fascinat de-a lungul istoriei pe foarte mulţi oameni de ştiinţă ,
matematicieni , fizicieni , biologi şi continuă să o facă chiar şi în
present . Numerele lui Fibonacci sunt considerate a fi modul de
măsurare al Dinivităţii sau sistemul de numărare al naturii.
4.2.1 - Şirul lui Fibonacci în natură
Şirul lui Fibonacci apare în structurile biologice , cum ar fi

dispunerea ramurilor copacilor , aşezarea frunzelor în jurul tulpinii
plantelor , spiralele cochiliilor , aranjamentul unui con de brad ,
desfăşurarea ramurilor unei ferigi , aspectul unui ananas , etc. S-a
avansat ideea că toate acestea pot fi în parte înţelese ca expresie a
unor constrîngeri algebrice specifice sistemelor libere . Se spune
deseori că aranjamentele florale asemănătoare florii soarelui au 55 de
spirale într-o direcţie şi 89 în cealaltă (55 şi 89 sunt numere adiacente
din şirul Fibonacci) , lucru valabil pentru inflorescenţele din stratul
exterior şi care sunt cele mai vizibile. De asemenea, numărul de
petale al multor flori face parte din secvenţă. De exemplu crinii şi
irişii au 3 petale , pintenul cocoşului are 5 , nemţişorii au 8 petale ,
gălbenelele au 13 , ochiul boului poate avea 21 , în timp ce
margaretele pot avea 34 , 55 sau chiar 89 de petale .
Dacă se priveşte o plantă de sus în jos se observă că frunzele sale
sunt astfel dispuse încît cele de deasupra nu le obturează pe cele de
dedesubt . În acest fel fiecare frunză primeşte suficientă lumină solară
şi permite apei de ploaie să alunece către tulpină şi să fie dirijată spre
rădăcină – o altă armonie a naturii în concordanţă cu şirul lui
Fibonacci.
Pag.46
Pag.47
4.2.2 - Şirul lui Fibonacci şi corpul uman
Dacă privim mîinile unui om , constatăm alte coincidenţe poate , ce

ne amintesc de faimosul şir . Avem 2 mîini , cu 5 cîte degete , fiecare
avînd 3 falange separate prin două articulaţii . Coincidenţă sau nu ,
aspectul este interesant , cu atît mai mult cu cît dacă măsurăm
lungimea oaselor degetelor , se pare că raportul dintre osul cel mai
lung şi cel din mijloc , ca şi raportul dintre osul mijlociu şi cel mai
scurt din vîrf reprezintă proporţia de aur . În medie , dimensiunile
falangelor sînt : 2 cm , 3 cm , 5 cm , iar în continuare osul palmei are
circa 8 cm (2, 3, 5, 8 sunt numere din secvenţa Fibonacci).
În acelaşi timp, faţa umană este caracterizată din punct de vedere

estetic prin cîteva dimensiuni principale: distanţa dintre ochi ,
distanţa dintre gură şi ochi, distanţa dintre nas şi ochi, dimensiunea
gurii . În estetică se apreciază că faţa este cu atît mai plăcută ochiului
cu cît aceste dimensiuni respectă mai bine şirul lui Fibonacci.
În acelaşi timp numerele Fibonacci apar în numeroase probleme
de ştiinţă , pornind de la fizica clasică , chimie , matematică , până la
cele mai moderne domenii ale cunoaşterii (sinergetica , teoria
fractalilor , teoria haosului , în calculatoarele neuronale şi automatele
celulare) , sunt utilizate în generatorii pseudoaleatori de numere ,
precum şi în diverse procedee şi metode de optimizare.
Pag.48
4.3 - Raportul de aur în construcţiile geometrice
Dacă în interiorul dreptunghiului de aur ABCD vom trasa un

pătrat cu latura AC , dreptunghiul rămas alături (EBDF) este tot unul
de aur – adică un dreptunghi asemenea şi aşa mai departe.Prin
punctele obţinute prin această construcţie trece curba numită
spirală logaritmică,unicul tip de spirală care nu-şi modifică forma pe
măsură ce creşte.
Această spirală poate fi regăsită în multe aspecte ale omului, ale

naturii, ale Cosmosului:
Pag.49
O paralelă cu baza de la mijlocul unei laturi într-un triunghi

echilateral înscris într-un cerc generează proporţia de aur.Pătratul
maxim înscris într-un semicerc generează proporţia de aur.
Intersecţia diagonalelor unui pentagon generează proporţia de
aur.
Pag.50
Bisectoarele (de ex.: DB) unui "triunghi isoscel de aur" (adică

unul în care baza reprezintă 0,618... faţă de laturi) generează, la
rîndul lor, proporţia de aur, iar arcele de cerc trasate din punctele
unde ele intersectează laturile "triunghiurilor de aur" ce se formează
succesiv generează spirala logaritmică.
Fig. 4.3 - Proporţii la decagon şi pentagon
Pag.51
4.4 - Construcţia geometrică segmentului de aur
a - Împărţirea unui segment dat în raportul secţiunii de aur

Fiind dat segmentul AB prin capătul B se ridică perpendiculara Bb
pe AB . Se determină mijlocul C al segmentului AB . Cu centrul în B
şi raza BC se trasează arcul 1 care intersectează perpendiculara Bb în
punctul D . Unim punctul A cu D . Cu centrul în D şi raza DB= BC
trasăm arcul 2 care intersectează AD în E . Cu centrul în A şi
deschiderea AE trasăm arcul 3 care intersectează segmentul AB în
punctul F care împarte segmentul în raportul secţiunii de aur astfel
că : AE / EB = AB / AE = 1,618
Fig. 4.4.a
Pag.52
b - Fiind dat segmentul AE putem construi segmentul AB care să fie

în raportul secţiunii de aur cu AE în felul următor ; aflăm mijlocul M
al segmentului AE şi construim perpendiculara Ee pe AE . Cu
centrul în E şi deschiderea EA trasăm arcul 1 care intersectează
perpendiculara în N .Cu centrul în M şi deschiderea MN trasăm arcul
2 care intersectează prelungirea segmentului AE dat în punctul B .
Segmentul AB este în raportul secţiunii de aur cu segmentul AE
dat .
Fig. 4.4.b
Pag.53
c - Fiind dat un segment AB prin punctul A ducem perpendiculara

Aa pe AB . Găsim mijlocul M al segmentului AB şi cu centrul în A
şi deschiderea AM trasăm arcul 1 care intersectaeză perpendiculara
Aa în E . Cu centrul în E şi deschiderea EB trasăm arcul 2 care
intersectează perpendiculara Aa în punctul D . AD / AB = 1,618 .
Dacă trasăm prin punctul B paralelă la AD şi prin punctul D
paralelă la AB obţinem dreptunghiul de aur ABCD .
Fig. 4.4.c
Pag.54
4.5 - Construcţia triunghiului de aur
Un triunghi de aur este un triunghi isoscel la care raportul între

laturile egale şi bază este raportul de aur. Fiind dat un segment AB
prin punctul B ducem perpendiculara pe AB . Găsim mijlocul M al
segmentului AB şi cu centrul în B şi deschiderea BM trasăm arcul 1
care intersectaeză perpendiculara în C . Cu centrul în C şi
deschiderea CA trasăm arcul 2 care intersectează perpendiculara în
punctul D . BD / AB = 1,618 . Cu deschiderea BD şi centrul în A
trasăm arcul 3 iar cu centrul B arcul 4 care se intersectează în E .
Triunghiul EAB este triunghiul de aur .
Fig. 4.5
Pag.55
4.6 - Constructia unui pentagon regulat
Construiti un triunghi de aur EAB . Apoi cu centrul în A şi

deschiderea AB trasăm arcul 5 care intersectează arcul 4 în F şi cu
centrul în B şi aceeaşi deschidere arcul 6 care intersectează arcul 3 în
punctul G . Figura ABEFG astfel formată este un pentagon .
Fig. 4.6
Pag.56
4.7 - Construcţia spiralei de aur
Construiţi un dreptunghi de aur ABCD şi pătratul AEFD

corespunzător lui . În dreptunghiul de aur care a rămas EFCB mai
delimitaţi un pătrat FCGH . Construiţi în continuare pătrate din ce în
ce mai mici , GBJI ,EJKL etc. în dreptunghiurile de aur rămase .
Unind prin sferturi de cerce cîte două vîrfuri opuse ale fiecărui
pătrat AF,FG,GJ,JL ,etc. se obţine spirala de aur sau spirala
logaritmică . Dacă intersectăm spirala cu o dreaptă dusă prin centru
segmentele determinate de fiecare spiră pe rază sînt în secţiune de
aur.
Fig. 4.7
Pag.57
CAP . 5 - CONSTRUCŢIA UNGHIURILOR.
5.1 - Construirea unui unghi egal cu un unghi dat
Fiind dat unghiul cu vîrful în V ,v1Vv2,cu o deschidere arbitrară

de compas şi cu centrul în vîrful V descriem arcul de cerc 1 care
intersectează laturile unghiului în punctele A şi B.Pentru a construi
un unghi egal construim dreapta CD pe care alegem vîrful C.Cu
centrul în acest punct şi deschiderea egală cu VA=VB trasăm arcul
de cerc 2 care intersectează dreapta CD în E.Cu centrul în E şi
deschiderea AB trasăm arcul 3 care intersectează arcul 2 în punctul
F.Unind C cu F obţinem unghiul DCE egal cu AVB.
Fig. 5.1
Pag.58
5.2 - Împărţirea unui unghi în două părţi egale(trasarea

bisectoarei unui unghi)
a - Avînd unghiul V1 V V2, cu centrul în V şi cu o deschidere
arbitrară de compas descriem arcul de cerc 1 care intersectează
laturile unghiului în A şi B.Cu centrul în A şi cu o deschidere
oarecare de compas descriu arcul 2,apoi cu centrul B şi cu aceeaşi
deschidere descriu arcul 3 care intersectează arcul 2 în punctul
C.Unind C cu V am obţinut bisectoarea unghiului dat.
Fig. 5.2.a
Pag.59
b - Trasarea bisectoarei unui unghi,vîrful unghiului fiind

inaccesibil.
Avînd date laturile d şi d1 ale unghiului,laturi care nu se
intersectează în cîmpul desenului, se construiesc paralele d’ şi d1’ la
dreptele date,la aceeaşi distanţă de fiecare dreaptă în aşa fel încît
cele două paralele să se intersecteze într-un punct V.Bisectoarea
unghiului V cu laturile d’ şi d1’ construită conform 5.2.a este şi
bisectoarea unghiului dat.
Fig. 5.2.b
Pag.60
c - Trasarea bisectoarei unui unghi,vîrful unghiului fiind inaccesibil.

intersectează în cîmpul desenului, se trasează o secantă oarecare AB,
care intersectează cele două drepte în punctele A şi B.Folosind
metoda 5.2.a trasăm bisectoarele a1 ,a2 şi b1,b2 ale unghiurilor de
aceeaşi parte a dreptelor d şi d1 date.La intersecţia bisectoarelor
a2 şi b2 se găseşte punctul C ,iar la intersecţia bisectoarelor a1 cu b1
se găseşte punctul D.Unind punctul C cu D găsim bisectoarea
unghiului dat.
Fig. 5.2.c
Pag.61
d - Trasarea bisectoarei unui unghi,vîrful unghiului fiind

inaccesibil.
intersectează în cîmpul desenului,trasăm o paralelă d’ la una din
dreptele date (de ex. d) în aşa fel încît să intersecteze cealaltă latură
d1 într-un punct V.Utilizînd metoda 5.2.a construim bisectoarea
CV a unghiului cu vîrful în V format de dreptele d’ şi d1.Pe
bisectoarea CV construită ridicăm perpendiculara EF pe această
bisectoare care intersectează dreptele d şi d1în punctele E şi F.
Mediatoarea GH a segmentului EF trasată cu metoda este
bisectoarea unghiului dat.
Fig. 5.2.d
Pag.62
5 .3- Împărţirea unui unghi drept în trei părţi egale(trasarea

unghiurilor de 30 şi 60 de grade.)
Fiind dat unghiul drept v1 V v2 , cu vîrful compasului în V şi o rază
arbitrară se trasează arcul de cerc 1 care intersectează laturile
unghiului drept dat în punctele A respectiv B.Păstrînd aceeaşi
deschidere de compas cu centrul în A trasăm arcul 2 care
intersectează arcul 1 în punctul C iar cu centrul în B trasăm arcul 3
care intersectează arcul 1 în punctul D.Unghiul CVA este un unghi
de 60 grade iar unghiul DVA este de 30 grade.
Fig. 5.3
Pag.63
5 .4- Împărţirea aproximativă a unui unghi într-un număr

oarecare de părţi egale.
Fiind dat unghiul oarecarev1 V v2 (ascuţit sau obtuz),cu centrul
în vîrful V şi o deschidere oarecare de compas descriem arcul de cerc
ABC care intersectează latura v1 V în punctul A,prelungirea ei în
punctul C, respectiv v2 V în punctul B.Cu centrul în A şi raza AC
descriem arcul CP iar cu centrul în C şi cu aceeaşi rază arcul AP care
intersectează arcul CP în punctul P numit pol.Unind polul P cu
punctul B găsim la intersecţia cu AB punctul D.Cu metoda
împărţim segmentul AD în numărul de părţi egale în care trebuie
împărţit unghiul(ex.5).Unim polul P cu fiecare punct obţinut şi
prelungind ,la intersecţia cu arcul ABC găsim punctele 1,2,3,4, care
unite cu V împart unghiul în 5 părţi aproximativ egale.
Fig. 5.4
Pag.64
5 . 5 - Trasarea aproximativă a unui unghi oarecare ( pentru

unghiuri mici)
Avînd de construit un unghi mic oarecare (de ex.10 grade)
construim mai întîi o semidreaptă oarecare V v1.
Ştim că un cerc are un unghi la centru de 360 grade şi o
lungime de 2π R.La rază pt. care 2π R=360 ,adică R=360/2π=57,32
unui grad îi corespunde o unitate de lungime.Deschidem compasul
cu o rază de 57,32 şi cu centrul în V descriem arcul 1 care
intersectează semidreapta V v1 în punctul A.Luînd în compas un
număr de unităţi de lungime egal cu numărul de grade al unghiului
de construit şi punînd vîrful compasului în punctul A trasăm arcul 2
care intersectează arcul 1 în punctul B.Unind B cu V unghiul BVA
este de 10 grade.
Fig. 5.5
Pag.65
CAP . 6 - CONSTRUCŢIA FIGURILOR GEOMETRICE

PLANE
6.1- Construcţii de triunghiuri
Triunghiul sau poligonul cu trei laturi se poate construi dacă din

cele şase elemente ale triunghiului(trei unghiuri şi trei laturi) se
cunosc trei.
a - Triunghiul echilateral de latură dată AB
Fiind dată latura AB cu vîrful compasului în capătul A şi o
deschidere egală cu AB se descrie arcul de cerc 1. Apoi cu aceeaşi
deschidere şi centrul în punctul B se descrie arcul 2 care
intersectează arcul 1 în punctul C, vîrful triunghiului echilateral.
Fig. 6.1.
Pag.66
b - Triunghi echilateral de înălţime AD dată

Avînd dată înălţimea AD alegem un punct arbitrar O pe dreapta
dată.Cu centrul în O şi raza OA trasăm un cerc 1 care intersectează
înălţimea AD în punctul E.Cu centrul în punctul E şi aceeaşi rază
OA trasăm arcul de cerc 2 care intersectează cercul 1 în F şi G .Prin
punctul D trasăm o perpendiculară pe AD.Dacă unim vîrful A cu
punctele F şi G şi prelungim pînă intersectează perpendiculara în
punctele A şi B ,vîrfurile triunghiului echilateral.
Fig. 6.1.b
Pag.67
c - Triunghi isoscel cînd se cunosc înălţimea AD şi latura

AC=AB>AD
Avînd dată lungimea laturii AB=AC şi înălţimea AD ducem
perpendiculara a-a’ în punctul D pe AD.Cu o deschidere de compas
egală cu latura AB=AC şi cu centrul în punctul A trasăm arcul de
cerc 1 care intersectează perpendiculara a-a’ în punctele B şi C –
vîrfurile triunghiului isoscel.
Fig. 6.1.c
Pag.68
d - Triunghi dreptunghic cunoscînd lungimea ipotenuzei AC şi a

uneia dintre catete AB.
Trasăm o dreaptă a-a’ pe care suprapunem cateta AB.Prin punctul
B ridicăm o perpendiculară b-b’.Luăm în compas lungimea
ipotenuzei AC şi cu centrul în A trasăm arcul de cerc 1 care
intersectează perpendiculara b-b’ în punctul C-vîrful triunghiului
dreptunghic .
Fig. 6.1.d
Pag.69
e - Triunghi dreptunghic cunoscînd lungimea ipotenuzei AC şi a

uneia dintre catete AB.
Se trasează segmentul de dreaptă egal cu ipotenuza AC.Găsim
mijlocul O al ipotenuzei AC şi cu centrul în acest punct şi raza egală
cu jumătate din ipotenuză trasăm semicercul cu diametrul AC.Luăm
în compas mărimea catetei AB şi cu centrul în A trasăm arcul 2 care
intersectează cercul în B-vîrful triunghiului.
Fig. 6.1.e
f - Construcţia unui triunghi oarecare cunoscînd lungimile celor trei
laturi
Se trasează un segment de dreaptă de lungime egală cu una din
laturi de ex.BC.Din extremităţile acestuia se descriu arce de cerc 1 şi
2 cu lungimile egale cu celelalte două laturi.Cele două arce de cerc se
intersectează în punctul A care împreună cu B şi C formează
triunghiul.
Fig . 6.1.f
Pag.70
6.2 - Construcţia patrulaterelor plane convexe:pătratul,

dreptunghiul,paralelogramul,rombul,trapezul
6.2.1 - Construcţia pătratului
a - Construcţia pătratului cunoscînd mărimea laturii

Se construieşte un segment de dreaptă AB de lungime egală cu
latura pătratului.Prin capetele A şi B ale segmentului se ridică
perpendicularele Aa şi Bb .Se ia în compas mărimea laturii şi cu
centrele în A respectiv B se trasează arcele 1 şi 2 care intersectează
perpendicularele Aa,Bb în punctele C şi D ,celelalte vîrfuri ale
pătratului.
Fig. 6.2.1.a
Pag.71
b - Construcţia pătratului cunoscînd mărimea laturii

latura pătratului.Cu centrul în A şi raza AB se trasează arcul de cerc
1.Cu centrul în B şi cu aceeaşi deschidere de compas se trasează
arcul 2 care intersectează arcul 1 în punctul E.Cu centrul în E şi
aceeaşi rază se trasează arcul 3 care intersectează arcul 2 în punctul
F.Se uneşte punctul A cu punctul F şi la intersecţia cu arcul 1 se
găseşte punctul G.Cu centrul în G şi aceeaşi rază se trasează arcul 4
care intersectează arcul 1 în D.Cu centrul în D şi raza AB se trasează
arcul 5 care intersectează arcul 2 în punctul C.Punctele ABCD sînt
vîrfurile pătratului.
Fig. 6.2.1.b
Pag.72
c - Construcţia pătratului cînd se cunoaşte mărimea diagonalei AC

Se construieşte segmentul de dreaptă AC egal cu diagonala
pătratului.Se trasează mediatoarea bd a segmentului AC găsind astfel
mijlocul O al segmentului.Cu centrul în punctul O şi o deschidere de
compas egală cu jumătate din segmentul AC trasăm cercul care
intersectează mediatoarea în punctele B şi D.ABCD este pătratul
căutat.
Fig. 6.2.1.c
Pag.73
6.2.2 - Construcţia dreptunghiului

a - Construcţia dreptunghiului cînd se cunosc mărimile celor două
laturi. Construim segmentul de dreaptă AB cu lungimea egală cu
mărimea uneia dintre laturi.Prin capetele A şi B ridicăm
perpendicularele Aa şi Bb pe care prin arcele 1 şi 2 măsuram
lungimea celei de-a doua laturi găsind vîrfurile C şi D.
Fig . 6.2.2 .a
b - Construcţia dreptunghiului cînd se cunosc mărimile unei laturi şi
a diagonalei. Construim segmentul de dreaptă AB cu lungimea
egală cu mărimea laturii date.Prin capetele A şi B ridicăm
perpendicularele Aa şi Bb.Luăm în compas mărimea diagonalei şi cu
centrele în B apoi în A prin arcele 1 respectiv 2 intersectăm
perpendicularele în punctele C şi D,celelalte vîrfuri ale
dreptunghiului.
Fig. 6.2.2.b
Pag.74
c - Construcţia dreptunghiului cînd se cunosc mărimile unei laturi şi

a diagonalei.
Se construieşte un segment AC egal cu diagonala dreptunghiu -
lui . Trasăm cercul cu diametrul AC.Luăm în compas o mărime egală
cu latura dreptunghiului şi cu centrul în A trasăm arcul 1 care
intersectează cercul în B iar cu centrul în C şi aceeaşi deschidere
arcul 2 care intersectează cercul în D.ABCD este dreptunghiul căutat.
Fig. 6.2.2.c
Pag.75
6.2.3 - Construcţia paralelogramului
a - Construcţia paralelogramului cînd se cunosc cele două laturi şi

unghiul dintre ele
Se construiesc semidreptele Aa şi Ad care cuprind între ele
unghiul dat al paralelogramului.Pe semidreapta Aa prin arcul 1 cu
centrul în A şi deschiderea egală cu una dintre laturile date se află
punctul C iar pe semidreapta Ad prin arcul 2 cu centrul în A şi
deschiderea egală cu cealaltă latură se află punctul B.Prin punctul B
se trasează paralelă Bb la semidreapta Aa iar prin punctul C paralela
Cc la Ad care intersectează paralela anterioară în D.ABCD este
paralelogramul căutat.
Fig. 6.2.3.a
Pag.76
b - Construcţia paralelogramului cînd se cunosc mărimile celor

două laturi şi înălţimea lui
Trasăm segmentul de dreaptă AB egal ca mărime cu una dintre
laturi.La distanţa egală cu înălţimea dată trasăm paralela dc la
segmentul AB.Luăm în compas mărimea celeilalte laturi şi cu centrul
în A respectiv B prin arcele 1 respectiv 2 intersectăm paralela dc în
puncteleC respectiv D care împreună cu A şi B formează
paralelogramul.
Fig. 6.2.3.b
Pag.77
6.2.4 - Construcţia rombului

a - Construcţia rombului cînd se dă mărimea laturii şi unul dintre
unghiuri
Se construiesc semidreptele Ab şi Ac care cuprind între ele
unghiul dat al rombului.Pe semidreapta Ab prin arcul 1 cu centrul în
A şi deschiderea egală latura dată a rombului se află punctul B iar pe
semidreapta Ac prin arcul 2 cu centrul în A şi cu aceeaşi deschidere
se află punctul C.Prin punctul B se trasează paralelă la semidreapta
Ac iar prin punctul C paralelă la Ab care intersectează paralela
anterioară în D.ABCD este rombul căutat.
Fig. 6.2.4.a
Pag.78
b - Construcţia rombului cunoscînd mărimea laturii şi a diagonalei.

Se construieşte segmentul AC cu mărimea egală cu diagonala
dată.Cu vîrful compasului în capătul A al segmentului şi o deschidere
egală cu latura dată a rombului trasăm arcul de cerc 1 apoi cu centrul
în C şi aceeaşi deschidere arcul 2.Cele două arce se intersectează în
punctele B şi D care împreună cu A şi C dau rombul căutat.
Fig. 6.2.4.b
Pag.79
6.2.5 - Construcţia trapezului

a - Construcţia trapezului isoscel cunoscînd baza mare,latura şi
înălţimea
Construim segmentul de dreaptă AB cu mărimea egală cu baza
mare dată.La distanţa egală cu înălţimea dată trasăm o paralelă dc la
segmentul AB.Luăm în compas mărimea laturii şi cu centrul în A
respectiv B trasăm arcul 1 respectiv 2 care intersectează paralela în
punctele C şi D care împreună cu A şi B formează trapezul.
Fig. 6.2.5.a
Pag.80
b - Construcţia trapezului cunoscînd baza mare,baza mică şi

înălţimea
Trasez segmentul AB egal ca mărime cu baza mare.Luăm în
compas mărimea bazei mici şi cu centrul în B prin arcul 1 intersectez
segmentul AB în E.Construiesc mediatoarea Mm a segmentului AE
care intersectează segmentul AB în F.Pe mediatoarea trasată luăm
măsura FD prin arcul 2 , egală cu înălţimea dată a trapezului.Prin
punctul D ducem paralela Pp la segmentul AB.Cu centrul în D şi
deschiderea egală cu baza mică prin arcul 3 intersectăm paralela în
punctul C.ABCD este trapezul căutat.
Fig. 6.2.5.b
Pag.81
6.2.6 - Construirea unui patrulater oarecare

cînd se cunosc lungimile celor patru laturi ale sale precum
şi lungimea unei diagonale .
Construim un segment de dreaptă AD egal ca mărime cu una
dintre laturi.Cu centrul în punctul A şi deschiderea egală cu
diagonala dată se trasează arcul 1.Cu centrul în D şi deschiderea
egală cu altă latură dată de ex.CD prin arcul 2 intersectăm arcul 1 în
punctul C.Cu centrul în A şi deschiderea egală cu latura AB dată
trasez arcul 3 apoi cu centrul în C şi deschiderea egală cu ultima
latură BC prin arcul 4 intersectăm arcul 3 în punctul B.ABCD este
patrulaterul căutat.
Fig. 6.2.6
Pag.82
6.2.7 - Construcţia unui poligon neregulat cu un număr

oarecare de laturi
Orice poligon neregulat poate fi construit cu uşurinţă dacă sînt
date lungimile tuturor laturilor lui precum şi lungimile diagonalelor
divergente dintr-un vîrf de ex.A.Metoda este o generalizare a
metodei precedente(aplicată pentru patrulater),fiind metoda de
construcţie a poligoanelor prin triangulaţie adică prin împărţirea lor
în triunghiuri adiacente.
Fig. 6.2.7
Pag.83
Cap . 7 - CERCUL
În desen un cerc este determinat dacă se ştie poziţia centrului

cercului şi mărimea razei sale.Punînd vîrful compasului în centrul
cercului şi deschizîndu-l cu o mărime egală cu raza se trasează
cercul.
Fig. 7
7.1 - Trasarea unui cerc de rază dată care trece prin două
puncte date
Fiind date punctele A şi B se deschide compasul cu o mărime
egală cu raza dată a cercului şi cu centrul în punctul A se trasează
arcul 1 apoi cu centrul în punctul B arcul 2 care intersectează arcul 1
în centrul O al cercului.Punînd compasul în centrul O trasăm cercul.
Fig. 7.1
Pag.84
7.2 - Trasarea unui cerc care trece prin trei puncte necoliniare
Fiind date punctele necoliniare A,B,C se unesc două cîte două

punctele respective formînd astfel segmentele de dreaptă
AB,AC,BC.Trasăm mediatoarele a cel puţin două dintre segmentele
formate de ex.mediatoarea 1 a segmentului AB şi mediatoarea 2 a
segmentului BC care se intersectează în punctul O ,centrul
cercului.Cu vîrful compasului în centrul O aflat şi deschiderea
OA=OB=OC se poate trasa cercul.
Fig. 7.2
Pag.85
7.3 - Găsirea centrului unui cerc dat
Avînd desenat un cerc îi putem afla centrul folosind metoda

precedentă.Alegem trei puncte A,B,C pe cerc. se unesc două cîte
două punctele respective formînd astfel segmentele de dreaptă
AB,AC,BC.Trasăm mediatoarele a cel puţin două dintre segmentele
formate de ex.mediatoarea 1 a segmentului AB şi mediatoarea 2 a
segmentului BC care se intersectează în punctul O ,centrul cercului.
Fig. 7.3
Pag.86
7.4 - Trasarea unui arc de cerc prin trei puncte necoliniare

centrul cercului ieşind din planul desenului
a - Fiind date punctele necoliniare A,B,C se unesc aceste puncte

două cîte două obţinînd segmentele AB,BC,AC.Prin punctul C se
trasează o paralelă mn la segmentul AB.Prin punctul A se duce o
perpendiculară pe AC care intersectează paralela mn trasată în M.Din
punctul B se ridică o perpendiculară pe BC care intersectează
paralela mn în N.Din punctul C se coboară perpendiculara CD pe
AB.Împărţim segmentele DB şi CN în acelaşi număr de părţi egale
de ex. 8 şi unim punctele obţinute 11’,22’,etc.Segmentul BE se
împarte în acelaşi număr de părţi egale notate 1’’,2’’ etc.pe care le
unim cu punctul C.Intersecţiile dintre dreptele 11’ cu C1’’,22’cu
C2’’,etc.determină puncte care aparţin arcului de cerc căutat.
Fig. 7.4.a
Pag.87
b - Dacă nu se poate determina centrul O al cercului deoarece

mediatoarele nu se intersectează în cîmpul desenului se procedează
în felul următor:Fiind date punctele A,B,C cu centrul în A şi raza
AB se trasează arcul de cerc Bb iar cu centrul în B şi cu aceeaşi rază
arcul Aa.Unim punctul A cu punctul C şi prelungim pînă intersectăm
arcul Bb în punctul D.Unim punctul B cu C şi prelungim pînă
intersectăm arcul Aa în punctul E.Se împarte arcul cel mai mic dintre
AE şi BD,fie AE , într-un număr de părţi egale de ex.5 numerotînd
de la 1 la 5 dinspre A spre E,5 corespunzînd punctului E.Se dă
acelaşi număr 5’ şi lui D şi se iau pe arcul DB arce egale cu
A1=12=23=34=45,cîte încap numerotîndu-se 6’,7’,8’,etc.În celălalt
sens se iau de asemenea diviziuni egale numerotînd 4’,3’,2’,1’.La fel
de la punctul E se continuă cu un număr de diviziuni cîte încap între
D şi B ,numerotîndu-le 6,7,8,etc.Se intersectează dreptele A1’ cu
B1,A2’ cu B2 etc. Obţinînd puncte care aparţin arcului de cerc ce
trece prin punctele A,B,C,arcul putînd fi trasat prin aceste puncte.
Fig. 7.4.b
Pag.88
c - Construcţia unui arc de cerc cînd se cunoaşte coarda s şi

săgeata f,centrul fiind inaccesibil
Fiind dată coarda AB şi săgeata CD se face o construcţie
auxiliară în partea dreaptă şi anume se construieşte un semicerc cu
raza egală cu săgeata dată ca în figură.Jumătatea corzii şi un cadran
al semicercului auxiliar se împart în acelaşi număr de părţi egale.Se
alege un punct P numit pol la distanţa f/5 de cerc pe diametrul
vertical.Unim polul P cu punctele 1’,2’ etc.de pe cadran iar prin
punctele 1,2,etc.ale corzii se ridică perpendiculare pe AB.Pe aceste
perpendiculare se măsoară distanţele 11’,22’ etc.preluate de pe cercul
auxiliar,obţinînd astfel puncte ale arcului de cerc căutat.
Fig. 7.4.c
Pag.89
7.5 - Determinarea grafică a lungimii unui arc de cerc

Fiind dat un arc de cerc AB prin mijlocul C al acestui arc se
duce semidreapta Cc care trece prin centrul O al arcului dat şi pe care
începînd din punctul C se ia de trei ori lungimea razei arcului pînă în
punctul O1.Prin C se duce perpendiculara pe semidreaptă sau
tangenta la arcul de cerc.Unim Punctul O1 cu A respectiv B şi
prelungim pînă intersectează tangenta în E respectiv F.Segmentul EF
reprezintă lungimea aproximativă a arcului de cerc dat.
Fig. 7.5
Pag.90
7.6 - Determinarea grafică a lungimii unui cerc de rază dată R
Fiind dat cercul cu centrul în O şi raza R se trasează diametrul

vertical AB.Prin punctul A se trasează tangenta Tt la cerc (sau
perpendiculara pe diametrul vertical).Cu centrul în A şi raza egală cu
raza cercului trasăm arcul 1 care intersectează cercul în punctul C.Cu
centrul în C şi aceeaşi rază trasăm arcul 2 care intersectează arcul 1
în D.Unim punctul O cu D şi la intersecţia cu tangenta găsim punctul
E.Începînd din E purtăm raza cercului de trei ori pînă în punctul
F.Segmentul FB reprezintă jumătate din lungimea cercului.
Fig. 7.6
Pag.91
CAP. 8 - CONSTRUCŢIA POLIGOANELOR REGULATE;

ÎMPĂRŢIREA CERCULUI ÎN PĂRŢI EGALE
Problema construirii unui poligon regulat cu un anumit număr
de laturi (3-triunghi echilateral,4-pătrat,5-pentagon,6-hexagon,7-
septagon etc.) înscris în cerc este aceeaşi cu problema împărţirii unui
cerc într-un număr oarecare (3,4,5,6, etc) de arce egale.
8.1 - Construcţia triunghiului echilateral înscris în cerc
Fiind dat cercul cu centrul în O şi de rază dată R trasăm
diametrul AB oarecare.Cu centrul în B şi raza egală cu raza cercului
trasăm arcul de cerc 1 care intersectează cercul în punctele B şi C.
A,B şi C sînt vîrfurile triunghiului iar razele OA,OB,OC împart
cercul în trei arce sau trei unghiuri egale de 120°.
Fig. 8.1
Pag.92
8.2 - Construcţia pătratului regulat înscris în cerc
Fiind dat cercul cu centrul O şi de rază R,Trasăm două diametre

perpendiculare AB şi CD . ABCD este pătratul regulat.
Fig. 8.2
Pag.93
8.3 - Construcţia pentagonului regulat înscris în cerc
a - Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

AB şi CD.Se determină mijlocul G al razei OD(ducînd arcul 1 cu
centrul în D şi raza egală cu raza cercului pe care-l intersectează în E
şi F care unite intersectează OD în G).Cu centrul în G şi deschiderea
GA se trasează arcul 2 care intersectează OC în H.AH este egală cu
latura pentagonului regulat deci cu vîrful compasului în A şi
deschiderea AH trasăm arcul 3 care intersectează cercul în A1 şi
A2.Cu centrul în A1,A2 şi aceeaşi deschidere prin arcele 4,5 se
intersectează cercul în A3 respectiv A4.A A1 A2 A3 A4 este
pentagonul regulat.
Fig. 8.3.a
Pag.94
b - Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

şi F care unite intersectează OD în G).Cu centrul în G şi raza
OG=GD se trasează cercul 2.Se uneşte G cu B găsind punctul H la
intersecţia cu cercul 2.Cu centrul în B şi deschiderea BH se trasează
arcul 3 care intersectează cercul iniţial în A1 şi A2 vîrfuri ale
pentagonului.Luînd în compas mărimea segmentului A1A2 ,cu
centrul în A1 apoi în A2 prin arcele 4 şi 5 se intersectează cercul de
bază găsind vîrfurile A3 şi A4 care împreună cu A1,A2 şi A
formează pentagonul.
Fig. 8.3.b
Pag.95
c - Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

AB şi CD.Se determină mijlocul G al razei OB(ducînd arcul 1 cu
centrul în B şi raza egală cu raza cercului pe care-l intersectează în E
şi F care unite intersectează OB în G).Cu centrul în G şi deschiderea
GC trasez arcul 2 care intersectează raza OA în punctul H.Prin arcele
3 şi 4 trasăm mediatoarea IJ a segmentului OH care la intersecţia cu
cercul dat determină punctele A1 şi A2 .Cu centrul în A1 şi A2 şi
deschiderea A1 A=A2 A prin arcele 5 şi 6 determinăm pe cerc
punctele A3 şi A4 care împreună cu A1,A2 şi A formează
pentagonul.
Fig. 8.3.c
Pag.96
d - Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

AB şi CD.Se determină mijlocul O1 al razei OC.Cu centrul în O1 şi
deschiderea O1 A trasăm cercul 1 care intersectează diametrul CD în
penctele E şi F.Cu centrul în A,un vîrf al pentagonului şi deschiderea
AE prin arcul 2 intersectăm cercul dat în două vîrfuri ale
pentagonului A1 şi A2,iar cu centrul A şi deschiderea AF prin arcul 3
intersectat cu cercul dat celelalte două vîrfuri A3 şi A4.
Fig. 8.3.d
Pag.97
e - Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

AB şi CD.Se determină mijlocul E al razei OB.Unim punctul E cu
punctul C.Găsim mijlocul F al segmentului OE prin care ducem o
paralelă la CE,paralelă ce intersectează diametrul CD în punctul
G.Cu centrul în F şi deschiderea FG construim cercul 1 care
intersectează diametrul AB în H şi I ,puncte prin care trasăm
tangentele Tt şi T’t’ la cercul 1.Punctele de intersecţie ale acestor
tangente cu cercul dat A1,A2,A3,A4 împreună cu A generează
pentagonul regulat.
Fig. 8.3.e
Pag.98
f - Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

AB şi CD.Se determină mijlocul E al razei OB.Cu centru în E şi
deschiderea Ecse trasează arcul 1 care intersectează diametrul AB în
F.Cu centrul în B şi deschiderea BF construim cercul 2 care
intersectează cercul dat în punctele A1 şi A2 iar prelungirea
diametrului AB în punctul G.Unind punctul G cu A1 şi A2 la
intersecţia cu cercul dat gşsim punctele A3 şi A4 care împreună cu
A1,A2 şi A generează pentagonul.
Fig. 8.3.f
Pag.99
g - Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

AB şi CD.Se determină mijloacele E şi F ale razelor OC şi OD din
care ca centre se trasează cercurile cu diametrele OC şi OD.Cu
centrul în punctul B construim cercurile 1 şi 2 tangente la cercurile
trasate anterior intersectînd cercul dat iniîial în punctele
A1,A2,A3,A4 care împreună cu A generează pentagonul.
Fig. 8.3.g
Pag.100
8.4 - Construcţia hexagonului
Fiind dat cercul cu centru O şi raza dată R pentru a construi un

hexagon regulat înscris în acest cerc trasăm mai întîi un diametru AB
oarecare.Apoi cu centrul în punctul A şi raza egală cu raza cercului
trasăm arcul 1 care intersectează cercul în C şi D.Cu aceeaşi rază şi
centrul în B trasăm arcul 2 care intersectează cercul în E şi F. Unind
punctele A,C,E,B,F,D,A obţinem hexagonul.
Fig. 8.4
Pag.101
8.5 - Construcţia septagonului
a - Fiind dat cercul cu centrul în O şi raza dată R trasăm un

diametru AB oarecare.Cu centrul în B şi raza egală cu raza cercului
dat se trasează arcul de cerc 1 care intersectează cercul dat în
punctele E şi F care după cum am văzut sînt vîrfurile triunghiului
echilateral.Unind E cu F intersectăm diametrul AB în G.EG=GF este
aproximativ egală cu latura septagonului.Dacă o luăm în compas şi
prin arcele 2,3,4,5,6 o purtăm pe cerc obţinem punctele
A1,A2,A3,A4,A5,A6 care împreună cu A generează septagonul.
Fig. 8.5.a
Pag.102
b - Construcţia septagonului plecînd de la pentagon
Fiind dat pentagonul P1 P2 P3 P4 P5 înscris în cercul 1 cu

centrul O şi diametru P1 A care intersectează latura P3 P4 în punctul
B construim simetricul A’ al punctului A faţă de punctul B (sau de
dreapta P3 P4 , apoi simetricul A’’ al punctului A’ faţă de punctul
A. Cu centrul în punctul O trasăm cercul 2 care trece prin punctul A’
şi cercul 3 care trece prin punctul A’’.Cu centrul în A’ şi raza A’ O
trasăm arcul de cerc 4 care intersectează în punctele T1 şi T2 cercul
2.Prelungind dreapta T1 T2 găsim la intersecţia cu cercul 3 punctele
S1 şi S2 care pe lîngă S3 sînt alte două vîrfuri ale septagonului .
Bisectoarea OC a unghiului S3 O S2 intersectează cercul 3 într-
un alt vîrf S4 al septagonului.Simetricul S7 al punctului S4 faţă de
dreapta O S2 este încă un vîrf iar simetricele S5 şi S6 ale punctelor
S4 şi S7 faţă de diametrul vertical P1 A sînt celelalte vîrfuri.
Fig.8.5.b
Pag.103
8.6 - Construcţia octogonului
Fiind dat cercul cu centrul O Construim mai întîi pătratul

ABCD înscris în acest cerc.Bisectoarea unghiului AOB sau DOC
intersectează cercul în G şi H iar bisectoarea Unghiurilor AOD şi
BOC în E şi F .AGBFCHDE este octogonul regulat.
Fig. 8.6
Pag.104
8.7 - Construcţia nonagonului
Pentru nonagon nu se cunoaşte o construcţie geometrică exactă

ci numai construcţii aproximative cu diferite grade de aproximaţie .
Fiind dat cercul cu centrul O se trasează diametrele perpendiculare
AB şi CD . Cu centrul în B şi deschiderea egală cu raza cercului se
trasează arcul 1 care intersectează cercul în E şi F . Cu centrul în A şi
deschiderea AF se trasează arcul 2 care intersectează prelungirea
diametrului CD în G . Cu centrul în G şi deschiderea GA trasăm
arcul 3 care intersectează diametrul CD în H . CH reprezintă
mărimea laturii nonagonului care luată în compas şi purtată pe cerc
determină punctele A1 ,A2,A3 ,A4,A5,A6,A7,A8 care generează
nonagonul .
Fig. 8.7
Pag.105
8.8 - Construcţia decagonului
Fiind dat cercul cu centrul în O se duc diametrele perpendiculare

şi F care unite intersectează OD în G).Cu centrul în G şi raza
OG=GD se trasează cercul 2.Se uneşte G cu B găsind punctul H la
intersecţia cu cercul 2.Cu centrul în B şi deschiderea BH se trasează
arcul 3 care intersectează cercul iniţial în A1 şi A2 care împreună cu
B sînt vîrfuri ale decagonului . Luînd în compas mărimea laturii
BA1=BA2 şi purtînd-o pe cerc determinăm celelalte vîrfuri
A3,A4,A5,A6,A7,A8 şi A care generează decagonul.
Fig. 8.8
Pag.106
8.9 - Construcţia unui poligon regulat cu un număr oarecare de

laturi
Fiind dat cercul se trasează diametrul vertical AB . Cu centrul

în A şi o deschidere egală cu diametrul cercului dat se trasează arcul
1 apoi cu centrul în B arcul 3 care la intersecţia lor determină
punctele C şi D . Împărţim segmantul AB într-un număr de părţi
egale egal cu numărul de laturi al poligonului cerut ( în cazul nostru
7 ) găsind astfel punctele 1,2,3,4,5,6 . Unind punctele C şi D cu
punctele pare (sau impare ) găsite la împărţire 2,4,6 (1,3,5 ) şi
prelungindu-le găsim la intersecţia cu cercul dat vîrfurile poligonului
cerut A2,A4,A6,A1,A3,A5 .
Fig. 8.9
Pag.107
CAP . 9 - CONSTRUCŢIA POLIGOANELOR REGULATE DE

LATURĂ DATĂ
9.1 - Triunghiul echilateral de latură dată AB

Fiind dată latura AB cu vîrful compasului în capătul A şi o
deschidere egală cu AB se descrie arcul de cerc 1. Apoi cu aceeaşi
deschidere şi centrul în punctul B se descrie arcul 2 care
intersectează arcul 1 în punctul C, vîrful triunghiului echilateral.
Fig. 9.1
Pag.108
9.2 - Construcţia pătratului cunoscînd mărimea laturii

latura pătratului.Prin capetele A şi B ale segmentului se ridică
perpendicularele Aa şi Bb .Se ia în compas mărimea laturii şi cu
centrele în A respectiv B se trasează arcele 1 şi 2 care intersectează
perpendicularele Aa,Bb în punctele C şi D ,celelalte vîrfuri ale
pătratului.
Fig. 9.2
Pag.109
9.3 - Construcţia pentagonului regulat de latură dată
a - Fiind dat segmentul AB se construieşte un triunghi de aur

EAB după procedeul cunoscut .Apoi cu centrul în A şi deschiderea
AB trasăm arcul 5 care intersectează arcul 4 în F şi cu centrul în B şi
aceeaşi deschidere arcul 6 care intersectează arcul 3 în punctul G .
Figura ABEFG astfel formată este un pentagon regulat .
Fig. 9.3.a
Pag.110
b - Fiind dat segmentul AB care reprezintă latura pentagonului

regulat prin una din metodele prezentate construim segmentul BE
care este în raportul secţiunii de aur cu segmentul dat AB . Apoi cu
centrul în B şi deschiderea BE trasăm arcul 4 iar cu centrul în A şi
aceeaşi deschidere arcul 5 care la intersecţia lor generează punctul
H,vîrful pentagonului .Cu centrul în A şi B şi deschiderea AB trasăm
arcele 6 şi 7 care intersectează arcele 4 şi 5 în punctele F şi G care
împreună cu A,B şi H determină pentagonul .
Fig. 9.3.b
Pag.111
c – Fiind dat segmentul AB prin punctele A şi B se se ridică

perpendicularele Aa şi Bb .Cu centrul în A respectiv B şi deschiderea
AB se trasează arcele de cerc 1 şi 2 care intersectează perpendicula-
rele în E respectiv F . Cu centrul în mijlocul M al segmentului AB şi
deschiderea ME=MF trasăm arcul 3 care intersectează prelungirile
segmentului AB în C şi D. Cu centrele în A şi B şi deschiderea
AD=BC trasăm arcele 4 şi 5 care se intersectează în I şi care
intersectează arcele 1 şi 2 în G şi H . ABGHI este pentagonul regulat
pe care l-am avut de construit .
Fig. 9.3.c
Pag.112
d – fiind dat segmentul AB construim simetricul B’ al punctului B

faţă de punctul A . Cu centrul în A construim semicercul 1 cu
diametrul BB’ . Ridicăm perpendiculara Aa în punctul A care
intersectează semicercul 1 în D . Găsim mijlocul C al segmentului
AD . Unim B’ cu C şi prelungim pînă intersectează cercul 2 cu
centrul în C şi diametru AD în punctul E . Cu centrul B’ şi raza B’E
trasăm arcul 3 care intersectează arcul 1 în F . Unim F cu B şi
ridicăm mediatoarea Mm a segmentului AB care intersectează FB în
punctul O care este centrul cercului circumscris pentagonului regulat.
Purtînd pe cerc latura AB găsim vîrfurile G,I,H ale pentagonului .
Fig. 9.3.d
Pag.113
9.4 - Construcţia hexagonului regulat
Dîndu-se latura AB a hexagonului care este egală cu raza cercului

circumscris se construieşte un triunghi echilateral ABO cu latura AB
ducîndu-se din A şi B ca centre, arcele 1 şi 2 cu raza AB . Vîrful O al
triunghiului este centrul cercului circumscris . Se trasează deci acest
cerc auxiliar , care serveşte numai provizoriu , pentru determinarea
vîrfurilor C , D simetricele punctelor A,B faţă de O şi a punctelor ,
E şi F, situate la intersecţia paralelei duse prin O la AB cu cercul .
ABCDEF este hexagonul căutat .
Fig. 9.4
Pag.114
9.5 - Construcţia septagonului de latură dată
Fiind dată latura AB a septagonului în capătul A se ridică o

perpendiculară Aa.Se construieşte simetricul B’ al punctului B faţă
de A.Cu centrul în B şi deschiderea BB’=2 AB se trasează arcul de
cerc 1 care intersectează perpendiculara Aa în punctul C.Bisectoarea
Bb a unghiului B’BC intersectează perpendiculara Aa în punctul
D.Luînd în compas mărimea BD cu centrul în A apoi B se trasează
arcele 2 respectiv 3 care se intersectează în O ,centrul cercului
circumscris septagonului.Purtînd latura AB pe cercul trasat se obţin
celelalte vîrfuri ale septagonului.
Fig. 9.5
Pag.115
9.6 - Construcţia octogonului regulat
a - Fiind dată latura AB construim mediatoarea Mm a segmentului

dat apoi triunghiul dreptunghic isoscel ACB înscris în semicercul 1
cu diametrulAB . Rotim segmentele AC şi BC în jurul punctelor A
respectiv B prin arcele 2 şi 3 pînă se suprapun peste prelungirea
segmentului AB dat în punctele D şi E .Construim pătratul cu latura
DE ,DEFG . Trasăm diagonalele FE şi GD ale pătratului construit
găsind centrul O . Cu centrele în vîrfurile pătratului F,G,D,E şi
deschiderea FO=GO=EO=DO trasăm arcele 6,7,4,5 care generează
pe laturile pătratului vîrfurile octogonului A,B,K,M,J,L,H,I .
Fig. 9.6.a
Pag.116
b - Fiind dată latura AB construim mediatoarea Mm a segmentului

dat apoi triunghiul dreptunghic isoscel ACB înscris în semicercul 1
cu diametrulAB . Rotim segmentele AC şi BC în jurul punctelor A
respectiv B prin arcele 2 şi 3 pînă se suprapun peste prelungirea
segmentului AB dat în punctele D şi E .Construim pătratul cu latura
DE ,DEFG . Trasăm diagonalele FE şi GD ale pătratului construit
găsind centrul O . Aplicăm o rotaţie de 45 grade pătratului FGDE
obţinînd pătratul CIHJ care se intersectează cu pătratul iniţial în
vîrfurile A,B,A1,A2,A3,A4,A5,A6 ale octogonului .
Fig. 9.6.b
Pag.117
c - Dîndu-se latura AB a octogonului se trasează mediatoarea Mm a

segmentului AB , care intersectează în punctul C semicercul 1 dus cu
diametrul AB . Cu centrul în C şi raza CB=CA se trasează arcul 2
pînă întretaie mediatoarea Mm în O . Se trasează un cerc auxiliar 3
cu centrul în O şi cu raza OB = OA , care este folosit provizoriu ca
cerc circumscris al octogonului căutat . După obţinerea vîrfurilor D,
E, F, G, H, K purtînd pe cerc latura AB dată se pot trasa laturile
octogonului regulat .
Fig. 9.6.c
Pag.118
9.7 - Construcţia nonagonului de latură dată

Fiind dată latura AB se construieşte simetricul B’ al punctului B
faţă de punctul A prin semicercul 1 cu centrul A şi raza AB . Cu
centrele B,B’ şi raza BB’ prin arcele 2 şi 3 se determină polul P .Se
împarte diametrul BB’ în 9 părţi egale 1,2,....,8 şi se uneşte polul P
cu aceste puncte se determină pe arcul 1 punctele 1’,2’,....,8’ . Unind
A cu 2’ obţinem încă o latură a nonagonului şi ridicînd mediatoarele
segmentelor AB şi A2’ la intersecţia lor se determină centrul O al
cercului circumscris nonagonului din care se trasează cercul 4 .
Unind punctul A cu punctele 3’,4’,5’,6’,7’,8’ la intersecţia cu
cercul 4 se găsesc celelalte vîrfuri A1,A2,A3,A4,A5,A6 ale
nonagonului .
Fig. 9.7
Pag.119
9.8 - Construcţia poligonului regulat de 6—12 laturi , printr-o

metodă generală . Fiind dată latura AB se trasează mediatoarea laturii
şi arcul 1 cu centrul A şi raza AB determinînd centrul O6 al cercului
C6 circunscris hexagonului de latură egală cu AB . Raza O6-12 se
împarte în şase părţi egale, obţinîndu-se punctele 7,8,9,10,11.Punctul
7 este centrul cercului C7 de rază 7A=7B circumscris septagonului
regulat de latură AB dată,8 este centrul cercului C8 de rază 8A = 8B ,
circumscris octogonului regulat de latură AB dată , 9 este centrul
cercului C9 de rază 9A=9B circumscris nonagonului de latură AB
dată etc .
Fig. 9.8
Pag.120
9.9 - Construcţia unui poligon oarecare de latură dată prin

metoda asemănării
Fiind dată latura poligonului , construim printr-o metodă oarecare
un poligon ACDEF cu centru O şi cu latură oarecare apoi
suprapunem latura dată peste una din laturile poligonului de ex.peste
AF pînă în B sau B’ .Prin punctual găsit B sau B’ se duce paralela la
raza OA care intersectează raza OF în F’ sau F’’ .Prin F’ sau F’’ se
trasează paralelă la latura AF care la intersecţia cu raza OA prin
punctele A’ sau A’’ determină latura A’F’ sau A’’F’’ dată a
poligonului cerut .Ducînd paralele la laturile poligonului prin
punctele de intersecţie cu razele se obţine poligonul de latură dată
A’F’E’D’C’ sau A’’F’’E’’D’’C’’ .
Fig. 9.9
Pag.121
CAP . 10 - POLIGOANE STELATE
Dacă laturile unui poligon regulat se intersectează între ele de

mai multe ori , aceste poligoane se numesc stelate . Laturile acestora
sînt tot coarde egale ale cercului în care se înscriu şi se obţin unind ,
după caz , punctele de împărţire ale cercului din 2 în 2 , din 3 în 3
etc.
10.1 - Pentagonul stelat
După împărţirea cercului în 5 arce egale, se unesc punctele de
diviziune din 2 în 2 obţinîndu-se poligonul cu cele 5 laturi egale 1-3,
3-5, 5-4, 4-2, 2-1, adică pentagonul regulat stelat. Dacă s-ar uni din 3
în 3, obţinem acelaşi poligon stelat .
Fig. 10.1
Pag.122
10.2 - Hexagonul stelat (Steaua lui David )

diviziune din 2 în 2 obţinîndu-se poligonul cu cele 6 laturi egale 1-3,
3-5, 5-6, 6-4, 4-2, 2-1, adică hexagonul regulat stelat numit şi Steaua
lui David .
Fig. 10.2
Pag.123
10.3 - Septagonul stelat.

diviziune din 2 în 2, obţinîndu-se septagonul regulat stelat
reprezentat în figura de jos , sau din 3 în 3, obţinîndu-se septagonul
regulat stelat reprezentat în figura de sus . Unind din 4 în 4 sau din 5
în 5 obţinem acelaşi poligon ca cel obţinut prin unirea din 3 în 3,
respectiv din 2 în 2 a punctelor de diviziune.
Fig. 10.3
Pag.124
10.4 - Octogonul stelat

diviziune din 2 în 2 şi din 3 în 3 , obţinîndu-se poligonul cu cele 8
laturi egale , adică octogonul regulat stelat . Unind din 5 în 5 se
obţine acelaşi poligon .
Fig. 10.4
Pag.125
10.5 - Nonagonul stelat.
După împărţirea cercului în 9 arce egale, se unesc punctele de di-

viziune din 2 în 2, din 3 în 3 sau din 4 în 4 , obţinîndu-se nonagonul
regulat stelat .
Fig. 10.5
Pag.126
10.6 - Decagonul stelat

diviziune din 2 în 2 ,din 3 în 3 sau din 4 în 4 , obţinîndu-se
decagonul regulat stelat din figură .
Fig. 10.6
Pag.127
CAP . 11 – CONSTRUCŢIA TANGENTELOR
11.1 - Tangenta la cerc într-un punct oarecare A pe cerc
a - Fiind dat cercul cu centrul O şi punctul A se duce raza OA . Cu

centrul A şi o rază AB oarecare, se duce un arc de cerc 1 ;
din B ca centru , cu aceeaşi rază , se trasează un arc de cerc 2 care
intersectează pe primul în C, apoi din C ca centru , cu aceeaşi rază ,
prin arcul 3 se taie din nou arcul 1 în D şi din D ca centru , cu
aceeaşi rază prin arcul 4 se taie arcul 3 în E . Dreapta AE fiind
perpendiculară pe AO în A , este tangentă la cerc în punctul A .
Fig. 11.1.a
Pag.128
b - Fiind dat cercul cu centrul O şi punctul A , din A ca centru şi cu

raza AO se duce un arc de cerc 1 care intersectează cercul dat în
punctul B . Se construieşte simetricul C al punctului O în raport cu
punctul B ca centru de simetrie utilizînd arcul 2 . Se uneşte A cu C ,
AC fiind tangenta căutată .
Fig. 11.1.b
c - Dacă centrul cercului nu este figurat pe desen , din A ca centru ,
cu o deschidere oarecare , se duce un arc de cerc BC , care determină
coarda BC pe cerc . Prin A se duce paralela la această coardă ,
obţinîndu-se tangenta cerută.
Fig. 11.1.c
Pag.129
11.2 - Trasarea unui cerc cu centrul în O şi tangent la dreapta AB

Fiind dată dreapta d şi centruil O al cercului , din O ca centru şi cu
o rază oarecare se descrie arcul de cerc 1 care intersectează dreapta d în
punctele M şi N . Se duce apoi mediatoarea Oo a coardei MN . Punctul
T din mijlocul lui MN este punctul de contact al tangentei , raza
cercului tangent fiind OT .
Fig. 11.2
11.3 - Tangenta la cerc dintr-un punct exterior
a - Fiind dat cercul cu centrul în O şi punctul A exterior cercului , se
uneşte punctul exterior A cu centrul O şi pe OA ca diametru se
trasează un cerc auxiliar 1 care intersectează cercul dat în punctele B
şi C . Unind punctul A cu punctele B şi C obţinem tangentele căutate.
Fig. 11.3.a
Pag.130
b - O altă soluţie este următoarea . Se descrie un arc de cerc 1 cu raza

OA şi cu centrul în A care intersectează cercul dat în punctele B şi C.
Din O ca centru şi cu o rază egală cu diametrul cercului dat , sau din
B şi C ca centre şi cu raza egală cu raza cercului dat prin arcele 2 şi 3
se întretaie arcul 1 în punctele D şi E . Se unesc punctele D şi E cu
centrul O găsind la intersecţia cu cercul dat punctele F şi G care sînt
de fapt punctele de tangenţă . Unind punctul dat A cu punctele de
tangenţă F şi G obţinem tangentele căutate .
Fig. 11.3.b
Pag.131
11.4 - Trasarea unei tangente la un arc de cerc trecînd printr-

un punct dat P
Se duce o secantă PAB şl se aîlă media proporţională PD
între PA şi PB astfe l: se duce un semicerc 1 cu raza PB şi un
altul 2 cu diametrul AC şi se trasează perpendiculara PD pe AD .
Cu raza PD şi centrul în P se duce arcul 3 care taie arcul dat în T.
Dreapta PT este tangenta căutată .
Fig. 11.4
Pag.132
11.5 - Construirea unui cerc tangent la o dreaptă într-un punct

dat T şi care trece printr-un punct A exterior dreptei
Fiind dată dreapta d ,punctul T pe dreaptă şi punctul A exterior
dreptei , centrul O al cercului tangent la dreapta dată d în punctul T
se află la întretăierea perpendicularei în T la dreapta dată cu
mediatoarea Mm a segmentului TA . Acest segment este o coardă în
cercul căutat şi mediatoarea coardei unui cerc trece de asemenea
prin centru. Se trasează apoi cercul cu raza OT = OA .
Fig. 11.5
Pag.133
11.6 - Tangente comune exterioare la două cercuri date
Se dau cercurile cu centrele O de rază R şi O1 de rază r . Cu

centrul O al cercului mai mare se duce un cerc 1 de rază R - r şi un
altul 2 avînd diametrul O O1 . Intersecţiile T1 şi T2 ale acestor
cercuri auxiliare se unesc cu O1 . Se unesc punctele O cu T1 şi T2 şi
se prelungesc pînă intersectează cercul dat cu centrul O în punctele A
şi B . Prin punctul O1 se duc paralele la OA respectiv OB găsind la
intersecţia cu cercul dat cu centrul O1 ,punctele C şi D . Unind
punctele A cu D şi B cu C găsim tangentele căutate care sînt paralele
cu dreptele O1T1,respectiv O1T2 .
Fig. 11.6
Pag.134
11.7 - Tangente comune interioare la două cercuri
Se dau cercul cu centrul O de rază R şi cercul cu centrul O1 de

rază r . Cu centrul O al cercului mare se duce un arc de cerc 1 cu raza
R + r şi un altul 2 pe diametrul O O1 . Intersecţiile A şi B ale acestor
două cercuri auxiliare se unesc cu O găsind punctele C şi D la intersecţia
cu cercul de centru O . Prin centrul O1 se duc paralelele O1 E la OB şi O1
F la OA . Unind punctele C cu F şi D cu E obţinem tangentele căutate care
sînt paralele cu A O1 respectiv B O1 .
Fig. 11.7
Pag.135
CAP . 12 - RACORDĂRI
12.1 - Generalităţi
În natură obiectele sînt conturate , în general , prin linii drepte şi
curbe . Piesele mecanice , elementele unei construcţii , detaliile
arhitectonice etc . se asamblează armonic şi se continuă unele pe altele
fără discontinuităţi sau trasee neregulate . Trecerea de la o dreaptă la o
alta în unghi prin rotunjire , succesiunea de drepte cu arce, de arce cu
arce de diferite raze etc. se realizează prin racordări care presupun
cunoscute o serie de probleme simple geometrice . Astfel, un arc de
cerc este racordat la o dreaptă sau invers , cînd dreapta este tangentă la
arc în punctul de racordare. (Fig.12.1.a.)
Fig. 12.1.a
Deci perpendiculara dusă în acest punct T pe dreapta de
racordare (tangenta) trebuie să treacă prin centrul O al arcului de
racordare, distanţa de la acest punct T la centrul O fiind raza arcului
de racordare . Un arc de cerc este racordat la un alt arc de cerc cînd ,
în punctul de racordare T , ambele arce admit o tangentă comună
T1T2 şi deci linia O1O2 a centrelor arcelor este perpendiculară pe
tangenta comună în punctul de racordare . De asemenea, dacă punctul
de racordare la un arc de centrul O1 este dat ,centrul O2 al arcului de
Pag.136
racordare la primul arc trebuie să se găsească pe dreapta O1T ,

deoarece punctul de racordare T este pe linia centrelor celor două
arce racordate.( fig.11.2.b) . În toate aceste cazuri , la punctul de
racordare este o trecere continuă de la un element la celălalt racordat
, fără săritură bruscă (punct de inflexiune )sau vreun relief neregulat .
De aceea , la trasarea contururilor pieselor, trecerea între
elementele arătate mai sus se execută cu racordări . A racorda două
figuri geometrice (două cercuri, un cerc şi o dreaptă ş.a.m.d.)
înseamnă a construi un cerc tangent acestora şi a reţine porţiunea din
cerc cuprinsă între cele două puncte de tangenţă.
Fig. 12.1.b
Pag.137
12.2 - Racordarea de drepte prin arce de cerc
În problemele de racordări prin arce de cerc trebuie stabilite:

a) centrul de racordare,
b) punctele de racordare (tangenţă),
c) raza de racodare ca elemente minime necesare pentru a putea
executa racordarea .
12.2.1 - Racordarea a două drepte perpendiculare printr-un

arc de cerc de rază dată
a - Fiind date dreptele perpendiculare Ab şi Ac se duc paralele la

cele două drepte date la distanţa egală cu raza arcului de racordare
obţinînd la intersecţia lor centrul de racordare O iar la intersecţia cu
dreptele date punctele de racordare B şi C . Cu vîrful compasului în
centrul de racordare O unim punctele de racordare B şi C .
Fig. 12.2.1.a
Pag.138
b - Fiind date dreptele perpendiculare Ab şi Ac din vîrful A al

unghiului ca centru se descrie un arc de cerc 1 de rază R , egală cu
raza de racordare dată .Arcul 1 intersectează cele două laturi ale
unghiului Ab,Ac în punctele B şi C , care vor fi şi punctele de
tangenţă ale arcului cu laturile unghiului sau punctele de racordare .
Cu aceeaşi deschidere şi cu centrele A şi C se descriu arcele 2 şi 3
care se intersectează în centrul de racordare O . Cu vîrful compasului
în O se unesc punctele B cu C efectuînd astfel racordarea .
Fig. 12.2.1.b
Pag.139
12.2.2 - Racordarea a două drepte oarecare în unghi, printr-un

arc de cerc de rază dată R
În interiorul unghiului format de cele două drepte date Ab,Ac
concurente în A se duc paralelele 1 şi 2 la laturile unghiului la
distanţa egală cu raza de racordare dată care se intersectează în
centrul de racordare O . Din centrul de racordare se coboară
perpendicularele Op şi Or pe laturile unghiului determinînd punctele
B şi C care sînt punctele de racordare .
Fig. 12.2.2
Pag.140
12.2.3 - Racordarea a două drepte oarecare printr-un arc de

cerc , punctul de racordare M pe una din drepte Ab
fiind dat
a - Centrul arcului de racordare O trebuie să se afle pe
perpendiculara dusă în M pe Ab şi pe bisectoarea Ad a unghiului
celor două laturi , fiind deci la intersecţia acestora . Punctele de
racordare M şi N sînt la picioarele perpendicularelor duse din O pe
fiecare din drepte .
Fig. 12.2.3.a
Pag.141
b - Fiind date dreptele Ab şi Ac care se intersectează în A şi

punctual de racordare M pe dreapta Ab cu centrul în A şi deschiderea
AM se trasează arcul 1 care intersectează dreapta Ac în punctual N .
Din punctele M şi N se ridică perpendicularele Mm,Nn pe
dreptele date determinînd la intersecţia lor centrul de racordare O .
Cu centrul O şi deschiderea OM=ON se trasează arcul de
racordare .
Fig. 12.2.3.b
Pag.142
12.2.4 – Racordarea a două drepte oarecare prin două arce de

cerc neegale fiind date punctele de racordare şi una din
raze
Fiind date dreptele d şi d1 punctele de racordare M şi N şi o rază de

racordare R , din punctele M , N se ridică perpendicularele Mm,Nn
pe dreptele date iar pe acestea se iau MA=NO= R dată .Se uneşte A
cu O şi se construieşte mediatoarea 1 a segmentului AO care
intersectează perpendiculara Mm în O1 , unul din centrele de
racordare .Unim O1 cu O iar cu centrul în O şi raza R =ON trasăm
arcul care intersectează O1O în P .Cu centrul în O1 şi raza
O1M=O1P se completează racordarea .
Fig. 12.2.4
Pag.143
12.2.5 - Racordarea a două drepte paralele printr-un arc de

cerc
Fiind date dreptele paralele d1 şi d2 se duce perpendiculara d3
comună pe dreptele paralele intersectîndu-le în A şi B . Mijlocul O al
segmentului AB este centrul arcului de racordare de rază OA=OB
punctele de racordare fiind A şi B .
Fig. 12.2.5
12.2.6 - Racordarea a două drepte paralele prin două arce de
cerc
comună pe dreptele paralele intersectîndu-le în A şi B . Mijlocul C al
segmentului AB este al treilea punct de racordare iar O1 şi O2
,mijloacele segmentelor AC ,BC centrele arcelor de racordare de
rază O1A=O1C =O2C=O2B .
Fig. 12.2.6
Pag.144

cerc centrele de racordare nefiind pe aceeaşi secantă
comună pe dreptele paralele intersectîndu-le în A şi B . Mijlocul M al
segmentului AB este un punct de racordare iar O1 ,mijlocul
segmentului AM , un centru de racordare .Prin punctul M se
trasează paralela d4 la cele două paralele date iar la distanţa dată faţă
de perpendiculara AB ,perpendiculara d5 csre generează punctele C
pe d4 şi D pe d5 . Mijlocul O2 al segmentului CD este al doilea
centru de racordare .
Fig. 12.2.7
Pag.145

cerc, punctele de racordare pe cele două drepte fiind date
Fiind date dreptele paralele d1 şi d2 şi puncteleM pe d1 şi N pe
d2 se ridică perpendicularele Mm şi Nn pe dreptele date şi se unesc
punctele M şi N .Se determină mijlocul A al segmentului MN şi se
duc mediatoarele 1 şi 2 ale segmentelor MA şi AN formate. Aceste
mediatoare intersectează perpendicularele în O1 respectiv O2 care
sînt centrele de racordare iar punctele M,A,N punctele de racordare .
Pag.146
Fig. 12.2.8
Pag.147
12.2.9 - Racordarea a două perechi de drepte paralele, egal

depărtate între ele, prin arce de cerc
a - Fiind date perechile de drepte paralele d d1 şi d’d1’ şi punctele
de racordare M,M1 pe perechea d,d1 şi N,N1 pe perechea d’ ,d1’se
determină mijloacele A şi B ale segmentelor MM1 şi NN1 precum şi
mijlocul C al segmentului AB .Mediatoarea 1 a segmentului AC
intersectează prelungirea segmentului MM1 în centrul de racordare O
.Unim O cu C şi prelungim pînă intersectează NN1 în O1 ,al doilea centru
de racordare .Cu centrul în O se descriu arcele de cerc cu deschiderile OM
şi OM1 pînă în punctele E şi E1 apoi cu centrul în O1 pînă în N şi N1 .
Fig. 12.2.9.a
Pag.148
b - Fiind date perechile de drepte paralele d1d2 şi d1’d2’ şi punctele de

racordare A1,B1 pe dreptele d1,d1’ se determină mijloacul M al
segmentului A1B1 . Mediatoarele segmentelor A1M şi MB1 intersectează
perpendicularele ridicate din A1 şi B1 pe dreptele D1 şi D1’ date în
centrele de racordare O1 şi O2 . Cu centrul în O1 se descriu arcele de cerc
cu deschiderile O1B1 şi O1B2 pînă la intersecţia cu dreapta O1O2 apoi cu
centrul în O2 pînă în A1 şi A2 .
Fig. 12.2.9.b
Pag.149
12.3 - Racordări de drepte cu cercuri prin arce de cerc
a - Racordarea unei drepte d cu un cerc de rază dată R printr-un arc de

cerc de rază dată R 1(R1<R)
Se duce o paralelă d1 la dreapta d dată la distanţa egală cu raza de
racordare R1 . Cu centrul în centrul O al cercului dat şi cu raza egală cu
suma dintre raza cercului şi raza de racordare , prin cercul C1 se
intersectează paralela d1 în punctele A,B care constituie centrele de
racordare . Din aceste puncte se coboară perpendicularele Aa şi Bb pe
dreapta dată determinînd punctele de racordare C şi D ,apoi se unesc cu
centrul O al cercului dat determinînd la intersecţia cu cercul punctele de
racordare E şi F . Cu centrul în A,B şi raza AE=AC=BF=BD se face
racordarea .
Fig. 12.3.a
Pag.150
b - Racordarea unei drepte d cu un cerc de rază dată R printr-un arc de

cerc de rază dată R 1(R1>R)
Se duce o paralelă d1 la dreapta d dată la distanţa egală cu raza de
racordare R1 . Cu centrul în centrul O al cercului dat şi cu raza egală cu
diferenţa dintre raza de racordare şi raza cercului , prin cercul 1 se
intersectează paralela d1 în punctul O1 care constituie centrul de
racordare . Din acest punct se coboară perpendiculara pe dreapta dată
determinînd punctul de racordare B ,apoi se uneşte cu centrul O al
cercului dat determinînd la intersecţia cu cercul punctul de racordare A.
Cu centrul în O1 şi raza O1A =O1B se face racordarea .
Fig. 12.3.b
Pag.151
c - Racordarea unei drepte d cu un cerc C cu centrul O şi raza R

printr-un arc de cerc de rază R1 dată punctul de racordare T de
pe dreaptă fiind dat.
Prin punctul T se ridică perpendiculara 2 pe dreapta d dată pe care
se măsoară începînd din T mărimea razei de racordare R1 pînă în A
care se uneşte cu O .Prin T se duce paralela Tt la OA care
intersectează cercul în B ,punctul de racordare .Unind O cu B la
intersecţia cu perpendiculara 2 găsim centrul de racordare O1 din
care trasăm arcul BT .
Fig. 12.3.c
Pag.152
d - Racordarea unei drepte d cu un cerc C cu centrul O şi raza R

printr-un arc de cerc de rază R1 dată punctul de racordare T de
pe cerc fiind dat.
Prin punctul T se duce tangenta Tt la cerc care intersectează
dreapta d în A .Se trasează bisectoarea Aa a unghiului format de
dreapta d dată cu tangenta TA la cerc şi la intersecţia cu OT găsim
centrul de racordare O1 din care coborîm perpendiculara O1B pe
dreapta d găsind punctul B de racordare cu dreapta .
Fig. 12.3.d
Pag.153
12.4 - Racordarea de cercuri prin arce de cerc de rază dată
a - Racordarea a două cercuri(c1 cu centrul O1 şi rază R1 şi c2 cu

centrul O2 şi rază R2)cu un arc de cerc de rază dată R
Cu centrul în O1 şi deschiderea (R1+R )egală cu suma dintre
raza cercului,R1 şi raza de racordare R se trasează arcul a1 .Apoi cu
centrul în O2 şi deschiderea (R2+R )egală cu suma dintre raza
cercului,R2 şi raza de racordare R se trasează arcul a2 care
intersectează arcul a1 în centrul de racordare O . Unind punctul O cu
centrele O1 şi O2 determinăm punctele de racordare A1 şi A2 la
intersecţia cu cercurile putînd astfel trasa arcul de racordare cu
centrul în O şi rază OA1=OA2 .
Fig. 12.4.a
Pag.154
b -Racordarea a două cercuri(c1 cu centrul O1 şi rază R1 şi c2 cu

Cu centrul în O1 şi deschiderea (R - R1 )egală cu diferenţa
dintre raza de racordare, R şi raza cercului R1 se trasează arcul a1.
Apoi cu centrul în O2 şi deschiderea (R - R2 )egală cu diferenţa
dintre raza de racordare R şi raza cercului,R2 se trasează arcul a2
care intersectează arcul a1 în centrul de racordare O . Unind punctul
O cu centrele O1 şi O2 determinăm punctele de racordare A1 şi A2
la intersecţia cu cercurile putînd astfel trasa arcul de racordare cu
centrul în O şi rază OA1=OA2 .
Fig. 12.4.b
Pag.155
c - Racordarea a două cercuri(c1 cu centrul O1 şi rază R1 şi c2 cu

Cu centrul în O1 şi deschiderea (R1 - R)egală cu diferenţa dintre
raza cercului R1 şi raza de racordare, R se trasează arcul a1.
Apoi cu centrul în O2 şi deschiderea (R + R2 ) egală cu suma
dintre raza de racordare R şi raza cercului,R2 se trasează arcul a2
care intersectează arcul a1 în centrul de racordare O . Unind punctul
O cu centrele O1 şi O2 determinăm punctele de racordare A şi B la
intersecţia cu cercurile putînd astfel trasa arcul de racordare cu
centrul în O şi rază OA =OB.
Fig. 12.4.c
Pag.156
d - Racordarea a două cercuri(c1 cu centrul O1 şi rază R1 şi c2 cu

Cu centrul în O1 şi deschiderea (R1 - R)egală cu diferenţa dintre
raza cercului R1 şi raza de racordare, R se trasează arcul 1.
Apoi cu centrul în O2 şi deschiderea (R2-R ) egală cu diferenţa
dintre raza cercului,R2 şi raza de racordare R se trasează arcul a2
care intersectează arcul a1 în centrul de racordare O,O’ . Unind
punctul O,O’ cu centrele O1 şi O2 determinăm punctele de racordare
A ,A’ şi B,B’ la intersecţia cu cercurile putînd astfel trasa arcul de
racordare cu centrul în O,O’ şi rază OA = OB=OA’=OB’.
Fig. 12.4.d
Pag.157
12.5 - Construcţia ovoidului
Ovoidul este o curbă închisă simetrică faţă de o singură axă şi al

cărei contur sugerează imaginea unui ou .
a - Construcţia ovoidului cînd se dă mărimea axei mici
Fiind dată mărimea axei mici orizontale AB se ridică mediatoarea
acesteia care este axa de simetrie şi se trasează cercul cu diametrul
AB care intersectează mediatoarea în C . Unim A şi B cu C şi cu
centrele A,B şi raza AB trasăm arcele a1 ,a2 pînă intersectează
dreptele AC , BC în F respectiv E . Apoi cu centrul în C unim
punctual E cu F determinînd ovoidul .
Fig. 12.5.a
Pag.158
b - Construcţia ovoidului cînd se dau mărimile celor două axe
Fiind dată mărimea axei mici CD orizontale se trasează cercul c1

cu diametrul CD şi se ridică mediatoarea diametrului CD (care este
axa de simetrie) care determină pe cerc punctele A şi B . Din
punctual B măsurăm lungimea axei mari date, pînă în punctul E.
Unim C şi D cu E şi cu centrele C,D şi raza AE trasăm arcele a1 ,
a2 pînă intersectează dreptele CE , DE în F respectiv G . Apoi
trasăm mediatoarele segmentelor FE şi GE care intersectează axa
verticală în O3 şi diametrul cd în O1 ,O2 .Cu centrul în O1,O2 şi raza
O1D = O2C trasăm arcele de cerc pînă în punctele H şi I pe care le
unim printr-un arc cu centrul O3 obţinînd ovoidul .
Fig. 12.5.b
Pag.159
12.6 - Construcţia ovalului
Ovalul este o curbă plană închisă formată din arce de cerc

racordate între ele fiind o construcţie care se apropie de forma unei
elipse de axe echivalente .
a – Fiind date axele AB şi CD perpendiculare în O se construieşte
dreptunghiul EFGH care are laturile egale cu cele două axe şi se
unesc punctele A,B cu C,D .În triunghiul dreptunghic EAC se duc
bisectoarele unghiurilor A şi C care se intersectează în I .Din I se
duce perpendiculara pe AC care intersectează AB în O1 şi CD în O2
care sînt centrele de racordare celelalte două fiind simetricele
acestora faţă de axele date .
Fig. 12.6.a
Pag.160
b - Se duc axele perpendiculare AB şi CD date .Din punctul O de

intersecţie a lor se descrie semicercul 1 cu diametrul AB determinînd
pe axa verticală CD punctul E. Cu centrul în C şi raza CE se descrie
arcul 2 care intersectează AC în F şi BC în G . Mediatoarele
segmentelor Af şi GB intersectează axa AB în centrele de racordare
O1 şi O2 şi axa verticală în O3 . O4 este simetricul lui O3 faţă de axa
AB . Cu centrul în O1 şi O2 şi deschiderea O1A = O2B se trasează
arcele de capăt ale ovalului între dreptele O3O1 şi O4O1 respectiv
O3O2 şi O4O2 .Cu centrele în O3 şi O4 şi deschiderile O3C=O4D se
completează ovalul .
Fig. 12.6.b
Pag.161
12.7 - Construcţia spiralelor din arce de cerc
a - Spirala cu 2 centre
Fiind date centrele A şi B , cu centrul în B şi deschiderea BA se

descrie arcul 1 (semicerc ) de 360/2 = 180 grade , apoi cu centrul în
A şi deschiderea pînă în punctul de capăt al arcului 1 se trasează
arcul 2 şi aşa mai departe cu centrul în B arcul 3 etc .
Fig. 12.7.a
Pag.162
b - Spirala cu 3 centre
Fiind date centrele A,B,C, vîrfurile unui triunghi echilateral ,cu

centrul în A şi deschiderea AC se descrie arcul 1 de 360/3 = 120
grade , apoi cu centrul în B şi deschiderea pînă în punctul de capăt al
arcului 1 se trasează arcul 2 şi aşa mai departe cu centrul în C arcul 3
etc .
Fig. 12.7.b
Pag.163
c - Spirala cu 4 centre
Fiind date centrele A,B,C,D, vîrfurile unui pătrat ,cu centrul în A

şi deschiderea AD se descrie arcul 1 de 360/4 = 90 grade , apoi cu
centrul în B şi deschiderea pînă în punctul de capăt al arcului 1 se
trasează arcul 2 şi aşa mai departe cu centrul în C arcul 3 iar cu
centrul în D arcul 4 etc .
Fig. 12.7.c
Pag.164
b - Spirala cu 5 centre
Fiind date centrele A,B,C,D,E , vîrfurile unui pentagon regulat ,cu

centrul în A şi deschiderea AE se descrie arcul 1 de 360/5 = 72 grade
apoi cu centrul în B şi deschiderea pînă în punctul de capăt al arcului
1 se trasează arcul 2 şi aşa mai departe cu centrul în C arcul 3, cu
centrul în D arcul 4, cu centrul în E arcul 5 etc .
Fig. 12.7.d
Pag.165
Bibliografie
BATOG, I.- Geometrie descriptivă. Proiecţia cotată. -Editura Universităţii

Transilvania din Braşov -2004
CARREGA , J.C.- Théorie des corps, la règle et le compas - Ed. Hermann
Paris – 1989
CHELCEA,M.;GHEORGHIU ,M.-Probleme de geometrie descriptivă-
Ed.Matrixrom-2007
CLINCIU, R..; OLTEANU, F.- Desen tehnic-Editura Infomarket - 2003
CRITCHLOW,KEITH – Drawing Geometry:A primer of basic forms for
Artists,Designers and Architects-2007
DOLGA, L.; s.a. -Desen tehnic pentru electrotehnic,- Ed. Politehnica,
Timişoara- 2002
GOANŢĂ, M.- Geometrie descriptivă şi desen tehnic.- Editura Olimpiada,
Brăila,- 2002.
IVAN, M.C.; CHICOS, L.A.; GAVRUS, C. -Conceptul de entitate
constructiv - tehnologica in dezvoltarea de produse.
-Editura Universitatii “TRANSILVANIA” din Brasov -2008.
LIHTEŢCHI, I. -Bazele geometrice ale reprezentării produselor. Partea
I.. -Editura Universităţii “Transilvania” din Braşov - 2008.
MARIO LIVIO -The Golden Ratio -BROADWAY BOOKS -New York –
2008
MONCEA, J. - Geometrie descriptiva si desen tehnic- Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti- 1982
OLTEANU, F.; CLINCIU, R.; OLTEANU, C.- Elemente de proiectare
în ingineria mecanică. Desen Tehnic.- Editura Transilvania Braşov-2007
URMĂ,M.-Reprezentări bi şi tri-dimensionale-Ed.Artes Iaşi-2007
Pag.166

Constructii Geometrice Plane

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constructii Geometrice Plane

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HARITON FLOREA

CAP.2 – TRANSFORMĂRI GEOMETRICE 10

CAP.3 - CONSTRUCŢII GEOMETRICE DE DREPTE 18

CAP.4 - RAPORTUL SECŢIUNII DE AUR 35

CAP.5 -CONSTRUCŢIA UNGHIURILOR 58

CAP.6 - CONSTRUCŢIA FIGURILOR GEOMETRICE

Cap.8 - CONSTRUCŢIA POLIGOANELOR REGULATE;

Cap.9- CONSTRUCŢIA POLIGOANELOR REGULATE DE

Cap.10 - POLIGOANE STELATE 122

Cap.11–CONSTRUCŢIA TANGENTELOR 128

Cap.12 - RACORDĂRI 136

12.2.8 - Racordarea a două drepte paralele prin două arce

1.1 - De la mit la gîndire

Oamenii primitivi au depus eforturi pentru a interpreta realitatea şi

1.2 - Ce este geometria.

Geometria literalmente înseamnă "măsurarea terrei" sau

determinarea cu exactitate a suprafeţei unui teren , la început

1.3 - Modelul axiomatic-deductiv.

Către anul 300 d .Cr . Euclide din Alexandria adunase toate

1.4 - Geometria ca regulă pentru a construi

Cu ajutorul geometriei euclidiene Grecii au reuşit să construiască

aceste forme circulare s-a sintetizat forma ideală : cercul geometric ,

CAP . 2 – TRANSFORMĂRI GEOMETRICE

2.1 - Transformarea prin simetrie

Simetria este într-un fel primul şi cel mai evident principiu de

2.1.1 - Simetria faţă de un punct

Simetricul unui punct oarecare A faţă de un alt punct C numit

2.1.2 - Simetria faţă de o dreaptă

a - Simetricul unui punct oarecare A faţă de o dreaptă d

b - fiind dat segmental de dreaptă AB , segmental de dreaptă

2.2 - Transformarea prin rotaţie

Transformarea prin rotaţie este şi ea foarte des răspândită în

a - Rotaţia unui punct A în jurul unui punct O numit centru de rotaţie

b - rotaţia unui poligon ( pătrat ABCD ) cu un unghi dat (45 grade)

2.3 - Transformarea prin translaţie

Transformarea prin translaţie este tipul de invarianţă la schimbare

2.4 - Transformări mixte

2.4.1 - Simetrie cu translaţie

În sfârşit , urmele paşilor lăsate în timpul plimbării au o

În spaţiu se poate vorbi de o altă simetrie mixtă ca o combinaţie între

CAP . 3 - CONSTRUCŢII GEOMETRICE DE DREPTE

3.1 - Construcţii de drepte perpendiculare

a - Trasarea unei perpendiculare care trece prin mijlocul unui

b - Ridicarea unei perpendiculare pe o dreaptă dintr-un punct

c - Coborîrea unei perpendiculare pe o dreaptă dintr-un punct

d.1 - Ridicarea unei perpendiculare la capătul A al unei semidrepte

d.2 - Ridicarea unei perpendiculare la capătul A al unei semidrepte

d.3 - Ridicarea unei perpendiculare la capătul A al unei semidrepte

d.4 - Ridicarea unei perpendiculare la capătul A al unei semidrepte

e - Trasarea unei perpendiculare printr-un punct P exterior unei

3.2 - Construcţii de drepte paralele

a - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată a-a’ la o distanţă dată

b.1 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată a-a’ printr-un punct

b.2 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată d printr-un punct P

b.3 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată a-a’ printr-un

b.4 - Trasarea unei paralele la o dreaptă dată d printr-un punct P

3.3 - Împărţirea unui segment de dreaptă în părţi egale sau

a - Împărţirea unui segment de dreaptă AB într-un număr oarecare

b - Împărţirea simultană a mai multor segmente de dreaptă A1B1 ,

c.1 - Împărţirea unui segment de dreaptă într-un raport dat

c.2 - Împărţirea unui segment de dreaptă într-un raport dat

CAP . 4 - RAPORTUL SECŢIUNII DE AUR

4.1 - Forma şi proporţia

Obiectele concrete care ne înconjoară au o serie de însuşiri sau