Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 13 Martie 2010

CLASA A VII-A
SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE

Problema 1.

(i) Descompuneţi ı̂n factori expresia xy − x − y + 1.

(ii) Demonstraţi că dacă numerele ı̂ntregi a şi b verifică |a + b| > |1 + ab|,
atunci ab = 0.

Soluţie.
(i) Se verifică prin calcul că xy − x − y + 1 = (x − 1)(y − 1). 1 punct
(ii) Ambii membri ai inegalităţii sunt pozitivi, deci prin ridicare la pătrat
se obţine inegalitatea echivalentă a2 + b2 + 2ab > 1 + 2ab + a2 b2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
De aici rezultă (a2 − 1)(b2 − 1) < 0.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Presupunând prin absurd că ab 6= 0, rezultă a 6= 0 şi b 6= 0. Cum a şi b
sunt numere ı̂ntregi, rezultă că a2 − 1 ≥ 0 şi b2 − 1 ≥ 0.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Atunci (a2 − 1)(b2 − 1) ≥ 0, contradicţie.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 2. Fie n un număr natural, n ≥ 2. Determinaţi restul

ı̂mpărţirii numărului n(n + 1)(n + 2) la n − 1.
Gazeta Matematică

Soluţie. Avem n(n + 1)(n + 2) = (n − 1 + 1)(n − 1 + 2)(n − 1 + 3) =

(n − 1)3 + 6(n − 1)2 + 11(n − 1) + 6.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Dacă n − 1 > 6, restul este 6.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Dacă n = 2, 3, 4, 7, restul este 0.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Dacă n = 5, restul este 2.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Dacă n = 6, restul este 1.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 3. Se consideră triunghiul ABC cu AB = AC şi ∠BAC =

40◦ . Punctele S şi T se află pe laturile AB, respectiv BC, astfel ı̂ncât
∠BAT = ∠BCS = 10◦ . Dreptele AT şi CS se intersectează ı̂n punctul P .
Demonstraţi că BT = 2P T .

Soluţie. Triunghiul ABC este isoscel, deci ∠ABC = ∠ACB = 70◦ .

Avem ∠T AC = 40◦ − 10◦ = 30◦ şi ∠ACS = 70◦ − 10◦ = 60◦ , deci ∠AP C =
90◦ .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
BS BT
Triunghiurile ABT şi BSC sunt asemenea (UU), de unde = .
BC AB
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Având unghiul B comun, triunghiurile BST şi BCA sunt asemenea
(LUL), deci T B = T S şi ∠T SB = 70◦ .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Deoarece ∠CSA = ∠SBC + ∠SCB = 70◦ + 10◦ = 80◦ , rezultă că
∠P ST = 180◦ − 80◦ − 70◦ = 30◦ .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Triunghiul ST P este dreptunghic ı̂n P şi ∠P ST = 30◦ , deci BT = 2P T .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 4. Considerăm patrulaterul ABCD cu AD = DC = CB

şi AB k CD. Punctele E şi F aparţin segmentelor CD şi BC astfel ı̂ncât
∠ADE = ∠AEF . Demonstraţi că
(i) 4CF ≤ CB.

(ii) Dacă 4CF = CB, atunci AE este bisectoarea unghiului ∠DAF .

Soluţie.
(i) Avem ∠F EC = 180◦ − ∠AEF − ∠DEA = 180◦ − ∠ADE − ∠DEA =
∠DAE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Din AD = DC = CB şi AB k CD rezultă ∠ADC = ∠DCB, deci
triunghiurile ADE şi ECF sunt asemenea (UU). Obţinem
AD AE DE
= = (1)
EC EF CF
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
De aici AD · CF = EC · DE ≤ 14 (EC + DE)2 = 41 CD2 , deci 4CF ≤ CB,
ı̂n baza egalităţilor AD = DC = CB.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(ii) Dacă 4CF = CB, atunci ı̂n inegalitatea EC · DE ≤ 14 (EC + DE)2
avem egalitate, adică CE = ED.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
AD AE
Relaţia (1) devine = . Cum ∠ADE = ∠AEF , rezultă că
DE EF
triunghiurile ADE şi AEF sunt asemenea (LUL).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Atunci ∠DAE = ∠EAF , adică AE este bisectoarea unghiului ∠DAF .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 13 Martie 2010

CLASA A VIII-A
SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE

Problema 1.

(i) Arătaţi că nu putem pune ı̂n vârfurile unui cub 8 numere distincte din
mulţimea {0, 1, 2, 3, . . . , 11, 12} astfel ı̂ncât suma numerelor din oricare
două vârfuri unite printr-o muchie a cubului să fie divizibilă cu 2.

(ii) Arătaţi că putem pune ı̂n vârfurile unui cub 8 numere distincte din
mulţimea {0, 1, 2, 3, . . . , 11, 12} astfel ı̂ncât suma numerelor din oricare
două vârfuri unite printr-o muchie a cubului să fie divizibilă cu 3.

Gazeta Matematică

Soluţie.
(i) Dacă ı̂ntr-un vârf scriem un număr din mulţimea dată, atunci ı̂n cele
trei vârfuri adiacente trebuie să scriem numere de aceeaşi paritate.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Rezultă că ı̂n toate cele opt vârfuri trebuie scrise numere de aceeaşi
paritate.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Cum ı̂n mulţimea dată sunt 7 numere pare şi 6 impare, cerinţa ca suma
numerelor din oricare două vârfuri unite printr-o muchie a cubului să fie
divizibilă cu 2 nu poate fi ı̂ndeplinită.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
(ii) Sunt 8 numere ı̂n mulţimea dată care nu se divid la 3, anume 1, 4,
7, 10, (care dau restul 1, şi) 2, 5, 8, 11 (care dau restul 2).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
În vârfuri ce nu sunt capete ale unei muchii scriem numere cu resturi
egale la ı̂mpărţirea cu 3.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Un exemplu: vârfurilor cubului ABCDA′ B ′ C ′ D ′ le asociem numerele 1,
2, 4, 5, 8, 7, 11, respectiv 10.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 2. Fie x, y două numere naturale nenule diferite. Arătaţi că

(x + y)2
numărul 3 nu este ı̂ntreg.
x + xy 2 − x2 y − y 3

(x + y)2 (x + y)2
Soluţie. Avem = .
x3 + xy 2 − x2 y − y 3 (x − y)(x2 + y 2 )
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
 (x + y)2
Presupunem că numărul este ı̂ntreg. Atunci şi numărul
(x − y)(x2 + y 2 )
(x + y)2
este ı̂ntreg.
x2 + y 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
(x + y)2 2xy 2xy
Avem 2 2
=1+ 2 2
, deci 2 este număr ı̂ntreg.
x +y x +y x + y2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Însă x2 + y 2 > 2xy, echivalent cu (x − y)2 > 0, deoarece x 6= y.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
2xy
Rezultă 0 < 2 < 1, contradicţie.
x + y2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 3. Se consideră cubul ABCDA′ B ′ C ′ D ′ . Bisectoarele unghi-

urilor ∠A′ C ′ A şi ∠A′ AC ′ intersectează AA′ şi A′ C ′ ı̂n punctele P , respectiv
S. Punctul M este piciorul perpendicularei din A′ pe C ′ P iar N este piciorul
perpendicularei din A′ pe AS. Punctul O este centrul feţei ABB ′ A′ .

(i) Demonstraţi că planele (M N O) şi (AC ′ B) sunt paralele.

(ii) Calculaţi distanţa dintre planele (M N O) şi (AC ′ B) ştiind că AB = 1.

Soluţie.
(i) Notăm cu T şi R intersecţiile dreptei AC ′ cu A′ M şi A′ N respectiv.
În triunghiul A′ C ′ T , C ′ M este bisectoare şi ı̂nălţime, deci A′ M = M T .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
În triunghiul A′ AR, AN este bisectoare şi ı̂nălţime, deci A′ N = N R.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Segmentul M O este linie mijlocie ı̂n triunghiul A′ T B, deci M O k T B,
iar segmentul N O este linie mijlocie ı̂n triunghiul A′ RB, de unde N O k RB.
Cum (T RB) = (AC ′ B), rezultă cerinţa.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
(ii) Distanţa dintre cele două plane este egală cu distanţa de la O la
planul (AC ′ B).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Distanţa de la O la planul (AC ′ B) este egală cu jumătatea distanţei de
la punctul A′ la plan.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .√. . . . . . . 1 punct
2
Distanţa de la A′ la plan este jumătate din A′ D, adică , deci distanţa
√ 2
2
dintre plane este .
4
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

Problema 4. Determinaţi p perechile de numerele naturale (a, b) care

2
verifică egalitatea a + 2b − b = 2a + a2 + |2a + 1 − 2b|.

2
 Soluţie. Deoarece 2a + 1 şi 2b sunt numere de parităţi diferite, avem că
|2a + 1 − 2b| = 6 0, deci |2a + 1 − 2b| ≥ 1.
...........p . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .√. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
2
Rezultă că 2a + a + |2a + 1 − 2b| ≥ 2a + a2 + 1 = a + 1.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Pe de altă parte, avem a + 2b − b2 = a + 1 − (b − 1)2 ≤ a + 1.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
p Egalitatea din enunţ este posibilă dacă şi numai dacă a+2b−b2 = a+1 =
2a + a2 + |2a + 1 − 2b|. Din prima egalitate obţinem b = 1,
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
iar din a doua egalitate obţinem |2a + 1 − 2b| = 1. De aici 1 = |2a − 1|,
adică a = 0 sau a = 1. Perechile (a, b) căutate sunt deci (0, 1) şi (1, 1).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

3
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 13 Martie 2010

CLASA A IX-A
SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE

Problema 1. O dreaptă care trece prin centrul I al cercului ı̂nscris unui

triunghi ABC taie laturile AB şi AC ı̂n P, respectiv Q. Notăm BC = a,
PB QC
AC = b, AB = c şi = p, = q.
PA QA
−→ −→ −→
(i) Arătaţi că a(1 + p)IP = (a − pb)IB − cpIC.

(ii) Arătaţi că a = bp + cq.

(iii) Arătaţi că dacă a2 = 4bcpq, atunci dreptele AI, BQ şi CP sunt
concurente.

Soluţie.
−→ −→ −→ −→ −→ −→ −
→
(i) Avem (p + 1)IP = IB + pIA şi aIA + bIB + cIC = 0 , de unde
rezultă concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
−→ −→ −→
(ii) Analog cu (i), a(1+q)IQ = (a−cq)IC −bq IB. Cum punctele P, I, Q
sunt coliniare, reiese (a − pb)(a − cq) = bcpq, de unde concluzia . 2 puncte
(iii) Din (ii), prin ridicare la pătrat, rezultă a2 ≥ 4bcpq, cu egalitate
dacă şi numai dacă bp = cq . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
P B QA DC 1 b
În acest caz, dacă {D} = AI ∩ BC, atunci · · = p · · = 1,
P A QC DB q c
de unde, conform reciprocei teoremei lui Ceva, reiese cerinţa . . . 1 punct

Problema 2. Se consideră şirul (xn )n≥0 dat prin xn = 2n − n, n ∈ N.

Determinaţi toate numerele naturale p pentru care

sp = x0 + x1 + x2 + · · · + xp

este o putere cu exponent natural a lui 2.

Gazeta Matematică
p(p + 1)
Soluţie. sp = 2p+1 − − 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
2
Arătăm că 2p < sp < 2p+1 pentru p ≥ 3 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
p(p + 1)
Aceasta rezultă deoarece, prin inducţie, + 1 < 2p , pentru orice
2
p ≥ 3 (pentru p = 3 avem 7 < 8) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Observăm că s0 = 1 = 20 , s1 = 2 = 21 , s2 = 4 = 22 , deci răspunsul este
p ∈ {0, 1, 2} . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
 Problema 3. Fie x un număr real. Arătaţi că x este număr ı̂ntreg dacă
şi numai dacă relaţia

n ([x] + [nx])
[x] + [2x] + [3x] + · · · + [nx] =
2
are loc pentru orice n ∈ N∗ .
Prin [a] s-a notat partea ı̂ntreagă a numărului real a.

Soluţie. Dacă x ∈ Z, relaţia rezultă imediat, deoarece [kx] = k[x], pentru

orice k ∈ N∗ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Pentru demonstrarea reciprocei, observăm că ipoteza implică

n ([x] + [nx]) + 2[(n + 1)x] = (n + 1) ([x] + [(n + 1)x])

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Notând t = {x}, aceasta revine la (n − 1)[(n + 1)t] = n[nt] − t . . 1 punct
În cazul t 6= 0, alegând n ∈ N∗ astfel ı̂ncât 1/(n + 1) ≤ t < 1/n, obţinem
contradicţia n − 1 = −t, deci presupunerea t 6= 0 este falsă . . . . . 2 puncte

Problema 4. Determinaţi toate funcţiile f : N∗ → N∗ cu proprietatea

f (n) + f (n + 1) + f (f (n)) = 3n + 1, pentru orice n ∈ N∗ .

Soluţie. Din f (1) + f (2) + f (f (1)) = 4 reiese că f (1) ∈ {1, 2} 2 puncte
Dacă f (1) = 1, atunci f (2) = 2 şi, prin inducţie,

f (n) = n, pentru orice n ∈ N∗

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Dacă f (1) = 2, atunci f (2) = 1 şi, prin inducţie,
(
n + 1, dacă n este impar
f (n) =
n − 1, dacă n este par

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Verificarea că soluţiile găsite ı̂ndeplinesc cerinţa . . . . . . . . . . . . 1 punct

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 13 Martie 2010

CLASA A X-A
SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE

Problema 1. Demonstraţi următoarele egalităţi de mulţimi

S m m
(i) {x ∈ R | log2 [x] = [log2 x]} = [2 , 2 + 1) .
m∈N

x ∈ R | 2[x] = [2x ] = [m, log2 (2m + 1)) .

 S
(ii)
m∈N

Prin [a] s-a notat partea ı̂ntreagă a numărului real a.

Soluţie.
(i) Dacă [log2 x] = m, atunci 2m ≤ x < 2m+1 . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Din log2 [x] =Sm, rezultă [x] = 2m , apoi 2m ≤ x < 2m + 1 . . . 1 punct
Pentru x ∈ [2m , 2m + 1) , avem [log2 x] = log2 [x] = m . . 1 punct
m∈N
(ii) Dacă [2x ] = t ∈ N, atunci log2 t ≤ x < log2 (t + 1) . . . . . . . 1 punct
Din 2[x] = t, rezultă [x] = log2 t = m ∈ N, apoi rezultă şi m ≤ x <
log2 (2m + 1). . . . . . . . . . . . . .S. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .2 puncte
Reciproc, pentru x ∈ [m, 2m + 1) , avem [2x ] = 2[x] = m 1 punct
m∈N

Problema 2. Fie a ∈ [−2, ∞), r ∈ [0, ∞) şi numărul natural n ≥ 1.

Arătaţi că
r 2n + ar n + 1 ≥ (1 − r)2n .
Gazeta Matematică

Soluţie.
Prin ı̂mpărţire cu r 2n , se obţine o inegalitate similară ı̂n 1/r; se poate
deci presupune că r ∈ (0, 1) (cazul r = 0 este trivial) . . . . . . . . . . . 2 puncte
r 2n + ar n + 1 ≥ r 2n − 2r n + 1 = (1 − r n )2 , . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
deci este suficient să arătăm că 1 − r n ≥ (1 − r)n , . . . . . . . . . . 1 punct
dar r n + (1 − r)n ≤ r + (1 − r) = 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Problema 3. Determinaţi funcţiile f : N → N cu proprietatea

3f (f (f (n))) + 2f (f (n)) + f (n) = 6n, pentru orice n ∈ N.

Soluţie.
Funcţia f este injectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
Pentru n = 0, obţinem
 3f (f (f (0))) + 2f (f (0)) + f (0) = 0, deci f (0) = 0 . . . . . . . . . 1 punct
Presupunem f (0) = 0, f (1) = 1, . . . , f (n) = n . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Din injectivitate, f (n + 1) ≥ n + 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
şi f (f (n + 1)) ≥ n + 1, f (f (f (n + 1))) ≥ n + 1 . . . . . . . . . . . .1 punct
dar 3f (f (f (n + 1))) + 2f (f (n + 1)) + f (n + 1) = 6n + 6 . . 1 punct
Finalizare, f (n) = n, oricare ar fi n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
 
 n 1 
Problema 4. Fie şirul an = z + n  , n ≥ 1, unde z ∈ C∗ este dat.

z
(i) Demonstraţi că dacă a1 > 2, atunci
an + an+2
an+1 < , pentru orice n ∈ N∗ .
2

(ii) Demonstraţi că dacă există k ∈ N∗ astfel ı̂ncât ak ≤ 2, atunci a1 ≤ 2.

Soluţie.
1 
< z + z1  ·z n+1 +z n+1 1 
     
(i) 2 z n+1 + z n+1  . . . . . . .1. . .. . . . . . . 1 punct
= z n + z1n + z n+2 + z n+2 1 
≤ z n + z1n  + z n+2 + z n+2  . . . . . . 2 puncte
(ii) Presupunem prin absurd a1 > 2. Conform cu (i), şirul an+1 − an
este strict crescător . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
an+1 − an > a2 − a1 = z 2 + z12  − z + 1z  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
z + 12  > z + 1  , deoarece 2 z + 1  < z + 1 2 = z 2 + 12 + 2 ≤
 2         
z z z z z
z + 12  + 2 < z 2 + 12  + z + 1  . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
 2     
z z z
Şirul an este strict crescător, deci ak ≥ a1 > 2, contradicţie . 1 punct

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 13 Martie 2010

CLASA A XI-A
SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE

Problema 1. Arătaţi că orice funcţie continuă de forma


a1 x + b1 , pentru x ≤ 1
f (x) =
a2 x + b2 , pentru x > 1

unde a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R, poate fi scrisă sub forma

f (x) = m1 x + n1 + ε|m2 x + n2 |, pentru x ∈ R,

unde m1 , m2 , n1 , n2 ∈ R, iar ε ∈ {−1, +1}.

Soluţie. Continuitatea se reduce la cea ı̂n punctul x = 1, de unde

a1 + b1 = a2 + b2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
Pentru a1 = a2 rezultă b1 = b2 şi putem lua m1 = a1 = a2 , n1 = b1 = b2 ,
m2 = n2 = 0, ε = ±1. Altfel, rezultă că expresia de sub modul trebuie să
se anuleze ı̂n x = 1, deci m2 x + n2 = A(x − 1) . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Prin explicitarea modulului şi identificarea ramurilor pentru x ≤ 1 şi
respectiv x > 1, deducem egalităţile m1 − ε|A| = a1 , n1 + ε|A| = b1 , şi
m1 + ε|A| = a2 , n1 − ε|A| = b2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
a1 + a2 b1 + b2
Deducem m1 = , n1 = , şi 2ε|A| = a2 − a1 = b1 − b2 , unde
2 2
ε se alege +1 sau −1 după cum expresia din dreapta este pozitivă, respectiv
a1 − a2 a2 − a1
negativă. În fine, luăm m2 = , n2 = , deci
2 2
 
a1 + a2 b1 + b2  a1 − a2 a 2 − a 1 
f (x) = x+ + sign(a2 − a1 )  x+ .
2 2 2 2 
Condiţia de continuitate asigură compatibilitatea soluţiei . . . . . . . 3 puncte

Problema 2. Se consideră matricele A, B ∈ M3 (C) cu A = −tA,

B = tB. Arătaţi că dacă funcţia polinomială definită prin

f (x) = det(A + xB)

are o rădăcină dublă, atunci det(A + B) = det B.

Prin tX s-a notat transpusa matricei X.

Soluţie. f este un polinom de grad cel mult trei cu coeficienţi complecşi

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Avem f (x) = dett (A+xB) = det(−A+xB) = − det(A−xB) = −f (−x)
pentru orice x ∈ C, deci f este funcţie impară . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
 Avem şi f (x) = (det B)x3 + ax2 + bx + det A, . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
iar cum f este impară, rezultă că a = det A = 0, deci f (x) = (det B)x3 + bx
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Deoarece o rădăcină este dublă rezultă b = 0. Deci f (x) = (det B)x3 ,
prin urmare f (1) = det B, şi atunci det(A + B) = det B . . . . . . . . 2 puncte

Problema 3. Fie f : R → R strict crescătoare astfel ı̂ncât f ◦ f este

continuă. Arătaţi că f este continuă.
Gazeta Matematică

Soluţie. Cum f este monotonă, limitele laterale ı̂n fiecare punct există şi
sunt finite. Notăm cu f (x0 −), respectiv f (x0 +), limita la stânga, respectiv
la dreapta, a lui f ı̂n punctul x0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Cum f este crescătoare, ı̂n orice punct x0 ∈ R avem f (x0 −) ≤ f (x0 ) şi
din monotonia lui f avem şi f (f (x0 −)) ≤ f (f (x0 )) . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Pe de altă parte, f (x) ≤ f (x0 −) pentru x < x0 , deci şi inegalitatea
f (f (x)) ≤ f (f (x0 −)), pentru x < x0 , şi deoarece f ◦ f este continuă

lim f (f (x)) = f (f (x0 )),

x→x0
x<x0

de unde la limită deducem f (f (x0 )) ≤ f (f (x0 −)) . . . . . . . . . . . . . . .2 puncte

Rezultă f (f (x0 )) = f (f (x0 −)). Cum f e strict monotonă (deci injectivă)
rezultă f (x0 ) = f (x0 −), adică f este continuă la stânga . . . . . . . . 2 puncte
Analog (sau simultan) se trateaza continuitatea la dreapta . . 1 punct

Problema 4. Demonstraţi că există şiruri (an )n≥0 cu an ∈ {−1, +1}

pentru orice n ∈ N, astfel ı̂ncât
√ √ √ √
1
lim n + a1 + n + a2 + · · · + n + an − n n + a0 = .
n→∞ 2

Soluţie. Evident, trebuie să alegem a0 = −1. Pentru fiecare n ∈ N∗

să notăm cu kn numărul de termeni egali cu +1 din secvenţa a1 , a2 , . . . , an ,
1
restul fiind egali cu −1. Şirul a cărui limită o căutăm a fi , fie el notat xn ,
2
devine √ √
xn = kn n + 1 − kn n − 1.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Prin raţionalizare, avem
kn
2kn 2√ n
xn = √ √ =q q .
n+1+ n−1 1 + n1 + 1 − 1
n

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
kn 1
Rămâne să construim şirul (an )n≥1 astfel ca lim √ = . . 1 punct
n→∞ n 2

2
 Să alegem an = +1 dacă şi numai dacă n = (2m)2 , cu m ∈ N∗ . Prin
urmare (2kn )2 ≤ n < (2(kn + 1))2 . De aici rezultă
√ √
n n
− 1 < kn ≤ ,
2 2
ceea ce asigură condiţia din limita de mai sus . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 puncte

Observaţie. Se vor acorda până la 3 puncte pentru construcţia unor

subşiruri ale lui xn ce satisfac condiţia.

Remarcă. La fel se demonstrează că pentru orice ℓ ∈ R există un şir

(an )n≥0 astfel ı̂ncât lim xn = ℓ. Presupunem mai ı̂ntâi 0 < ℓ < +∞ şi luăm
n→∞
a0 = −1, ca mai sus.
kn
Pentru a construi şirul (an )n≥1 astfel ca lim √ = ℓ, alegem an = +1
  n→∞ n
m 2
dacă şi numai dacă n = N+ , cu m ∈ N∗ şi N fixat, suficient
ℓ
de mare pentru ca aceste valori să fie distincte. Atunci, pentru n → ∞,
obţinem rezultatul dorit ı̂n limita de mai sus.
Pentru ℓ = 0 putem lua toţi an egali; pentru ℓ = +∞ putem lua a0 = −1
şi toţi an = +1 pentru n ≥ 1 (şi, similar, pentru ℓ = −∞ putem lua a0 = +1
şi toţi an = −1 pentru n ≥ 1). În fine, pentru −∞ < ℓ < 0, luăm a0 = +1
şi procedăm exact ca mai sus.

3
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 13 Martie 2010

CLASA A XII-A
SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE

Problema 1. Fie S suma elementelor inversabile ale unui inel finit.

Arătaţi că S 2 = S sau S 2 = 0.

Soluţie. Dacă 1 + 1 6= 0, atunci x 6= −x, oricare ar fi x inversabil, deci

S = 0 (suma elementelor inversabile este 0 pe perechile (x, −x)).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

În caz contrar, observăm că xS = S, oricare ar fi x inversabil. Prin sumare

rezultă S 2 = kS, unde k este numărul elementelor inversabile.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

Atunci pentru k impar obţinem S 2 = S, iar pentru k par obţinem S 2 = 0

(căci 1 + 1 = 0).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Remarcă. Modele pentru diferitele cazuri sunt

• S = 0, pentru orice inel finit de caracteristică diferită de 2 (vezi mai
sus), dar şi pentru corpurile finite F2n cu n > 1 (din xS = S pentru orice x
inversabil ar rezulta x = 1 dacă S inversabil, deci S = 0);
• S = 1, pentru inelele Booleene Zn2 cu n ≥ 1 (inclusiv corpul F2 );
• S 2 = 0, dar S 6= 0, pentru inelul matricelor pătrate triunghiular-
superioare de ordin 2, cu elemente ı̂n F2 ;
• S 2 = S, dar S 6= 0 şi S 6= 1, pentru inelele F2n × F2 cu n > 1.

Problema 2. Fie G un grup cu proprietatea că dacă a, b ∈ G şi

a2 b = ba2 , atunci ab = ba.

(i) Dacă G are 2n elemente, arătaţi că G este abelian.

(ii) Daţi un exemplu de grup neabelian care are proprietatea din enunţ.

Gazeta Matematică

Soluţie.
(i) Pentru a ∈ G, fie C(a) = {b : b ∈ G şi ab = ba}. Din ipoteză rezultă
că C(a2 ) ⊆ C(a). Întrucât C(a) ⊆ C(a2 ), obţinem C(a) = C(a2 ), oricare ar
n
fi a ∈ G. Prin urmare, C(a) = C(a2 ) = · · · = C(a2 ) = C(e) = G, oricare
ar fi a ∈ G, adică G este abelian.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 puncte
 (ii) Un exemplu de grup neabelian care are proprietatea din enunţ este
grupul multiplicativ (G, ·) al matricelor de forma
 
1̂ a b
 0̂ 1̂ c  , a, b, c ∈ Z3 .
0̂ 0̂ 1̂

Întrucât A3 = I3 oricare ar fi A ∈ G, dacă A2 B = BA2 , atunci avem şi

A−1 B = BA−1 , deci AB = BA.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

Remarcă. Orice grup finit G de ordin impar are proprietatea din enunţ,
deoarece C(a2 ) ⊆ C(a|G|+1 ) = C(a) ⊆ C(a2 ) (deci C(a) = C(a2 )), oricare
ar fi a ∈ G. Deci orice astfel de grup neabelian este un exemplu pentru (ii).

Problema 3. Fie a < c < b trei numere reale şi f : [a, b] → R o funcţie
continuă ı̂n c. Arătaţi că dacă f are primitive pe fiecare dintre intervalele
[a, c) şi (c, b], atunci f are primitive pe intervalul [a, b].

Soluţie. Funcţia f are primitive pe intervalul [a, b] dacă şi numai dacă
funcţia g = f + 1 − f (c) are primitive pe [a, b]. Deci putem presupune că
f (c) = 1. Întrucât f este continuă ı̂n c, există [α, β] ⊆ [a, b], astfel ı̂ncât
c ∈ (α, β) şi 0 < f (x) < 2, oricare ar fi x ∈ [α, β].
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Fie Fa , respectiv Fb , o primitivă a lui f pe intervalul [a, c), respectiv

(c, b]. Întrucât Fa şi Fb sunt crescătoare pe intervalele [α, c), respectiv (c, β],
rezultă că limitele lim Fa (x) = p şi lim Fb (x) = q există şi sunt finite, căci
x→c x→c
Fa şi Fb sunt mărginite pe aceste intervale (de exemplu, pentru x ∈ (α, c),
avem Fa (x)−Fa (α) = f (ξ) pentru un anume ξ ∈ (α, x), dar f este mărginită
pe [α, x] ⊂ [α, β]).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

Funcţia F : [a, b] → R, F (x) = Fa (x) pentru x ∈ [a, c), F (c) = p şi

F (x) = Fb (x) + p − q pentru x ∈ (c, b], este o primitivă a lui f pe [a, b].
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Problema 4. Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, astfel ı̂ncât

Z 1
f (0) = f (1), f (x) dx = 0 şi f 0 (x) 6= 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1].
0

(i) Demonstraţi că funcţia g : [0, 1] → R dată prin g(x) = f (x) − x este
strict descrescătoare.

(ii) Arătaţi că pentru orice număr ı̂ntreg n ≥ 1 avem

  
n−1
X k  1
f < .

n  2


k=0

2
 Soluţia 1. (i) Deoarece f 0 (ca funcţie derivată) are proprietatea valorii
intermediare (Darboux), rezultă că f 0 (x) < 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1], sau
f 0 (x) > 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1]. Conform teoremei lui Rolle, există ı̂nsă un
punct c ∈ (0, 1), astfel ı̂ncât f 0 (c) = 0. Deci f 0 (x) < 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1].
Fie g : [0, 1] → R, g(x) = f (x) − x. Cum g 0 (x) = f 0 (x) − 1 < 0, oricare ar fi
x ∈ [0, 1], rezultă că g este strict descrescătoare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

(ii) Cum
Z 1
s∆ (g) < g(x) dx < S∆ (g),
0
unde s∆ (g) şi S∆ (g) sunt sumele Darboux inferioară, respectiv superioară
ale lui g pentru diviziunea ∆ = {0, 1/n, . . . , (n − 1)/n, 1}, rezultă

n−1     Z 1 n−1    
1X k+1 k+1 1X k k
f − < (f (x) − x) dx < f − .
n n n 0 n n n
k=0 k=0

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 puncte
Z 1
Cum f (0) = f (1) şi f (x) dx = 0, obţinem
0

n−1   n−1  
X k n+1 n X k n−1
f − <− < f − ,
n 2 2 n 2
k=0 k=0

de unde rezultă inegalitatea din enunţ.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Soluţia 2. Aceeaşi demonstraţie pentru (i) ca ı̂n Soluţia 1.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
2
(ii) Fie G : [0, 1] → R, G(x) = F (x) − x2 , unde F este o primitivă a lui
f . Funcţia G0 (x) = f (x) − x este strict descrescătoare, deoarece derivata sa
G00 (x) = f 0 (x) − 1 < 0, oricare ar fi x ∈ [0, 1].
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Din teorema lui Lagrange, aplicată funcţiei G pe intervalul nk , k+1

 
n ,
k = 0, . . . , n − 1, rezultă că
       
k+1 k+1 k+1 k 2k + 1
f − <n F −F −
n n n n 2n2
 
k k
<f −
n n

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

3
 Prin sumarea acestor inegalităţi obţinem
n−1     n−1
X k n − 1
X k+1 n+1 1
f − < n F (1) − F (0) − < f − .
n 2 2 n 2
k=0 k=0
Z 1
Cum F (1) − F (0) = f (x) dx = 0 şi f (0) = f (1), rezultă inegalitatea
0
cerută.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Remarcă. Concluzia rămâne adevărată, atât pentru f (0) ≤ f (1), cât şi
atunci când condiţiile f (0) = f (1) şi f 0 (x) 6= 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1], sunt
ı̂nlocuite prin condiţia |f 0 (x)| < 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1].