Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului

Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a V-a

Problema 1. Aflaţi numerele de trei cifre care se micşorează de nouă

ori dacă li se şterge cifra din mijloc.

Soluţie. Fie abc un număr cu proprietatea din enunţ. Avem abc = 9·ac.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Se obţine 10 (a + b) = 8c.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Convine doar c = 5.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Rezultă a + b = 4, deci numerele căutate sunt 135, 225, 315 şi 405.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 2.
a) Care puteri ale numărului 2 se scriu cu patru cifre (ı̂n baza 10)?
b) Fie n număr natural nenul. Arătaţi că există cel puţin trei puteri a
lui 2 care se scriu cu n cifre (ı̂n baza 10).

Soluţie. a) Puterile sunt 1024, 2048, 4096, 8192.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
b) Arătăm că există o putere a lui 2 cu n cifre. În caz contrar, există p ∈
N cu 2p < 10n−1 < 10n < 2p+1 . Din ultima inegalitate rezultă 5·10n−1 < 2n ,
ceea ce conduce la 5 · 10n−1 < 2p < 10n−1 , fals.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Fie acum a = 2m prima putere a lui 2 scrisă cu n cifre. Observăm că
prima cifră a numărului a este 1, altfel a > 2 · 10n−1 şi a2 = 2m−1 > 10n−1
este o putere mai mică a lui 2 scrisă tot cu n cifre.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Prin urmare a < 2 · 10n−1 , 2a < 4 · 10n−1 şi 4a < 8 · 10n−1 < 10n , adică
2m , 2m+1 şi 2m+2 sunt trei puteri ale lui 2 cu n cifre.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 Problema 3. Se consideră 51 de numere naturale pare diferite două
câte două. Demonstraţi că putem alege două dintre acestea cu proprietatea
că produsul dintre suma şi diferenţa lor este divizibil cu 400.

Soluţie. Prin ı̂mpărţirea unui număr par la 100 se poate obţine unul
din următoarele 50 de resturi: 0, 2, 4, ..., 98
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Din cele 51 de numere, două dau acelaşi rest la ı̂mpărţirea prin 100; fie
acestea a şi b
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Considerând a = 100k + 2r şi b = 100p + 2r, unde k, p ∈ N, k > p, şi
r ∈ {0, 1, 2, ..., 49} , obţinem a − b = 100 (k − p) şi a + b = 4 (25k + 25p + r) ,
de unde rezultă că (a − b) (a + b) este divizibil cu 400
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4p
Problema 4. Într-o cutie se află 36 de bile numerotate de la 1 la 36.
Ion ı̂ncearcă să elimine bilele din cutie, ı̂n etape. Fiecare etapă constă ı̂n
următoarea succesiune de operaţii:
• Ion extrage la ı̂ntâmplare patru bile din urnă.
• Ion elimină câte două bile dintre cele patru dacă diferenţa numerelor
ı̂nscrise pe acestea se divide cu 3.
• Ion reintroduce ı̂n urnă bilele care nu au fost eliminate.

a) Arătaţi că, ı̂n fiecare etapă, Ion poate elimina cel puţin două bile.
b) Arătaţi că, dacă ı̂n cutie rămân numai patru bile, atunci Ion le poate
elimina pe toate.

Soluţie. a) Resturile la ı̂mpărţirea cu 3 sunt 0, 1 şi 2. Date fiind patru

numere naturale, două dintre acestea vor avea acelaşi rest la ı̂mpărţirea cu
3, deci vor avea diferenţa divizibilă cu 3. Cu alte cuvinte, Ion elimină cel
puţin două bile.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
b) Grupăm bilele ı̂n trei mulţimi, ı̂n fiecare mulţime fiind bilele având
numerele cu acelaşi rest la ı̂mpărţirea cu 3 – {3, 6, . . . , 36}, {1, 4, · · · , 34},
{2, 5, · · · , 35}.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
La fiecare etapă se elimină două sau patru bile având numerele din
aceeaşi mulţime.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Cele patru rămase pot fi toate din aceeaşi mulţime sau două perechi din
mulţimi diferite.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Ion grupează ultimele patru bile extrase ı̂n câte două perechi de bile cu
numere din aceeaşi mulţime, eliminându-le astfel pe toate.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a VI-a

Problema 1. Pe dreapta d se consideră punctele A, B, C, D, E astfel

ı̂ncât [AB] ≡ [BC] ≡ [CD] ≡ [DE] . Fie M un punct exterior dreptei d
astfel ı̂ncât distanţa de la punctul B la dreapta M A este egală cu distanţa
de la punctul D la dreapta M E. Arătaţi că distanţele de la punctul C la
dreptele M A şi M E sunt egale.

Soluţie. Fie P şi Q picioarele perpendicularelor duse din B şi D pe

M A, respectiv M E. Triunghiurile ABP şi EDQ sunt congruente (cazul
I.C.), deci M \ AB ≡ M \ ED.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Fie R şi S proiecţiile lui C pe M A şi M E respectiv.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Triunghiurile RCA şi SCE sunt congruente (cazul I.U.).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Rezultă că CR = CS, ceea ce trebuia demonstrat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Problema 2. Pentru fiecare număr natural n notăm cu s (n) suma
cifrelor sale. Fie a un număr natural cu 2012 cifre, care este divizibil cu 9.
Arătaţi că numărul s (s (s (a))) este pătrat perfect.

Soluţie. Numărul s (a) este divizibil cu 9 şi este cel mult egal cu
9 · 2012 = 18 108.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Cum s (a) are cel mult 5 cifre, rezultă că numărul s (s (a)) este divizibil
cu 9 şi este cel mult egal cu 45.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Rezultă că s (s (s (a))) = 9, care este pătrat perfect.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Observaţie. În lipsa altor realizări, pentru menţionarea faptului că
dacă un număr este divizibil cu 9, atunci suma cifrelor este divizibilă cu 9
se acordă 1 punct, iar pentru deducerea faptului că s (s (s (a))) se divide
cu 9 se acordă 2 puncte. Aceste punctaje nu se cumulează.

Problema 3. În sala de sport se antrenează mai mulţi copii, fete şi
băieţi. Numărul fetelor este de două ori mai mare decât numărul băieţilor.
Pentru un exerciţiu demonstrativ, antrenorul alege la ı̂ntâmplare doi copii.
Probabilitatea de a alege un băiat şi o fată este de şase ori mai mare decât
probabilitatea de a alege doi băieţi. Aflaţi câţi copii sunt ı̂n sala de sport.

Soluţie. Fie n numărul băieţilor şi 2n numărul fetelor. Dacă antrenorul

alege doi băieţi, pe primul ı̂l alege dintre cei n, pe al doilea dintre cei n − 1
rămaşi şi, cum fiecare grupă de doi băieţi este astfel numărată de câte două
n(n − 1)
ori, vom avea cazuri favorabile.
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Dacă antrenorul alege un băiat şi o fată, există n · 2n = 2n2 cazuri
favorabile.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
3n(3n − 1)
Numărul cazurilor posibile fiind acelaşi – anume – condiţia
2
n(n − 1)
din enunţ revine la 6 · = 2n2 , de unde n = 3. În sala de sport se
2
află 9 copii.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Notă. Dacă elevul precizează că pentru ambele evenimente numărul
cazurilor posibile este acelaşi, fără a-l calcula efectiv, el nu va fi depunctat.

Problema 4. O mulţime A de numere naturale nenule se numeşte

primară dacă diferenţa oricăror două elemente ale sale este divizibilă cu 3
sau cu 5.
a) Daţi exemplu de o mulţime primară cu 4 elemente, care conţine ele-
mentele 2 şi 2012.
b) Arătaţi că suma elementelor unei mulţimi primare cu 15 elemente este
multiplu de 3 sau de 5.

Soluţie. a) De exemplu A = {2, 12, 22, 2012}.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
b) Vom arăta că diferenţele dintre elementele unei mulţimi primare sunt
toate divizibile cu 3 sau toate divizibile cu 5.
Presupunând contrariul, fie a < b < c sunt trei elemente ale unei mulţimi
primare astfel ı̂ncât 3 | b−a şi 5 - b−a, respectiv 5 | c−a şi 3 - c−a (celelalte
cazuri se tratează analog).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Fie k, p ∈ N astfel ı̂ncât b − a = 3k şi c − a = 5p; atunci c − b = 5p − 3k.
Dacă 3 | c − b, atunci 3 | p, de unde rezultă că 3 | c − a, fals; la fel, dacă
5 | c − b, atunci 5 | k, deci 5 | b − a, din nou fals.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Fie A = {a1 < a2 < ... < a15 } o mulţime primară cu 15 elemente.
Dacă toate diferenţele dintre elementele lui A se divid cu 3, atunci a2 =
a1 + 3k1 , a3 = a1 + 3k2 , ..., a15 = a1 + 3k14 , unde k1 , k2 , ..., k14 ∈ N. Rezultă
că a1 + a2 + ... + a15 = 15a1 + 3 (k1 + k2 + ... + k14 ) , care este multiplu de
3.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

2
 Dacă toate diferenţele dintre elementele lui A se divid cu 5, atunci a2 =
a1 + 5p1 , a5 = a1 + 5p2 , ..., a15 = a1 + 5p14 , unde p1 , p2 , ..., p14 ∈ N. de
unde rezultă că a1 + a2 + ... + a15 = 15a1 + 5 (p1 + p2 + ... + p14 ) , care este
multiplu de 5.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

3
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a VII-a

Problema 1. Se consideră p numere naturale impare a1 , a2 , . . . , a2012 .

Demonstraţi că numărul A = a21 + a22 + · · · + a22012 − 1 este iraţional.

Soluţie. Numărul A este raţional dacă şi numai dacă numărul a21 +
a22 + · · · + a22012 − 1 este pătrat perfect.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Pătratul unui număr impar este de forma 4k + 1, cu k ∈ N.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Suma a21 + a22 + · · · + a22012 este un multiplu de 4, deoarece 4 | 2012.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Atunci a21 + a22 + · · · + a22012 − 1 este un număr impar de forma 4k + 3,
deci nu e pătrat perfect.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 2. Se consideră numerele reale strict pozitive a, b şi c cu

proprietatea că a2 + ab + ac − bc = 0.
a) Arătaţi că dacă două dintre numerele a, b şi c sunt egale, atunci cel
puţin unul dintre cele trei numere este iraţional.
b) Arătaţi că există o infinitate de triplete de numere naturale nenule
(m, n, p) cu proprietatea că m2 + mn + mp − np = 0.

Soluţie. a) Observăm că relaţia este simetrică ı̂n b şi c, deci avem
două cazuri: a = b sau b = c. Dacă a = b relaţia devine 2a2 = 0, fals.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Dacă √ b = c, atunci a 2 2 2 2
√ + 2ab = b , de unde (a + b) = 2b . Rezultă
a + b = b 2, deci a = b( 2 − 1). Dacă b este iraţional, el satisface cerinţa.
Dacă b este raţional, atunci a este iraţional şi cerinţa este ı̂ndeplinită.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
b) Căutam triplete de forma (m, mu, mv), cu m, u, v numere naturale
nenule. Relaţia se scrie 1 + u + v − uv = 0 sau (u − 1)(v − 1) = 2.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Luăm u = 2, v = 3 şi obţinem tripletele (m, 2m, 3m), m ∈ N∗ , care
verifică cerinţa.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 Problema 3. Fie ABC un triunghi ascuţitunghic. Se consideră
punctele M, N ∈ (BC) , Q ∈ (AB) şi P ∈ (AC) astfel ı̂ncât M N P Q este
dreptunghi. Demonstraţi că centrul dreptunghiului M N P Q coincide cu cen-
trul de greutate al triunghiului ABC dacă şi numai dacă AB = AC = 3AP.

Soluţie. Fie D mijlocul laturii BC şi fie G centrul dreptunghiului

M N P Q. Din ipoteză rezultă că punctele A, G, D sunt coliniare şi AG =
2 · GD.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Paralela din E la BC intersectează segmentele AB, QM , P N şi AC ı̂n
punctele E, R, S şi F , respectiv. Atunci GE = GF şi GR = GS, de unde
rezultă ER = SF .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Triunghiurile QRE şi P SF sunt congruente – cazul L.U.L. Obţinem
∠QER = ∠P F S, de unde ∠ABC = ∠ACB şi AB = AC.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Pe de altă parte, cum G este mijlocul lui P M , segmentul GF este linie
mijlocie ı̂n triungiul P M C, deci P F = F C.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Din teorema lui Thales, obţinem CF DG 1
F A = GA = 2 , prin urmare AP =
P F = F C, deci AB = AC = 3AP.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. Se consideră pătratul ABCD şi punctul E pe latura

AB. Dreapta DE intersectează dreapta BC ı̂n punctul F, iar dreapta CE
intersectează dreapta AF ı̂n punctul G. Demonstraţi că dreptele BG şi DF
sunt perpendiculare.

Soluţie. Notăm AB = a, AE = x şi fie P ∈ (BC) astfel ı̂ncât BP = x.

Din congruenţa triunghiurilor ADE şi ABP rezultă că AP ⊥ DF .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
AE AD
Triunghiurile AED şi BEF sunt asemenea, deci = , de unde
BE BF
a (a − x)
BF = .
x
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Aplicând teorema lui Menelaus ı̂n triunghiul ABF cu transversala G −
AG BC EA x2
E − C, obţinem = · = .
GF F C EB a (a − x)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
BP x2
Cum = , rezultă BG k AP, de unde BG ⊥ DF .
BF a (a − x)
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 12 Martie 2011

SOLUŢII ŞI BAREME ORIENTATIVE – CLASA a VIII-a

Problema 1. Fie a şi b două √ numere√reale strict pozitive diferite, cu

proprietatea că numerele a − ab şi b − ab sunt raţionale. Arătaţi că
numerele a şi b sunt raţionale.

Soluţie. Deoarece raportul a două numere raţionale este număr raţional

√ √ √ √  √
a − ab a a− b a
şi √ = √ √ √  = − √ , rezultă că există q ∈ Q astfel ı̂ncât
b − ab b b− a b
√ √
a = q b.
. . . . . . . . . . .√. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Atunci b − ab = b (1 − q) este număr raţional, de unde, ţinând cont că
q 6= 1 (altfel am avea a = b), rezultă că b este număr raţional.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Întrucât a = q 2 b, rezultă că şi a este număr raţional.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Problema 2. Piramida V ABCD are ca bază dreptunghiul ABCD, iar
muchiile laterale sunt congruente. Demonstraţi că planul (V CD) formează
unghiuri congruente cu planele (V AC) şi respectiv (BAC) dacă şi numai
dacă unghiurile ^V AC şi ^BAC sunt congruente.

Soluţie. Fie S proiecţia punctului D pe dreapta AC. Din DS⊥V O

şi DS⊥AC rezultă DS⊥(V AC), prin urmare proiecţia pe planul (V AC) a
triunghiului V DC este triunghiul V SC.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
 Fie u şi v măsurile unghiurilor formate de planul (V CD) cu planele
(V AC) şi respectiv (BAC). Avem echivalenţele

aria[V SC] aria[COD]

u = v ⇔ cos u = cos v ⇔ =
aria[V DC] aria[V DC]
1
⇔ aria[V SC] = aria[COD] ⇔ V O · CS = AB · BC.
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Din teorema catetei avem DC 2 = CS · CA. Cum DC = AB, rezultă
2
CS = AB AC .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
VO BC
În consecinţă, u = v ⇔ V O·AB = 21 AC ·BC ⇔ = ⇔ ^V AC =
OA AB
^BAC, ceea ce trebuia demonstrat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p

Problema 3. Fie numerele reale strict pozitive a, b, c. Determinaţi cel

mai mare număr ı̂ntreg n cu proprietatea că
1 1 1 n
+ + ≥ ,
ax + b + c a + bx + c a + b + cx a+b+c
pentru orice x ∈ [0, 1] .
3 n
Soluţie. Pentru x = 1 obţinem a+b+c ≥ a+b+c , de unde n ≤ 3.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Vom arăta că numărul cerut este n = 3. Este suficient să arătăm că
not 1 1 1 3
E (x) = + + ≥ , pentru orice
ax + b + c a + bx + c a + b + cx a+b+c
x ∈ [0, 1] .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Folosind inegalitatea dintre media armonică şi media aritmetică a nu-
9
merelor ax + b + c, a + bx + c şi a + b + cx, rezultă că E (x) ≥ (a+b+c)(x+2) .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
3
Cum x ∈ [0, 1] , rezultă x + 2 ≤ 3, de unde se obţine că E (x) ≥ a+b+c ,
pentru orice x ∈ [0, 1].
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

Problema 4. Se consideră un tetraedru ABCD ı̂n care AD ⊥ BC şi

AB ⊥ CD. Notăm cu E şi F proiecţiile punctului B pe dreptele AD şi AC,
respectiv. Fie M mijlocul segmentului AB şi fie N mijlocul segmentului
CD. Arătaţi că M N ⊥ EF.

Soluţie. Deoarece AD este perpendiculară pe BC şi pe BE, rezultă

AD⊥(BEC), de unde AD⊥CE. Analog obţinem DF ⊥ AC.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Fie {H} = CE ∩ DF . Deoarece BH este intersecţia planelor (BEC) şi
(BF C), deducem că BH ⊥ (ACD).

2
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Rezultă că proiecţia Q a punctului M pe planul (ACD) este mijlocul
segmentului [AH].
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Cercurile ciecumscrise triunghiurilor AEF şi BEF au centrele N şi Q.
Cum linia centrelor este perpendiculară pe coarda comună, avem N Q ⊥ EF .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Deoarece M Q ⊥ EF , rezultă EF ⊥ (M QN ), deci M N ⊥ EF .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p

3
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012
CLASA a IX-a – Soluţii şi barem orientativ

Problema 1. Rezolvaţi ı̂n mulţimea R ecuaţia [x]5 + {x}5 = x5 .

Soluţie. Observăm că, dacă {x} = 0, atunci ecuaţia este verificată. . . . . . . . . . . . . .2p
De asemenea, ecuaţia este verificată ı̂n cazul când [x] = 0. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Pentru {x} 6= 0 ecuaţia este {x}5 = (x − [x])(x4 + x3 [x] + x2 [x]2 + x[x]3 + [x]4 ),
adică {x}4 = x4 + x3 [x] + x2 [x]2 + x[x]3 + [x]4 . Dacă [x] 6= 0, atunci membrul drept
din ultima ecuaţie este suma dintre [x]4 şi patru termeni pozitivi, deci este mai mare
decât 1, iar membrul stâng este mai mic decât 1, ceea ce arată că ı̂n acest caz nu există
soluţii. Aşadar, mulţimea soluţiilor este [0, 1] ∪ Z. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 2. Demonstraţi că, dacă a, b, c sunt numere reale strict pozitive, atunci
a b c 3
2a+b+c + a+2b+c + a+b+2c ≤ 4 .
Soluţie. Notăm S = a + b + c. . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
a
Membrul stâng este S+a + b + c = 3 − S S+a 1
+ S+b 1
+ S+c 1
. . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
 S+b S+c 
1 1 1
Inegalitatea devine 4S S+a + S+b + S+c ≥ 9. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
 
Deoarece 4S = (S + a) + (S + b) + (S + c) şi (x + y + z) x1 + y1 + z1 ≥ 9 pentru orice
x, y, z > 0, inegalitatea este demonstrată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
Problema 3. Un cerc care trece prin vârfurile B şi C ale unui triunghi ABC taie
din nou laturile (AB) şi (AC) ı̂n N , respectiv M . Luăm punctele P ∈ (M N ), Q ∈ (BC)
astfel ı̂ncât unghiurile ∠BAC şi ∠P AQ să aibă aceeaşi bisectoare.
a) Arătaţi că PP M
N
= QB
QC
.
b) Arătaţi că mijloacele segmentelor (BM ), (CN ), (P Q) sunt coliniare.
Soluţie. a) Din ipoteză reiese ∠AM P ≡ ∠ABQ şi ∠M AP ≡ ∠BAQ, deci ∆AP M ∼
∆AQB, de unde M P AP NP AP
BQ = AQ ; analog CQ = AQ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Prin ı̂mpărţire obţinem concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
BQ
−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→
b) Fie M P 1 k
P N = QC = k. Avem AP = k+1 AM + k+1 AN , AQ = k+1 AB + k+1 AC . 1p
1 k
−→ −−→ −−→

Pentru mijlocul S al segmentului (BM ) avem AS = 21 AB + AM ; analog pentru
mijloacele T, U ale segmentelor (CN ), respectiv (P Q) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
−→ −→ −→
1 k
Deducem AU = k+1 AS + k+1 AT , de unde concluzia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2p
Problema 4. Un şir (an )n≥1 de numere naturale este crescător, neconstant şi are
proprietatea: an divide n2 , oricare ar fi n ≥ 1. Arătaţi că:
– fie există un număr natural n1 astfel ı̂ncât an = n pentru orice n ≥ n1 ;
– fie există un număr natural n2 astfel ı̂ncât an = n2 pentru orice n ≥ n2 .
Soluţie. Deoarece şirul este neconstant, există n0 astfel ı̂ncât an > 1 pentru n ≥ n0 .
Astfel, dacă p > n0 este un număr prim, atunci ap = p sau ap = p2 . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
În cazul când an ≤ n pentru orice n, luând un număr prim p > n0 obţinem ap = p.
Rezultă apoi inductiv că an = n pentru n ≥ p : dacă an = n, atunci n + 1 ≥ an+1 ≥ n
şi an+1 | (n + 1)2 implică an+1 = n + 1. Aşadar, ı̂n acest caz putem lua n1 = p . . . . . 3p
Rămâne cazul când există m ∈ N∗ astfel ı̂ncât am > m. În acest caz, deoarece
m + 1 6 | m2 (deoarece m + 1 | m2 − 1, m + 1 > 1 iar m2 şi m2 − 1 sunt prime ı̂ntre ele)
rezultă că am ≥ m + 2, deci am+1 > m + 1. Continuând inductiv obţinem an > n pentru
orice n ≥ m. În particular, luând un număr prim p > m obţinem ap = p2 . Rezultă apoi
inductiv că an = n2 pentru n ≥ p : dacă an = n2 , atunci an+1 ≥ n2 > 12 (n + 1)2 (ultima
inegalitate fiind valabilă deoarece n ≥ p ≥ 3) şi an+1 | (n + 1)2 implică an+1 = (n + 1)2 .
Aşadar, ı̂n acest caz putem lua n2 = p . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3p
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012

CLASA a X-a
Soluţii şi bareme orientative

Problema 1. Fie f : [0, ∞) → R o funcţie cu proprietatea

|f (x) − f (y)| ≤ | sin x − sin y|,

pentru orice x, y ∈ [0, ∞). Demonstraţi că f este mărginită şi periodică, iar
funcţia g : [0, ∞) → R definită prin g(x) = x + f (x) este monotonă.

Soluţie. Alegând, de exemplu, y = π, obţinem |f (x)| − |f (π)| ≤ |f (x) −

f (π)| ≤ | sin x| ≤ 1, deci pentru orice x ∈ [0, ∞) avem |f (x)| ≤ |f (π)| + 1.
Aşadar f este mărginită. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Mai mult, pentru y = x + 2π avem

|f (x) − f (x + 2π)| ≤ | sin x − sin(x + 2π)| = 0,

deci f are perioada 2π. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Din | sin x| ≤ |x|, deducem |f (x) − f (y)| ≤ |x − y| . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Ultima inegalitate conduce la

f (x) − f (y) x + f (x) − y − f (y)

−1 ≤ ≤ 1 sau 0 ≤ ,
x−y x−y
ceea ce este echivalent cu g crescătoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

Problema 2. a) Determinaţi toate soluţiile reale ale ecuaţiei 2x = x+1;

b) Se consideră funcţia f : R −→ R astfel ı̂ncât

f (f (x)) = 2x − 1,

pentru orice x ∈ R. Demonstraţi că f (0) + f (1) = 1.

Gazeta Matematică
Soluţie.
a) Observăm că x = 0 şi x = 1 sunt soluţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1p
Ecuaţia 2x = x + 1 are cel mult două soluţii deoarece grafic acestea
reprezintă intersecţia graficului unei funcţii convexe cu o dreaptă . . . . . . 2p
b) Din f (x) = f (y) deducem f (f (x)) = f (f (y)) deci 2x = 2y . adică x = y,
prin urmare f este injectivă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1p
Avem f (2x − 1) = 2f (x) − 1, pentru orice x ∈ R . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Cum f (0) şi f (1) sunt soluţiile ecuaţiei 2t − 1 = t, avem f (0), f (1) ∈
{0, 1} iar din injectivitatea funcţiei f avem că f (0) + f (1) = 1 . . . . 2 puncte
 Problema 3. Fie şirul de numere naturale (an )n≥1 astel ı̂ncât an ≤ n,
pentru orice n ≥ 1 şi
n−1
X πak
cos = 0,
n
k=1
pentru orice n ≥ 2.
a) Aflaţi a2 .
b) Determinaţi termenul general al şirului (an )n ı̂n funcţie de n ∈ N∗
Soluţie.
Evident a1 = 1
Din relaţia cos πa3 1 + cos πa3 2 = 0 se obţinem a2 = 2 . . . . . . . . . . . 2 puncte
Prin inducţie presupunem că ak = k, k = 1, n − 1 şi din ipoteză obţinem
n−1
πan X πk
cos =− cos
n+1 n+1
k=1

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
π π
Considerăm umărul z = cos n+1 + i sin n+1 . Avem

z − z n+1 1+z
z + z 2 + z 3 + ... + z n = = .
1−z 1−z
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Deoarece z = z1 obţinem că
 
1+z 1+z
=− ,
1−z 1−z
1+z
deci Re 1−z = 0 , adică
n
X πk
cos = 0.
n+1
k=1

Atunci
πak πn
= cos cos .
n+1 n+1
Deoarece an ≤ n rezultă an = n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

Observaţie.
Pn−1 Se acordă 3 puncte pentru orice modalitate de calcul a
πk
sumei k=1 cos n+1 .

Problema 4. Fie a şi b două numere raţionale astfel ı̂ncât numărul

complex z = a + ib să aibă modulul 1.
Arătaţi că modulul numărului complex zn = 1 + z + z 2 + · · · + z n−1 este
un număr raţional pentru orice n impar.

Soluţie. Fie z = cos t + i sin t, t ∈ [0, 2π), sin t, cos t ∈ Q. Pentru z = 1

concluzia este trivială.

2
 Dacă z 6= 1 avem
 n 
2 n−1
z − 1
|zn | = |1 + z + z + · · · + z |=
 .
z−1 

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Pentru n = 2k + 1 ∈ N avem
  
 z − 1   sin (2k+1)t
 n 
2
 z − 1   sin t  .
 = 
2

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
(2k+1)t
sin
Rămâne să arătăm că xk = 2
sin 2t
este număr raţional.
Avem xk+1 − xk = 2 cos(k + 1)t cu x0 = 1 ∈ Q. Cum cos(k + 1)t =
Re z k+1 = Re (a + ib)k+1 ∈ Q, prin inducţie rezultă xk ∈ Q pentru orice
k ∈ N. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

3
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012

CLASA a XI-a SOLUŢII ŞI BAREMURI ORIENTATIVE

Problema 1. Pentru un număr real a > 1 dat, considerăm şirul

(xn )n≥1 definit prin x1 = a şi

x1 + x2 + · · · + xn+1 = x1 x2 · · · xn+1 ,

pentru n ≥ 1.
Arătaţi că şirul este convergent şi determinaţi limita sa.
Gazeta Matematică

Soluţie. Prin inducţie demonstrăm că xn > 0 şi x1 · x2 · · · xn > 1 (De

exemplu, folosim ipoteza de inducţie P (n) : x1 , . . . , xn > 0, x1 x2 · · · xn > 1).
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Din inegalitatea mediilor avem
1
x1 x2 · · · xn ≥ n(x1 x2 · · · xn ) n ,
n
de unde x1 x2 · · · xn ≥ n n−1 , aceasta atrăgând lim x1 x2 · · · xn = ∞
n→∞
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
De aici
x1 x2 · · · xn−1
lim xn = lim =1
n→∞ n→∞ x1 x2 · · · xn−1 − 1

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Problema 2. Fie matricele A, B ∈ M3 (R) cu AB = O3 .

a) Demonstraţi că funcţia f : C → C dată de f (x) = det(A2 +B 2 +xAB)
este polinomială de gradul cel mult 2.
b) Demonstraţi că det(A2 + B 2 ) ≥ 0.

Soluţie.
a) Cum det(AB) = 0 obţinem f (x) = det(A2 + B 2 ) + ax + bx2 .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
b) Dar f (i) = det(A2 + B 2 + iBA) = det(A2 + B 2 + i(BA − AB)) =
det(A + iB) det(A − iB). Deducem f (i) = f (−i) de unde a = 0.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Din f (i) = | det(A + iB)|2 ≥ 0 rezultă det(A2 + B 2 ) − b ≥ 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Pe de altă parte f (1) = det(A2 + B 2 + AB + BA) = det(A + B)2 ≥ 0,
de unde det(A2 + B 2 ) + b ≥ 0. Prin adunarea ultimelor inegalităţi obţinem
det(A2 + B 2 ) ≥ 0.
 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Problema 3. Fie n ∈ N∗ şi A, B ∈ Mn (C) cu proprietatea că AB 2 =

A − B.
a) Arătaţi că matricea In + B este inversabilă;
b) Arătaţi că AB = BA.

Soluţie. a) Din relaţia dată avem

AB 2 − AB + B + AB − A + In = In

ceea ce se scrie (AB − A + In )(In + B) = In . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 puncte

b) Relaţia de inversabilitate se scrie şi (In + B)(AB − A + In ) = In sau
BAB + AB − BA = A − B, ceea ce se scrie AB 2 = BAB + AB − BA adică
(AB − BA)(B − In ) = 0n (1) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
În mod analog se obţine relaţia (AB + A + In )(In − B) = In care atrage
din inversabilitate (In − B)(AB + A + In ) = In ce devine prin efectuarea
ı̂nmulţirilor (AB − BA)(B + In ) = 0n (2) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Prin scăderea relaţiilor (1) şi (2) obţinem AB − BA = On .

Problema 4. O funcţie f : R → R are proprietatea F dacă pentru

orice a ∈ R există un interval (b, a) astfel ı̂ncât pentru orice x ∈ (b, a) să
avem f (x) ≤ f (a).
a) Daţi un exemplu de funcţie cu proprietatea F nemonotonă pe R.
b) Arătaţi că dacă f este continuă şi are proprietatea F, atunci f este
crescătoare.

Soluţie. a) Funcţia definită pe R prin f (x) = 0 dacă x 6= 0 şi f (0) = 1

este ı̂n F şi nu este monotonă. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
b) Să presupunem că f nu este crescătoare. Fie atunci x1 < x2 astfel
ı̂ncât f (x1 ) > f (x2 ). Considerăm mulţimea

M = {x ∈ (x1 , x2 ) | f (x) ≤ f (x2 )}.

Din ipoteză M este nevidă şi evident mărginită. Prin urmare există a =
inf M . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Din continuitate avem f (a) ≤ f (x2 ) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct
Dacă a ∈ (x1 , x2 ) există b < a, b ∈ (x1 , x2 ) astfel ca f (x) ≤ f (a) ≤ f (x2 )
pentru orice x ∈ (b, a), ceea ce contrazice alegera lui a. Rezultă a = x1 , deci
f (x1 ) ≤ f (x2 ), contradicţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

2
 Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
Societatea de Ştiinţe Matematice din România

Olimpiada Naţională de Matematică

Etapa Judeţeană şi a Municipiului Bucureşti, 10 Martie 2012

CLASA a XII-a — Soluţii şi barem orientativ

Problema 1. Fie a, b, c trei numere reale strict pozitive, distincte două

câte două. Să se calculeze
Z t
1
lim dx.
t→∞ 0 (x + a )(x + b2 )(x2 + c2 )
2 2 2

Soluţie. Din
Z t Z t 
1 1 1 1
dx = 2 − dx
0 (x2 + a2 )(x2 + b2 ) b − a2 0 x2 + a2 x2 + b2
 
1 1 t 1 t
= 2 arctan − arctan
b − a2 a a b b
t→∞ 1 π
−→ ,
ab(a + b) 2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4 puncte
rezultă că
Z t
1
2 + a2 )(x2 + b2 )(x2 + c2 )
dx =
0 (x
Z t Z t 
1 1 1 t→∞
dx − dx −→
c2 − a2 (x 2 + a2 )(x2 + b2 ) (x 2 + b2 )(x2 + c2 )
 0  0
1 1 1 π a+b+c π
− = .
c2 − a2 ab(a + b) bc(b + c) 2 abc(a + b)(b + c)(c + a) 2

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte

Problema 2. Fie (A, +, ·) un inel cu 9 elemente. Să se arate că următoarele

două afirmaţii sunt echivalente:

(a) Pentru orice x ∈ A \ {0} există a ∈ {−1, 0, 1} şi b ∈ {−1, 1}, astfel
ı̂ncât x2 + ax + b = 0.

(b) (A, +, ·) este corp.

Soluţie. Arătăm că prima afirmaţie o implică pe a doua. Fie x ∈ A \ {0}

şi a, b cu proprietatea din enunţ. Întrucât ax = xa, rezultă că x(x + a) =
(x + a)x = −b ∈ {−1, 1}, deci x este inversabil şi prin urmare A este corp.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Arătăm că a doua afirmaţie o implică pe prima. Întrucât A nu are divizori
ai lui zero şi (1 + 1 + 1)(1 + 1 + 1) = 0, rezultă că 1 + 1 + 1 = 0.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
Fie x ∈ A \ {0}. Dacă x2 = ±1, atunci x2 − 1 = 0 sau x2 + 1 = 0, deci x are
proprietatea din enunţ.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
Dacă x2 6= ±1, ţinând cont de faptul că (A∗ , ·) este grup cu opt elemente,
rezultă că (x2 − 1)(x2 + 1)(x4 + 1) = x8 − 1 = 0, deci x4 + 1 = 0. Întrucât
x4 + 1 = x4 + 4 = (x2 + 2)2 − (2x)2 = (x2 − 2x + 2)(x2 + 2x + 2) =
(x2 + x − 1)(x2 − x − 1), rezultă că x2 + x − 1 = 0 sau x2 − x − 1 = 0.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Problema 3. Fie G un grup finit cu n elemente şi e elementul său neu-

tru. Să se determine toate funcţiile f : G → N∗ care ı̂ndeplinesc simultan
următoarele două condiţii:

(a) f (x) = 1 dacă şi numai dacă x = e ; şi

(b) f (xk ) = f (x)/(f (x), k), pentru orice divizor natural k al lui n, unde
(r, s) este cel mai mare divizor comun al numerelor naturale r şi s.

Soluţie. Fie x un element al lui G şi ord x ordinul său. Întrucât ord x divide
pe n, rezultă că 1 = f (e) = f (xord x ) = f (x)/(f (x), ord x), deci f (x) este un
divizor al lui ord x.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Deci f (x) divide pe n, de unde f (xf (x) ) = f (x)/(f (x), f (x)) = 1 şi prin
urmare xf (x) = e. Rezultă că ord x este un divizor al lui f (x), deci f (x) =
ord x.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte
Reciproc, arătăm că funcţia f : G → N∗ , f (x) = ord x, ı̂ndeplineşte condiţiile
din enunţ. Fie x un element al lui G, m = ord x, k ∈ N∗ , p = ord xk şi
d = (m, k). Întrucât (xk )m/d = (xm )k/d = e, rezultă că p divide pe m/d.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct
Pe de altă parte, xkp = (xk )p = e, deci m divide pe kp şi prin urmare m/d
divide pe (k/d)p. Numerele m/d şi k/d fiind coprime, rezultă că m/d este
un divizor al lui p, deci p = m/d.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2 puncte

Problema 4. Fie f : [0, 1] → R o funcţie derivabilă, astfel ı̂ncât f (0) =

f (1) = 0 şi |f 0 (x)| ≤ 1, oricare ar fi x ∈ [0, 1]. Să se arate că
Z 
 1 
f (t) dt  < 1/4.
 

 0 

2
Soluţie. Fie t ∈ (0, 1). Aplicând teorema lui Lagrange funcţiei f pe in-
tervalele [0, t] şi [t, 1], rezultă că |f (t)/t| ≤ 1 şi |f (t)/(1 − t)| ≤ 1 , deci
|f (t)| ≤ min(t, 1 − t), oricare ar fi t ∈ [0, 1].
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Prin urmare,
Z  Z
 1  1 Z 1/2 Z 1
f (t) dt  ≤ |f (t)| dt = |f (t)| dt + |f (t)| dt
 

 0  0 0 1/2
Z 1/2 Z 1
≤ t dt + (1 − t) dt = 1/4. (∗)
0 1/2

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3 puncte
Egalitatea ı̂n (*) ar forţa |f (t)| = t, pentru 0 ≤ t ≤ 1/2, şi |f (t)| = 1 − t
pentru 1/2 ≤ t ≤ 1. Cum f (1/2) = ±1/2 şi f este derivabilă ı̂n 1/2, rezultă
f derivabilă ı̂n 1/2; contradicţie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct