Rolul realității subiective în existența umană constă în faptul că realitatea subiectivă e de

fapt realitatea idealului, conținutul proceselor gândirii umanei, ce înseamnă că omul percepe
realitatea ca una subiectivă, și de aceea cum el o percepe, depinde existența lui umană

Caracterul subiectiv al experienței implică faptul că percepția tuturor lucrurilor, conceptelor și

„adevărurilor” din univers diferă între indivizi: toți trăim în lumi diferite, fiecare dintre acestea
putând avea lucruri în comun, din cauza perspectivelor noastre unice asupra lumii noastre.
Singurul lucru la care cineva se poate ține este ceva ce ați experimentat sau perceput.
Până când cineva nu a experimentat ceva, obiectul sau conceptul în sine nu este „real”.
Cineva din Africa este conștient de existența focului și îl vede, dar pentru un inuit care nu a
văzut niciodată focul înainte, focul nu există în același mod. Ideea subiectivității „realității”
cuiva sugerează și un aspect al relativismului moral, că opiniile fiecărei persoane sunt
singurele lucruri la care se poate ține.