Ce este roata culorilor?

Roata culorilor (color chart) este un grafic în formă de cerc în care este
reprezentat întreg spectrul vizibil, de la roșu la violet.
Toate nuanțele sunt obținute din cele trei culori de bază: roșu, galben și
albastru (este ușor de reținut). Pe roata culorii, acestea se situează în vârfurile
unui triunghi echilateral înscris în cerc.
Între ele, pe vârfurile unui alt triunghi echilateral, se află culorile
secundare (obținute din amestecul a câte două culori de bază): portocaliu
(roșu+galben), verde (galben+albastru) și violet (albastru+roșu), iar între
acestea găsim culorile terțiare care se obțin din amestecul a două culori
adiacente.
Astfel obținem un spectru de bază de 12 culori.
Nuanțele diametral opuse pe roata culorilor sunt complementare: roșu-verde,
galben-violet și portocaliu-albastru.
Amestecând complementarele, rezultă griuri.
Mărind cantitatea culorii calde, obținem tonuri de maro.
Culorile calde sunt cele de pe partea stângă a spectrului: galben, portocaliu,
roșu, iar cele reci de pe partea dreaptă: verde, albastru, violet.

Roata culorilor te poate ajuta foarte mult dacă nu știi cum să alegi culoarea
perfectă în amenajări interioare. Atunci când vorbim despre culori, folosim trei
termeni importanți prin care le descriem.
Nuanța este însăși culoarea, adică denumirea sa: roșu, galben, verde etc. Este
o informație cognitivă pe care majoritatea ne-o însușim relativ devreme.
Valoare sau tonul ne ajută să descriem cât de deschisă sau închisă este
culoarea. Annie Sloan deschide tonul culorilor prin adăugare de alb (astfel se
obțin culorile pastelate), și le închide prin adăugarea complementarei (nu prin
adăugare de negru).
Saturația sau intensitatea culorii depinde de capacitatea de reflectare a
luminii de către culoare, adică ne ajută să descriem cât de vie sau estompată
este culoarea.
Tonul și intensitatea sunt identificate de emisfera dreaptă a creierului, prin
urmare sunt niște descrieri subiective.

Alegerea culorilor în amenajare interioare

Partea cea mai interesantă a activității noastre este alegerea sau obținerea
unor noi culori pentru spațiile interioare pe care le animăm.

O regulă foarte simplă este cea care descrie proporțiile culorilor într-o
încăpere: 60% din încăpere (adică pereții și poate chiar și alte accesorii) este
acoperit cu un neutru simpatic, o nuanță unificatoare. În cadrul acestei
proporții ne putem juca cu cel puțin trei tonuri ale aceleiași culori neutre:
închis, mediu și deschis.
Acest neutru (dacă nu este o culoare foarte apropiată de alb) de obicei se
obține din două complementare. Una din aceste complementare poate deveni
(dar nu este obligatoriu) culoarea dominantă, care stârnește interesul,
prezentă în încăpere într-o proporție de 30%.
Cei 10% rămași sunt nuanțele de accent (max. 2-3 în aceeași încăpere) ale
elementelor decorative ce dau strălucire.