Arta Abstractă Arta abstractă rezultă din munca a trei pictori care, fără a se cunoaște, au creat paralel în spații diferite. E vorba de rusul Wassily Kandinsky,(1910)*,
de olandezul Piet Mondrian, (1914 la Paris) și
de rusul Kazimir Malevitch, (1913 la Moscova). Ei sunt contemporani cu Nabis, cu fovismul,
cu expresionismul, cubismul (prima
perioadă). Arta abstractă, fenomen al artei și nu doar o tendință a acesteia, se dezvoltă în secolul XX, în Europa și Statele Unite. Ea apare între 1910 și1920, se dezvoltă mai
ales în pictură și sculptură între 1920 și
1930, apoi se propagă în toată Europa între 1930 și 1945. După 1945, artiștii francezi reactualizează arta abstractă. Patru perioade care marchează arta abstractă În anii 1910-1920, vitalitatea sa creativă rezultă din ’’ descompunerea ’’ artei. Abstracția lirică a lui Kandinsky, neoplasticismul lui Mondrian, suprematismul lui Malevitch, orfismul lui Robert Delaunay caracterizează această primă perioadă de abstractizare, al cărei prim estetician este, din 1908, Worringer. Între 1920 și 1930, noi forme de abstractizare parcurg Europa: vorticismul, futurismul, raionismul. În anii ’30, sute de artiști se convertesc la
abstractizare și aderă la grupurile CERC și
PĂTRAT, ARTA CONCRETĂ și la asociația ABSTRACȚIE-CREAȚIE. Acest fenomen la modă se explică prin voința artiștilor de a înălța la rangul de sistem pictural căutările pionerilor artei abstracte (Kandinsky, Mondrian, Malevitch) ale căror scrieri le dețin, ce raționalizează imaginația creatoare de elaborare a operei de artă abstractă. După războiul din 1945, arta abstractă devine un fenomen mondial, din care pornesc apoi noi mișcări: arta optică, tașismul, pictura gestuală( Action Painting ), arta caligrafică, arta informală, minimal art. Totuși la sfârșitul anilor șaptezeci, izbucnește criza abstractizării. Azi, abstractizarea nu se mai opune la fel de radical ca înainte reprezentării, întrucât reprezentarea abstractă sau abstracția figurativă există. Numai după 1945, formulările
distinctive ,, abstracție geometrică’’ și ,,
abstracție lirică’’ sunt definite și utilizate de Școala din Paris. Sub denumirea de ,, abstracție geometrică’’ sunt de obicei grupate mai multe mișcări: Neoplasticismul; Suprematismul; Raionismul; Arta cinetică și op art; Minimal Art;
Prin ,, abstracție lirică’’ se definește în general
arta lui Kandinsky și uneori arta informală. Wassily Kandinsky Kazimir Malevitch Piet Mondrian Abstracție lirică În anul 1910, primul pictor abstract și teoretician al artei non figurative, Wassily Kandinsky, își realizează prima acuarelă Prima operă abstractă inspirându-se din muzica romantică a lui Wagner.
Căutările picturale ale artistului nu se mai referă la
obiectul figurativ și material, ci la însuși conținutul artei.
Scopul picturii, așa cum o definește el, este ,, de a
găsi viața, de a-i face perceptibile pulsațiile, de a stabili legile ce o conduc’’. Caracteristici Acuarele, crochiuri și schițe de format mic pe hârtie și pânze de mari dimensiuni, pictate în ulei, constituie opera pictorului. El utilizează uneori trasorul și compasul. Subiectul operelor sale abstracte lirice constituie
,, forța emoțiilor’’ și se manifestă în tablou
prin ,,necesitatea interioară’’ de a-l picta. Mișcarea generală a compoziției este marcată de
săgeți, de linii negre grăbite și direcționale,
ascendente, descendente sau rotative. Pentru prima oară în pictură, albul are același rol ca și culorile care evadează formele. Pentru Kandinsky, tabloul e o ,,compoziție bazată pe armonie (…) ale cărei culori acționează asupra întregului corp uman’’. Pentru a înțelege mai bine emoția provocată de culori asupra corpului uman, Kandinsky explică: ,,albastru liniștește și calmează, adâncindu-se. Alunecând spre negru, el se umple de o tristețe (…). Când se deschide (…) albastru pare îndepărtat și indiferent (…)’’. Prima operă abstractă, 1910 Vaca, 1910 Compoziția 6, 1913 Neoplasticism Apărut prin 1920 din voința unui singur pictor, olandezul Piet Mondrian, denumirea ,,neoplasticism’’ este traducerea termenilor,,Nieuwe Beelding’’ înseamnă ,,noua imagine a lumii’’ folosit de teozoful Schoenmackers (teozofia este o filosofie ce vizează cunoașterea lui Dumnezeu prin aprofundarea vieții interioare). Pentru Mondrian ea permite tendința spre materializare prin formă ideală a Absolutului și a Adevărului universal. El își elaborează arta ce se înscrie în abstracția
geometrică, între 1920 și 1942, cu sprijinul revistei
și grupării De Stijl, fondate de Theo Van Doesburg. Caracteristici Piet Mondrian pictează în ulei, pe formate de dimensiuni medii. Adesea întitulate ,,Compoziții’’, operele sale reprezintă progresiv simplificarea extremă a copacilor, a dunelor, a bisericilor, a morilor de vânt, a fluviilor. Indiferent de subiecte, formele epurate până la absolut se unesc până la a deveni niște orizontale pentru dune și câmpii, verticale pentru clopotnițe și copaci, golite de conținutul lor concret, tinzând spre un conținut abstract în care curba este interzisă. Mondrian dă formei baze solide. Planuri, linii și unghiuri se așează într-o compoziție perfectă, rațională și echilibrată. Forma nu e o imagine, ea nu aparține
obiectului. Culoarea pură este ecoul liniilor
perfecte și directe a tablourilor. Cele trei culori primare, albastru, galben și
roșu se opun și se echilibrează cu două
non-culori, albul și negrul. Compoziția 10, 1939-42 Victory Boogie Woogie,1944 Suprematism Suprematism - este denumirea sub care pictorul Kazimir Malevich și-a prezentat - începând cu anii 1914-1915 - propria pictură, în care renunță la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea degajată de orice aluzie la lumea vizibilă. "Prin suprematism - scrie Malevich- înțeleg supremația sensibilității pure în artele plastice". Malevici așază, în cadrul golit de prezențe sau de aluzii la lumea concretă, mărturiile sensibilității sale, transcrise în limbaj abstract și geometrc. Pătratul negru, 1915 Cercul negru Supremus No. 55, 1916