Suprematism 

(din limba latină: suprematia = supremație, superioritate, suveranitate, absolut)

este numele sub care pictorul Kazimir Malevici și-a prezentat - începând cu anii 1914-1915 -
propria pictură, în care renunță la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea
degajată de orice aluzie la lumea vizibilă. "Prin suprematism - scrie Malevici - înțeleg
supremația sensibilității pure în artele plastice". Malevici așază, în cadrul golit de prezențe sau
de aluzii la lumea concretă, mărturiile sensibilității sale, transcrise în limbajul abstract
al geometriei. Programul picturii suprematiste pleacă de la observația că ceea ce contează în
patrimoniul epocilor trecute nu sunt valorile practice sau de reprezentare, ci valorile spiritualității
și sensibilității depozitate în diferite creații. Lui Malevici i se alătură El Lissitzky, Ivan
Kliun, Ivan Puni și Olga Rozanova.
Paralel cu frământările și transformările sociale din anii cuprinși între 1905 și 1920, artiștii ruși
caută noi căi pentru a da expresie creației lor. Diferite tendințe stilistice apar într-o succesiune
rapidă, luând contact cu manifestările prezente în arta europeană și dezvoltându-le mai
departe. Mihail Larionov lansează "raionismul", Wladimir Tatlin inițiază "constructivismul",
iar Alexandr Rodcenko propune "non-obiectivismul". Un rol important îl joacă - începând cu
anul 1908 - revista "Lâna de aur", care organizează expoziții cu operele celor mai importanți
pictori contemporani vest-europeni. În 1911 are loc expoziția grupului "Valetul de Caró", cu
participarea unui mare număr de artiști aparținând avangardei ruse. În acest context, Malevitch
începe să picteze primele pânze suprematiste. Expoziția "0,10" din anul 1915, la care - în afară
de Malevitch - participă și Wladimir Tatlin, Nadejda Udalțova, Liubov Popova și Ivan Puni,
marchează apariția artei lipsită de obiect.
Prima lucrare a lui Malevici care trezește un deosebit ecou este tabloul "Pătrat negru pe un fond
alb" (1915), prezentat la expoziția "0,10". Suprafața neagră, executată în întregime în ulei,
netedă, fără urme de pensulă, este imaculată și unitară. Factura fundalului, în schimb, de un alb
ușor cenușiu, este neregulată. Această tratare diferențiată creează efectul încrustării albului în
negru, în același timp, patratul pare să se ridice în aer, dezlipindu-se de materia albă. Malevici
considera "Pătratul negru" expresie a densității maxime a masei de culoare, simbol pentru
"economia geometrică". În 1915, publică manifestul "De la cubism și futurism la suprematism,
un nou realism artistic", la redactarea căruia a contribuit și poetul Vladimir Maiakovski.
Malevici își dezvoltă ideile, cinci ani mai târziu (1920), în studiul "Suprematismul ca model al
nonreprezentării", text ce va fi cuprins în volumul "Lumea nonreprezentării".
Tot în anul 1915 pictează tabloul "Pătrat roșu: pictură realistă a unei țărănci bidimensionale",
pentru ca în 1919 să realizeze tabloul "Pătrat alb pe fond alb", care închide provizoriu ciclul
experimentelor

Kazimir Malevici: Pătrat negru pe fond alb, 1915

Formele utilizate în pictura suprematistă sunt în mod esențial bidimensionale. Malevici nu

pictează într-o manieră expresivă ca Wassily Kandinsky, ci își construiește formele sale de bază,
care sunt pătratul, cercul și crucea. Pătratul este forma sa preferată, pentru că nu este o formă
naturală, ci una elaborată științific, o formă universală de la care se dezvoltă toate celelalte.
Tablourile sunt realizate cu forme și culori pure. Toate formele colorate se deplasează liber,
animate de o energie misterioasă. Malevici dorește să elibereze formele de fundal, astfel încât
acestea să poată evolua individual, atât în spațiul tabloului, cât și în spațiul real al privitorului.
De aceea, la expoziții, el își agață tablourile peste tot, pe tavan, uneori foarte sus pe perete sau în
vreun colț.

Există trei categorii de culori în pictura suprematistă. În primul rând albul pentru fond,
reprezentând spațiul infinit. Negru este rezervat pentru figura de bază, care este pătratul. Pentru
rest se folosesc culorile primare în stare pură.

Pentru suprematism, spațiul depășește reprezentarea în trei dimensiuni, el este conceput în mai
multe straturi, pe care evoluează formele în mod liber. Subiectul unei opere suprematiste este
captarea unui moment din evoluția formelor în dimensiunile spațiului. Malevici reprezintă în
operele sale un univers infinit în alb în care se mișcă, urcă sau coboară forme geometrice. Încă de
la începuturile activității sale, Malevici elimină din imagine trimiterile la concret. Fondul
tabloului devine un spațiu deschis, infinit, în care o formă geometrică - pătrat, cerc, triunghi etc. -
creează un reper, un însemn al sensibilității artistului. Revine responsabilității privitorului să
înțeleagă aceste compoziții, vizualizând formele cu multiplele lor poziții. În "Compoziție
suprematistă" (1915), elementul care atrage toate celelalte planuri colorate este un trapez negru.
Formele nu numai că se ridică în aer, ele se rotesc cu o forță proprie, dinamică. În timp ce alți
suprematiști exploatează resursele plastice ale culorii și formei pure, nu numai în pictură, dar și
în spațiul fără limite ale sculpturii (Ivan Puni) sau în colaje (Olga Rozanova), Malevici se
angajează tot mai mult în căutarea mistică a unei lumi fără obiect, o lume a non-reprezentării
("Pătrat alb pe fond alb"). Eliberarea completă este realizată, pentru că albul este neantul dat la
iveală, acest spațiu infinit, deschis acum tuturor artiștilor.

Malevici își propune ca ideal artistic o alternativă a unei "perfecțiuni obiective și tehnice"
științifice și a unei "frumuseți" artistice în concepția academică, sub forma unei lumi al cărei
numitor comun este lipsa oricărui conținut obiectiv, lume reprezentată în spațiul suprematist.

Kazimir Malevici: Compoziție suprematistă, 1915

În 1918, Malevici, împreună cu Nadejda Udalțova, lucrează în "Atelierele pentru o Artă Liberă"
la aplicarea principiilor suprematiste în industria textilă. Stilul suprematism se extinde și în alte
domenii, în tipografie, arhitectură, design de mobile și obiecte de porțelan. În decembrie 1917,
are loc o expoziție de artă aplicată în Salonul Michailova din Moscova, unde sunt expuse în
special lucrări de tricotaj, îmbrăcăminte de perne, fulare și poșete cu motive suprematiste.
La Vitebsk, în 1919, Malevici formează gruparea "Unovis" (prescurtare a expresiei
ruse Utverditeli Novogo Iskusstva = "Campionii artei noi"), care avea ca scop promovarea unei
viziuni suprematiste în artă, dar și în viața de toate zilele.
Prin El Lissitzky, în 1922, ideile suprematismului pătrund în Germania. Lissitzky transpune
principiile lui Malevici în construcțiile sale "Proun" (prescurtare de la "Pro-Unovis"), pe care le
consideră punte de trecere între pictură și arhitectură. Purismul promovat de artiștii ruși se
întâlnește cu preocupările pentru plasticitatea pură ale olandezilor Piet Mondrian și Theo van
Doesburg, grupați în jurul revistei De Stijl. Acest purism va veni, de asemenea, în întâmpinarea
căutărilor școlii Bauhaus, constituind o premiză de la care se va revendica orice tendință
spre funcționalism, spre asceză formală, spre puritatea limbajului plastic.

BIBLIOGRAFIE

 Kasimir Malevici: Die gegendstandlose Welt, 1927, Bauhaus

 Stephan Diederich: Suprematismus im Alltagsgewand - Malewitsch und die
angewandte Kunst. Dumont, Köln 1995
 Hans-Peter Riese: Kasimir Malewitsch. Rowohlt, Reinbeck 1999

Kazimir Malevich. Suprematism. Manifesto. Online extracts from Malevich' suprematism art

manifesto.

Suprematist Manifesto