SUPREMATISM

MINIMALISM

POP ART
 Suprematism
Suprematism (din limba latină: suprematia = supremație, superioritate, suveranitate, absolut)
este numele sub care pictorul Kazimir Malevici și-a prezentat - începând cu anii 1914-1915 -
propria pictură, în care renunță la reprezentarea obiectelor pentru a înregistra sensibilitatea
degajată de orice aluzie la lumea vizibilă.
"Prin suprematism - scrie Malevici - înțeleg supremația sensibilității pure în artele plastice".
Malevici așază, în cadrul golit de prezențe sau de aluzii la lumea concretă, mărturiile
sensibilității sale, transcrise în limbajul abstract al geometriei.
Programul picturii suprematiste pleacă de la observația că ceea ce contează în patrimoniul
epocilor trecute nu sunt valorile practice sau de reprezentare, ci valorile spiritualității și
sensibilității depozitate în diferite creații. Lui Malevici i se alătură El Lissitzky, Ivan Kliun, Ivan
Puni și Olga Rozanova.

Avangarda artistică rusă

Paralel cu frământările și transformările sociale din anii cuprinși între 1905 și 1920, artiștii ruși
caută noi căi pentru a da expresie creației lor.
Diferite tendințe stilistice apar într-o succesiune rapidă, luând contact cu manifestările prezente
în arta europeană și dezvoltându-le mai departe.
Mihail Larionov lansează "raionismul", Wladimir Tatlin inițiază "constructivismul", iar
Alexandr Rodcenko propune "non-obiectivismul".
Un rol important îl joacă - începând cu anul 1908 - revista "Lâna de aur", care organizează
expoziții cu operele celor mai importanți pictori contemporani vest-europeni.
În 1911 are loc expoziția grupului "Valetul de Caró", cu participarea unui mare număr de artiști
aparținând avangardei ruse.
În acest context, Malevitch începe să picteze primele pânze suprematiste. Expoziția "0,10" din
anul 1915, la care - în afară de Malevitch - participă și Wladimir Tatlin, Nadejda Udalțova,
Liubov Popova și Ivan Puni, marchează apariția artei lipsită de obiect.

Kasimir Severinovich Malevich

Kazimir Severinovici Malévici (în rusă Казими́р Севери́нович Мале́вич, n. 23 februarie [S.V.
11 februarie] 1879, Kiev – d. 15 mai 1935, Leningrad) a fost un pictor și desenator ucrainean și
sovietic de origine poloneză, reprezentant al avangardei artistice ruse, teoretician și propagator al
suprematismului. Influențat în perioada de debut de neoimpresioniștii și fauviștii francezi, a
evoluat apoi în direcția cubo-futuristă, și-a creat propriul stil denumit de el suprematism, pentru
ca, în ultima perioadă a vieții, să revină la pictura figurativă.

Suprematismul

În anul 1915, Malevici îi scrie unui prieten: "Constatând faptul că cubofuturismul și-a îndeplinit
scopul, trec la suprematism, la un nou realism în pictură, la o artă fără subiect".
Și astfel, după perioadele futuristă, cubistă și cubofuturistă, Malevici se orientează spre o artă
complet eliberată de balastul materiei, ființe și lucruri, grevată doar pe sentimente și emoții.
El proclamă "supremația creației pure în artele plastice" și de aici se trage numele noului curent.
Pe 30 decembrie 1915, la St. Petersburg, este deschisă expoziția "0.10" - cunoscută și ca ultima
expoziție futuristă - în cadrul căreia Malevici prezintă un număr de treizeci și nouă tablouri
abstracte, printre care și celebrul "Pătrat negru pe fond alb".
Artistul pătrunde în arta abstractă, realizând compoziții bazate exclusiv pe forme geometrice
simple, pictate în culori unitare.
În 1916 publică broșura "De la cubism și futurism la suprematism. Noul realism în pictură". În
această dizertație artistul califică suprematismul ca fiind pictură avangardistă.
Analizează principalele direcții artistice și pe fiecare dintre ele o apreciază din punctul de vedere
al valorilor pe care le-a adus în crearea următoarei etape în istoria picturii, apoi le critică pentru a
susține că numai suprematismul este în stare să le depășească pe toate.
Malevici propune "arta fără subiect", care exclude raportările la realitate, și va fi purtătorul de
cuvânt neobosit al acestei estetici.
"Pătratul negru", denumit de Malevici "icoană neînrămată a timpului meu", tinde spre atingerea
neutralității absolute.
Suprafața neagră, executată în întregime fără urme de pensulă, este imaculată și unitară. Factura
fundalului, în schimb, de un alb cu o nuanță spre crem, este ușor neregulată, creând efectul
încrustării albului în negru, în timp ce pătratul pare să se ridice în aer, dezlipindu-se de materia
albă.
Există trei exemplare ale Pătratului negru - datând din anii 1915, 1924 și 1929 - dar aceste
versiuni individuale se deosebesc unele de altele.
Niciunul dintre "pătrate" nu este cu adevărat un pătrat geometric, laturile lor nu sunt egale.
"Pătratul roșu", denumit de artist cu ironie "Realism vizual al unei țărance în două dimensiuni",
nu este mai regulat decât cel negru, apare alungit în sus și la dreapta.
Grație acestor deformări, pătratul roșu prinde viață, este parcă în mișcare. Înțelegerea paradoxală
a "odihnei dinamice" cu care artistul operează aeseori în prelegerile sale, redă de minune senzația
receptorului la vederea Pătratului roșu.
Compoziția "Suprematism" - cunoscută totodată și sub numele de "Cruce roșie pe cerc negru"
(1915) - este organizată pe principiul unui joc îndrăzneț de linii oblice, în care suprafețele
cromatice sugerează efecte dinamice.
Artistul dorește să redea materialitatea palpabilă a elementelor din tablou și, prin extenso,
materialitatea crucii, care se ridică și se desprinde de pe fundalul negru.
Negrul, roșul și albul sunt pentru artist cele trei culori esențiale, în forme înviorate de strălucirea
culorii pure.În lucrările sale suprematisme, Malevici nesocotește intenționat legea gravitației.
Noțiunile de sus și jos au fost înlăturate. De altfel, la diferite expoziții aceleași tablouri erau
adesea agățate în poziții schimbate.

Crucea rosie pe cerc negru,

1915 Patratul negru pe fon alb
Suprematism, 1915

Piet Mondrian
Piet Mondrian (nume la naștere Pieter Cornelis Mondriaan), n. 7 martie 1872,Amersfoort,
Utrecht, Țările de Jos – d. 1 februarie 1944, New York City, New York, SUA a fost un pictor
olandez care a avut importante contribuții la mișcarea artistică de Stijl, fondată de Theo van
Doesburg. Deși bine cunoscute, des parodiate și chiar trivializate, picturile lui Mondrian arată o
complexitate mult mai adâncă decât simplitatea lor aparentă. Picturile netradiționale pentru care
este cel mai bine cunoscut, alcătuite din forme rectangulare roșii, galbene, albastre și negre,
separate de linii groase, negre, sunt de fapt rezultatul unei evoluții artistice care s-a întâmplat în
cursul a aproape 30 de ani și care a continuat până la sfârșitul vieții lui Mondrian.
Olga Vladimirovna Rozanova

(21 iunie (3 iulie) 1886, Melenki - 7 noiembrie 1918, Moscova) - pictor, grafician, artistde carte
și decorativ-aplicat, autor de articole despre artă, poet. Unul dintre cei mai mari reprezentanți ai
avangardei rusești cu un talent coloristic unic . După ce a trecut mai multe direcții ale
avangardei, ea a ieșit prin suprematism la pictura colorată, anticipând dezvoltarea artei abstracte
timp de câteva decenii. În 1917 a creat una dintre capodoperele picturii non-obiective din secolul
al XX-lea - tabloul „Green Stripe”

MINIMALISM

Minimalismul se referă la acele mișcări sau stiluri în diverse forme de artă și design, în special
arte vizuale și muzică, unde lucrarea de artă este redusă la părțile fundamentale. În alte domenii
ale artelor, minimalismul caracterizează nuvelele lui Ernest Hemingway, arta aranjării florale
japoneze, Sogetsu Ikebana, piesele de teatru ale lui Samuel Beckett, filmele lui Jean-Pierre
Melville și Robert Bresson, poveștile lui Raymond Carver și chiar planurile de automobile ale lui
Colin Chapman.
O pictură minimalistă, de exemplu, va folosi în general un număr limitat de culori și va folosi
forme geometrice simple.
În sculptura minimalistă, accentul se pune pe materialele folosite (vezi David Smith și Donald
Judd).
Deși mulți cred că minimalismul implică doar reprezentări abstracte-geometrice, acestă mișcare
se extinde în afara acestor limitări.
În mișcarea minimalistă, au existat trei faze importante:Prima fază a implicat reducerea la
esențial a formelor artistice.
Cele mai importante contribuții la acestă fază a minimalismului au fost aduse de constructiviștii
ruși și sculptorul român Constantin Brâncuși.
Constructiviștii ruși au proclamat că simplificarea formelor a fost realizată ca să lanseze crearea
unei limbi universale a artei care să fie înțeleasă de mase.
Lucrările lui Brâncuși au avut mai degrabă țelul de a găsi puritatea formei, și au pregătit drumul
artistic pentru alte abstracții ale formei, similare minimalismului.
A doua fază a mișcării a început o dată cu lansarea unor artiști așa cum ar fi: Sol LeWitt, Frank
Stella, Donald Judd și Robert Smithson.
A treia fază, numită în general „post-minimalism”, a apărut datorită creațiilor unor artiști precum
Martin Puryear,[1] Tyrone Mirchell, Melvin Edwards și Joel Shapiro. Această fază include
referințe distincte la obiecte fără a avea o reprezentare directă.