Wassily

Wassilyevich
Kandinsky
Expresionism Abstract
Der Blaue Reiter
Bauhaus
Expresionismul abstract
Expresionismul abstract este o mișcare artistică care s-a dezvoltat la mijlocul secolului al XX-lea și care constă în
reprezentarea gândurilor și sentimentelor în actul picturii într-o manieră spontană, folosind tratamentul expresiv al
materiei, formele abstracte și culorile cele mai variate.
Mișcarea a luat naștere în cercurile artistice din New York în perioada imediată după sfârșitul celui de-al doilea război
mondial și a durat în Statele Unite până prin anul 1970. Expresionismul abstract, constituit din mai multe curente, nu
este caracterizat prin omogenitate. El poate fi împărțit în cinci faze:
prima generație
abstracția gestuală ("action painting")
abstracția cromatică ("color field painting")
abstracția post-picturală
abstracția geometrică.
Deși termenul de "expresionism abstract" a fost folosit pentru prima dată în 1946, în legătură cu mișcarea artistică
din America, de către criticul de artă Robert Coates, el mai fussese folosit în Germania în 1919 în revista "Der
Sturm" referitor la expresionismul german. În Statele Unite, Alfred Barr adoptă termenul de expresionism abstract în
anul 1929, termen cu care caracterizează opera lui Wassily Kandinsky.
Expresionismul abstract își are rădăcinile în opera non-figurativă a lui Wassily Kandinsky și în producțiile
artiștilor suprarealiști, care lăsau în mod voluntar subconștientul lor să se exprime spontan în activitatea creatoare.
Sosirea la New York în timpul celui de al doilea război mondial a unor pictori de avangardă europeni ca Max
Ernst, Marcel Duchamp, Marc Chagall și Yves Tanguy a influențat pe artiștii americani, care s-au asociat acestei
tendințe între anii '40 și '50. Activitatea lor a fost marcată și de abstracționismul subiectiv al pictorului Arshile Gorky, de
origine armeană, care a emigrat în Statele Unite în 1920, precum și de operele lui Hans Hofmann, care punea
accentul pe interacțiunea dinamică a planurilor de culoare.
Wassily Kandinsky
S-a născut pe 4 decembrie 1866, într-o familie de burghezi bogați și moderni din Moscova. În 1871,
familia Kandinski părăsește Moscova și se mută la Odessa. De la vârsta de 8 ani, Vasili începe să ia
lecții de pian și violoncel. Frecventează cursurile liceului clasic și studiază desenul. În 1882, la vârsta
de 26 ani se însoară cu verișoara lui, Anna Semiakina. În anul 1885, se întoarce la Moscova pentru a
urma cursurile facultății de drept și apoi lucrează ca profesor la facultate. În 1896 ia o decizie
irevocabilă: va deveni pictor. Pleacă la München, unde se afla una dintre cele mai renumite Academii de
Artă din Europa acelor vremuri.

După ce sosește în Germania, în decembrie 1896, începe să studieze între 1897-1899 la o școală
celebră condusă de pictorul Anton Azbe (1855-1905). În 1900, este primit în Academia de Arte
Frumoase. Dezamăgit, părăsește școala renunțând definitiv la educația academică. În primăvara
anului 1901, înființează grupul "Phalanx". Această societate, născută în spiritul opoziției față de
academismul omnipotent și omniprezent în artă, organizează în cursul celor 4 ani de existență un
număr de 12 expoziții care luau apărarea curentelor cele mai novatoare. "Phalanx" își deschide propria
școala unde Kandinski devine profesor de desen și pictură. În 1902 se îndrăgostește de una dintre
elevele sale, Gabriele Münter (1877-1962).

Din luna ianuarie 1909, Kandinski înființează împreună cu prietenii săi Neue Kunstlervereinigung (Noua
Societate Artistică). Ei sunt animați de același nonconformism față de arta oficială.
Organizează expoziții care prezintă –pe lângă lucrările membrilor societății- operele unora dintre cele
mai marcante personalități ale lumii artistice: Picasso, Braque, Derain. Aceste manifestări declanșează
un scandal de proporții nu numai în rândul publicului, ci și în cercul criticilor. Tânărul pictor Franz
Marc va fi alături de Kandinski, unul dintre fondatorii noului grup Der Blaue Reiter (Călărețul Albastru),
care apare la München în anul 1911. În mai 1912, vede lumina tiparului ediția specială a revistei
intitulate Almanach. Der Blaue Reiter, care prezintă lucrările câtorva artiști aparținând unor direcții și
discipline dintre cele mai variate.

După izbucnirea Primului Război Mondial este constrâns să părăsească Munchenul, fiind cetățean rus,
deci persona non grata. Se întoarce la Moscova, unde o cunoaște pe Nina Nikolaievna Andreevska cu
care se va căsători în anul 1917. În septembrie, se va naște primul lui fiu, Vsievolod. Din păcate,
copilul va muri la doar trei ani. În 1920, devine profesor la universitatea din Moscova, iar un an mai
târziu înființează Academia de Știință și Artă. Concepțiile lui Kandinski vor fi în scurtă vreme din ce în
ce mai mult criticate. În decembrie 1921, pleacă cu soția la Berlin. Nu se va mai întoarce niciodată
în Rusia.

În 1922, la Weimar este numit profesor la Bauhaus. După ce naziștii închid facultatea Bauhaus,
în 1933 pleacă la Paris. La sfatul lui Marcel Duchamp se stabilește împreună cu soția la periferia de
vest a orașului, la Neuilly-sur-Seine. Duce aici o viață liniștită, departe de lume.
Galben Roșu Albastru - 1925. Donație Nina Kandinsky.
În martie 1944, este diagnosticat cu arteroscleroză, dar va continua să lucreze până în iulie. Moare la
Neuilly-sur-Seine, pe 13 decembrie 1944 ca urmare a unei hemoragii cerebrale.
The Blue Rider
Galben Roșu Albastru - 1925. Donație Nina Kandinsky