Anii de apogeu ai picturii brașovene

(1910-1944)

Cei mai importanți artiști prin care s-a afirmat pictura brașoveană în perioada interbelică
au debutat înainte de 1914: Hans Mattis-Teutsch, Hans Eder, Fritz Kimm, Eduard Morres,
Hermann Morres și Ernst Honigberger. Alți artişti au început să practice pictura imediat după
război şi în anii următori (Waldemar Schachl, Heinrich Schunn, Josef Strobach, Lukász Irina,
Artur Leiter, Valeriu Maximilian, Margarete Depner) sau au debutat după 1930 (Waldemar
Mattis-Teutsch / Ioan Mattis1, Karl Hübner, Friedrich Bömches). Trecând peste diferențele de
vârstă și influențele diverse asimilate în anii de formare, aceşti artişti au alcătuit un grup unitar în
cadrul căruia s-a manifestat un sincretism stilistic complex, ce nu a dobândit însă un caracter pe
deplin omogen. Fenomenul interferenţelor stilistice, caracteristic artei transilvănene din perioada
interbelică2, s-a manifestat puternic şi în pictura braşoveană. Majoritatea pictorilor activi la
Braşov erau născuți aici, dar lor li s-au alăturat și artiști sosiți în oraş la maturitate sau în anii
copilăriei: Hans Bulhardt3, Gustav Kollár4 și Conrad Vollrath / Veleanu 5. Şi aceşti artiști s-au
integrat cu succes mediului artistic brașovean.
Tinerii artiști care își căutau drumul spre artă în preajma anului 1900 au primit impulsul
hotărâtor de la maeștrii mai vârstnici, Friedrich Miess 6 și Arthur Coulin7. Coulin a fost activ la
Braşov între anii 1901-1908. Deși a petrecut aici doar o scurtă perioadă de timp, Coulin a avut un
rol decisiv în puternicul avânt al vieții artistice înregistrat în anii 1901-1914. 8 Friedrich Miess,
după ce și-a încheiat studiile și călătoriile de studiu în Italia (1890-1894), și-a desfășurat
activitatea la Brașov, devenind un adevărat „patriarh” pentru artiștii brașoveni.9
Pictura braşoveană din preajma anului 1900 se caracterizează, ca şi cea a Europei
Centrale, în ale cărei centre artistice (Budapesta, Viena, München) se formau cu precădere artiştii
braşoveni, prin întrepătrunderea academismului, simbolismului, Artei 1900 și impresionismului.
Ilustrativ este cazul lui Friedrich Miess, format sub influenţa academismului, căruia i-a rămas
tributar până la sfârşit. Cu toate acestea, a asimilat și a integrat în creația sa elementele unor

1
curente artistice moderne: realism, impresionism, simbolism şi Arta 1900. Arthur Coulin a
practicat o pictură de factură realistă, modulată de note decorative Jugendstil.10 Pictura lui Hans
Bulhardt, activ la Braşov din 1889 până în 1937, a oscilat între lecţia academismului şi cea a
unui Biedermeier târziu, resimţit mai ales în peisagistica sa, care dovedeşte asimilarea
modalităţilor de expresie specifice picturii în plen-air.11 Doar grafica lui Bulhardt probează
deschiderea spre alte curente artistice: simbolism, romantism şi Sezession.12

1
Fiul lui Hans Mattis-Teutsch, János Waldemar Mattis-Teutsch. După 1945 a optat pentru numele de Ioan Mattis
pentru a se distinge de tatăl său.

2
Negoiță Lăptoiu, Arta - punte spirituală între naţionalităţile din spaţiul intracarpatic în anii 20`-40` ai veacului
XX, în „Incursiuni în arta românească”, vol. V, Cluj-Napoca. Editura Napoca Star, 2014, p. 83.
3
Hans Bulhardt (1858, Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava-1937, Braşov). S-a născut în familia unui locotenent
de intendenţă, originar din Brno (Cehia). Mama provenea dintr-o familie transilvăneană, ce avea şi rădăcini
româneşti. A urmat cursurile Gimnaziului din Sibiu și a studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena cu Eduard
von Lichtenfels, Carl Leopold Müller şi Hans Makart, iar apoi a frecventat cursurile Institutului Politehnic şi a
studiat arhitectura cu Theophil Hansen. A participat la expoziţia internaţională de artă organizată în 1887 la Sibiu. S-
a stabilit la Braşov în anul 1889. Radu Popica, Hans Bulhardt - tradiţie şi inovaţie în arta transilvăneană, în „Ţara
Bârsei”, VI (XVII), serie nouă, nr. 6, 2007, pp. 151-153.

4
Gustav Kollár (1879, Nyíregyháza, Ungaria-1970, Brașov). A sosit la Brașov la vârsta de doisprezece ani, fiind
adus de sora sa, Heléna (Ilona), după moartea tatălui său, meșterul legător Sámuel Kollár. A studiat la Institutul
Pedagogic de Desen din Budapesta cu Székely Bertalan. Profesor de desen la Gimnaziul romano-catolic din Brașov
(1903-1939). Radu Popica, Expoziția retrospectivă Gustav Kollár (1879-1970), Editura Muzeului de Artă Braşov,
2015, p. 6.

5
Conrad Vollrath (1884, Bucureşti-1977, Braşov). Fiul pictorului decorator Johann Adam Heinrich Vollrath (1852-
1940), originar din localitatea bavarezã Wirsberg in Oberfranken. După absolvirea Gimnaziului Evanghelic din
Bucureşti, a studiat pentru scurt timp cu pictorii George Demetrescu Mirea şi Ipolit Strâmbu. A urmat apoi Şcoala
Regală de Arte şi Meserii din München. S-a stabilit la Brașov în 1927. După 1945 artistul și-a luat numele de
Veleanu. Radu Popica, Un artist braşovean uitat: Conrad Vollrath / Veleanu (1884-1977), în „Ţara Bârsei”, serie
nouă, nr. 9, IX (XX), 2010, pp. 182-183.

2
 Reproducerile publicate în paginile revistei braşovene Die Karpathen (1907-1914) şi
lucrările păstrate din anii premergători Primului Război Mondial ne permit să stabilim direcţiile
stilistice urmate de artiştii braşoveni în aceşti ani. Liderii generaţiei interbelice, Hans Mattis-
Teutsch şi Hans Eder, se află acum încă într-o perioadă de tatonări şi căutări.
Hans Mattis-Teutsch13, revenit de la studii în oraşul natal în 1908 14, pictează în această
perioadă peisaje şi portrete de factură postimpresionistă, uneori cu accente coloristice de
inspiraţie fovă. Pictate în ulei sau acuarelă, mai ales în apropierea casei părinteşti, exegeţii
creaţiei sale au identificat în aceste peisaje motivele «Culturilor» şi «Izvoarelor», considerând că

6
Rudolf Friedrich Miess (1854-1935, Braşov). A studiat la Academia de Arte Frumoase din Viena (1883- 1885) şi
la Academia Regală de Arte Frumoase din München (1885-1889) cu Johann Caspar Herterich, Ludwig von Löfftz şi
Gabriel von Hackl. Petrece doi ani la Roma (1892-1894). Activ la Braşov între anii 1894-1935. Radu Popica,
Friedrich Miess (1854-1935). O viață de artist în slujba realului, în Radu Popica (coord.), „Expoziția retrospectivă
Friedrich Miess (1854-1935) / Retrospektive Friedrich Miess (1854-1935)” (catalog de expoziţie), Editura Muzeului
de Artă Brașov, 2014, pp. 4-7.
7
Arthur Coulin 1869, Sibiu-1912, Heidelberg, Germania). A studiat la Academia Regală de Arte Frumoase din
München (1889-1891) cu Gabriel Hackl și Ludwig von Löfftz. Între anii 1892-1900 s-a stabilit la Budapesta. Se află
la Roma în anii 1900-1901 și 1908-1912. Activ la Braşov între anii 1901-1908. Harald Krasser, Arthur Coulin,
Bucureşti, Editura Meridiane, 1970.

8
Radu Popica, Arthur Coulin şi centrul artistic braşovean (1901-1908), în Radu Popica (coord.) „Arthur Coulin”
(catalog de expoziţie), Muzeul de Artă Braşov, Siebenbürgisches Museum Gundelsheim, Braşov, 2010, pp. 94-119.

9
Radu Popica, Friedrich Miess (1854-1935)…, op. cit., p. 11.

10
Radu Popica, Arthur Coulin…, op. cit., p. 111.
11
Radu Popica, Hans Bulhardt…, op. cit., p. 154.
12
Cea mai mare parte a graficii lui Hans Bulhardt se păstrează într-un Album cu desene, realizate într-o multitudine
de tehnici (creion, tuş, cărbune, laviu, acuarelă, etc.), aflat în colecţia Muzeului de Artă Braşov (23,5 x 30 cm, 131
de schiţe şi desene, nr. inv. 69).
13
Hans (Johann/ János) Mattis-Teutsch (1884-1960, Braşov). A studiat sculptura la Şcoala Naţională Regală de Arte
şi Meserii din Budapesta (1901-1902) şi la Academia Regală de Arte Frumoase din München cu Wilhelm von
Rümann și Balthasar Schmitt (1902-1905). A urmat studii libere de pictură la Paris (1906-1908). A fost activ în
cadrul mișcării de avangardă din Ungaria („MA”), Germania („Der Blaue Reiter”, „Der Sturm”) și România
(Contimporanul”, „Integral”). Banner Zoltán, Mattis-Teutsch, București, Editura Meridiane, 1970.
14
Ibidem, p. 10.

3
peisajul natal a contribuit „ …la conferirea rolului esenţial pe care ritmul liniilor şi dinamica
formelor, mişcărilor culorilor contrapuse îl au în arta lui Mattis-Teutsch” 15. Dintre portrete se
remarcă Portretul tatălui vitreg (Friedrich-Karl Teutsch), pictat în anul 1908. Pentru aceşti ani au
fost amintiţi printre posibilele modele care l-au inspirat: Cézanne, Gaugain, Van Gogh şi
Mattisse.16
Simplificarea şi esenţializarea treptată a elementelor naturale în peisajele sale a pregătit
terenul pentru adeziunea la arta abstractă. (Fig. 1) După 1915, apropierea de mişcarea de
avangardă din Ungaria (MA), iar apoi de cele din Germania (Der Blaue Reiter, Der Sturm) şi
România (Contimporanul, Integral), a făcut ca Mattis-Teutsch să se despartă tranşant de tradiţia
picturii transilvănene de până atunci. Începând de acum a găsit inspiraţia mai ales în viaţa
modernă a oraşelor, aşa cum observa Lajos Kassák în 1917: „Toate operele şi ideile lui Mattis-
Teutsch îşi au rădăcinile în viaţa prezentă a metropolelor” 17. Impresionat de efectele simfonice
ale creaţiilor artiştilor din grupul Der Blaue Reiter, mai ales de lucrările lui Wassily Kandinsky
(1866-1944), între 1920 şi 1924 Mattis-Teutsch creează ciclul Florilor sufleteşti prin care
adeziunea la expresionismul abstract (muzical) devine manifestă. Alături de Kandinsky,
contactul cu opera lui Franz Marc şi Edvard Munch şi a reprezentanţilor futurismului italian au
contribuit la făurirea unei sinteze picturale profund originale. Distanţarea sa de tradiţia picturală
a spaţiului intracarpatic se adânceşte din 1925, când îmbrăţişează programul constructivismului,
interpretat însă într-o manieră proprie.18 (Fig. 2) (Fig. 3)
Pictura lui Hans Eder19 se plasează în anii de după 1900 în zona realismului şi a
postimpresionismului, cu surprinzătoare apropieri de Arta 1900. Un Portret de bătrână20,
reprodus de Die Karpathen în 1910, este o lucrare ce probează pendularea sa în aceşti ani între

15
Ibidem.
16
Ibidem.
17
Apud Mădălina Lascu, Imaginea oraşului în avangarda românească, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2017, p. 284.
18
Radu Popica, Centrul artistic brașovean în perioada interbelică și anii celui de-al Doilea Război Mondial (1919-
1944), în Radu Popica (coord.), „Arta brașoveană interbelică” (catalog de expoziţie), Editura Muzeului de Artă
Braşov, 2016, p. 23.
19
Hans Eder (1883-1960, Braşov). A urmat la München şcoala de grafică a lui Moritz Heymann şi şcoala de pictură
a profesorului Hugo von Habermann între anii 1903-1908. Apoi a studiat la Paris (atelierul-şcoală „La palette”,
1908) şi Bruges (1910-1911). Mihai Nadin, Hans Eder, Bucureşti, Editura Meridiane, 1973.
20
Ulei pe pânză, 79,5 x 39,5 cm, semnat stânga jos, impasto: Hans Eder, nedatat, Muzeul de Artă Braşov (MABV),
nr. inv. 2424.

4
realism şi postimpresionism. În perioada studiilor la Bruges (1910-1911) începe apropierea sa de
expresionism. Din anii petrecuți la Bruges datează Peisaj din Bruges21, lucrare încă de manieră
postimpresionistă, dar şi Piaţa de peşte din Bruges22, Azilul bătrânelor23 şi Cartier proletar24,
compoziții cu personajele groteşti şi caricaturale care marchează îmbrăţişarea viziunii
expresioniste. (Fig. 4) În 1911 pictează prima sa compoziție religioasă, Răstignirea25, mijloacele
de expresie fiind împrumutate tot din sfera expresionismului. Wilhelm Morgner (1891-1917),
reprezentant al expresionismului renan, și Max Beckmann (1884-1950) creează în aceeaşi
perioadă lucrări cu temă religioasă. Însă, considerăm că adoptarea tematicii religioase, apte să
exprime neliniştile şi frământările spirituale ale unei întregi generaţii de artişti confruntată cu
pierderea reperelor divine de către lumea modernă și presentimentul iminentei crize a civilizației
europene, nu se datorează unor influenţe reciproce, ci unei convergenţe ideatice spontane.26
Adoptarea tehnicii picturale de factură expresionistă devine neîndoielnică prin
autoportretul intitulat Îngrozitul27, care, pictat în 1913, amintește de lucrările lui Oskar
Kokoschka, pe care însă le depășește prin virulența expresiei întipărite pe chipul său. În aceşti
ani începe şi seria de portrete, care-l vor consacra ca un remarcabil portretist. Mobilizat în
calitate de combatant și pictor de război, Hans Eder s-a confruntat cu ororile îngrozitoare ale
războiului. Astfel s-a consolidat integrarea sa în universul expresionist, bântuit de angoasă şi
suferinţă. Din anii de război se păstrează o serie de lucrări de lucrări ce stau mărturie în acest
sens: Retragerea trupelor austro-ungare28, Scenă din Turka29, Kolomeea30 și Kolomeea - Maşini
distruse31. Rolul pe care războiul îl are într-o „proliferare a transpunerilor de factură
expresionistă” în pictura transilvăneană este pus în evidenţă de Negoiță Lăptoiu, un avizat exeget

21
Ulei pe pânză, 80 x 80 cm, nesemnat, nedatat (cca. 1910-1911), MABV, nr. inv. 2279.
22
Ulei pe pânză, 98 x 72 cm, semnat şi datat stânga jos cu verde: Hans Eder (19)11, MABV, nr. inv. 2781.
23
Reprodusă în Die Karpathen, V, martie (1), nr. XI.
24
Reprodusă în Die Karpathen, VII, iulie (1), nr. XIX.
25
Ulei pe pânză, 120,5 x 99,5 cm, semnat și datat stânga jos cu negru HansEder (19)11, nr. inv. III/356, Biserica
Evanghelică C. A. Braşov (Biserica Neagră).
26
Radu Popica, Miracol şi deznădejde - consideraţii privind semnificaţia compoziţiilor religioase din creaţia lui
Hans Eder, în Radu Popica (coord.), „Hans Eder - Expoziţie retrospectivă. 125 de ani de la naştere”, Muzeul de Artă
Braşov, 2008, pp. 48-49.

5
al artei din Transilvania.32 Alţi pictori transilvăneni ce pot fi amintiţi în această privinţă sunt
Aurel Popp (1879-1960) şi Nagy István (1873-1937).33
Lucrările cu temă religioasă pictate de Hans Eder în primii ani de după război, se
evidenţiază prin paroxismul expresiei şi un pregnant patos tragic, fapt ce subliniază legătura
strânsă existentă în creația sa, între experiența războiului și tematica religioasă. Compozițiile cu
temă religioasă se dovedesc cel mai exact indicator al evoluțiilor din pictura lui Eder. Răstignire
la marginea satului (Sat de munte)34, pictată în 1924, marchează începutul apropierii de estetica
„Noii Obiectivități”, care se desăvârşeşte în deceniul patru. 35 Lucrarea a fost achiziționată pentru
Pinacoteca Statului la inițiativa lui Nichifor Crainic, pe atunci secretar general în Ministerul
Cultelor.36
Portretele și autoportretele pictate în primii ani interbelici sunt tributare expresionismului.
Accentuările formale, exagerările cromatice, contururile angulare, trasate ferm, fundaluri vibrate
pe care sunt proiectate, concură cu toate la o intensificare exacerbată a expresivității, pusă în
slujba unei subtile caracterizări psihologice. Prin posturile neobișnuite în care sunt surprinse,
uneori crispate, și insistența asupra chipurilor și mâinilor, Hans Eder caută să treacă dincolo de
„masca socială” pe care modelul o afișează, dezvăluind un crâmpei din adevărata sa
personalitate. (Fig. 5)

27
Ulei pe pânză, 53 x 36 cm, semnat stânga jos cu verde, monogramă: HE, datat: (19)13, Biserica Evanghelică C.A. -
Parohia Brașov, nr. inv. III/364.
28
Ulei pe carton, 89 x 64,3 cm, semnat stânga jos: H.E., datat: (19)14, Muzeul Naţional Brukenthal (MNB), nr. inv.
2450.
29
Ulei pe pânză, 92,5 x 73 cm, semnat dreapta jos cu negru: Hans Eder, datat şi localizat prin însemnare autografă,
stânga jos, cu negru: Turka 12. X. (19)14., MNB, nr. inv. 2671.
30
Ulei pe pânză, 87 x 40,8 cm, semnat dreapta sus cu negru: Hans Eder, datat: (19)15, Muzeul de Artă Cluj-Napoca,
nr. inv. 4474.
31
Ulei pe pânză, 90,5 x 72,5 cm, semnat dreapta jos cu negru, monogramă: HE, datat stânga jos cu negru: 19 -
Kolomeea - 15, MNB, nr. inv. 2543.
32
Negoiță Lăptoiu, Tendințe expresioniste în arta din Transilvania în perioada interbelică, în „Analele Banatului.
Artă” (serie nouă), IV, Timișoara, Editura Mirton, 2002, p. 335.
33
Ibidem, pp. 335-340.
34
Ulei pe pânză, 137 x 119 cm, semnat și datat stânga jos cu brun, monogramă: HE (19)24, Muzeul Naţional de Artă
al României, nr. inv. 48.
35
Radu Popica, Centrul artistic…, op. cit., p. 27.
36
Ibidem, p. 39.

6
 Evoluţia spre un expresionism moderat, formal şi convenţional, un „manierism
expresionist”37 se resimte în creaţia lui Hans Eder după 1930, mai ales în portretistică. Totodată,
limbajul său plastic evoluează treptat şi spre un sobru postimpresionism de sorginte cézanniană,
în care reminescențele expresioniste persistă doar în cromatică. Peisagistica şi seria de naturi
statice „la fereastră” sunt afectate în egală măsură de această turnură stilistică. O viziune idilic-
meditativă, „determinată de specificul unui peisaj urban marcat de prezenţa zidurilor de cetate
sau a arhitecturii urbane transilvănene”38, atribuită artiştilor transilvăneni de Amelia Pavel,
răzbate din aceste naturi statice. (Fig. 6)
Angajarea în direcția expresionismului nu a fost la fel de categorică în cazul altor artiști.
Ernst Honigberger39 a pictat în anii anteriori Primului Război Mondial într-o manieră care
probează însușirea atât a lecțiilor impresionismului, cât și a postimpresionismului. Războiul a
determinat o turnură în creația sa. În lucrările din anii imediat următori războiului, contemporanii
constată îndepărtarea de redare fidelă a naturii, în favoarea exprimării unei viziuni interioare, în
spiritul expresionismului.40 Realizat la Braşov, Portretul lui Adolf Meschendörfer41 aminteşte
prin forța sugestivă și cromatică de portretele lui Hans Eder din acești ani. După 1921, când s-a
stabilit definitiv la Berlin, s-a apropiat de pictura „Noii Obiectivități”. Adeziunea la expresionism
a lui Ernst Honigberger s-a limitat la o scurtă perioadă de timp, nefiind definitorie pentru
evoluția sa artistică ulterioară.42 (Fig. 7)
Pictura brașoveană din perioada interbelică a fost reprezentată într-o proporție
covârșitoare de artiști sași. Aceștia nu au stabilit legături strânse cu artiștii transilvăneni din alte
centre artistice, cu excepția Sibiului. În cazul Brașovului nu putem constata că interferențele
stilistice sunt rodul „apropierii stimulative dintre spiritele diverselor naționalități” 43, aşa cum s-a

37
Mihai Nadin, Hans Eder, op. cit., p. 6.
38
Amelia Pavel, Pictura românească interbelică. Un capitol de artă europeană, București, Editura Meridiane, 1996,
p. 21.
39
Ernst Honigberger (1885, Brașov-1974, Wehr, Germania). A studiat la Academia de Artă din Berlin cu Georg
Koch (1905). Îşi continuă studiile la München, urmând cursurile școlii de grafică a lui Moritz Heymann şi ale
Academiei de Arte Frumoase cu Karl von Marr. A participat la expoziţiile organizate de Novembergruppe şi
Berliner Sezession. Hans Wühr, Ernst Honigberger, München, Heino F. von Damnitz, 1964
40
Radu Popica, op. cit., p. 27.
41
Ulei pe pânză, 94 x 65 cm, semnat și datat stânga jos cu negru: E. HONIGBERGER / 19(20), MABV, nr. inv.
277.
42
Radu Popica, op. cit., p. 27.

7
afirmat cu privire la arta transilvăneană. Pictorii brașoveni nu s-au alăturat unor grupuri de artiști
transilvăneni, formale sau informale. În mod firesc, Sibiul și Clujul au jucat un rol important în
prezența lor în viața expozițională a Transilvaniei. Clujul, devenit o veritabilă „capitală artistică”
a provinciei în anii interbelici, prin intermediul expozițiilor de artă transilvăneană organizate aici,
a constituit un punct de atracție important pentru artiștii brașoveni, prezența lor în alte orașe
transilvănene, exceptând Sibiul, fiind restrânsă.44 La Cluj îl găsim în anul 1919 pe Gustav Kollár,
participant la „Expoziția Artiștilor Plastici din Transilvania”. În 1921 Hans Eder și Hans Mattis-
Teutsch au fost prezenți în marea expoziție „Collegium Artisticum Transylvanicorum” (Salonul
de Artă Ardeleană), deschisă la 23 februarie 1921. Hans Mattis-Teutsch și Fritz Kimm au expus
în 1930 la „Expoziția artiștilor ardeleni”. Doar Hans Mattis-Teutsch şi Karl Hübner au organizat
și expoziții personale la Cluj. 45 Cursurile Școlii de Arte Frumoase din Cluj au fost frecventate de
Ștefan Mironescu, Olga Braniște și Helfried Weiss 46, artiști care nu au avut însă un rol
semnificativ în evoluția picturii brașovene interbelice.
Dominată de un grup de artişti saşi, pictura braşoveană a evoluat în perioada interbelică
sub semnul expresionismului. Statutul privilegiat al expresionismului în pictura braşoveană s-a
datorat legăturilor strânse cu spaţiul cultural german şi a percepției sale ca un stil capabil să
exprime o sensibilitate artistică specific germană. Prestigiul de care s-a bucurat creaţia lui Hans
Eder în rândul tinerilor artişti braşoveni a consolidat această tendinţă. 47 Acceptarea
expresionismului a fost ușurată de preexistența unui fond simbolist, care și-a menținut vitalitatea
până târziu în perioada interbelică. 48 Expresionismul nu a devenit o orientare stilistică exclusivă.
Impresionismul, postimpresionismul, „Noua Obiectivitate” şi variate metamorfoze ale
realismului şi neoclasicismului au ocupat un loc important în tabloul picturii braşovene
interbelice. Importanţa influenței expresionismului a fluctuat. Integrate unor expresii plastice
influențate de „Noua Obiectivitate” sau de factură postimpresionistă, elementele expresioniste au
avut o prezență continuă, subiacentă, conferind o notă aparte picturii brașovene.49 Tendinţe

43
Negoiță Lăptoiu, Arta - punte spirituală …, op. cit., p. 83.
44
Radu Popica, op. cit., p. 39.
45
Vezi Anexa 3 - Participări expoziționale ale artiștilor brașoveni în alte centre artistice, în Radu Popica (coord.),
„Arta brașoveană interbelică”, op. cit., pp. 174-175.
46
Radu Popica, Centrul artistic…, op. cit., p. 17.

8
expresioniste se regăsesc în grade variabile în întreaga pictură transilvăneană interbelică 50, dar în
pictura braşoveană nu se datorează contactelor cu alţi artişti din Transilvania, ci originează direct
din centrele mişcării expresioniste din Germania.
Un expresionist „întârziat” a fost Josef Strobach51, artist care şi-a început studiile de
pictură în atelierul lui Hans Eder. Pictura lui Strobach s-a menținut în sfera unui expresionism
convențional, caracterizat prin preluarea, mai degrabă formală, a unor elemente stilistice şi
tematice (măşti, scene de bâlci). Spre sfârșitul deceniului patru și în anii războiului s-a reorientat
spre teme înfățișând un univers rural transilvănean idealizat. 52 De asemenea, în această categorie
poate fi încadrat şi Friedrich Bömches53, care s-a pregătit în domeniul artei cu Hans Eder, dar şi
cu Fritz Kimm și Hans Mattis-Teutsch (1936-1941).54 Friedrich Bömches a continuat să practice
o pictură de inspirație expresionistă până târziu în perioada postbelică. În legătură cu influența
expresionismului s-a aflat și pictura lui Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis), cromatica
lucrărilor sale dovedind puternice însușiri expresive.55
Alături de expresionism, o mare parte a picturii brașovene interbelice a gravitat în sfera
impresionismului și postimpresionismului, curente ce au interferat constant, îmbinându-se în
creaţia multor artişti într-o sinteză impresionism-postimpresionism. 56 O preferință pentru
impresionism au manifestat Valeriu Maximilian, Conrad Vollrath, Emil Honigberger, Gustav
Kollár, dar și mai vârstnicul Friedrich Miess, aşa cum am arătat. Şi importantul grup de
acuareliști (Valeriu Maximilian, Gustav Kollár, Emil Honigberger, Hermann Morres, Lukász
Irina, Heinrich Schunn, Helfried Weiss) care şi-a desfăşurat activitatea la Braşov în perioada
47
Ibidem, p. 28.
48
Ibidem, p. 21.
49
Ibidem, p. 28, 31.
50
Negoiță Lăptoiu, Tendințe expresioniste…, op. cit., pp. 333-358.
51
Josef Walter Strobach (1903, Râșnov, jud. Brașov-1983, Lechbruck, Germania). După o perioadă de studiu în
atelierul lui Hans Eder, a studiat la Academia de Arte Frumoase din München cu Hugo von Habermann (1926-
1931). Din 1944 s-a stabilit în Republica Federală Germană. Michael Galz, Der Maler und Graphiker Josef W.
Strobach †, în „Siebenbürgische Zeitung”, 33, 15 noiembrie 1983, p. 4.
52
Radu Popica, op. cit., p. 28.
53
Friedrich von (Friedrich Ritter Bömches von Boor) Bömches, (1916, Braşov-2010, Wiehl, Germania). Studii de
desen și pictură cu Fritz Kimm, Hans Eder și Hans Mattis-Teutsch În 1978 a emigrat în Republica Federală
Germania. Friedrich von Bömches (catalog de expoziţie), Muzeul de Artă Braşov, Editura Artfilco, 2006.
54
Raoul Șorban, Friedrich Bömches, București, Editura Meridiane, 1975, pp. 21-26.
55
Radu Popica, op. cit., p. 28.
56
Ibidem, p. 31.

9
interbelică poate fi așezat, prin modalitatea în care s-a raportat la peisaj, în legătură cu influenţa
impresionismului. Creaţia altor artişti brașoveni interbelici s-a plasat preponderent în
descendenţa postimpresionismului (Hermann Morres, Eduard Morres, Heinrich Schunn,
Waldemar Schachl, Margarete Depner).
Gustav Kollár a adoptat o expresie plastică apropiată de spiritul impresionismului. Pictura
sa, realizată în egală măsură în ulei şi în acuarelă, aceasta combinată uneori cu pastelul, este
expresia unui sentiment tonic al vieții, liric și optimist, fiind învăluită de o atmosferă de calm și
liniște. Lucrările sale înfăţişează mai ales munţii şi pădurile din apropierea Braşovului şi oraşul
privit în strânsă legătură cu cadrul său natural. Influenţa impresionismului este evidentă în
peisajele sale pictate în ulei, care transmit senzația unei spontaneități extreme, determinată de
nevoia avidă de a capta imediat, fără nicio întârziere, senzațiile și sentimentele încercate în fața
peisajului.57 (Fig. 8)
Şi pictura lui Conrad Vollrath (Veleanu) se aşează preponderent sub semnul
impresionismului. După stabilirea sa la Braşov, pictorul a oscilat între o manieră picturală de o
spontaneitate extremă, axată pe surprinderea fluidităţii elementelor naturii, dând senzaţia de
instantaneu, şi compoziţii în care accentuează construcţia şi conturarea solidă a formelor. Alături
de peisajele din apropierea Braşovului, artistul a surprins în pictura sa vechile cetăţi săseşti din
Transilvania.58 (Fig. 9)
Unul dintre cei mai activi peisagişti braşoveni din perioada interbelică, Valeriu
Maximilian59 s-a dedicat mai ales acuarelei. Maximilian și-a conturat o manieră picturală de
inspirație impresionistă. Motivele peisagistice frecvente în creația sa sunt: parcurile, livezile,
grădinile, drumurile de ţară, aleile şi potecile ce se pierd în pădure. Majoritatea peisajelor sale,
realizate în imediata vecinătate a Braşovului, indică preferinţa pentru o natură „îmblânzită”,
bucolică, modelată de mâna omului, amintind de motivele „promenadei” şi „grădinii”,

57
Radu Popica, Expoziția retrospectivă Gustav…, op. cit., pp. 11-12.
58
Radu Popica, Un artist braşovean uitat..., op. cit., pp. 185-186.

10
caracteristice picturii transilvănene60, dar și pentru peisajul montan din preajma Brașovului. 61 Nu
lipsesc din creația sa nici motivele arhitecturale și peisaje urbane, preferând aspectele citadine
din Șcheii Brașovului.62
Un caz aparte este cel al pictorului Nicolae Popp63, care s-a orientat la rândul său spre o
pictură de factură impresionistă, practicată într-o manieră aflată sub influenţa operei lui Nicolae
Grigorescu, aşa cum indică preferinţa sa din primii ani de creaţie pentru motive specific
grigoresciene (care cu boi, ţărani la câmp) surprinse în apropierea locurilor natale, la poalele
Pietrei Craiului.64
Asemenea lui Gustav Kollár, un alt artist braşovean care s-a dedicat în egală măsură
acuarelei şi picturii în ulei a fost Heinrich Schunn65. Tema principală a creaţiei sale o constituie
peisajul ținuturilor natale. În unele lucrări consemnează cu exactitate detaliile de factură
topografică și arhitecturală, dar alteori, pornind de la caracteristici peisagistice reale, creează un
veritabil peisaj fantastic. Pictura sa se plasează în descendenţa postimpresionimului, construcția
riguroasă a compoziției dovedind însușirea lecției lui Cézanne, dar probează şi receptarea unor
ecouri ale impresionismului, puse în evidenţă de pensulaţia spontană şi interesul pentru
surprinderea efectelor de lumină.66 (Fig. 10)

59
Valeriu Maximilian (1895, Ghimbav, jud. Braşov-1945, Braşov). A urmat Școala centrală română greco-ortodoxă
(gimnaziul român) din Braşov (1907-1918) şi cursurile Seminarului Teologic şi Pedagogic „Andreian” al
Arhidiocezei Ortodoxe Române din Transilvania (1915-1918). Între anii 1918-1920 a frecventat Școala de Arte
Frumoase din București. Profesor de desen și caligrafie la Școala centrală română greco-ortodoxă din Braşov (1920-
1945). Andreea Pocol, Repere din viața și opera artistului brașovean Valeriu Maximilian (1895-1945), în Andreea
Pocol (coord.), „Expoziția retrospectivă Valeriu Maximilian 1895-1945”, Editura Muzeului de Artă Brașov, 2016.
60
Amelia Pavel, L`espace Transylvain et l`art moderne, în „Simboluri, surse, idolatrii în arta modernă”, Bucureşti,
Editurile Atlas şi Du Style, 1998, pp. 134-135.
61
Radu Popica, Centrul artistic…, op. cit., p. 32.
62
Andreea Pocol, op. cit., p. 23.
63
Nicolae Popp (1883, Tohanu Vechi, jud. Braşov-1952, Braşov). A studiat pictura la Târgu-Mureş şi Şcoala
Superioară de Artă Decorativă din Budapesta. Activ la Braşov şi Târgu-Mureş. Radu Popica, Câteva date privitoare
la activitatea şi creaţia pictorului Nicolae Popp, în „Acta Terrae Fogarasiensis”, II, 2013, p. 345.
64
Ibidem, pp. 345-358.
65
Heinrich Schunn (1897, Cristian, jud. Braşov-1984, Heidelberg, Germania). A studiat la Şcoala Superioară de
Artă din Berlin (1918-1921). A fost profesor de desen la Bistrița (1921-1927) și Gimnaziul Honterus din Braşov
(1928-1952). În 1961 a emigrat în Republica Federală Germania. Hans Bergel, Heinrich Schunn: Ein Maler, sein
Werk, seine Zeit, Innsbruck, Editura Wort und Welt, 1983.
66
Radu Popica, Centrul artistic…, op. cit., pp. 33-35.

11
 Dedicat inițial picturii decorative, Waldemar Schachl este un artist dificil de caracterizat
datorită unei permanente indecizii stilistice, ce se poate constata în puținele lucrări păstrate din
opera sa. Peisaje, surprinse mai ales în munții din apropierea Brașovului, portrete și compoziții
cu figuri, lucrările lui Schachl sunt fidele unei expresii picturale ce aparţin în mare măsură
postimpresionismului.67
Creația lui Hermann Morres, la rândul său activ ca acuarelist, se plasează preponderent în
descendența postimpresionismului, artistul fiind un primul rând un peisagist, cu toate că după
1930 a abordat teme mitologice și biblice specifice picturii „noului clasicism”. 68 Pictura sa este o
sinteză între mijloace de expresie realiste şi impresioniste 69, caracterizându-se prin tendinţa spre
monumentalitate, simplificare şi ritmare a formelor şi un colorit decorativ. Peisajele redau
motive transilvănene (Braşov, Mediaş, Baia Mare). Lucrarea Peisaj din Baia Mare este
caracteristică stilulului şcolii de pictură băimărene70, unde Hermann Morres a lucrat în verile
anilor 1927 şi 192971. (Fig. 11)
Peisajul lui Hermann Morres, menţionat anterior, este singurul exemplu al influenţei
şcolii de pictură de la Baia Mare ce poate fi identificat cu certitudine în pictura braşoveană
interbelică. Singurul artist braşovean care a lucrat în colonia artistică de la Baia Mare înainte de
1918 a fost Emerich Tamás72, activ aici în anii 1898-1900, dar în perioada scurtă de creaţie avută
la dispoziţie după aceşti ani nu pot fi observate elemente specifice şcolii de pictură de la Baia
Mare. Alături de Hermann Morres, la Baia Mare au poposit în perioada interbelică, Hans Mattis-
Teutsch şi fiul său, Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis), care și-au petrecut aici verile anilor
1928-1931.73

67
Ibidem, p. 35.
68
Ibidem, p. 33.
69
Iulia Mesea, Peisagişti din sudul Transilvaniei între tradiţional şi modern. Sfârşitul secolului al XVIII-lea -
mijlocul secolului al XX-lea, Sibiu, Muzeul Naţional Brukenthal, 2011, p. 259.
70
Ibidem, p. 260.
71
Radu Popica, op. cit., p. 47.
72
Emerich Tamás (1876, Vulcan, jud. Braşov-1901, Braşov). A urmat cursurile Gimnaziului Evanghelic din Braşov
şi a studiat la Academia de Desen din Budapesta (1896-1900). A obţinut o bursă de studiu la München. Iulia Mesea,
Emerich Tamás. Refuzul realităţii şi retragerea într-o lume imaginară, în „Emerich Tamás 1876-1901” (catalog de
expoziţie), Muzeul de Artă Braşov, 2001, pp. 6-15.
73
Zoltan Banner, Mattis-Teutsch, op. cit., p. 21; Mattis (catalog de expoziție), Muzeul de Artă Brașov, Editura
Artfilco, 2003.

12
 Aflat la Baia Mare, Hans Mattis-Teutsch a ignorat cu desăvârșire peisajul, genul predilect
practicat de reprezentanții şcolii de pictură băimărene. Preocupat de viața minerilor, artistul
brașovean a relizat o serie de lucrări pe această temă, concepute ca proiect ale unui vast ciclu de
fresce. Compozițiile monumentale sunt axate pe verticală şi înfăţişează una sau mai multe figuri
umane, purtând unelte specifice mineritului sau aflate în posturi sugerând munca în mină,
reprezentate în conformitate cu concepția ideală a „noului om” care începe să prindă acum contur
în opera lui Mattis-Teutsch.74 Din creația lui Waldemar Mattis-Teutsch (Ioan Mattis) se păstrează
câteva lucrări din perioada petrecută la Baia Mare, printre care şi peisaje din împrejurimile
oraşului. Mai multe din lucrările sale din deceniul patru (figuri de mineri, scene de muncă în
mină) amintesc prin tematică de şederea la Baia Mare, indicând o preocupare pentru teme
sociale, similară cu cea din opera tatălui său.75
Prin situarea geografică, dar și prin orientările artistice manifestate în cadrul său, pictura
brașoveană interbelică s-a situat în mod firesc între cei doi poli ai peisagisticii românești din
epocă: Balcic și Baia Mare. Însă Balcicul, cu farmecul său oriental și lumina puternică, a
reprezentat o tentanție mai mare, majoritatea pictorilor brașoveni îndreptându-se spre această
destinație.76
Un pictor apropiat de postimpresionism a fost și Artur Leiter77. Cei cinci ani petrecuți în
Secuime ca profesor, la Odorheiul Secuiesc, „au avut un impact deosebit asupra crezului său
artistic și asupra concepției sale de reprezentare a omului și a universului înconjurător”,
consideră Banner Zoltán, cel mai bun cunoscător al creației sale.78 Este vorba de acel „climat
autohton” specific Transilvaniei, ale cărui date esențiale au fost transpuse pe „câmpul european
al artei” de majoritatea artiștilor transilvăneni, după cum afirmă unul dintre cei mai competenți
interpreți ai fenomenului plastic transilvănean, Negoiță Lăptoiu. 79 Puținele lucrări pe care le

74
Radu Popica, op. cit., p. 47.
75
Ibidem.
76
Ibidem, p. 44.

13
cunoaștem din perioada anterioară anului 1945, Înaintea furtunii (1939) şi Stradă din Crizbav
(1943), confirmă predilecția pentru reprezentarea universului rustic transilvănean, care se
prelungește şi ocupă un loc important în creația sa și în anii de după război, dar și însușirea
lecției lui Cézanne, completată cu unele accente cromatice expresioniste.
Pictura Irinei Lukász80 din perioada interbelică, realizată în egală măsură în acuarelă şi în
ulei, asemenea altor artişti braşoveni, s-a plasat în sfera postimpresionismului, având ca temă
predilectă peisajele şi oamenii Transilvaniei. Motivele „promenadei” şi „grădinii”, care, aşa cum
am arătat, erau frecvente în pictura transilvăneană se regăsesc în lucrări ca Grădină din Braşov
(1928)81 şi Parcul82. Interesul pentru surprinderea tipologiei umane specifice spaţiului
intracarpatic este indicat de portretul intitulat Secuiancă83. Lucrările Irinei Lukász trădează
influența picturii lui Camil Ressu, punând accent pe contururi şi închegarea solidă a formelor, cu
o atentă urmărire a menţinerii armoniei şi echilibrului şi o cromatică temperată.84 (Fig. 12)
Alături de Lukász Irina, o prezenţă feminină notabilă în pictura braşoveană interbelică,
deşi este mai cunoscută în calitate de sculptor, a fost Margarete Depner 85. Mijloacele de expresie
ale pictoriţei transilvănene se plasează la confluenţa dintre impresionism și expresionism. A
excelat mai ales în portretistică, în care a îmbinat compozițiile echilibrate și statice cu o

77
Artur Leiter (1904-1987, Braşov). Fiul pictorului de biserici Carolus Leiter (1870-1935), provenit dintr-o familie
emigrată din Tirolul de Sud la Braşov în timpul războaielor napoleoniene (1802-1803). Familia s-a stabilit în Şcheii
Braşovului. Artur Leiter a studiat la început pictura cu Hans Bulhardt, iar apoi a urmat cursurile Academiei de Arte
Frumoase din Bucureşti cu profesorii G. D. Mirea şi Camil Ressu (1924-1928). Banner Zoltán, Leiter Artur,
Monografie în trei limbi, Kȍprint Kft.,1999, pp. 58-59.
78
Ibidem, p. 62.
79
Negoiță Lăptoiu, Universul rustic transilvan-sursă generoasă de inspirație artistică, în „Incursiuni în arta
românească”, Cluj-Napoca. Editura Napoca Star, 2014, p. 46.
80
Lukász Irina (1902-1985, Brașov). A studiat la Școala Centrală de Arte Frumoase din Budapesta cu Rudnay Gyula
János (1923-1928), Seminarul Pedagogic din Cluj-Napoca cu Pericle Capidan și Școala de Arte Frumoase din
Bucureşti cu Camil Ressu (1929-1931). Lukász Irina, Muzeul de Artă Brașov, Editura Artfilco, 2002.
81
Acurelă pe hârtie, 43,5 x 59,5 cm, semnată şi datată dreapta jos cu brun închis: Lukasz I. (19)41, MABV, nr. inv.
2528.
82
Acurelă pe hârtie, 50 x 38,5 cm, semnată şi datată dreapta jos cu cerneală: Lukasz I. (1)938, MABV, nr. inv. 2532.
83
Ulei pe pânză, 80 x 60 cm, semnat şi datat dreapta jos cu roşu: Lukasz I. (1)936, MABV, nr. inv. 2546.
84
Iulia Mesea, Artistele Braşovului interbelic, în Radu Popica (coord.), „Arta brașoveană interbelică”, op. cit., p. 77.
85
Margarete Depner (Scherg) (1885-1970, Braşov). A început studiile de artă la Brașov cu Arthur Coulin, Friedrich
Miess şi Fritz Kimm. A frecventat la Berlin cursul particular de desen al pictorului Wilhelm Jordan (1905-1906) şi a
studiat pictura la Budapesta cu Réti István (1916). Urmează cursuri de desen și pictură la școala de grafică a lui
Moritz Heymann din München (1927). Studiază sculptura la Berlin cu Josef Thorak (1931) și la Paris cu Marcel
Gimond (1934). Retrospectiva M. Depner (catalog de expoziţie), Muzeul de Artă Braşov, 1975.

14
cromatică de inspirație expresionistă. În pictura sa volumele solide sunt construite prin culoare şi
delimitate prin contururi acuzate, dobândind un caracter sculptural și monumental.86
Eduard Morres87 a realizat o pictură realistă, împrumutând însă mijloace de expresie
specifice postimpresionismului, artistul mărturisind că a fost inspirat în egală măsură de creația
lui Cézanne și Leibl88. Morres a fost în primul rând un pictor al ţinuturilor natale (Heimatmaler),
faţă de care a dovedit un puternic ataşament, realizând o amplă frescă a peisajului transilvănean
şi a vieţii din satele săseşti din Ţara Bârsei, evitând însă anecdotica etnografică. În peisagistica sa
predomină observaţia exactă şi riguroasă îmbinată cu o cromatică luminoasă şi caldă, nelipsită
uneori de accente expresioniste. Surprinderea specificității peisajului transilvănean a constituit
preocuparea centrală a operei sale.89 Eduard Morres şi-a realizat peisajele mai ales în Ţara Bârsei
şi Şcheii Braşovului, căutând întotdeauna motive ce stăteau mărturie pentru tradiţia locurilor şi
ignorând apariţia elementelor modernităţii. (Fig. 13)
Pornind de la impresionism, Karl Hübner90 și-a conturat treptat un stil pictural propriu,
rezultat din fuziunea realismului cu un „clasicism modern”.91 Din creația sa se păstrează
numeroase compoziții religioase și mitologice, nelipsite de unele accente formale expresioniste.92
Pe coordonate apropiate de „Noua Obiectivitate” a evoluat parțial portretistica sa. Caracteristicile
stilistice ale unui Portret de femeie demonstrează adeziunea temporară a artistului la estetica
„Noii Obiectivități”. Silueta statică, sculpturală, a unei femei se conturează pe fundalul unui
peisaj citadin nocturn, schiţat într-o manieră minimalistă, fapt ce-i imprimă un aer straniu şi
enigmatic. Aceste elemente stilistice, alături de privirea absentă, atitudinea distantă, recursul la
86
Radu Popica, Centrul artistic…, op. cit., p. 35.
87
Eduard Morres (1884, Braşov-1980, Codlea, jud. Braşov). A studiat la Academia de Desen din Budapesta (1903-
1904), Şcoala Superioară de Arte Frumoase din Weimar şi Academia de Arte Frumoase din München (1906-1908).
Din 1942 s-a stabilit la Codlea. Brigitte Stephani, Eduard Morres, Eine siebenbürgischer Künstler (1884-1980),
Heidelberg, Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde e.V., 2006.
88
Eduard Morres, în Adolf Meschendörfer (coord.), „Aus Kronstädter Gärten. Kunstleben einer Sächsichen Stadt
im Jahre 1930”, Braşov, Zeidner / Hiemesch, 1930, p. 195.
89
Radu Popica, op. cit., p. 33.
90
Karl Hübner (1902, Sighişoara-1981, Braşov). A început să studieze arta la Brașov cu Emil Honigberger. Apoi a
petrecut un an de studiu la Berlin (1926-1927), unde a studiat pictura cu Ernst Honigberger, Bató József, Erich
Wolfsfeld şi Eugene Spiro. Și-a continuat studiile la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti cu Gabriel Popescu,
Camil Ressu şi Costin Petrescu (1927-1930). Radu Popica, Expoziţia retrospectivă Karl Hübner (1902-1981),
Editura Muzeului de Artă Braşov, 2012.
91
Ibidem, p. 12, 16.
92
Radu Popica, Centrul artistic…, op. cit., p. 31.

15
„motivul străzii părăsite” şi gama cromatică reţinută, sunt caracteristice acestei direcții din
pictura europeană interbelică.93 (Fig. 14)
Paradoxala coexistență în creația sa a unor elemente expresioniste cu cele ale picturii
apărută ca reacție la subiectivismul și antinaturalismul expresionismului pot fi explicate printr-o
sensibilitate artistică proprie, pictura lui Hübner fiind străină de spiritul expresionismului, ceea
ce ne îndreptățește să o considerăm un „realism expresiv”94. O astfel de sinteză stilistică, „…
fuziune între elemente ale expresivității de extracție realistă, naturalistă sau chiar neoclasicistă și
elementele stilistice ale avangardei istorice... ”, a fost sesizată și în creația altor artiști
transilvăneni din perioada interbelică. 95
Un alt artist brașovean a cărui pictură este dificil de circumscris integral unui curent
artistic este Fritz Kimm96, afirmat în primul rând ca un talentat și original grafician. Ocupând un
loc restrâns în cadrul creației, pictura sa demonstrează translatarea în mare măsură a
caracteristicilor desenelor sale în spațiul pictural, fapt remarcat de critici: „Kimm va rămâne cu
siguranță desenator, chiar dacă pictează…”97. Aspirația spre realism a creației sale se datorează
unei predispoziții înnăscute a artistului. Apropierea de estetica „Noii Obiectivităţi” este una
neintenționată, neexistând o atitudine programatică în acest sens, după cum constată și unii din
contemporanii săi.98 Cromatica vibrată şi expresivitatea contururilor din portretistica sa sugerează
contingențe cu expresionismul, care, ca și în cazul trăsăturilor comune ce se pot constata între
creația sa și „Noua Obiectivitate”, nu sunt rezultatul adeziunii la un program artistic.99 (Fig. 15)
Faptul că natura şi oamenii locului sunt priviţi de artiştii transilvăneni dintr-o perspectivă
culturală specifică a fost postulat de Amelia Pavel, unul dintre cercetătorii care s-au preocupat de
modul de reprezentare a spaţiului transilvănean în arta modernă. Acest mod aparte de raportare la

93
Radu Popica, Expoziţia retrospectivă Karl Hübner..., op. cit., p. 27.
94
Ibidem, p. 21.
95
Dan-Octavian Breaz, Centrul artistic de la Baia Mare: tradiţia, avangarda şi „noul clasicism”. Lucrări din
patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca (catalog de expoziție), Cluj-Napoca, Editura Mega, 2011, p. 5.
96
Fritz (Friedrich) Reinhold Kimm (1890, Braşov - 1979, Lechbruck, Germania). A studiat la Academia de Artă din
Budapesta cu Balló Eduard şi Olgyai Viktor (1909-1914). Din 1944 s-a stabilit în Germania occidentală. Hans
Wühr, Fritz Kimm, München, Südostdeutsches Kulturwerk, 1964
97
Ibidem, p. 293.
98
Aurel D. Broșteanu, Fritz Kimm, în „Vitrina Literară”, I, nr. 5, 18 noiembrie 1929, p. 4.
99
Radu Popica, Centrul artistic…, op. cit., p. 31.

16
spaţiul intracarpatic s-ar datora unui sentiment de „Hinterexistenz” (un sentiment lăuntric al
fiinţei) pe care aceşti artişti îl împărtăşesc, consideră cercetătoarea amintită.100
„Prin viziuni și modalități stilistice solid și coerent articulate, aderente unor tendințe cu
largă audiență... ” (expresionism, postimpresionism, impresionism, „Noua Obiectivitate”) sunt
„...eterizate ritmurile și intensitățile luministice tipice climatului în care activau artiștii... ”,
apreciază și Negoiță Lăptoiu cu privire la modalitatea proprie artiștilor transilvăneni de a
transpune în pictură specificitatea ținutului în care și-au desfășurat activitatea. 101 Concluzia este
întărită într-un alt studiu: „Și-n perioada interbelică, amprenta limbajului înregistrează factura
suplă, de ingenioasă asimilare a sugestiilor preluate din câmpul european al artei, fără a se
neglija datele esențiale ale climatului autohton”102.
Pictura brașoveană a evoluat într-o mare măsură distinct în cadrul picturii transilvănene,
așa cum am arătat. Nu au fost însă absente întru totul particularitățile specific transilvănene din
creația pictorilor brașoveni, chiar dacă legăturile lor privilegiate cu spațiul cultural german și
mai profunda integrare în viața artistică națională pe parcursul perioadei interbelice 103 au făcut ca
acestea să nu prevaleze. Diferențele existente în raport cu trăsăturile predominante ale picturii
transilvănene din epocă au fost sesizate cu claritate de cercetătorii fenomenului plastic interbelic
în cazul celor mai importanți artiști brașoveni din perioada interbelică, Hans Eder și Hans Mattis-
Teutsch.104 Cel mai aproape de spiritul picturii transilvănene s-a situat creaţia picturală a
artiştilor: Eduard Morres, Heinrich Schunn, Hermann Morres, Lukász Irina şi Artur Leiter.
În intervalul cuprins între anii premergători Primului Război Mondial şi sfârşitul
perioadei interbelice, pictura braşoveană a cunoscut o evoluţie dinamică, plină de vitalitate
creatoare, în care s-au înregistrat numeroase inovaţii, atingând un vârf al evoluţiei sale, care nu a
mai fost egalat în epoca postbelică.

100
Amelia Pavel, op. cit., p. 136.
101
Negoiță Lăptoiu, Arta - punte spirituală …, op. cit., p. 84.
102
Negoiță Lăptoiu, Universul rustic transilvan..., op. cit., p. 46.
103
Cu privire la participarea artiștilor brașoveni la viața artistică din România interbelică vezi Radu Popica, op. cit.,
pp. 39-48.
104
Amelia Pavel, Pictura românească interbelică …, op. cit., p. 21; Mădălina Lascu, Imaginea oraşului..., op. cit., p.
289.

17
Abrevieri
MABV - Muzeul de Artă Braşov

18