Kazimir Malevici

 Kazimir Severinovici Malévici (în rusă Казими́р Севери́нович Мале́вич, n. 23 februarie 1879,
Kiev[9] – d. 15 mai 1935, Leningrad) a fost un pictor și desenator rus și sovietic de origine poloneză,
reprezentant al avangardei artistice ruse, teoretician și propagator al suprematismului. și-a creat
propriul stil reprezinta un nou realism în pictura, o arta fara subiect, numind-o“suprematia creatiei
pure în artele plastice”, de unde se si trage numele noului curent. pentru ca, în ultima perioadă a vieții,
să revină la pictura figurativă.
 Născut la Kiev, capitala Ucrainei, provincie a imperiului rus, Kazimir Malevici a fost fiul lui Severin
Antonovici Malevici, polonez de confesiune catolică, Kazimir crește printre muncitorii de la fabrică și
țăranii care cultivă sfeclă de zahăr. În anul 1890, familia Malevici se mută la Parhomovka, unde se află
o altă rafinărie de zahăr. Kazimir, acum în vârstă de doisprezece ani, începe să fie atras de desen și
pictură. Tatăl său vede la început în această îndeletnicire o simplă distracție și chiar îl încurajează, dar -
își amintește Malevici mai târziu - "entuziasmul dispare rapid", deoarece la școală obține rezultate din
ce în ce mai proaste.
 Când împlinește 17 ani, nu mai are decât o singură dorință, să dea examenul de admitere la Școala de
Arte Frumoase din Kiev. Acum însă întâmpină rezistența ferma a tatălui - fiul trebuie să lucreze! Când
în anul 1896 familia se mută la Kursk, Kazimir se angajează ca desenator tehnic la administrația căilor
ferate, dar își petrece timpul liber împreună cu câțiva colegi pictând și desenând în aer liber.
 În anul 1901 se căsătorește cu poloneza Kazimira Zgleitz, mai în vârstă cu opt ani decât el. Anul
următor tatăl său moare, cu ajurorul mamei adună bani și reușește să plece la Moscova pentru a studia
pictura.
 Malevici dorește să studieze la renumita "Academie de Pictură și Arhitectură" din Moscova, dă examen pentru Academie de trei
ori, fără succes însă. În 1904, începe să frecventeze cursurile pictorului Feodor Roehrberg, în atelierul căruia se adună mulți
tineri originari din Ucraina.  1904). Începe o perioadă de mari necazuri, numai cu ajutorul familiei poate să facă față
problemelor financiare. Grație lui Feodor Roehrberg va prezenta în luna martie a nului 1907 două desene la expoziția
organizată de Asociația Artiștilor Moscoviți, unde își expune lucrările și Wassily Kandinsky. Cu această ocazie face cunoștință
cu Mihail Fiodorovici Larionov și Natalia Sergheevna Goncearova, care îi vor deveni prieteni. Personalitatea artistică a celor
doi pictori va exercita o puternică influență asupra lui Malevici.
 Anul 1915 a fost un moment important pentru Kazimir Malevici și arta modernă. Într-o scrisoare trimisă unui prieten, Malevici
mărturisea: “Am constatat faptul că cubofuturismul și-a îndeplinit scopul. Trec la suprematism, un nou realism în pictură. O
artă fără subiect”. Astfel, Malevici se orientează către o nouă formă de artă, complet eliberată de materie, lucruri și ființe, un stil
bazat doar pe emoții și sentimente.
O presimțire rea, 1928-1932 Kazimir Malevici Autoportret ( 1910-1911). Fată cu pieptene, 1932-1933
 Patratul NEGRU   realizat si expus pentru prima data în 1915;
- se afla la moment în Muzeul National de Arte din St. Petersburg, Rusia;
- acesta nu este cu adevarat un patrat geometric, laturile sale nu sunt egale;
- la diferite expozitii acest tablou era agatat în pozitii schimbate;
-

Prima lucrare a lui Malevici care trezește un deosebit ecou este tabloul "Pătrat negru pe un fond alb" (
1915), prezentat la expoziția "0,10". Suprafața neagră, executată în întregime în ulei, netedă, fără urme
de pensulă, este imaculată și unitară. Factura fundalului, în schimb, de un alb ușor cenușiu, este
neregulată. Această tratare diferențiată creează efectul încrustării albului în negru, în același timp,
patratul pare să se ridice în aer, dezlipindu-se de materia albă. Malevici considera "Pătratul negru"
expresie a densității maxime a masei de culoare, simbol pentru "economia geometrică"

“Pătratul negru”, denumit de artist și “Icoană neînrămată a timpului meu”, tinde spre atingerea
neutralității absolute. Malevici așează în cadrul golit de orice prezentă sau aluzie la lumea concretă,
sensibilitatea și spiritualitatea sa, transcrisă în limbajul abstract al geometriei.
Există trei versiuni ale pătratului negru, datând din anii 1915, 1924 și 1929, dar fiecare este diferită. În
realitate, niciunul dintre pătrate nu respectă legile geometriei fiindcă în niciuna dintre versiuni laturile
nu sunt egale, dar grație maiestriei artistului, privitorul beneficiază de acel realism individual care se
regăsește, de altfel, în toată opera lui Malevici.