Romantismul In Arta

Romantismul este o miscare artistica si filosofica aparuta la sfarsitul secolului al XVIII-ea in

Europa(Germania),si care a rezistat mare parte a secolului al XIX-ea. În mare parte,
romantismul a fost o reacție împotriva Revoluției Industriale, cât și împotriva normelor politice
și sociale ale Iluminismului.
Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte și a marcat în special literatura
și muzica (deși romantismul s-a manifestat în aceste arte mai târziu decât în altele). Când
curentul a ajuns în școli, au apărut critici împotriva idealizării de către acesta a realității.
Datorită acestor critici a apărut mișcarea care va da naștere realismului.Spre deosebirede
neoclasicism accentul nu mai cade pe rațiune ci pe emoții, iar sursele de inspirație ale artiștilor
sunt natura sălbatică, ruinele istorice, folclorul, legendele medievale, eroismul individual,
dramele sentimentale și alte subiecte care stârnesc emoții puternice.
Temele centrale ale romanticilor sunt sentimentul, suferinta, individul si trairile personale cum
ar fi sufletul, in special sufletul suferiind.
Artiștii acestui curent sunt suflete zbuciumate și acest zbucium se vede și în operele lor. Dacă
neoclasicismul însemna echilibru, simetrie, armonie, în romantism vedem furtună, dramă și
asimetrie. Cel mai reprezentativ artist romantic a fost Eugene Delacroix, dar alături de el îi
putem menționa pe pictorii Goya, Turner, Aivazovsky(a pictat in special peisaje marine
dramatice)
Primele manifestari romantice in pictura se regasesc in cea de-a doua etapa a creatiei lui
Francisco Goya. El marcheaza pragul intre pictura iluminismului si cea a romantismului. Toata
linistea si ordinea care aparea in picturile sale (ca pictor al curtii regale din Spania) se pierd
odata cu boala care-l lasa fara auz. Izolarea in care se trezeste ii trezeste un alt simt; acela de
critic. Picturiile sale ulterioare sunt umplute de ironie cum are fi „Familia lui Carol al IV-lea”
– pictura facuta pentru insusi Regele Carol.
In indatoririle sale de stat, dar si in cele conjugale, regele este inlocuit de Manuel Godoy,
tanarul si ambitiosul sau premier. Pentru acest om infatuat, urat de poporul spaniol care il
numeste macelar, Goya picteaza celebrele tablouri: 'Maja dezbracata', 1799-1800)si 'Maja
dezbracata', 1799-1800). Spre deosebire de Venus la oglinda a lui Velázquez(1599-1660), Goya
prezinta goliciunea in mod fatis, aproape provocator.
Francezul Eugène Delacroix este considerat a fi pictor romantic prin excelenta. pictura care la
marcat ca o adevarata valoare este „Libertatea conducand poporul”. Actiunea se petrece la
Paris, in fundal, in partea dreapta se vede catedrala Notre-Dame. Siluetele principale din prim-
plan sunt despartite de restul revolutionarilor printr-un nor de fum. Eugène Delacroix reda in
mod realist imbracamintea si personajele. Reprezentantul orasenilor este barbatul cu joben,
imbracat in negru. In multime, in plan secund, se vede palaria in colturi a studentului de la
Politehnica. Baiatul din dreapta femeii simbolizeaza copilul parizian al strazii, pe care Victor
Hugo il va imortaliza mai tarziu in 'Mizerabilii' (1862) sub numele de Gavroche. In partea
stanga, barbatul cu sabie si taranul de la picioarele lui simbolizeaza populatia Parisului. In
felul acesta Delacroix creeaza o compozitie cu un subtext extrem de sugestiv: intregul popor se
ridica impotriva despotismului.
Tabloul va fi cumparat de Ludovic Filip, noul rege al Frantei din propriile fonduri, la pretul
de 3000 franci. Ulterior, tabloul va fi daruit nou-infiintatului Muzeu Luxembourg, care va
expune artisti contemporani. Opera lui Delacroix va fi lasata numai pentru cateva saptamani,
deoarece guvernul se teme ca amintirea sugestiva a confruntarilor de strada care l-au instaurat,
poate din nou sa starneasca spiritul de protest. Abia in anul 1855, cu ocazia Expozitiei
Mondiale, publicul va putea in sfarsit sa admire capodopera lui Delacroix.