Harry Potter în odiseea popular culture

A avea sau a nu avea o idee bună. Aceasta este, la prima vedere, diferența dintre o banală
poveste cu vrăjitoare și un univers ficțional al magiei. În genere, popular culture are efectul
scontat. Accesibilitate, uniformitatea și viralitatea ei îi aplică instant lentila banalității. Așa se
face că, la prima mână, cultura de masă pare că se întâmplă, nu se construiește. Spărgând lentila
de suprafață, observăm că distanța reală între povestea banală și unviersul ficțional este dată de
un „bulgăre de zăpadă”. Componența lui este departe de a fi doar o „idee bună”. De fapt, ideea
nu este decât materie primă. Hiper-expunerea prin transmedialitate, miturile, unformitatea dată
de gen, proximitatea cu cotidianul și divertismentul sunt cele care produc adevărata inerție a
bulgărelui.

Urmează să analizăm arhitectura acestui fenomen în cheie magică. Ca studiu de caz, am

ales un „bulgăre” care se rostogolește de pe peronul 9 și ¾, către o școală îndepăratată de
vrăjitorie. E de mirare că nu zboară pe o mătură. Până la noi, a adunat tot soiul de baghete
magice, bufnițe, grifoni, fantome și magie neagră. Are o cicatrice în formă de fulger și se
înrădăcinează bine în mitologie. Pe scurt, vom face un studiu de caz al francizei Harry Potter. Ea
este banala poveste cu vrăjitoare care devine univers al magiei. Sunt deja 25 de ani de când
primele firimituri de magie au început să se întrezărească. Ca într-un univers biblic, prima dată a
fost cuvântul... sau în cazul nostru, mai multe cuvinte care devin o carte. Franciza Harry Potter
este un transmedial storytelling de tip bulgăre de zăpdă. Își are sursa într-o singură poveste,
creată de un singur autor și încununată de un succes fulminant. Din acest punct, ea este preluată
la nivel transmedial, de numeroși co-autori, care generează prequels, sequels, fan fiction și multe
altele.1

J. K. Rowling publică Harry Potter și piatra filozofală în 1997. Aceasta este primul
volum dintr-o serie de șapte, a căror apariție se va întinde de-a lungul a zece ani. Încă de la
primele tiraje, cartea se bucură de o deosebită popularitate.2 Tocmai din acest motiv, Warner
Bros își exprimă entuziasmul pentru ecranizarea sa. La câteva luni după apariția celui de-al
doilea volum, studiourile cumpără drepturile de film. Prima ecranizare apare în 2001, la fel și

1
Marie-Laure Ryan, Transmedial stoytelling and transfictionality, Poetics Today, issue 34, vol. 3, p. 363.
2
Bauer, P., Lowne, Cathy. „Harry Potter and the Philosopher’s Stone.", Encyclopedia Britannica, ultima actualizare
în septembrie, 2019, accesat la 21 mai 2022, ora 18:33. URL: https://www.britannica.com/topic/Harry-Potter-and-
the-Philosophers-Stone.

1
primul joc.3 Din acest punct, lansările cărților, filmelor și jocurilor coincid. Convergența mărește
viteza bulgărelui de zăpadă. Fiecare canal creează buzz, captivează audiența și o fidelizează într-
o pânză transmedială. Posibilitatea generării de conținut oferă escapsimul mult dorit de
consumator și captivitatea mult sperată de producător. Astfel, propagarea oficială a ficțiunii este
dublată de cea neoficială a audienței. Fanul Harry Potter este atât de proactiv încât primește și un
nume (potterhear). Devine din ce în ce mai puternic și se coagulează în forumuri, grupuri,
discuții pe mail, arhive ficționale și chiar evenimente. Amploare transmedială a francizei nu este
singura căreia îi datorăm succesul mediatic. În cele ce urmează, vom vedea că aceste formațiuni
facilitează prezența altor două trăsături pop culture. Proximitate cu cotidianul și divertismentul
triplează capitalul transmedial.4

Până în 2011, când este lansat ultimul film din serie, respectiv ultimul joc, J.K. Rowling
creează și platforma Pottermore. Fanii găsesc aici un portal permanent de știri, jocuri, fancluburi,
articole, părți nepublicate și noutăți din lumea Harry Potter. Mai mult, fiecare personaj sau
creatură din univers are un CV în maniera unei pagini de Wikipedia. Complexitatea informațiilor
de aici depășește cu mult ceea ce oferă filmul și chiar cartea. Tot pe platforma Pottermore există
și un Sorting Hat virtual, dar și un Olivander, care, în urma unui test, le spune fanilor din ce casă
fac parte, respectiv ce baghetă au.5Website-ul devine o componentă importantă a lanțului
transmedial. El face trecerea de la storytellingul ficțional, la storyscaping. Fie că este Gryffindor,
Slytherine, Hufflepuf sau Ravenclaw, fie că are o baghetă din lemn de accacia sau de nuc,
consumatorul devine la rândul său personaj.

Pe lângă dimensiunea sa divertismentală, platforma accentuează sentimentul de

apartenență la acest univers. Ea funcționează ca un pașaport magic către o narativă personală.
Aflându-și casa, the potterhead știe cu cine se va îmbarca către Hogwarts și cu cine va sta la
masă. Mai mult, în plan real. își va alege potter goodies în culorile casei sale și va verifica dacă
și prietenii săi sunt din aceeași casă. Această platformă duce transmedialitatea la un alt nivel. Pe
lângă interconectarea narativelor și capitvarea fanilor, ea reușește să aducă elemente din lumea
reală în cea ficțională. Influențează comportamentul consumatorului, printr-un grad înalt de
proximitate cu cotidianul.
3
Ibidem.
4
Mircea Sava, Curs de popular culture, Masteratul de Consultanță și Expertiză în Publicitate, Facultatea de Litere,
Universitatea din București.
5
Wizarding World, accesat la 22 mai 2022, ora 20:00. URL: https://www.wizardingworld.com/

2
 După o pauzare de câțiva ani a producției, franciza se relansează. Suntem din nou captivi
pe proaspetele teritorii ale universului Harry Potter. Este vorba despre sequelul Harry Potter and
the cursed child și prequelul Fantastic beasts.6 Lumea magică se dilată, de la un capăt la altul.
Cele două narative produc un efect intens de referențialitate și intertextualitate. În Fantastic
beasts, vagonul ficțional se decuplează de la locomotiva Potter, fiind conectat la cea a unui nou
erou al universului, Newt Scamander. Toposul și mecanismul universului ficțional rămâne
același, iar anumite fire narative secundare, trec în prim plan. Totuși, sequelul este mult mai bine
ancorat în narativa primordială a unviersului magic, rămănând fidel „locomotivei” inițiale.

La nivel transmedial, trebuie să observăm că romanul devine un canal secundar de

comunicare. Deși păstrează tone of voice-ul original, el este suprascris în cheie dramaturgică,
reprezentând scenariul filmului. Elementul literar se disipă, în favoarea celui filmografic și, în
premiera, a celui teatral. Harry Potter and the cursed child este pusă în scenă la Londra, New
York, Melbourne, San Francisco, Hamburg, Totonto și Tokyo. 7 Astfel, bulgărele de zăpdă
cunoaște un nou mediu de propagare. Atât debutul teatral, cât și prequelul sunt urmate de
lansarea cărților omoloage. Ele încep o nouă eră, cu ocazia căreia platforma Pottermore devine
Wizarding World. În procesul de rebranduire, franciza se îndepărtează de Harry Potter ca centru
de greutate, dezvoltând mai mulți centri ficționali.8 Tot cu această ocazie, în 2019, apar benzile
desenate Harry Potter.

Ascensiunea social media amplifică fenomenul fandomului Harry Potter. Acestea se

transformă în grupuri de Facebook și fanpages de Instagram și Facebook, canale de TikTok sau
Youtube, estetici a la Pinterest și multe altele. Fiecare mediu digital se transformă într-un mesaj,
generând responsivitate și interactivitate. Mai mult, fiecare pas pe care îl fac consumatorii în
universul magic digital este stocat, iar fiecare schimbare, oricât de măruntă, se bucură de
receptivitatea și feedback aproape instant. În special în mediul online, putem discuta despre
existența dublarea conținutului Harry Potter într-unul oficial și unul neoficial. Desigur că însăși
franciza deține propriile conturi în social media. Vorbim despre canale de comunicare
poziționate pe interacțiune. Astfel, ele facilitează sentimentul de apartenență și escapism. fanii, la

6
Andrew Blake, The irresisteble rise of Harry Potter, ed. Verso, Londra, 2002, p 6..
7
Harry Potter and the cursed Child, accesat la 22 mai 2022, ora 20:00. URL: https://www.harrypottertheplay.com/
8
Wizadring World, op. cit.

3
rândul lor, creează bloguri, vloguri, postări și tot ceea ce se poate ancora în acest univers. Deși
franciza nu deține un podcast oficial, ea se bucură de zeci de materiale auditive create de fani.

Urmărind firul magic al francizei, de la auitiv la vizual și de la offline la online, putem

observa că aveam de-a face cu un univers extins la 360°. Wizarding World se conectează cu
publicul la nivel multimedia, plimbându-l dintr-o paradigmă în alta. Lanțul transmedial devine
astfel un cerc care închide în el însăși realitatea și o modifică după bunul plac. Înainte de Harry
Potter, literatura pentru copii era o nișă prea puțin importantă. Fantasticul devenise vetust și
părea să nu mai poată fi scos din pătrățica lui. Însă, băiatul cu cicatrice-fulger transfigurează
trendurile în literatură și Hollywood. Tansformă cultura geek și genul fantasy într-o modă și
normalizează literatura young-adult în rândurile adulților. Desigur că și internetul și nevoia acută
de escapism ajută la catalizarea schimbării.9 Fiind deschizător al drumului fantasy în popular
culture, franciza Harry Potter se diferențiază printr-un vast orizont mitologic și estetic.

Fie că sunt luate de-a gata sau reinventate, marile mituri ale lumii noastre fac fundația
francizei Wizarding World. Ele sunt reintegrate în societatea actuală, funcționând sub forma unor
containere. Împachetate în praf magic și estetică gotică, miturile se alipesc consumatorului și
devin ușor de recunoscut. Motorul care pune în mișcare aceste containere este, bineînțeles,
personajul principal. Harry Potter devine locomotivă sistemului mitologic al francizei. Acest
personaj patronează o un melanj de mituri și influenșe culturale, dar de departe, cea mai
importantă este cea grecească. Harry Potter este un Ahile al universului magic. Desigur,
personalitatea sa și aventurile în care este purtat îl aseamănă majorității eroilor din mitologia
grecească. Totuși, relația mamă-fiu se subscrie tiaprului ahilean. La fel cum mama sa îl face
invincibil pe eroul troian când îl scufundă în Styx, Harry devine invincibil printr-o baie de iubire
oferită de mama sa. Parcursul lui Harry de-a lungul narativei, ia proporții de odisee grecească.
Lupta nesfârșită cu Voldemort, peripețiile și întâmplările, pierderile și câștigurile prin care trece
Harry țin cu precădere de arhitectura poveștilor antice.10

J. K. Rowling construiește un adevărat panteon greco-roman, prin terminologia și

construcția tuturor personajelor sale. Etimologic vorbind, majoritatea numelor din franciză sunt

9
Andrew Blake, op. cit., pp. 6-7.
10
Sugandha Indulkar, Greek Mythology in English Literature Harry Potter’s Greek Connection. A Study of the
Influence of Greek Mythology in J K Rowling’s Harry Potter Series of Books, Ruminations, The Andrean Journal of
Literature, 2013, St. Andrew’s College – Bandra, Mumbai, 2013, p. 27.

4
de inspirație antică. Limba latină însăși este adusă în contemporaneitate, devenind fundamentul
universului terminologic magic. Majoritatea vrăjitlor sunt în latină. 11 Minerva McGonagall, cu
înțelepciunea sa, Argus Flich care pare să aibă o extra pereche de ochi, dar și Remus Lupin,
Hermione Granger, Hestia Jonesc, Andromeda Tonks reprezintă doar câteva exemple ale
refolosirii numelor și trăsăturilor mitologice. Asemeni lui Harry, ei readuc în contemporanetitate
întâmplări și particularități din poveșrtile antice. Nu de puține ori se întâmplă ca parcursul lor să
se intersecteze cu cel al unor creaturi mitologice de felurite origini. Sfinxul, grifonul, unicornul,
himera, centaurul, Cerberul și pasărea Phoenix sunt alte câteva exemple pe care le putem oferi în
acest caz. La fel ca, personajele despre care am discutat, creaturile au parcurs similar celui
mitologic. De pildă, centaurii au un caracter recalcitrant, dar sunt extrem de înțelepți. Totuși,
există și containere mitologice, care se reinventează prin conținutul actual. De pildă, Hagrid este
întruparea ficțională a Titanilor. Cu toate că prezintă un fizic solid și păzește granițele
Hogwartsului, el se dovedește extrem de sensibil. De asemenea, Hogwartsul reprezintă
echivalentul muntelui Olimp, fiind total ferit de lumea încuiaților.12

Shimbând lentila mitologică, vom demonstra că franciza Harry Potter dovedește bogate
resurse mitologice de factură creștină. El își face apariția în lumea magică în urma unei profeții
asemănătoare celor din Vechiul Testament. De asemenea, este cunoscut dinainte că nașterea și
moartea sa vor alunga magia neagră propovăduită de Cap de Mort. Salvarea lumii prin sacrificiu
reproduce cu exactitate mitul creștin al mântuirii. La nivel de terminologie creștină, putem
observa blestemul Crucio, care presupune tortura asemeni crucificării. La fel ca în narativele
creștine, tema morții este folosită recurent de J. K Rowling. Mai mult, simbolul devoratorilor
morții face referire la simbolul anticristic. În foarte multe cazuri, ei sunt prezentați precum o
cavalerii apocalipsei. Tot din această zonă putem observa și șarpele, care rămâne un simbol al
răului. El patronează casa Slytherin și devine un horcrux al lui Voldemort. Însăși înfățișarea
Lordului Întunecat se asemuie șarpelui, ceea ce îi dă o aparență gotică. De asemenea, dragonii și
dementorii se subscriu narativei gotice.13

11
Stuti Prasad et al., „Revival of myths and folklore in the Harry Potter Series, Explore„, Journal of Research for
UG and PG Students, vol. IV, 2012, pp. 25-27
12
Ibidem.
13
Dustin Kidd, „Harry Potter and the Functions of Popular Culture.”, The Journal of Popular Culture, vol.. 40, no. 1,
London, 2007, pp. 69–89.

5
 Cu certitudine, unul dintre cele mai mari unvisersuri ficționale se construiește pe mitice
solide. Astfel, ea își creează propriile mituri prefabricate, din stocurile greco-romane, creștine și
gotice. Odată produse, ele sunt reciclate de-a lungul fiecărui canal, din rațiuni economice.
Această strategie este tipică popular culture, în special dacă vorbim despre produse ale genului
fantastic. Este lesne de înțeles de ce franciza Wizarding World se încadrează în aceeastă
categorie a genului ficțional. Pe scurt, putem discuta mecanismul repetitiv al acțiunii, cu
mecanism de odisee a eroului principal. Gradul de verosimilitate este dat tocmai de această
structură a genului. Iluzia de real este asumată de consumatori și integrată ca atare. După cum
spuneam mai sus, moartea este tema principală a francizei. Dincolo de dimensiunea creștină
căreia i se subscrie, tema este dublată de o puternică apartenență gotică. Influența acestei
apartenențe răsfrânge și asupra esteticii filmografice. De la vestimentație și arhitectură, până la
muzică și lumină, fiecare layer al filmului se ancorează în această estetică. Estetica rămâne
constantă, în ciuda schimbărilor de ordin regizoral. Readusă în contemporaneitaten și coroborată
cu subcultura geek, aceasta devine, de fapt, subestetica dark academy. 14 Astfel, ancorarea
parasocială nu se petrece doar la nivel de personaj, ci la nivelul întregii francize. Consumatorul
potterhead tinde către o vestimentație de inspirație gotică, cu valențe studențești marca dark
academy. Se identifică unei anumite case, probabil știe care ar fi numele său latin în Wizarding
World și, mai ales, știe cu ce personaj ar semăna.

Astfel, putem spune că ancorarea parasocială facilitează proximitatea față de cotidian. În

mod evident, infuzia magică din popular culture are și o latură palpabilă. Toate bunurile cu
licență Harry Potter devin piese de decor ficțional într-o lume reală. Apartenența la o casă joacă
un rol crucial în decorul individului, așa cum am discutat mai sus. Însă ficționalizarea realului
este departe de a se opri la decor și la schimbarea comportamentului de consum. De pildă, în
2005, studenții de la Vermont’s Middlebury organizează un campionat de Vâjthăț, dând naștere
unui unui sport real în colegiul lor. Alți studenți creează parodia A very Potter musical iar
canalul lor devine viral peste noapte.15 Pe lângă sumedenia de exemple de user generated
content, apar și parcurile tematice, espace rooms și chiar turismul Harry Potter din Londra.
Destinația acestuia sunt studiourile Harry Potter, care conțin în totalitate recuzita și

14
Antonio Sanna, „The Gothicization of the Harry Potter Series”, Kinema, Londra, 2011, pp. 20.
15
Constance Grady and Aja Romano, „How Harry Potter changed the world”, actualizat la 18 septembrie 2018,
accesat la 22 mai 21:00. URL: https://www.vox.com/culture/2017/6/26/15856668/harry-potter-20th-anniversary-
explained

6
particularitățile francizei. Aceste portaluri de storyscaping conțin o doză imensă de divertisment,
care reprezintă ultima caracteristică pe care o vom trata în proiect. Dincolo de bucuria, distracție
și alte plăceri frivole, divertismentul se subscrie, de fapt, conceptului de simulacrum și
materializează carențele societății contemporane.

Ieșind din culisele Harry Potter, putem spune că franzica reprezintă unul dinte cei mai
mari bulgări de zăpadă din pop culture. Cu ajutorul său, am putut vedea cu ușurință mecanismul
pop culture. Pe rând sau împreună, mai vechi sau mai noi, miturile se prindă în acest univers
ficțional.. Audiența le vede. Le aplaudă. Și, mai ales, le privește din nou, și din nou, și din nou.
Se plictisește cu greu. Valență nouă pe care o îmbracă povestea, adâncește vraja sub care se află
audiența. Procesul pare aproape natural, privit prin lentilă de destinatar. Însă, dincolo de cortină,
ele au un stuff, filtre, ustensile și tot ceea ce au nevoie pentru a rămâne mai mult decât povești.
Pentru că, în realitate, ele reprezintă niște branduri uriașe, care acumulează milioane, plimbând
audiențele prin propriul univers, reciclând mituri și oferind escapism.

Bibliografie:

 RYAN, Marie-Laure, „Transmedial stoytelling and transfictionality”, Poetics Today,

issue 34, vol. 3, p. 363;
 BAUER, P., LOWNE, Cathy, „Harry Potter and the Philosopher’s Stone.", Encyclopedia
Britannica;
 SAVA, Mircea, Curs de popular culture, Masteratul de Consultanță și Expertiză în
Publicitate, Facultatea de Litere, Universitatea din București;
 BLAKE, Andrew, „The irresisteble rise of Harry Potter”, ed. Verso, Londra, 2002, p 6;
 INDULKAR, Sugandha, „Greek Mythology in English Literature Harry Potter’s Greek
Connection. A Study of the Influence of Greek Mythology in J K Rowling’s Harry Potter
Series of Books”, Ruminations, The Andrean Journal of Literature, 2013, St. Andrew’s
College – Bandra, Mumbai, 2013, p. 27.
 PRASAD, Stuti et al., „Revival of myths and folklore in the Harry Potter Series,
Explore, „ Journal of Research for UG and PG Students, vol. IV, 2012, pp. 25-27;
 KIDD, Dustin, „Harry Potter and the Functions of Popular Culture.”, The Journal of
Popular Culture, vol.. 40, no. 1, London, 2007, pp. 69–89.

7
 SANNA, Antonio, „The Gothicization of the Harry Potter Series”, Kinema, Londra,
2011, pp. 20.
 GRADY, Constance, ROMANAO, Aja, „How Harry Potter changed the world”,
actualizat la 18 septembrie 2018, accesat la 22 mai 21:00.
 Websites: Wizarding World, Harry Potter and the curse child.