Un basm bine realizat - Harry Potter and the Sorcerer's Stone

Laurenţiu Brătan

22, ianuarie 2002

Sfîrşitul lui 2001 s-a remarcat prin lipsa de pe ecrane a filmelor de Crăciun, dar a adus cîteva
filme (şi) pentru copii. Dintre ele, se detaşează net Harry Potter and the Sorcerer's Stone /
Harry Potter şi piatra filozofală (2001), în regia lui Chris Columbus (Home Alone 1 şi 2).

Aşteptat cu mare nerăbdare şi-n România, Harry Potter făcuse deja nenumărate fan-cluburi
peste tot şi a avut un succes enorm. Mega producţie puţin cam lungă, dar excelent condusă şi
adaptată pentru ecran (de către Steve Kloves, după romanul lui J.K. Rowling), Harry Potter e un
foarte frumos film şi pentru copii, şi pentru adulţi. Efectele speciale şi costumele sunt remarcabile
(scenograf - Stuart Craig, pictoriţă de costume - Judianna Makovsky), la fel şi Daniel Radcliffe în
rolul lui Harry. Povestea (scenariul), bazată ca orice basm pe triumful binelui asupra răului, e cît
se poate de corectă, neavînd nimic agresiv-profesoral în mesaj - acesta e poate meritul major al
adaptării scenariului. Toată distribuţia e foarte bine ţinută în mînă, iar umorul e excelent dozat şi
de cea mai bună calitate. Pe scurt - un film de calitate ce a devenit deja legendar şi care-şi merită
pe deplin succesul.
www.agenda.liternet.ro

Agreabil şi deloc plictisitor - Harry Potter and the Sorcerer's Stone

Mihai Chirilov

Observator Cultural, ianuarie 2002

Adaptare fidelă, dar nu fenomenală a primului volum din seria-fenomen scrisă de britanica
J.K. Rowling... Orice introducere e, cred, de prisos. Toată lumea ştie astăzi cine e şi de unde vine
Harry Potter, cine sunt Cercetaşii şi Viperinii. Iar dacă mai există cineva atît de "încuiat" încît să
n-aibă habar, nici că mai merită luminat. Singura problemă pe care o ridică acest film care, în
mod previzibil, a luat pe sus box-office-urile din întreaga lume, e dacă e sau nu fidel cărţii.
Răspuns: da, este fidel. Dar este oare suficient? Pentru cei foarte pretenţioşi, nu tocmai.

Această adaptare semnată de un regizor al copiilor cum e Chris Columbus (Home Alone, Mrs.
Doubtfire, Step Mom), dar pe care ar fi regizat-o însuşi Spielberg dacă autoarea romanului şi-ar
fi dat acordul pentru angajarea lui Haley Joel Osment în rolul lui Harry, este foarte agreabilă şi
deloc plictisitoare (deşi se-ntinde preţ de 2 ore şi jumătate), dar pierde pe drum ceva din magia
eroului său şi a poveştii. Sigur, e un detaliu pe care mulţi (dintre cei mici) nici nu-l pun la
socoteală - cartea era povestea unei deveniri, iar parte din farmecul ei era dat, pe lîngă găselniţele
narative (gen peronul 9 şi treisferturi şi fantoma cu capul aproape tăiat), de revelaţia şi continua
mirare ale lui Harry că este chiar ceea ce este; adaptarea cinematografică tranşează rapid
transformarea eroului în vrăjitor, după care terenul e deschis pentru şirul de aventuri şi de efecte
speciale. În mod inexplicabil, acestea din urmă scîrţîie uneori şi e o dovadă în plus că adaptarea
lui Harry Potter, spre deosebire de cea proximă a filmului The Fellowship of the Ring, s-a
făcut cu mulţi bani (150 de milioane de dolari) şi puţină imaginaţie (în a-i folosi).

Iar dacă tot am amintit de The Fellowship of the Ring, ar trebui spus că Harry Potter - filmul
nu este nici foarte "întunecat" (din acel punct de vedere din care, uitîndu-ne mai atent, îl vedem
pe Darth Vader, lordul Sauron sau alţi negativi fascinanţi), deşi acţiunea curge mai tot timpul
noaptea sau prin interioare tenebroase; dar asta, o recunoaşte toată lumea, este limita universului
scriitoarei. (Şi, la urma urmei, Harry Potter e un roman pentru copii). În cele patru părţi de pînă
acum, Harry iese învingător din confruntările cu cel al cărui nume n-ar trebui să-l rostesc, dar uite
c-o fac, sîc, Cap-de-mort (Valdemort în original) - şi e de presupus că o va face şi în continuare. Îl
vedeţi pe Harry dînd mîna cu partea întunecată? Hm. Iar în film, creatura care se iveşte la final şi
ar trebui să te înlemnească de spaimă îţi provoacă mai degrabă mila; are o mimică de parc-ar
durea-o stomacul...

Am mai putea regreta, desigur, scurtul timp de emisie al personajelor interpretate de Maggie
Smith şi Richard Harris (mult mai consistente în carte) şi veninul, mult mai suculent, al
Viperinilor din carte, dar asta înseamnă să fim nu foarte pretenţioşi, ci nişte scorpii de-a dreptul.
Cu alte cuvinte, să trecem cu vederea splendida imaginare a jocului de fotbal aerian (una dintre
cele mai mari provocări ale cărţii) sau a tablourilor vivante, neaşteptatul citat la Birds (plicurile
zburînd din şemineu, bufniţele strînse lîngă casă) şi tot ceea ce ne-a bine-dispus. Pe noi sau, fie,
pe copilul din noi...

Într-o lume paralelă - Harry Potter and the Sorcerer's Stone

Ada Roseti

decembrie 2001
Cartea e un fenomen internaţional. Din cele patru volume ale aventurilor băieţelului vrăjitor
apărute pînă acum s-au vîndut peste 100 de milioane de exemplare. La noi în ţară, din motive
diverse, cărţile respective (Harry Potter şi Piatra filozofală, Harry Potter şi Camera Secretelor şi
Harry Potter şi Prizonierul din Azkabam) au avut un ecou modest. Cel puţin deocamdată.

Venite dintr-o tradiţie mai puţin cunoscută cititorilor români (cea a romanelor care se petrec în
şcolile-internat britanice) combinată cu un tip de fantezie tipic anglo-saxonă, aventurile lui Harry
Potter au fost considerate ca fiind "vinovate" de revirimentul interesului pentru lectură în rîndul
tinerilor din toată lumea. La noi interesul pentru lectură era atît de scăzut în rîndul tinerilor încît
(repet: pînă acum) cele trei cărţi traduse deja din serie nu au reuşit să producă nici un fel de
evoluţie, cu atît mai puţin o revoluţie.

Aceasta fiind situaţia, iată că acum intră în scenă filmul (cel din replica: "de ce să citesc cartea, că
oricum fac un film după ea"). Puţine au fost, în istoria recentă, produsele al căror succes să fie atît
de sigur de la început. Realizat sub atenta îndrumare şi în hăţurile ţinute cu o mînă de fier de
autoarea cărţilor, Joanna K. Rowlings, filmul este o fantezie care intră din primul minut în galeria
filmelor "de referinţă". Aşa cum, an de an, în seara de 24 decembrie, televiziunile americane
difuzează It's a Wonderful Life, ani buni de acum înainte, lista filmelor pentru copii va începe
cu favoritul numărul 1, Harry Potter. Peste 10-20 de ani, cind exploatarea lui în cinematografe,
casete video sau DVD-uri, în avioane sau la televiziuni Pay-per-View se va fi încheiat,
televiziunile din toată lumea vor transforma acest film (şi, probabil, urmările lui) intr-un film tipic
de Crăciun, difuzat an de an, spre marea bucurie şi uriaşul sentiment de nostalgie al generaţiilor
de părinţi şi bunici din toată lumea. Şi, probabil, peste vreo 30 de ani, filmul va avea parte de o
nouă viaţă pe ecrane, în versiunea "remasterată", cu efectele speciale care azi ni se par
impecabile, refăcute pentru ochiul plin de discernămînt al nepoţilor spectatorilor de acum.
Dar să revenim la film. Daca n-aţi citit cărţile (şi, avînd în vedere cine sînt destinatarii acestor
informaţii, probabil că nu aţi făcut-o), aveţi nevoie de doar cîteva elemente. Este vorba despre o
lume paralelă cu cea în care trăim, în care personaje perfect similare nouă sunt înzestrate cu puteri
magice. Numai că aceste puteri trebuie şi ele strunite cu ajutorul învăţăturii iar Harry Potter, chiar
dacă este de la vîrsta de un an cel mai cunoscut şi mai admirat vrăjitor din aceasta lume, are
nevoie să meargă la şcoală. Vor fi şapte asemenea aventuri, respectînd cei şapte ani de şcoală ai
lui Harry Potter iar filmul îl urmareşte doar pe primul.

De la meciuri de quidich, tradus la noi vijt-hat, pe mături zburătoare, la alei ascunse ochiului
muritorilor, şi de la bufniţe-mesager la bomboane cu gust de vomă, imaginaţia cărţii şi a filmului
inspirat de ea nu are limite. Şi dacă aventura şi fantezia îşi au sursa în carte, felul în care sunt ele
aduse pe ecran este fără reproş. Copiii sunt plăcuţi şi interesanţi fără a fi prea "drăgălaşi",
personajele negative sunt înspăimîntătoare, fără a da coşmaruri copiilor foarte mici, efectele
speciale sunt convingătoare iar decorurile, uimitoare.

Harry Potter and the Sorcerer's Stone este un film care nu poate fi analizat sau discutat în
termenii obişnuiţi ai criticilor. Este o poveste care te înghite de la bun început şi nu-ţi permite să
ieşi din ea decît la reaprinderea luminilor, odată cu genericul final. Este o fantezie plină de umor
şi căldură, cu eroi, cu morală, cu prieteni şi cu surprize, numai bună pentru săptămîna de Crăciun.
Chiar dacă nu aveţi în jur un copil pe care să-l însoţiţi la acest film, poate nu ar fi o idee rea să-l
duceţi la film pe copilul din voi, oricît de patetic poate suna aceasta frază.