INSTANTANEU

Lumea este un mozaic. Bipăie. Luminează. Miroase. Mișcă. Nu stă niciodată în loc, iar
singura sa constantă este schimbarea. Nu e proiectată pe dimensiunile coerenței și nici nu intră în
rama ei. Pentru că lumea înseamnă mai multe lumi. Mai tinere sau mai bătrâne, blonde sau chele,
de la bloc sau de pe drum de țară. Fiecare om are dreptul la o lume a lui. Așa a apărut proiectul
nostru. Am luat cu noi lumile de drept și le-am pus exact așa cum ne sunt date, într-un mozaic
fotografic. Astfel, am ajuns să construim o lume la scară mică, în care singura constantă rămâne
mișcarea continuă.
Se întâmplă ca lumile noastre să fie suprasaturate de fotografie. O consumăm abuziv,
transformând-o într-un procent semnificativ din identitatea noastră. Totuși, ne este peste puteri să
devenim imuni la relația sa cu timpul. Rețeta este simplă, pentru ca bizareria să se coacă. Avem
nevoie doar de o lentilă fotografică și un deget care să „tragă”. Instant, fotografia devine o
moarte sigură și ușoară pentru referentul său.1 Nu contează dacă el trăiește încă în prezent. Și
acesta, și realitatea care îl înconjoară, devin un simplu spectrum. Oricât de stringentă și
multisenzorială ar fi pentru spectator, realitatea se oprește în timp, se golește și devine propria ei
reprezentare.2 De fapt, lumea, realitatea și referentul nu reprezintă nimic mai mult decât mișcare.
Prin imortalizare, fotograful încearcă să o consemneze, să spună că a fost.
Vorbim despre „mișcarea oamenilor și a obiectelor” care trasă prin lentilă, „divorțează de
senzație, sunet, atingere și culoare.”3 Fotografie suferă o dublă golire de realitate, atunci când
referentul se pune la poză. Patina momentului tinde spre infirmitate, transformând fotografia într-
un vid. De aceea, am ales ca proiectul nostru vizual să vorbească despre mișcare. Pentru că
trecând-o la întâmplare prin lentilă, ea devine o poveste despre cum lumea s-a mișcat la un
moment dat și despre cum se mișcă neîncetat. Pe scurt, un instantaneu. Am lăsat fotografia să ne
surprindă și să surprindă lumea exact așa cum ne este dată, fără coerență și stat la poză.
La final de proiect am aflat un lucru important: o fotografie nu este nicicând mai clară,
decât atunci când este mișcată. Long exposure-ul și neclaritatea sunt patina mișcării. Ele vorbesc
mai mult decât orice limbă o poate face. În fotografie, mișcarea creează o poveste. Astfel, fiecare

1 David MacDougall, Photography, anthropology, and history expanding the frame, in Christopher Morton and
Elizabeth Edwards (eds.), Ashgate, Burlington, 2009, p. 56.
2 Roland Barthes, Camera Lucida. Reflections on Photography, trans. By Richard Howard, Hill and Wang, New
York, p. 34.
3 Ibidem, p. 9.
fotografie reprezintă urma unui timp trecut, dar care a fost real la un moment dat. Momentul
rămâne real prin mișcare - privitorul trebuie doar îl anime puțin, folosindu-și imaginația - 'Real
time' is compensatory - it makes up for a lack produced by representations at a distance, deracinated
representations, which appear to circulate freely. 'Real time' allows the subject to experience the time of
the event's own happening, any technical temporal difference being reduced to a bare minimum. The very
idea of a time that is real presupposes an unreal time, a technologically produced and mediated time.
'Real time' suggests that represented time (whether mechanical, electronic, or digital) can be asymptotic
to the instantaneous - with no delay, no distance, no deferral. 4
Deși vedem doar fragmente ale cotidianului, fotografiile vorbesc despre mult mai mult.
O așteptare, o grabă sau un răgaz. Unele fotografii imortalizate spun o poveste pe care nu putem
decât să o deducem sau să o construim. Încercând să facem lectura fotografiilor, vedem un
metrou care trece fulgerător și care aproape poate fi perceput de cele două personaje. O mamă
care își plimbă copilul și pare că se ia la întrecere cu zborul păsărilor. Doi bicicliști care nici nu
știu că o bucată din drumul lor va rămâne amorțită într-o fotografie. Mașini și autobuze ale căror
faruri vor rămâne aprinse și într-un timp viitor. Inactualitatea și actualitatea se canibalizează.
Registrul personal al fotografiilor surprind mișcarea poate în cea mai vie formă a ei:
dansul. Mișcarea este un captatio al fotografiei. Jocul de lumini, mișcări, gesturi și expresii
reușesc parcă să transpună privitorul în acel moment, devenind astfel participant al acțiunii. Fie
că vorbim de o petrecere sau un dans solitar, mișcarea face ca momentul acela să capete și un
sunet: al muzicii, sau un miros: al fumului. În același sens, o bicicletă văzută din perspectiva
biciclistului și surprinsă în mișcare, face privitorul să simtă acel aer rece al plimbării.
Instantaneu, câteva note muzicale pot crea un ecou care rămâne viu pentru un timp nedeterminat.
În același fel, fotograful care participă la recital, aude notele muzicale imortalizate, de fiecare
dată când privește fotografia. Mișcarea poate fi văzută și ca refrenul unei lumi și al frumuseții și
urâțeniei sale. Ea înseamnă viață și schimbare.
Astfel, o fotografie mișcată devine mai clară decât poate fi oricare alta dintre cele
normale sau profesionale. Ea surprinde momentul, deci prezentul, care se scurge atât de rapid,
încât fotografia instantanee rămâne singura cale de salvare și păstrare a momentului. Timpul
prezent al fotografiei devine astfel un timp etern. Acele evenimente au trecut, acei oameni s-au

4 Stillness and Time: Photography and the Moving Image, in David Green and Joanna Lowry (eds.), Ed.
University of Brighton, p.13.
schimbat, însă fotografia îi păstrează prezenți și parcă încremeniți în moment. Un desfrâu al
prezențelor și absențelor, prin mișcare.

Jurnal de proiect

Echipa: Alexandra Anea, Ștefania Els, Marina Iova

Grupul a fost creat pe 2/11/2021.

Prima discuție a fost în ziua în care trebuia să avem curs și încă nu ne hotărâsem pe ce temă
mergem. S-au propus mai multe idei:
- Patterns
- Scări
- Uși
- Mâini în metrou
- Mâncare pe post de catalizator social
- Mâncare veche și nouă
- Sate
- Cărți
Ne-au plăcut cărțile și am zis să mergem pe ideea de lectură. Cumva s-a transformat în fotografii
cu moduri de lectură ale oamenilor. Dar toate suntem cam rușinoase. Am făcut planuri să ne
obligăm familiile și prietenii să pozeze pentru noi.

10/12/2021 S-au trimis doar 2-3 poze și am renunțat la temă. Am început să ne gândim iar spre
ce temă să mergem așa că ne-am dat deadline.

15/12/2021 S-au trimis 3 moodboard-uri.

Din care s-a ales prima idee cu următoarea explicație: 3. in miscare - ideea ca totul este in
constanta miscare pe langa noi. e interesant daca prindem subiecte statice, iar in jurul lor e
miscare. usor de pozat pe afara fiindca nu ne focusam doar pe o persoana si ne putem duce spre
masini/pasari/animale idk. putem face si doar cu noi, ca in poza aia cu domnul agitat din
exemplu.

Vacanța de Crăciun: Ne-am mobilizat toate și am strâns 15 fotografii!

Sesiune: Ne-am înțeles parcă din priviri (în chat) cum să facem și ce să facem fiecare. Și a ieșit
un proiect de care suntem mândre; o combinație de imagini și cuvinte la care nu ne așteptam la
începutul acestei teme. Fiecare am învățat câte puțin despre fotografie, despre noi, despre lume și
despre mișcarea constantă ce ne înconjoară și care ne-a adus aici.