Universitatea Transilvania din Brașov

Facultatea de Sociologie și Comunicare

Specializarea Comunicare și Relații Publice

Mitul peșterii lui Platon în contextul actual al

vieţii moderne şi al pandemiei

Studentă: Georgiana-Roxana Lupşa

Grupa: 16LF302
Coordonator: Lect. univ. dr. Atilla KOVACS

– Ianuarie 2021-

0
 „Mitul peșteri” este o povestire fabuloasă, fantastică, una dintre alegoriile principale
ale lui Platon scrisă după moartea lui Socrate (despre care afirmă că a fost „cel mai bun și,
îndeobște, cel mai înțelept și cel mai drept”, fiind profund mâniat de gestul atenienilor de al
condamna la moarte). În această alegorie, care este în același timp un mit, sunt utilizate
simboluri și informații despre originea lumii, a universului și a fenomenelor naturii, și
totodată, conține informații despre zei, eroi, Dumnezeu și ființe supranaturale.

Mitul peșteri este o alegorie prin care Platon evidențiază modul în care o persoană se
limitează la capacitatea în care văd și pricep realitatea, în ce măsura poate fii iluminat dar și
incapacitatea sa de a putea distinge adevărul de minciună (în acest caz, iluzia proiectată de
umbrele reflectate pe zid). Acest mit este considerat „cel cea mai convingătoare și originară
metaforă a individualismului”, care sugerează faptul că umbrele corespund lucrurilor
sensibile, despre care se consideră că este întreaga realitate, incapabili să perceapă altă
realitate și să înțeleagă lumea sensibilă printr-o gândire rațională.

Platon este unul dintre cei mai mari filosofi al Greciei Antice „cel mai mare nume al
istoriei filosofiei”, scriind numeroase poeme lirice, tragedii, mituri, parabole și alegorii. Și-
a pus bazele în propria sa școala filosofică numită „Academia”, dedicându-se organizării și
conducerii acesteia în următorii anii. Platon a fost discipol a lui Socrate, ca pe urmă,
Aristotel sa-i fie discipol lui Platon, aproape toată opera sa fiind consacrată în special lui
Socrate.

Mitul a fost scris la începutul cărții a-VII-a a dialogului „Republica”. În acest mit este
descrisă o peșteră adâncă, în fundul acesteia aflându-se niște prizonieri poziționați cu fața
către zid și fiind legați în lanțuri, fiind incapabili să privească în altă parte cu excepția
direcției înainte. În spatele lor se află o cărare abruptă, dincolo de această se află un foc, iar
mai în spate, intrarea peșterii, care este luminată de către soare. Prizonieri nu pot vedea decât
umbrele reflectate de către cei care trec pe cărare. Pe lângă zid trec numeroase persoane care
aveau în posesie diferite obiecte: statuii de oameni și de animale din piatră și din lemn.
Figurinele de pe zid sunt reflectate datorită focului care proiectează umbrele acestor
persoane. Prizonierii nefiind demni să perceapă aceste umbre, le preiau ca fiind însăși
realitatea, aceștia-și concentrează atenția asupra modului în care ele se urmează una pe alta,
unii dintre ei devenind chiar meșteșugari în a desluși umbrele.

1
 Totuși, unul dintre prizonieri se eliberează din lanțuri și se îndreaptă spre ieșire.
Acesta descoperă oamenii, focul și soarele. Lumina îl orbește încât nu mai vedea nimic, dar
cu timpul se obișnuiește cu lumina zilei, fiind capabil astfel, să privească soarele.

Totuși, nu era mulțumit să păstreze descoperirea doar pentru el, dorind cu orice preț
să se întoarcă la tovarăși săi să le expună lumea uimitoare și extraordinară pe care a
descoperit-o. Chiar dacă și-ar fii putut risca viața deoarece prietenii lui s-ar fii putut
împotriviri în a descoperii lumina soarelui, totuși acesta nu s-a ostenit să-i salveze: „Sunteți
nebuni dacă rămâneți astfel înlănțuiți aici, lăsându-vă amăgiți de umbre”.

Din cauza întunericului, acesta nu mai este capabil să mai să mai distingă realitatea
din interiorul peșterii, și nici semnificația umbrelor proiectate pe zid, adevărata realitatea
făcându-l incapabil să mai să mai deslușească lumea umbrelor, astfel tovarăși săi l-a ignorat.

Această imaginea redă incertitudinea unei viziuni, și anume: să compari lumea vizibilă
cu închisoarea iar soarele cu lumina produsă de foc. Dacă vei identifica adevărul celor de sus,
atunci o să dobândești virtutea sufletului, și nu te vei înșela cu privire la gândire. Ideea binelui
este ultima care ni se face cunoscută, iar odată cunoscută, aceasta este rezultatul tuturor
lucrurilor drepte și frumoase. Această dă naștere luminii a lumii, și cea care dăruiește adevărul
și înțelegerea.

Acest mit îl putem asocia cu societatea modernă a secolului XXI, societate în care
lumea este dominată de „era digitală”, prin care o persoană se desprinde de mediul real, astfel
ajunge să se afirme online. În special tinerii, ajung să asocieze rețelele de socializare ca o
necesitate fără de care nu ar mai putea trăi, care prin intermediul lor ajung să comunice, să-și
realizeze diferite trebuințe și se expună. Ne lovim din ce în cel mai mult de noi descoperiri și
evoluții a lumii înconjurătoare, iar tehnologia devine un instrument necesar sau chiar
obligatoriu în desfășurarea normală a vieții.

Nu numai că prin intermediul acestor extraordinare revoluți ne creăm propria peșteră,

dar chiar ajung să ne afecteze atât imaginea de sine cât și a modului de a comunica. Unii își
formează identitatea, o identitate atât de negativă încât nici ei nu se mai regăsesc în vechea
personalitate. Frecvența cu care utilizăm rețelele de socializare subliniază anumite
comportamente sau corelații. Există o corelație între imaginea de sine și modul de utilizare a
platformelor de socializare. Fiecare dorește să-și satisfacă nevoie de cunoaștere, însă de cele
mai multe ori indivizii ajung să nu mai poată distingă ce este fals sau real, de acea este

2
important să conștientizăm existența unor efecte pe care frecvența sau simpla utilizare le pot
avea asupra imaginii noastre de sine și a modului în care comunicăm.

Cât și despre această perioadă de grea necesitate, și anume, stăpânirea pandemiei de

Covid-19, lumea s-a izolat și mai mult în sine, sau mai exact în „peșteră psihologică”
condusă de mediul virtual. Fiecare și-a întemeiat o concepție nouă despre aceste vremuri care
sunt greu de dominat sau controlat, s-au desprins de realitate și și-au format o iluzie care iese
din contextul raționalității. Fiecare își refuză propria identitate și realitate, și își formează o
concepție care iese din sfera pe care am putea-o considera normală.

Volumul mare de informații distrug abilitații de a gândi, sau chiar pot copleși în a
gândii clar, încât să avem perspective multiple cu referire la un lucru, în această situație
regăsindu-se acapararea întregului glob de Covid-19. Valul mare de mesaje poate deruta
individul încât să uite scopul pentru care utilizează rețelele de socializare, activitățile
constante efectuate online poate determina o dependență care este din ce în ce mai alimentată.
De cele mai multe ori comunicarea virtuală este depersonalizată și poate devenii o simulare a
vieții, prin care un individ își poate ascunde identitatea, sau mai bine zis, se poate ascunde
de realitate.

Cei mai mulți nu conștientizează faptul că, această perioadă este destul de sensibilă,
fiecare își urmează propriul raționament, lăsându-se în voia sorții, fără să ia în considerare
consecințele produse se această pandemie. Sunt persoanele care „se bat cu pumnii în piept”
deoarece nu se încred în virus, şi chiar dacă fiecare dintre noi avem libertate de exprimare, se
abuzează de această libertate într-un mod eronat și anevoios, iar din această cauză situația se
duplicitează pe zi ce trece.

După această situație la care toți suntem predispuși, ar trebui să încercam să ne

eliberăm de „peștera” în care ne-am afundat, să dăm de-o parte scutul care ne apară de
realitate, și să încercam să ne ghidăm după lumina care ne călăuzește spre adevărata
concepție, căci trăind într-o lume a ideilor proprii, ne îndepărtează de ceea ce este moral și
real.

În mediul online ne creăm propria concepție despre adevăr, când de fapt ajungem să
interpretam adevărul într-un mod eronat. În aceasta lumea virtuală, fiecare își definește
opiniile și concepția despre lume, despre ceea ce considera ei că este corect sau nu, sau
despre faptul că însăși ei dețin „adevărul absolut”.

3
 Prin intermediul platformelor de socializare, fiecare își creează o identitate și realitate,
se abordează la realitate într-un mod eronat, iar abordarea din mediul online reprezintă o
barieră în acceptarea realități pe care toți ar trebui să o confruntăm și în același timp, să fim
capabili în a distinge binele de rău. Tehnologia pune stăpânire pe omenire pe zi ce trece,
astfel ajungem să ne impunem regulilor acestora. Chiar dacă au fost văzute ca fiind niște
invenții ce au revoluționat lumea, telefoanele mobile și facilitățile lor au devenit mărul
discordiei în controverse precum afectarea dezvoltări intelectuale a tinerilor sau un mod de a
uita cum să mai comunicăm în viața umană. Tiparele de utilizare a telefoanelor si contextele
sociale în care utilizatori decurg la această forma de comunicare duc la diferite forme negative
de raportare la realitate. Mesajele au devenit puntea de legătura între oameni, ușurând
comunicarea indivizilor în diferite contexte, fiind și o modalitatea mai ușoară de a tăia
legăturile nedorite.

Acestea creează o discrepanță între realitate și propria opinie a unei persoane reflectată
în mediul online, creându-şi propria peșteră. Cel mai mare efect îl pot avea asupra tinerilor
deoarece aceștia se află la o vârsta în care își creează personalitatea, mediul online fiind o
necesitate în a comunica sau în a se valorifica. Însă ca orice alt lucru efectuat în exces, sau a
utilizării realizat într-un mod nesănătos poate duce la dependență și la crearea propriei lumi
sau a „peșteri” în care se închid și izolează de lumea reală și de adevăr. Mesajele text au loc în
tot felul de situații și momente din viața oamenilor. Proces de superficialitate a relațiilor
interumane, sms-urile putând fii tratate asemeni unei săbii cu două tăișuri. Pot fii un real
catalizator în procesul de formare al relațiilor sociale, dar în același timp poate dizolva cu
ușurința relațiile interumane. Chiar dacă prin intermediul mesajelor informația este transmisă
mult mai rapidă de la o persoană la alta, ar fi indicat ca fiecare dintre noi să cercetăm efectele
pe care acestea le au asupra comunicări personale.

Mesajele au devenit o parte importanta din cultura tinerilor, prin intermediul acestora
definindu-se pe ei. Dorința afirmări pe toate planurile prin care își pot ilustra în mod indirect
părți din propria personalitate. Poate aduce posibilitatea de satisfacerea a nevoilor de afirmare
și de aparținere unui grup primând în viața tinerilor, dar totodată pot aduce schimbări sau
chiar provoca efecte negative asupra comportamentului cât și a modului de conștientizare a
lumii reale, provocând tulburând psihice. Comunicarea online este din ce în ce mai prezentă
în viețile noastre. Generația din ziua de azi se află în plină eră a informației, iar influența
tehnologiei este cea care ne afectează existența de zi cu zi. Astfel popularitatea acestor medii

4
online crescând într-un mod foarte rapid în rândul tinerilor, în era „informației” , deoarece ele
îndeplinesc toate necesitățile comunicări.

Lumea a început să abordeze virusul după propria concepție, se consideră stăpânii

absoluți ai adevărului, și transmit opinii cu scopul de ai determina și pe cei din jurul lor să
ajungă la aceiași conștientizare: „să susțină interesele ocultei, ale bogăției, să instituie o nouă
ordine mondială; să scape de vârstnici, de sărăcie, de migrație” (Bargaoanu, 2020). Cei mai
mulți nu se încred în această pandemie și chiar ajung să exprime diferite concepții despre
virus cum că ar fii doar o șmecherie aberantă de a mai elimina din populație, faptul că sunt
niște minciuni abundente de al controla pe individ după propriul plac, sau că ar există
tratament pentru ca un individ să se vindece de acest virus, însă nu se dorește expunerea
acestuia pe piață din vagi motive.

Fiecare dintre noi încearcă să se desprindă de realitate și să se izoleze în propria lume,

pentru a se asigura că nimeni și nimic nu va avea impact asupra lor. Însă odată ce ies la
lumină din peștera de care cu greu s-au desprins, se lovesc de adevărul care de cele mai multe
ori pare a fi crud. Cei mai mulți preferă o lume derizorie, minciuna în locul adevărului care
i-ar putea afecta.

În contextul epistemologic, foarte multe persoane ajung cu delegări psihice, la forme

extreme de izolare, și pot ajunge să se confrunte cu diferite probleme, precum insomnia,
anxietatea și oboseală cronică. Chiar dacă rețelele de socializare pot avea un impact benefic în
această perioadă, de cele mai multe ori sunt privite și cu ochii critici deoarece cauzează
numeroase efecte negative, printre care și izolare socială. De aceea, este indicat ca fiecare
persoană să realizeze diferite activități, hobby-uri pentru a nu intră în acea stare de creare a
unei „bule”. Unele persoane abuzează de rețelele de socializare, se închid în ei, se simt triști
sau singuri. Nu mulți realizează că cel mai potrivit lucru în această perioadă este să vorbești
cu persoanele apropiate, nu să-ți creezi relații noi.

Oamenii se tem de orice boală, această teamă se amplifică exagerat, iar aceștia se
izolează atât fizic cât și psihic, taie legăturile cu cei din jurul lor sau se îndepărtează de
mediul real. Astfel, această perioadă de criză creează stres populației, sănătatea mintală se
înrăutățește, iar oamenii nu-și mai dau seama ce este real sau nu. Se leagă de lumea ideilor
sau lumea transcendentă, aflată într-o relație de coerciție cu lumea reală, care conține obiecte
ideale, perfecte, imuabile absolute de care individual nu dorește să se desprindă. Pentru a

5
legitima aceste probleme, este nevoie de înțelepciune, curaj și cumpătare, astfel atât
dreptatea, adevărul cât și virtutea este înfăptuită.

Cât și accesul la internet ne îndeamnă să stocăm informații care ne cauzează panică:

„Accesul nelimitat la ecrane și la rețele sociale nu este o idee bună. Nu este sănătos, nu este
inteligent și îți poate amplifica anxietatea” (Unicef, https://www.unicef.org/romania/ro). Cei
mai mulți taie legătura mediului de a simți sau de a-și elibera sentimentele, nu le înfruntă, își
creează propria lume, se închid în ei şi-şi formează „peștera” de unde nu mai doresc să iasă
doar pentru a nu avea contact cu lumea de care se sperie. Astfel se desprind de adevăr și
refuză să mai iasă la lumină, se ascund după propriile gânduri, iar când aleg să dobândească
lumina, se lovesc de adevărul dureros.

Astfel oamenii nu pot dobândi lumea inteligibilă, deoarece nu gândesc rațional, nu

doresc să descopere adevărul, astfel trăiesc în lumea sensibilă, prin care simt, dar nu se
servesc de componente morale, concrete, se lipsesc de reprezentarea existenței în mod
rațional. După cum afirmă Platon, lucrurile concrete sunt doar niște „umbre”, „copii palide”
a ideilor, astfel mitul peșterii, este doar o reprezentare a umbrelor care sugerează ideile
corespunzătoare lor.

Revenind la „Mitul peșteri”, Platon consideră că cei care se eliberează din peșteră
cunosc adevărul absolut, iar cel care a dobândit acest curaj de a ieși de sub lumea care-l izola
cu iluzii, poate fi considerat filosof: „iar filosoful este singura persoană capabilă să
deslușească forma binelui și deci bunătatea absolută și adevărul” (Stoica, 2016). A dorit să-și
elibereze și tovarășii din chinul izolării a sinelui, să-i dezlipească de propria realitate
înșelătoare și să le arăte calea dreptății. Însă cum cei râmași au refuzat de a urma lumina
călăuzitoare a adevărului, la fel și cei din lumea modernă refuză să se impună regulilor și să se
desprindă de propria lume, să adere spre recunoașterea adevărului fiind de părere că ei sunt
de fapt cei care dețin adevărul.

Întunericul din peșteră, mai exact, din propria conștiință ne face să aderăm la gânduri
negre, întunecate, ostile și neadevărate, omul este pur și simplu nepăsător de problemele pe
care îl înconjoară, se îmbibă cu minciuni și lucruri care mai mult îl dezechilibrează. Astfel cel
care reușește să iasă din această sferă a nepăsării și al ignoranței, va dobândi istețimea,
capacitatea de a distinge binele de rău sau adevărul de minciună, și totodată, să judece ca o
persoană morală și rațională.

6
 Însă, există posibilitatea ca o persoană să se afirme la realitate într-un mod greșit,
până și prietenia creată prin intermediul acestor mijloace online îl determină să se abordeze la
ele într-un mod eronat. Comunicarea interpersonală este destul de facilă, oameni folosesc
aceste platforme de socializarea pentru a-și crea noi relații sau pentru a le mențină pe cele
vechii. Dar utilizarea nesănătoasă îl poate determina pe individ mai degrabă să se închidă în
el, să se izoleze, sau chiar să perceapă calculatorul ca singurul prieten, nemaiavând nevoie
de alte persoane în viața sa. Intră într-o peștera din care nu mai are scăpare, iar gândurile îl
țin legat de calculatorul pe care-l folosește exagerat de mult.

Prin foc, înțelegem lumea sensibilă, astăzi numită știința naturii prin care sesizăm
regulile lumii și legile scrise sau nescrise. Gândirea platoniciană este dată de conceptele
intelectuale și matematice, determinate de ființele și lucrurile care sunt mai ușor de deslușit
decât umbrele, fiind mai reale cu ajutorul cărora se explică și interpretează experiența lumii
sensibile.

Lumea din afara peșterii este lumea ideilor. Cel care s-a eliberat trebuie să privească
ideile pentru a vedea această lume magică. Mai întâi trebuie să cercetăm, pentru a ne putea
dezvolta capacitatea de a cunoaște și a dobândi cultura filosofică. Fiecare dintre noi trebuie să
fie capabil să-și purifice și exerseze spiritul pentru a vedea lumea ideilor. Peștera, simbol a
lumii sensibile, iar lanțurile, simbol al prejudecăți limitate a prizonierilor care nu doresc să
iasă din impasul care ia dominat sau de a cunoaște lumea reală ca prilej de a nu-i afecta într-
un anumit fel, astfel se apară în acest mod. Omul preferă să se închidă în el, și să rămână
singuratic deoarece refuză să-și găsească curajul înăuntric de a se impune lumii reale,
preferând să rămână în lumea interioară în care nimeni nu poate avea acces.

Soarele este metafora platoniciană a peșterii, Ideea Ideilor, Binele suveran, Ideea
Binelui însuși. Ființa si valoarea alcătuiesc idei, iar izvorul valorii se referă la ideea binelui
suveran. Binele este valoarea supremă care generează idei ca valori, iar fără această ideea a
binelui, egalitatea și binele nu ar avea valoare. Binele suveran generează valoarea tuturor
ideilor.

Cine a dobândit binele suveran, nu-l poate păstra doar pentru el, asta este condiția
umană. Omul nu poate evada din sine dincolo de ce ar putea depăși condiția umană, mereu
trebuie să revină la condiția sa, și doar cu capacitatea limitelor sale poate vedea peste orice
divinitate.

7
 În contextul pandemiei, acest mit cât și simbolurile pot avea valoare semnificativă
asupra acesteia. În general oamenii încerc să evite ce consideră că le-ar putea face rău, sau de
ce anume le este cel mai frică să înfrunte, în acest context aflându-se virusul. Chiar dacă
încearcă să se motiveze că totul va fii bine și nu este atât de rău precum se vorbește, tot ajung
în punctul de a se înspăimânta că dacă „nu v-or mai prinde ziua de mâine”. Unii dintre ei
preferă să rămână acasă, nu doresc să ajungă la spital, sau chiar dacă se află în situația de a
nu mai spera la viață spun: „mai bine mor acasă decât pe patul spitalului”. Astfel peștera
semnifică locul în care omul se ascunde sau protejează de virus, creându-şi o stare de
interiorizare a sinelui. În acest context, lanțurile semnifica lipsa de încercare a omului de a se
elibera de minciună sau de frică, preferând să rămână legată de „propria percepție” decât să
adere la adevărul și înțelepciunea de a trece peste o situație care n-are semnifica un dezastru
atât de mare precum se crede.

Dacă omul acceptă provocarea de a ieși din peștera pe care și-a creat-o, va reuși să
dobândească înțelepciunea și să pornească spre drumul inițiatic a cunoașterii. Această
cunoaștere îl va ajuta pe individ să devină rațional, să cunoască adevăratele ramuri ale
adevărului și să devină mult mai superior față de restul.

Mitul este o metafora a filosofiei, din care sunt acostate cele patru perspective
abordate în gândirea filosofului grec: ontologia, gnoseologia, etica și politica. Distincția
dintre umbre și obiecte este în strânsa legătură cu doctrina platoniciană asupra celor două
forme de realității: fizic și metafizic pe care Platon le-a delimitat și legitimat ontologic în
filosofia occidentală.

Dimensiunea gnoseologică a cunoașteri este dată de prizonierul care nu putea vedea

altceva decât umbrele reflectate pe perete, fiind de părere că acestea sunt realitatea. Odată
eliberat, vede figurinele care sunt cauza umbrelor, astfel vede adevărata realitate care nu mai
are legătură cu peștera ci cu lumina soarelui. Este evidențiată în mit distincția dintre
cunoașterea probabilă și cea ceartă a realități. Este principala temă a gnoseologiei
platoniciene.

Odată ce prizonierul se eliberează și se îndepărtează de semenii lui, sufletul i se

îngreunează când merge spre ieșirea peșterii și a vederii soarelui. Astfel, prizonierul trece
dintr-un plan în altul, desemnând o metafora. Metafora este exprimată de morală, prin care

8
individul se luminează și detașează de propriul corp. Astfel, în mit este evidențiată
dimensiunea etică a gândirii platoniciene.

Prizonierul odată ieșit la „lumină”, nu se mulțumește să păstreze adevărul doar pentru

el, astfel dorește să-și ajute și tovarăși să vadă realitatea care le-au fost ascunsă atâția anii,
chiar dacă ar riscă chiar să-l ucidă. Platon conferă o misiune sau o datorie individului, iar
pentru al onora își poate risca însuși viața. Acestea sunt principalele coordonate ale gândirii
platoniciene care sunt sugerate de mitul peșterii. Cel care o dobândit virtutea de a ieși la
lumină, a dobândit în același timp însușirile morale, care posedă cunoștințe raționale. Astfel
pentru el cunoașterea este înnăscută, s-a eliberat de povara minciunii și al impasului
sufletesc.

Cel mai mare filosof este cel care iese la lumină, care dobândește cunoașterea
temeică, riguroasa și aproximativă, are capacitatea de a distinge binele de rău și de a gândi
într-un mod rațional. Pentru ca cunoașterea să fie autentică, este nevoie de lumea existențelor
sensibile, legitimată de simțuri, fiind o cunoaștere dobândită cu ajutorul rațiunii, iar cel care
a parcurs drumul inițiatic al cunoașterii va contempla lumea ideilor și adevărul.

S-a luat în considerare un joc. O linie tăiata în două părți inegale, una reflectă lumea
vizibilă și inteligibilă, iar a doua, lumea lucrurilor, reflectând claritate și obscuritate prin care
pot distinge lumea imaginilor. Imaginile sunt umbrele, reflectarea în apă, pe suprafața
corpurilor opace, strălucitoare și netede a unor chipuri.

Imaginea mai poate fi alcătuită din toate ființele vii, plantele sau tot ce este făcut de
om. Se mai produce o tăietură și în lumea inteligibilă: sufletul se aseamănă cu niște imagini
de obiecte fiind originale. De acea sufletul se servește de ele ca fiind niște ipostaze. Ipostaza
se aseamănă cu absolutul, astfel sufletul contribuie la cercetarea în lumea ideilor.

Cel care dorește să descopere frigurile geometrice, trebuie să urmeze drumul și să

figureze figurile sensibil. Când sufletului i se atribuie un lucru luminat de adevăr, ființa pare
că l-a văzut și cunoscut. Ideea binelui este aceea care redă veridicitatea lucrurilor, înțelege că
este cauza științei și al adevărului.

Cu toate că rețelele de socializare au reprezentat un impact major asupra omenirii, s-a

condus la consecințe grave, precum ceea ce ține de izolarea unui individ, îndepărtarea
acestuia de mediul real, lipsa exteriorizării a sinelui și blocaj emoțional. S-a făcut deviere de

9
la condiția umana, de la valorile pure, simple și absolute, despre care Platon afirmă că stau
la baza cetăți ideale. Totodată se poate duce la nașterea unor manifestări mai puțin pozitive a
sănătății și a comportamentului unor indivizi, precum: dependența sau afectarea dezvoltării
intelectuale. Forma de comunicarea prin mesaje , și actuala situație de stăpânire a pandemiei
de Corona-Virus, taie legăturile „face to face”. Oameni pot împărtăși ceea ce vor să facă
cunoscut, iar gândurile lor cu referire la situația inițială poate influența publicul, dar totuși
se identifică și o superficialitate a modului de raportare la realitate. Supraimplicarea online
sau utilizarea excesivă stochează derularea normală a vieți, iar în ultima instanță, miza este
că aceasta poate provoca lipsa dezvoltări intelectuale.

În concluzie „Mitul Peșteri” , principala alegorie a lui Platon se află într-o corelație cu
lumea modernă și situația inițială a pandemie. Chiar dacă cele trei situații nu au legătura una
cu alta, sau sunt subiectele total diferite, putem face o asemănare între ele prin ideile și
modul de percepție al indivizilor asupra lor. Astfel, încă din parcursul lucrări se poate
observa asemănările dintre cele trei situații prin modul artificial al indivizilor de a se raporta
la realitate, lipsa de interes de a ieși din „peștera” care-i îndepărtează de adevăr și prin
minciuna pe care o acceptă cu ușurință în toate momentele din viața lor. Încă din afirmările lui
Platon se evidențiază faptul că, oameni sunt predispuși la o continuă minciună, cei care
dobândesc virtutea de a urma lumina călăuzitoare a adevărului va putea fi considerat moral,
iar cei care refuză să cunoască adevărul și să se eliberează din peștera care îi țin captivi vor
rămâne inculți: „întunericul peșteri semnifică ignoranța omului incult, limitat” (Lecția de
psihologie, https://cutt.ly/0jA7D0g ). Oamenii îşi imaginează propria realitate, iar această
realitate poate fi adusă la perfecţiune, însă nimeni nu trăieşte adevărata realitate, mai ales din
cauza fricii de prejudecăţi, critici sau afirmaţi negative aduse la adresa lui, de acea preferă să
se îndepărteze de ceea ce ar putea fi considerat adevărat. Oamenii pot și au un grad de control
asupra tehnologiei, fiind o „tehnologie a libertăți”, iar puterea este deținută de utilizatori. S-a
ajuns în stagiul în care ne raportăm la mediul online ca la cel real, mi ales datorită faptului că
sunt reproduse electronic aspecte din lumea reală. Un tânăr care utilizează în mod eronat
aceste platforme, ajunge în situația de a nu mai conștientizează faptul că s-a izolat sau că s-a
desprins de mediul real.

Societatea modernă se aseamănă cu cea de peste acum 2000 de ani, prin

comportamentul individului de a ignora problemele și de a se îndepărta de adevăr, ceea ce se
poate sublinia este faptul că așa a fost și așa va fi mereu. În orice context oamenii vor încerca

10
să se ascundă în peșteră, sau în momentul de față, în spatele monitorului în care individul își
creează propria realitate. Frica de eșec, de restul persoanelor sau de cristici îl determină pe
individ să se închidă în el încât să nu mai fie capabil să descopere realitatea. Cât și în situația
epistemologică, individul ignoră problemele lumii înconjurătoare, refuză să se conformeze
acestei situații și să înfrunte temerile. Însă în momentul în care va fi pus în situația de a adera
la adevăr, va fi lovit cu brutalitate de realitate, iar lumea sa interioară creată în interiorul
„peșterii” va fi nimicită. Astfel va fi obligat să se conformeze problemelor societății și
totodată, el însuși să găsească rezolvările. Însă cel care a hotărât să iasă la lumină și să
descopere adevărata realitate, va dobândi cunoașterea rațională, va putea să deslușesc binele
și să adere la bunătate și adevărul suprem: „ieșirea din peșteră ilustrează în sena simbolic
drumul inițiatic spre cunoașterea esențială”.

BIBLIOGRAFIE

Hersch. J.( 2006). Mirarea filosofică. Bucureşti: Humanitas.

Vlădutescu G. (2004). Istoria filosofiei. Bucureşti: Paidea.
Stoica, M. (2016, august 05). Platon virtual în 4 minute. Alegoria Peșterii devine
desen animat: Despre esența realității lumii – VIDEO. Mediafax.

11
 https://cutt.ly/EjSZcx2
Lecția de psihologie. (2013, noiembrie 29).
https://lectiadepsihologie.wordpress.com/2013/11/29/mitul-pesterii-
alegoria-lui-platon/
TV LIVE. (2017, aprilie, 01).
https://www.dw.com/ro/pandemie-%C5%9Fi-carantin%C4%83- singur
%C4%83tatea-e-contagioas%C4%83/a-52966096

12