Mitul peșterii lui Platon este una dintre cele mai importante alegorii ale

filozofiei care și-a pus amprenta asupra gândirii culturilor occidentale . Platon abordează

originea cunoașterii și natura realității, pe baza teoriei sale a ideilor.

Acest mit a fost studiat și discutat pe scară largă de-a lungul istoriei. Învățăturile sunt

valabile și astăzi. Să vedem în ce constă!

Despre ce este vorba în mitul peșterii

lui Platon?
Mitul peșterii apare în Cartea a VII-a a Republicii, una dintre cele mai importante lucrări

ale lui Platon. Scris sub forma unui dialog, reflectă o discuție între Socrate și Glaucon

(alt filozof) despre cunoaștere.

Socrate îi cere interlocutorului să-și imagineze niște bărbați care, de când s-au născut,

au fost înlănțuiți în adâncurile unei peșteri. Nu cunosc nici originea, nici motivul

acelei situații.

Această peșteră este împărțită în două de un zid. Pe o parte se află camera

pentru prizonierii înlănțuiți , care nu pot privi decât la peretele îndepărtat. În cealaltă

parte, în spatele zidului și ascunși de vederea prizonierilor, sunt alți oameni și o varietate

de elemente (animale, copaci, munți).

În spatele acestor oameni arde un foc de tabără care proiectează umbrele pe peretele

contemplat de prizonieri. Prin urmare, cei înlănțuiți pot vedea doar silueta acestor figuri

reflectată de lumina focului.

Oamenii vorbesc între ei, provocând un ecou care răsună în interiorul

peșterii. Prizonierii nu văd decât umbrele obiectelor proiectate și nu aud decât ecoul

distorsionat al vocilor, crezând că ceea ce percep ei este singura realitate.

Ieșirea unuia dintre prizonieri

La un moment dat, unul dintre prizonieri îndrăznește să se întoarcă și să privească

dincolo. La început, este năucit și enervat de lumina emisă de foc. Dar, decide să meargă

la ieșire.
PU BL IC ITA TE

De fiecare dată când mergea înainte, îndoielile, teama și disconfortul din cauza luminii îl

îndemnau să se întoarcă în umbrele din fundul cavernei. Cu toate acestea, încetul cu

încetul se obișnuiește și continuă cu răbdare și efort  până reușește să iasă.

Afară, ajustându-și vederea la lumina soarelui, începe să vadă adevăratele obiecte care

alcătuiesc realitatea. Deodată, fugarul vrea să împărtășească acea experiență cu tovarășii

săi. Cu toate acestea, când se întoarce, ei îl întâmpină cu neîncredere și dispreț.

PU BL IC ITA TE

Teoria ideilor
Mitul peșterii este o alegorie a teoriei ideilor lui Platon,  care afirmă existența a două

lumi: una sensibilă și cealaltă inteligibilă. Prima este alcătuită din tot ceea ce putem

experimenta prin simțuri. Se caracterizează prin multiplicitate, prin aparență pură și

continuă schimbare. Prin urmare, este falsă și înșelătoare (lumea sensibilă).

În schimb, lumea ideilor este adevărată, incoruptibilă și imuabilă.  Acolo

locuiesc ideile universale  și necesare, care sunt esența a tot ceea ce există. În acest fel,
obiectele și corpurile lumii fizice sunt o simplă reflectare imperfectă a acestei lumi.

Astfel, mitul peșterii este o ficțiune care reflectă și ajută la înțelegerea modului în care

Platon a conceput relația dintre fizic și lumea ideilor.

Așa cum era de așteptat, peștera reprezintă lumea sensibilă, prizonierii sunt ființe

umane, iar exteriorul este lumea inteligibilă, unde se găsește esența lucrurilor și adevărata

cunoaștere.

Învățăturile mitului peșterii

În termeni generali, mitul peșterii reflectă mai multe idei:
 Existența unui adevăr independent de credințele sau opiniile oamenilor.
 Prezența înșelăciunii în lumea sensibilă, determinând oamenii să se îndepărteze de
adevărata cunoaștere.
 Frica, îndoiala și disconfortul experimentat de individ atunci când își dă seama
că există o realitate până acum ignorată.
 Schimbarea calitativă care are loc la individ odată ce acesta descoperă adevărul,
pentru că atunci când află, nu există cale de întoarcere.
 Scepticismul oamenilor care sunt absorbiți de credințele și dogmele lor.

Învățăturile mitului peșterii au o mare valabilitate în zilele noastre. Acestea pot fi

reflectate în felul următor:

Cunoștințe distorsionate

În prezent, este foarte frecvent ca diverse surse mass-media și rețele sociale să

răspândească informații distorsionate despre fapte. Ele creează dezinformare. Făcând o

analogie cu mitul peșterii, noi am fi prizonierii, în timp ce oamenii liberi ar fi

răspânditorii de informații false.

De asemenea, în teoria ideilor, Platon subliniază ușurința de a menține înșelăciunea

prin aparență. Și astăzi, există multă dezinformare, deoarece dovezile sunt distorsionate

sau prost prezentate, limitând interogarea sau depășind ceea ce este expus.

Eliberare
La rândul său, autoeliberarea unuia dintre prizonieri este asemănătoare unei

revoluții personale, care poate fi de orice fel: lăsarea în urmă a unei persoane, situații,

ideologii sau religii dăunătoare.

PU BL IC ITA TE

În plus, actul de eliberare din lanțuri poate reprezenta și o schimbare de

paradigmă, care implică un mod diferit de a cunoaște și de a aborda realitatea.

Ascensiunea la adevăr
În mit, ascensiunea prizonierului în lumea exterioară produce nesiguranță , disconfort și

frică. Această imagine reflectă perfect ceea ce înseamnă să scapi de credințele sau

dogmele adânc înrădăcinate.