,,Mitul peșterii,, (de Platon)

De Tăbăcaru Iarina-Ioana
Liceul Teoretic ,,Al. I. Cuza,, (a XI-a E)

,,Oamenii din peșteră sunt legați de picioare si de gât încât să nu se

poată mișca și să vadă decât înainte, nu și în spate, pentru că
lanțurile îi țin în aceeași poziție. Lumina vine dintr-un foc aflat în
spatele lor iar între foc și prizonieri se află un drum pe care trec
oameni care poartă diferite obiecte animale și alte lucruri. ,, Acestea
sunt cuvintele lui Platon din mitul peșterii o alegorie clasică care a
fost folosită de-a lungul secolelor pentru a ilustra natura realității și
importanța cunoașterii. Platon a fost un filozof al Greciei antice și
fondatorul academiei din Atena, este considerat figura pivotantă
pentru dezvoltare filozofiei în special a tradiției occidentale. Acesta a
mai fost și elev a lui Socrate. Filosofia lui Platon este importantă
pentru că a pus bazele gândirii filosofice moderne și a influențat
multe alte domenii, precum matematica, știința și politica.
În această alegorie, Platon descrie oamenii care trăiesc într-o
peșteră și care văd doar umbrele obiectelor care sunt proiectate pe
pereți. În timp ce acești oameni cred că aceste umbre sunt realitatea,
unul dintre ei reușește să iasă din peșteră și să vadă lumina soarelui
și obiectele reale. Această alegorie este o ilustrare a modului în care
oamenii pot fi captivi în propriile lor percepții și cum cunoașterea
poate fi eliberatoare. Astfel scriitorul argumentează că oamenii sunt
captivi într-o lume a iluziei și că realitatea este mult mai complexă
decât ceea ce putem vedea cu ochii noștri. Argumentul lui este bazat
pe presupunerea că ceea ce percepem cu simțurile noastre este doar o
umbră a lucrurilor reale iar adevărata cunoaștere poate fi dobândită
doar prin rațiune și introspecție. El susține că oamenii care ar fi
eliberați din această peșteră ar fi în stare să vadă cu adevărat
obiectele și animalele pe care le-au văzut doar sub forma umbrelor
lor, și ar fi capabil să recunoască că aceste umbre nu sunt decât o
parte a realității. În același mod, scriitorul susține că cunoașterea
noastră despre lumea în care trăim este limitată și că trebuie să
depășim aceste limitări pentru a ajunge la adevărata cunoaștere.
Astfel, Platon argumentează că adevărata cunoaștere nu poate fi
dobândită prin intermediul simțurilor noastre, ci prin intermediul
rațiunii și introspecției. El susține că aceasta este singura modalitate
prin care putem ajunge la o înțelegere adevărată.
Cunoașterea poate fi eliberatoare, unul dintre oamenii din peșteră
reușește să iasă din peșteră și să vadă lumina soarelui și obiectele
reale acest lucru îl face să-și dea seama că umbrele pe care le-a văzut
toată viața sa nu erau realitatea această experiență ilustrează faptul
că cunoașterea poate fi eliberatoare. Totodată oamenii sunt adesea
înclinați să urmeze ceea ce este familiar și confortabil, și să evite ceea
ce este nou și necunoscut. În mit prizonierii care au fost eliberați din
peșteră sunt la început speriați și dezorientați de lumina puternică a
soarelui și de lumea exterioară. Ei nu sunt obișnuiți cu această lume
nouă și nu știu cum să o înțeleagă, în plus oamenii care îi conduc pe
prizonieri înapoi în peșteră sunt considerați a fi cei mai înțelepți și
mai capabili oameni din societate. Prizonierii îi consideră pe acești
conducători ca fiind autorități înțelepte și nu își dau seama că acești
conducători îi mențin în ignoranță și îi împiedică să-și dezvolte
propriile gânduri și opiniile. Acest argument se aplică și în viața
reală, oamenii sunt adesea înclinați să urmeze ceea ce este familiar și
confortabil chiar dacă acest lucru nu este în avantajul lor. De
exemplu oamenii pot fi reticenți să încerce alimente noi sau să-și
schimbe modul de viață, chiar dacă aceste schimbări ar fi benefice
pentru sănătatea lor. De asemenea oamenii pot fi influențați de
autorități și lideri politici, chiar dacă aceștia nu au întotdeauna cele
mai bune interese ale oamenilor în minte.
Titlul este unul sugestiv pentru această operă, mitul sau alegoria
este o poveste sau metaforă care transmite o idee mai profundă, iar
peștera reprezintă lumea noastră fizică în care suntem captivi în
iluzii și prejudecăți. Iar tema operei ,,Mitul peșterii,, de Platon este
că oamenii sunt captivi într-o lume de iluzii și că adevărata
cunoaștere poate fi dobândită doar prin eliberarea de acele iluzii. O
secvență importanta pentru tema operei este cea care descrie
lanțurile în care oamenii erau captivi în ele. Aceasta parte a operei
ilustrează că suntem captivi într-o lume de iluzii și că trebuie să ne
eliberăm pentru a dobândii adevărata cunoaștere. Aceasta secvență
ilustrează faptul că oamenii sunt legați de prejudecăți și că aceste
vicii îi împiedică să vadă lumea așa cum este în realitate. De
exemplu, oamenii din peșteră cred că umbrele pe care le văd pe
peretele din fața lor sunt realitatea, deșii ele sunt doar iluzii create
de focul din spatele lor. Această secvență ne îndeamnă să ne eliberăm
de prejudecățile noastre și să căutăm adevărul într-o lume mai mare
și mai complexă decât cea pe care o percepem în mod obișnuit.
Raportat la zilele de azi, textul reprezintă societatea care este
condusă în sclavie precum era si in trecut. Oamenii din ziua de azi se
lasă conduși în continuare de cei din politică. Astfel oamenii din
peșteră sunt încă conduși de așa zișii ,,înțelepți,, care încă conduc
lumea prin ignoranță si gândindu-se numai la persoana lor. Totodată
acest fapt se prezintă și prin filmele din secolul acesta. Cele mai
relevante filme care descriu fix ,,Mitul peșterii,, de Platon sunt
filmele ,,Matrix,, care prezintă exact în totalitate acțiunea din ,,Mitul
peșterii,, descriind-o pentru toata lumea și explicând-o.