Fotografia, negociere între artă și adevăr .

”Totul există în lume pentru a sfârşi în paginile unei cărţi. Astăzi,

totul există pentru a sfârşi într-o fotografie.”
~ Mallarme~

O epocă reprezintă o lume nouă: valori noi, stil nou, percepții noi,
viziune nouă și tot odată o artă nouă. Arta foto, și ea la rândul ei dă
naștere unor: valori, tipologii, mentalități noi. Fotografia surprinde
realitatea, nelimitansu-se la interpretarea ei, în cele din urmă, a avea
o experienţă echivalează cu a o fotografia.
Datorită rețelelor de socializare, fotografia a devenit un reflex.
Existența fotografiei, a albumelor există de mult, dar acuma pe lângă
faptul că putem îngoba întreaga lume prin fotografie, se creează și
un stil nou de viață, modă, tipar, mentalitate etc.
Declar acest lucru în urma unei analize a fotografiilor publicitara și
fotografia la modă, ca de exemplu: fotografia trupului pe stradă,
diferența este imensă și evidentă, amprenta timpului se vede și se
simte .
Fotografiile sunt misterioase, sunt departe de realitate iar puterea
unei fotografii este că poate reda exact ceea ce vrei. Și aici intervine
problema, există două mari categorii: 1. Când încerci să redai în
fotografie realitatea 2. Când prelucrezi fotografia ca să redai lumii
ceea ce vrei. Al doilea caz, se întâmplă în zilele noastre, fotografia te
plasează îintr-o anumită relație cu lumea .

Fotografia redă lumii doar o parte un fragmentn, dar până a

distribuii acel fragment oamneilor, poza este retușată, modificată,
înbunătățită, falsificată pentru a putea reda oamenilor perfecțiunea,
iar acest lucru aduce doar nefericire, scade încrederea în sine, pe
scurt este o acțiune toxică, dăunătoare minții, psihicului, ajungănd
la depresi, stări de anxietate. O fotografie falsă retușată sau
modificată sau a cărei descriere este falsă falsifică realitatea.
Marea diferență între epoci, este atunci când vorbim despre artă și
adevăr , pe când aceasta a apărut nu deținea un scop, azi însă
fotografia are un scop, s-a industralizat. Acum fotografia a devenit o
distracție, o joacă, exită mulți amatori iar majoritatea anonimi,se
face la angro. Când ceva este consumat în masă nu se mai poate
afirma ca făcând artă .Este o practică a socetății o putere de
exprimare și tot odată o armă asupra tristeții.

”A fotografia oamenii înseamnă a-i viola, văzându-i aşa cum ei nu se

văd niciodată, cunoscându-i aşa cum ei nu se pot cunoaşte niciodată,
a-i transforma în obiecte care pot fi posedate simbolic.”
Fotografia a ajuns o normalitate, nexistenta ei este etichetată ca și
dezinteres: dacă nu faci poza la bebelus, la nuntă , botez, absolvire. O
fotografie este în aceeaşi măsură o pseudo-prezenţă şi o dovadă a
absenţei. Calitatea , intenţia fotografiilor este de a generaliza
trecutul, în cele din urmă, timpul transferă majoritatea fotografiilor,
chiar şi pe cele ale amatorilor, în zona artei.
Fotografia a devenit un ritual, și o facem zilnic, abuziv, cu motiv sau
fără dar mai ales în stil amatoricesc. Astăzi, Instagram are peste 1
miliard de utilizatori deci ar rezulta o multitudine de imagini profi
sau amatoricesc. Poze cu natura, familia, copii, animale, prieteni,
pasiuni, peisaje, mâncare, haine, locuri etc. Fotografia a devenit
principalul instrument de trăire, ea egalizează sentimentele tuturor
evenimentelor.
A face o fotografie înseamnă a te interesa de starea actuală. Nevoia
de a ne confirma realitatea şi de a ne intensifica experienţa prin
intermediul fotografiilor reprezintă un consumerism estetic de care
suntem toţi dependenţi.

Fiecare individ iși creează o cronica-portret, eu am un portret creat

de mine și anume conul meu de Instagram. În analiza unui cont de
Instagram o să-l prezint pe al meu, și recunosc că este un cont lucrat,
aranjat, făcut în așa fel încât oamenii să mă perceapă așa cum le
arăt eu. Nu am un concept anume, partea interesantă este că le arăt
oamenilor două laturi de ale mele, le-am denumit “ 🎀 part” adică
partea dulce și “ *part” ( semn a unui scorpion) adică partea rea,
dură din mine, ce sunt postate în repere, unde postez poze cu mine în
funcție de ce exprim în poză, am și alte două repere în care arăt ceea
ce imi place, legat de: muzică, locuri, vici,personae,pasiuni, filme etc.
În partea de descriere a contului, în mini biblografie nu m-am
deschis față de public, doar prin două propoziții, care reprezintă
starea mea și personalitatea mea “ Hic et nunc” și “ Scorpion
Taste”. În rest pozele de pe pagină sunt urmate de o descriere
subtilă, mereu au fost postate în urma unei ședințe foto, niciodată
din întămplare . Și trebuie să specific faptul că în toate sunt fartată,
pentru simplu fapt că îmi place și chiar practic această meserie nici
de cum din cauza lipsei de încredere în sine, ca fapt divers, eu, în
viața de zi cu zi nu prea port machiaj; pozele sunt editate dar nu
transformate.
Nu pot spune că este un cont simplu pentru că, eu nu sunt un om
simplu, este un cont subtil, în care cu puțină căutare oamenii îmi pot
găsi persoana.
Fotografiile ne salvează, atunci cand nu ne simțim bine apelăm la
memorie, la amintre, la fotografie din tot acest demers rezulă o
realitate ireală.