Doamne, ocrotește-i pe români

Doamne, nu uita de noi

Suntem saraci, plini de nevoi
Doamne, ocroteste-i pe romani

Doamne, nu uita de noi

Suntem saraci, plini de nevoi
Doamne, ocroteste-i pe romani

Suntem saraci si plini de-amar

Plansu' nostru-i in zadar
Doamne, ocroteste-i pe romani

Suntem saraci si plini de-amar

Plansu' nostru-i in zadar
Doamne, ocroteste-i pe romani

Saraca tara bogata

Mult ai trait suparata
Doamne, ocroteste-i pe romani

Saraca tara bogata

Mult ai trait suparata
Doamne, ocroteste-i pe romani

Transilvania mea sfanta

De mult ai fost tu ravnita
Doamne, ocroteste-i pe romani

De-aia nost Ardealu-i sfant

Cat om mai fi pe pamant
Doamne, ocroteste-i pe romani

De-aia nost Ardealu-i sfant

Cat om mai fi pe pamant
Doamne, ocroteste-i pe romani
Cand a fost sa moara Stefan

Când a fost să moară Ştefan

Multă jale-a fost în ţară
Şi la patul lui de moarte (bis)
Toţi boierii s-adunară.

Cu un dangăt plin de jale

Mii de clopote dau veste:
Ştefan Vodă al Moldovei, (bis)
Ştefan Vodă nu mai este!

Tristă-i mănăstirea Putna,

Porţile deschise-aşteaptă
Strălucit convoi ce vine (bis)
Şi spre ea încet se-ndreaptă.

Este Ştefan, azi străbate

Cel din urmă drum din ţară
Dar pe unde trece-acuma, (bis)
În măreaţa zi de vară?

Plânge dealul, plânge valea,

Plâng pădurile bătrâne,
Şi poporu-n hohot plânge: (bis)
– Cui ne laşi pe noi, stăpâne?

– Eu vă las în grija mare

A lui Dumnezeu cel Sfânt,
Să stati strajă la hotare, (bis)
Să păziţi acest pământ!

Şi de veţi vedea că vine

Vreun duşman nesăbuit,
Să strigaţi atunci la mine,
Voi sări şi din mormânt!

Toti copii Romaniei

sunt din nemul lui Traian
Si in fiecare suflet, (bis)
se mai naste un Stefan

Jos in vale sus pe creste,

Tuturora dati de veste
Stefan Voda al Moldovei, (bis)
Stefan Voda mai traieste
 Asa-i romanul

Aşa-i românu' când să-nveseleşte,

Ca şi stejaru' când înmugureşte,
Aşa-i românu' când este iubit,
Ca şi stejaru' când e înverzit.

Ţara-i mănoasă şi în fericire,

Poate oricine să trăiască-n ea
Şi-a mea mândruţă ce o am pe lume
E tot ce am mai sfânt în ea.

Trăiască ţara, patria mamă,

Trăiască toate câte sunt în ea
Trăiască toate cu mic, cu mare
Şi a mea mândră ce o iubesc tare.

O rugăciune, către ceruri zboară,

O rugăciune, către Dumnezeu,
Mă rog acuma pentru a mea ţară,
Şi pentru tine, sfânt poporul meu.
Mă rog acuma pentru a mea ţară,
Şi pentru tine, sfânt poporul meu.

Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi în cel dintâi război
am ajuns prin moarte noi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat sânge şi sudoare
pentru România mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Am dat viaţă şi soldaţi,

pentru-o patrie de fraţi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
am dat fapta, am dat zisa
de la Nistru pân-la Tisa.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Dar pe urmă-n patruzeci,

anul marii făr-delegi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
două fiare ne-au muşcat
Ultimatum şi Diktat.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!
 Biata lume nu ştia
că-ntr-o zi la Moscova
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
au semnat un pact neghiob
Molotov şi Ribbentrop.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Iar fascismul mondial

ne-a luat parte din Ardeal,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
şi lui Horthy i l-a dat,
fi-le-ar numele spurcat.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Stalin cu teroarea sa
ne-a luat Basarabia
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
şi cu Hitler în acord
Bucovina de la nord.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Cei mai mari tâlhari ne-au frânt,

ne-au luat ţară şi pământ,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
nimenea n-a auzit
plânsul nostru răstignit.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Astfel am intrat şi noi

în al doilea război,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
haideţi, dom-ne Mareşal
în Moldova şi-n Ardeal.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi de dor de noi luptam

pentru ţară, pentru neam,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Şi-am pierdut şi-am fost răpuşi

şi-am fost ocupaţi de ruşi,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
aliaţii au tăcut,
Stalin a făcut ce-a vrut.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Şi-am murit de mii de ori

s-avem iarăşi Trei Culori,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
şi-am plătit cât nu se poate
sfânta noastră libertate.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!
 Ţara-i mică vremea grea,
ce-o mai fi om mai vedea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
de uitat nu vom uita
ţara noastră cum e ea,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Cât o fi român – român,

pruncul va primi la sân
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
adevăru-adevărat
despre tot ce s-a-ntâmplat.
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Ţine minte fiul meu,

că există Dumnezeu,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
şi un jurământ te leagă,
ţara noastră nu-i întreagă
însă asta doar până-ntr-o zi.

Când vei fi şi tu bărbat,

să te simţi mereu soldat,
Doamne, ocroteşte-i pe Români,
pentru vechile hotare,
pentru România Mare,
Doamne, ocroteşte-i pe Români!

Noi suntem cei chemaţi să apărăm

Munţii noştri cei frumoşi.

Noi suntem cei chemaţi să apărăm

Munţii noştri cei frumoşi.

R:
Căci luptători de frunte suntem noi
Şi viţă de eroi, eroi, eroi.
Căci luptători de frunte suntem noi
Şi viţă de eroi.

Din ţara moţilor noi am venit

Unde Iancu a trăit.

R:

Unde-au fost traşi pe roată de duşman

Horea, Cloşca şi Crişan.
R:
Nu vom ceda nici o palmă de pământ
Chiar de vom intra-n mormânt.

R:
Pe-al nostru steag e scris: Unire
Pe-al nostru steag e scris: „Unire,
Unire-n cuget şi-n simţiri” –
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

R: x2
Acela-n luptă grea se teme
Ce însuşi e rătăcitor;
Iar noi uniţi în orice vreme,
Vom fi, vom fi învingători!

Am înarmat a noastră mână

Ca să păzim un scump pământ;
Dreptatea e a lui stăpână,
Iar domn e adevărul sfânt.

R: x2

E trist să ai o Ţară dezbinată,

E trist să ai o Ţară dezbinată,
E trist să fii în casa ta străin,
Iar fratele să-ţi stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.

R: x2
Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiţi de neam!
Hai să ne ridicăm
Şi să-nfăptuim
Unirea!

Suntem urmaşii Daciei creştine,

Uniţi în libertate pentru veci.
Se vor topi puhoaiele străine
Ca gheaţa din siberiile reci.

R: x2

E trist să ai o Ţară dezbinată,

E trist să fii în casa ta străin,
Iar fratele să-ţi stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.

R:x2
 Pentru ea
Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră

Pentru ea ninsori se cern din spaţii

Pentru ea puternici sunt Carpaţii
Pentru ea e caldă vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei

R: x2
Dumnezeu prima oară când a plâns printre astre
El a plâns peste ţară cu lacrima limbii noastre

Pentru ea noi văruim pereţii

Pentru ea mai sunt răniţi poeţii
Pentru ea cresc florile visării
Pentru limba, pentru limba ţării

R: x3

Cântă cucu
Cântă cucu, bată-l vina
De răsună Bucovina
Cântă cucu-ntr-un brăduţ
De răsună-n Cernăuţi

Bucovină, plai cu flori

Unde sunt ai tăi feciori
Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară

Au fost duşi în altă ţară

Dar se-ntorc la primăvară
Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi

Munţilor cu creasta rară

Nu lăsaţi vraja să piară
Dacă piere straja voastră
A pieri şi ţara noastră

Vin romanii, vin la Alba iar

Se înalţă până sus la ceruri
Cântecul ce vine din Ardeal.
Glasurile de români răsună,
Sunt români veniţi la Alba iar.
 R:
Vin românii, vin la Alba iar,
Vin la Alba iar.

Fraţi români din cele patru unghiuri,

Fruntea ţi-o ridică acuma sus,
Că din somnul greu, somnul de moarte,
Înviat-ai ca Isus

R:

Toţi românii îşi dau mână cu mână

Şi întind o horă în Ardeal.
Hora-i mare şi cuprinde ţara,
Soarele răsare din Ardeal

R: x2

Fraţi români din lumea-ntreagă,

Fraţi români din lumea-ntreagă,
Tresăriţi în gând de dor
Şi cântaţi un imn de slavă
Pentru craiul munţilor.
O, Hristoase, ne fereşte
De duşmani şi de păgâni
Şi presară a Ta pace
Mult dorită de români.

R:
Potoleşte tu furtuna,
Stinge focul dintre fraţi
Şi fă să sorbim iubirea
Cei ce suntem adunaţi.

Noi am fost creştini pă vremuri,

Când păgâni migrau prin lumi
Şi avem martiri ai legii,
Şi avem martiri români.
Te rugăm, Hristoase Doamne,
Să ne ierţi că te-am uitat
Pentru că păgânii lumii
De Tine ne-au depărtat

R:

Zbuciumat de ură mare,

Neamul nostru românesc
N-are linişte şi fraţii
Între ei se duşmănesc.
Doamne, Tu ne-ai dat poruncă
Demnitatea s-o păstrăm,
Să iubim pământul ţării,
Slavă Ţie să cântăm.

R: x2
 Veniţi români din lumea-ntreagă,
Se-adună moţii sub gorun
Şi brazii se mişcă din loc,
Ne cheamă fluierul străbun
Şi tulnicul sună cu foc,
Mai bântuie Iancu prin noi
Iar Horea n-a pierit sub roată,
Noi la necazuri, la nevoi,
Ca unul suntem ţara toată

R:
Veniţi români din lumea-ntreagă,
Cu toţi la bine şi la greu,
Ne cheamă neamul, ţara dragă,
Ne cheamă bunul Dumnezeu.
Că tot ce e român nu piere,
Creştini am fost de la-nceput,
Din dragoste şi din durere,
Români am fost cand ne-am născut.

Ne ţinem bunii în pământ

Din ei ne tragem azi puterea,
Că tot ce-avem pe lume sfânt
E neamul, ţara şi durerea.
De vor pofti la ţara mea
Vrăjmaşii să ne cotropească
Şi din pământ ne vom scula
Cinstind chemarea strămoşească.

R:

Hai să-ntindem hora mare, mai aici şi mai colea,

Hai să-ntindem hora mare, mai aici şi mai colea,
Mai aproape de hotare, ca să trecem graniţa.
Mai aproape de hotare, până-n Basarabia.

Noi suntem ai României, noi suntem şi fraţi uniţi,

Şi pe câmp de bătălie vom lupta nebiruiţi.

Nu ne-nspăimântează moartea, noi suntem nemuritori,

Moartea-i sfântă dacă soarta, ne va-ncorona cu flori.

Pentru-n picurel de sânge, nu ne vom inspăimânta,

Fraţii noştri ne vor plânge, ţara nu ne va uita.

Aşa este tot românul, de când este pe pământ,

A luptat pentru dreptate şi pentru pământul sfânt.
A luptat pentru unire şi pentru pământul sfânt.
 Noi suntem romani
A sosit ziua dreptăţii
Ziua sfânt-a libertăţii
Tot românu-nveseleşte
România-ntinereşte.

R:
Noi suntem români, noi suntem români
Noi suntem aici în veci stăpâni.

Ardelean, copil de munte

Ia ridică-ţi a ta frunte
Şi te-nsuflă de mândrie
Că eşti fiu de Românie.

R:

Moldoveanul şi munteanul
Sunt fraţi buni cu ardeleanul.
Trei români plini de putere
Că românu-n veci nu piere.

R:

Hai, români, lumea ne vede,

România-n noi se-ncrede.
Că de-acum românu-n lume
A fi vrednic de-al său nume.

R:

Noi suntem romani, noi suntem romani,

Noi suntem urmaşi de-ai lui Traian.

Vai săracii duşmani

Vai săracii duşmani,

Cum şi-or pierdut ciucurii.
Codrule, codrule drag.
Pe podul Sătmarului,
De doru’ Ardealului.
Codrule, codrule drag.

Suie duşmanii pe cal,

Să se uite în Ardeal.
Codrule, codrule drag.
Să vă daţi de pe cal jos!
Că Ardealu’ nu-i a vost’.
Codrule, codrule drag.
 Vrut-or ei să poruncească,
Iar în Ţara Românescă.
Codrule, codrule drag.
Poruncească-n ţara lor,
Asta-i a românilor.
Codrule, codrule drag.

Poruncească-n ţara lor

Asta-i a românilor
Codrule, codrule drag

Transilvanie frumoasă
Transilvanie frumoasă, frumoasă,
Pregăteşte-te mireasă, mireasă,
Că-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor.

Sai Braşovule bătrâne, bătrâne,

Că vin trupele române, române,
Sai şi tu măi Făgăraş, Făgăraş,
Că-s trupe de românaşi.

Săriţi şi voi şapte sate, sate,

Săriţi şaptezeci şi şapte, şi şapte,
Să se-audă-n Chişinău, Chişinău,
Că şi-acolo-i neam de-al meu.

Să se-audă-n Bucureşti, Bucureşti,

Românie să trăieşti!
Românie să trăieşti, să trăieşti,
Şi mai mândră să-nfloreşti.

Tu Ardeal
R:
Tu Ardeal, tu Ardeal, îţi suntem oşteni
Templul sfânt, templul sfânt, Munţii Apuseni

Că tu ne eşti vatră şi din piatră-n piatră

E tăria unui neam de moţi
Asta-i ţara noastră, noi nu stăm în gazdă
Horea al nostru-i risipit pe roţi

R:

Ne-au furat barbarii, ne-au căznit mai marii

Dar avem în piepturi şapte vieţi
Ne vibrează-n sânge, pân’ la Putna plânge
Clopotul ce bate la Râmeţ

R:
 Nu vrem răzbunare, doar atât ne doare
Că se pierde amintirea-n val
Doamne, dă-i tărie unei mâini să scrie
Biblia latinului Ardeal

R:

Râuri prescurtate, ţări ce nu sunt toate

Dar veni-vor şi mai bune veşti
Pentru toţi românii care-şi sunt stăpânii
Soarele răsare-n Bucureşti

R:

Unde-i Avram Iancu să mai frângă rangul

Celor ce Ardealu-l vor pustiu
Iată că răsare Iancu din oricare
E-n puterea fiecărui fiu

R:

Pentru-această ţară poate să şi moară

Fiecare dintre noi răzând
Restul e dorinţă de îngăduinţă
Şi să fie pace pe pământ

R:

Nu uitaţi aceasta, dreaptă ne e brazda

Şi-am lucrat-o cu-ale noastre mâini
Fiecare munte ştie-aici să cânte
Imnul „Deşteptaţi-vă români”

R: x2

Treceţi, batalioane române, Carpaţii

Un cântec istoric ne-aduce aminte
Că fraţii în veci vor fi fraţi
Un cântec de luptă bătrân ca unirea
Voi, compatrioţi, ascultaţi

Treceţi, batalioane române, Carpaţii

La arme cu frunze şi flori
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă

Nădejdea e numai la noi
Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraţii
Şi-apoi să mergem la război

‘Nainte, ‘nainte spre marea unire

Hotarul nedrept să-l zdrobim
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul
De-o fi să ne-ngropăm de vii

Cu săbii făcură unirea, ce inimi

Spre Alba cu toţii mergeam
Toţi oamenii ţării semnau întregirea
Voinţa întregului neam

Cu toţii eram regimente române

Moldova, Muntenia, Ardeal
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

Şi-a neamului nostru viteaz
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte-n unirea de azi

Dreptatea şi pacea veghează Carpaţii

Şi ţara e frunze şi flori
A noastră-i izbânda, ai noştri sunt fraţii
Trăiască în veci trei culori

Vrem linişte-n ţară şi pace în lume

Dar dac-ar veni vreun blestem
Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unul
Urmând comandantul suprem

Treceţi, batalioane române, Carpaţii

La arme cu frunze şi flori
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători

Basarabie frumoasă
Basarabie frumoasă,
Pregăteşte-te mireasă,
Că-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor.

Basarabie română,
Hai să dăm mână cu mână,
Că-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor.

Basarabie măreaţă,
A sosit şi ziua noastră,
Să-ţi aducem peţitor, peţitor,
Sfântul nostru tricolor.
 Mai romane, mai
Foaie verde, foi de cimbru,
Măi române, măi,
Foaie verde, foi de cimbru,
Măi române, să fii mândru,
Măi române, românaş.

Poartă-ţi bucuria-n sân,

Măi române, măi
Poartă-ţi bucuria-n sân,
Fii mândru că eşti român
Măi române, românaş.

Măi române, cât trăieşti,

Măi române, măi
Măi române, cât trăieşti,
Pământu’ să ţi-l cinsteşti,
Măi române, românaş.

Că stau risipiţi sub glie,

Măi române, măi
Că stau risipiţi sub glie,
Toţi străbunii în vecie,
Măi române, românaş.

C-au luptat prin foc şi pară,

Măi române, măi
C-au luptat prin foc şi pară,
S-avem azi frumoasă ţară,
Măi române, românaş.

Măi române, măi române,

Ce-ai fost ieri să fii şi mâine,
Măi române, românaş.
Românie, Românie

1. Dumnezeu cel bun şi sfant,

Ne-a dăruit acest pământ,
România-i ţara mea,
Dar au plecat prea multi din ea.

2. Românie ţară dragă,

Primeştene acasă iară,
Românie, Românie,
Ne arde dorul de tine,

Refren
Românie, ţară mândră,
Tara mandra veche,
Nu lasa romani sa plece,
Nu-i lasa sa plece,
Daca romanii tai pleaca,
Daca iei mai pleaca,
Ramane tara saraca,
Ramane saraca

Nii ruşine si sa spunem,

Doamne cum sa spunem,
Ce-am avut, Ce-am fost odata,
Noi am fost o data,
Muntii nostrii au in poarta,
Munitii au in poarta,
Noi cersim din poarta-n poarta,
Tot din poarta-n poarta.

3. Noi ne-am deparat prea iute,

De pământurile noastre,
Şi-am ajuns străini prin lume,
Despărţiţi de fraţi de case.

4. Am uitat de monumente,
De oarba Mărăşeşti Moiseni,
De troiţa de la poarta,
Să-ţi faci cruce-n dreptul

5. Vatra de istori instinsa,

Noi eram stăpânii ţării,
Noi te-am părăsit pe tine,
Nu în poala depărtării,

6. Iar acum când dorul arde,

De ne-ar fii oricât de bine,
Ne rugăm sa ne ierti Domnul
Sa ne-ntoarcem iar la tine.
Din Putna, mândru glas se înaltă!
1.Din Putna, mandru glas se inalta,
E glasul dmnului Stefan,
Se-aude cum pe toti ne intreaba
Ce s-a ales de-al nostru neam .?!

2. Eu v-am lasat Moldova intreaga

Si am fost mereu nebiruit,
Strabunii vostri in lupta dreapta,
Hotarul strasnic l-au pazit.

3. Dar voi, urmasii mei de acuma,

Pamantul sfant , nu l-ati iubit,
Caci ati lasat sa fie prada
Acelora ce l-au poftit.

4. Si cand va fi la judecata ,
Eu nu stiu ce raspuns veti da.
Caci ati lasat sa se imparta,
Moldova Sfanta, tara mea !