Se începe cu cu imnul României “Deşteaptă-te,române!

Montaj – clasele de gimnaziu

1.
Toţi : Deci să facem o şezătoare
Prin cântece şi joc
Ghicitori şi poezii
S-arătăm şi noi ce ştim
Ţara să o preamărim.

O elevă: Frumoasă mie ţara străveche

Întinsă pe munţi şi pe văi
Cu fete cu flori la ureche
Cu mândri şi ageri flăcăi
Frumoasă mi-e ţara cea nouă
Când râde cu râs tineresc
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.

Un elev: Ia! spuneţi în gura mare

Care-I ţara noastră oare?

O elevă: E o ţară ca-n poveste

România se numeşte
Are munţi, păduri şi ape
Are soarele aproape.
Propun să cântăm un cântec despre ţară.

2. Toţi interpretează cântecul : “Ţara mea”

Ţara mea are, câmpii mănoase
Dealuri înalte, pline de flori.
Apele limpezi şi răcoroase,
Cerul albastru, fără de nori.
Ţara mea are oameni de frunte
Înalţi ca brazii, harnici bărbaţi.
Holde pe şesuri, codri la munte
Ah! Eu sunt mândru de ţara mea.

3. Se recită o poezie potrivit momentului aniversar.

Un elev: Aţi putea să spuneţi
După ce recunoaşteţi ţara noastră,
De alte ţări.

O elevă: Recunoaştem ţara noastră

Prin steagul tricolor şi stema ţării.

Un elev: În roşu de pe steag să ştii

E sângele care-l vărsară
În lupte grele cei viteji
Pentru această scumpă ţară.

O elevă: Culoarea galbenă din steag,

Sunt lanurile de grâu
Înseamnă pâine şi belşug
Ce avem în sate şi oraşe.

Un elev: Albastrul e cleştarul pur

Al apelor ce dau lumină
Şi bolta cerului senină.

4. Se recită o poezie.

O elevă: În trecutu-ndepărtat
Cine oare a luptat?

Toţi: Au luptat strămoşii noştrii

Care şi-au vărsat sângele
Pentru libertate şi dreptate.

O elevă: Cunoaşteţi voi câţiva domnitori

Care şi-au condus ţara în trecut?

Un elev: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,

Horia, Cloşca şi Crişan, Alexandru Ioan Cuza, Mihai Viteazul.

5. Toţi interpretează cântecul : “Cântecul lui Iancu.”

6. Se interpretează o poezie patriotică.

O elevă: Frunză verde măr creţesc

Drag mi- e jocul românesc
Să cântăm şi să jucăm
 Cu toţi să ne bucurăm.
7. Se recită o poezie după care spectacolul se încheie cu cântecul: “Fost-au
vremuri grele”