Privighetoarea

de Hans Christian Andersen

        Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi. Palatul
împăratului Chinei era cel mai frumos din lume, clădit numai din cel mai scump porţelan,
dar aşa de sfărâmicios, aşa de gingaş, încât trebuia să umbli cu mare băgare de seamă prin
el – să nu se spargă. În grădină erau nişte flori minunate şi de cele mai frumoase atârnau
zurgălăi de argint, care sunau mereu, ca să nu treacă cineva pe lângă ele şi să nu le vadă.

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Mica Sirenă
de Hans Christian Andersen

        Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele şi limpede cum e cristalul, dar e
şi foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui
să pui o mulţime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la
luciul apei. Să nu credeţi însă că acolo nu-i decât nisip şi mâl; nu, acolo cresc copaci
ciudaţi şi ierburi ciudate, şi tulpinile şi frunzele lor sunt aşa de mlădioase încât…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Fata din soc

de Hans Christian Andersen

        Era odată un băieţaş care a răcit; se jucase pe afară şi se udase pe picioare, dar
nimeni nu pricepea cum şi unde, fiindcă pe jos era uscat şi nu ploua. Mamă-sa l-a
dezbrăcat, l-a pus în pat şi a prins samovarul, ca să-i facă o ceaşcă de ceai din soc, fiindcă
ceaiul încălzeşte. Chiar atunci a venit şi bătrânul care locuia sus, tocmai sub acoperiş; n-
avea nici nevastă, nici copii, dar îi erau dragi copiii şi ştia o mulţime de poveşti şi era o
plăcere să-l asculţi.

Citeşte mai departe…

Prinţesa şi mazărea
de Hans Christian Andersen

        Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă
adevărată. Şi a cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit.
Prinţese erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese, fiindcă
tuturora le lipsea câte ceva. Şi prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că
tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată. Într-o seară, tocmai se stârnise o furtună
cumplită, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata; era o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit
cum bate cineva la poarta…

Citeşte mai departe…

Klaus cel mic şi Klaus cel mare

de Hans Christian Andersen

        Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel. Pe amândoi îi chema Klaus;
unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal. Ca să-i poată deosebi unul de celălalt,
lumea spunea aceluia care avea patru cai Klaus cel mare, iar aceluia care avea numai un cal,
Klaus cel mic. Şi acum ascultaţi ce li s-a întâmplat: Klaus cel mic trebuia să are toată
săptămâna pentru Klaus cel mare şi să-i împrumute calul pe care-l avea, pe urmă Klaus cel
mare îl ajuta cu cei patru cai ai lui, dar numai o dată pe săptămână, şi anume duminica. Ce
mai pocnea din…

Citeşte mai departe…