Povești scurte pentru adormit copiii: Povestea

iepurașului Peter (Beatrix Potter)

Au fost odata patru iepuraşi, purtând numele de Impiedicilă, Ghemotoc, Codiţa-de-

bumbac şi Peter. Ei trăiau împreuna cu mămica lor într-un culcuş de nisip, aflat
dedesuptul unui brad foarte mare.

„Dragii mei,” le-a spus într-o dimineaţă doamna Iepure, „aveţi voie să vă jucaţi pe
câmpie sau pe potecă, dar niciodată în grădina domnului McGregor. Tatăl vostru a
avut un accident acolo, şi a fost pus apoi într-o plăcintă de doamna Mc Gregor.”
„Acum puteţi ieşi afară, dar aveţi grijă, fără obrăznicii! Eu trebuie să plec.” Apoi,
doamna Iepure şi-a luat coşul şi umbrela, şi a plecat prin pădure către brutarie, de
unde a cumpărat o pâine neagra şi cinci chifle cu stafide.

Impiedicilă, Ghemotoc şi Codiţă-de-bumbac erau iepuraşi cuminţi, aşa că s-au dus

pe potecă pentru a culege mure.

Peter însă, care era foarte obraznic, a fugit direct în grădina domnului McGregor,
furişându-se pe sub poartă.

Mai întâi, a mâncat nişte salată şi niste fasole franţuzească; apoi s-a îndopat cu
nişte ridichi. Şi, în cele din urmă, întrucât se simtea cam rău, a căutat nişte
patrunjel. Chiar atunci însă când ajunsese la capătul răzorului de castraveţi, l-a
întâlnit pe domnul McGregor!

Domnul McGregor stătea în patru labe plantând nişte verze fragede, dar a sărit
imediat în picioare şi a fugit după Peter, agitând o greblă şi strigând în gura mare,
„Opreşte-te, hoţule!” Peter și-a pierdut unul dintre pantofi printre verze, iar pe
celălalt l-a scăpat în mijlocul cartofilor.

După ce a rămas fără încălţări, a fugit în patru lăbuţe, cât de repede putea pentru a
scăpa de urmăritor, dar, din nefericire, a nimerit într-o încâlcitură de agrişe,
agăţându-se în ele cu nasturii mari ai hăinuţei sale. Era o haină albastră, cu nasturi
din alamă, pe care o primise cadou de scurt timp.

Peter s-a dat bătut, şi a început să plângă cu lacrimi de crocodil; suspinile sale au
fost auzite de niste prietenoase rândunele, care au zburat iute către el, şi l-au rugat
să se străduiască a scăpa de acolo. Domnul McGregor era sigur ca Peter se pitea pe
undeva prin şopron, poate chiar sub unul din ghivecele de flori, aşa ca a început să
le ridice cu grijă, unul câte unul, uitându-se atent sub fiecare.

Dintr-o dată, Peter a strănutat, „Hapciu!” Domnul McGregor s-a repezit către el fără
a mai sta pe ganduri. Stăpânul grădinii a încercat să pună piciorul pe Peter, pentru
a-l captura, dar iepuraşul a sărit pe fereastra şopronului, reuşind astfel să spargă
trei ghivece cu flori. Fereastra era prea mică pentru domnul McGregor, iar el era
prea obosit să mai alerge după Peter, aşa că s-a întors la treaba lui.

Peter şi-a luat un răgaz pentru a se odihni.  Iepuraşul a încercat apoi să traverseze

grădina, dar a fost şi mai derutat, pentru că a ajuns în preajma unui mic  bazin,
unde domnul McGregor îşi umplea cu apă găleata. Peter s-a întors către şopron dar
a auzit brusc, foarte aproape de el, niste zgomote sunând cam aşa: „Hâr, hârr,
hârrr'. Iepuraşul s-a adăpostit sub o tufă şi, văzând că nu i se întâmpla nimic, a
urcat pe o roabă şi s-a uitat in jur. L-a văzut a fost domnul McGregor săpând în
pământ pentru a planta nişte ceapă. Era întors cu spatele spre el şi, puţin mai
încolo, se zărea poarta de intrare în grădină!
Peter a coborât cât a putut de încet de pe roabă şi a început să fugă cât putea de
repede de-a lungul unei cărări drepte din spatele unor tufe de coacăze.

Domnul McGregor l-a văzut chiar când ajunsese în colţul acestei poteci, dar lui
Peter nu îi mai păsa. S-a furişat pe sub poartă şi a ajuns în siguranţă în
pădure.Peter nu s-a oprit din alergat şi nu s-a mai uitat în urmă până când nu a
ajuns la casa lui de sub brad.

Era atât de obosit încât se împleticea pe covorul fin de nisip de la intrarea în cuibul
său, iar ochii dădeau să i se închidă. Mama lui era ocupată cu gătitul, dar s-a
întrebat ce făcuse oare Peter cu îmbrăcămintea sa. Era a doua oară în ultimele
două săptămâni cănd iepuraşul îşi pierdea haina şi pantofiorii.

Imi rău să vă spun că lui Peter nu i-a fost prea bine în acea seară. Mama lui l-a dus
la culcare, a făcut nişte ceai de muşeţel şi, mai mult decât atât, i-a dat o porţie şi lui
Peter! Ea i-a spus năzdrăvanului său fiu: „Trebuie să iei câte o lingură de fiecare
dată înainte de a face somnic.'

Fraţii lui, Impiedicilă, Ghemotoc, şi Codiţă-de-bumbac au avut parte însă în acea

seară de o gustoasă pâine neagră, chifle cu stafide, lapte şi mure!