Poveşti de Hans Christian Andersen

        Hans Christian Andersen (1805 – 1875) a fost un scriitor danez cunoscut în special pentru
basmele sale dedicate copiilor. În timpul vieţii, Andersen a fost celebrat de familia regală şi
aclamat pentru că a adus bucurie copiilor din întreaga Europă. Cu timpul, basmele sale au fost
traduse în peste o sută de limbi şi continuă să fie publicate în milioane de exemplare în toată
lumea.
 

Hainele cele noi ale împăratului

de Hans Christian Andersen

        Era pe vremuri un împărat căruia aşa de mult îi plăcea să fie bine îmbrăcat şi să aibă mereu
haine noi încât îşi dădea toţi banii numai pe îmbrăcăminte. Nu se îngrijea deloc de oştire, la
teatru nu se ducea şi nu-i plăcea să se plimbe prin pădure decât doar ca să-şi arate hainele cele
noi. Avea un rând de straie pentru fiecare ceas al zilei şi aşa cum se spune despre un rege că se
sfătuieşte cu miniştrii, despre el mereu se spunea că „se îmbracă”, asta fiind îndeletnicirea lui de
fiecare clipă.
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…

Povestea unui gât de sticlă

de Hans Christian Andersen

        Era o stradă îngustă şi întortocheată, cu case mici, urâte şi dărăpănate. Dar, dintre toate, una
singură, cea mai înaltă, era atât de veche şi de şubredă încât îţi venea să crezi că, dintr-o clipă
într-alta, avea să se dărâme. Cine putea să locuiască pe-o astfel de stradă, decât lumea nevoiaşă?
Dar sărăcia se dovedea în acest loc cu atât mai necruţătoare cu cât, în faţa odăii de la mansardă,
era atârnată o colivie veche în care se afla un canar de toată frumuseţea.
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…

Soldăţelul de plumb
de Hans Christian Andersen
        Erau odată douăzeci şi cinci de soldaţi de plumb şi toţi erau fraţi, fiindcă fuseseră făcuţi
dintr-o lingură veche. Ţineau puşca în mână şi fruntea sus. Aveau o uniformă foarte frumoasă,
roşie şi albastră. Cel dintâi lucru pe care l-au auzit pe lumea asta, când s-a ridicat capacul de pe
cutia în care şedeau, au fost cuvintele: „Soldaţi de plumb!” Cuvintele acestea le-a rostit un
băieţaş care bătea din palme de bucurie.
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…

Crăiasa Zăpezii
de Hans Christian Andersen

        Era odată un vrăjitor răutăcios, unul dintre cei mai răi, era chiar dracul. Şi vrăjitorul acesta a
făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos şi bun dacă
se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă
foarte limpede şi chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase privelişti în oglindă parcă erau
spanac fiert şi cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioşi sau şedeau cu capu-n jos.
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…

Lebedele
de Hans Christian Andersen

        Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care
avea unsprezece băieţi şi o fată pe care o chema Eliza. Cei unsprezece fraţi erau prinţi, aveau
câte o decoraţie la piept şi sabie la şold şi aşa se duceau la şcoală; scriau cu creioane de diamant
pe tăbliţe de aur şi învăţau pe de rost tot atât de bine pe cât citeau. Când îi auzeai, ştiai
numaidecât că sunt prinţi.
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…
Degeţica
de Hans Christian Andersen

        A fost odată o femeie care voia şi ea să aibă un copilaş, dar nu ştia de unde să-l ia. Atunci s-
a dus la o babă vrăjitoare şi i-a spus: „Uite, aş vrea şi eu să am un copilaş, nu poţi să-mi spui cum
să fac să îl găsesc?”
        – Cum să nu! a spus baba. Uite aici un bob de orz; da’ să ştii că nu-i orz de-acela ce creşte
pe ogoare şi pe care-l dai la găini de mâncare; ia-l şi pune-l într-un vas cu flori şi ai să vezi ce
iese.
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…

Fetiţa cu chibrituri
de Hans Christian Andersen

        Era un ger grozav; ningea şi începuse a înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe
întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale. Avusese ea
doar nişte papuci când plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult: erau nişte papuci mari, pe care
mama ei îi rupsese aproape, şi erau aşa de largi pentru ea, încât mititica-i pierdu grăbindu-se să
treacă o stradă, unde cât p-aci era să fie strivită între două trăsuri.
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…

Răţuşca cea urâtă

de Hans Christian Andersen

        Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpiţe
şi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi şi roşii şi clămpănea pe egipteneşte,
fiindcă limba asta o învăţase de la maică-sa. De jur împrejurul ogoarelor şi al păşunilor erau
păduri mari şi în mijlocul pădurilor – heleşteie adânci. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile
acestea era un conac vechi, înconjurat de şanţuri adânci;
Citeşte mai departe…
Priveşte în format video…

Cufărul zburător
de Hans Christian Andersen

        Era odată un negustor aşa de bogat încât ar fi putut să pardosească cu bani de argint
toată strada lui şi pe lângă asta şi o ulicioară aproape toată, dar nu le pardosea pentru că-
şi întrebuinţa altfel banii şi când dădea o para, lua înapoi un galben, fiindcă era priceput;
dar într-o bună zi a murit. Fecioru-su a moştenit toată averea şi când s-a văzut cu atâta
bănet a început să ducă o viaţă de petreceri;

Citeşte mai departe…