Poveşti de Fraţii Grimm

        Jacob Ludwig Carl Grimm şi Wilhelm Carl Grimm (Jacob şi Wilhelm Grimm sau simplu –
Fraţii Grimm) s-au născut pe 4 ianuarie 1785, respectiv 24 februarie 1786 în oraşul Hanau
situat în apropiere de Frankfurt, Germania. Fraţii Grimm au fost folclorişti, lingvişti, filologi,
doctori în drept şi sunt cunoscuţi în toată lumea mai ales pentru colecţia de basme
publicată în două volume (primul volum a apărut în 1812, iar al doilea volum în 1814) şi
întitulată „Poveşti pentru copii şi familie”. Fraţii Grimm şi-au adus contribuţia la formarea
limbii germane, în special prin publicarea dicţionarului „Cartea cu cuvinte germane” pe care
l-au scris împreună şi prin editarea primei carţi de fonetică/fonologie a limbii germane
„Legea lui Grimm”, scrisă doar de Jacob. Dicţionarul Fraţilor Grimm avea 33 de volume şi
cântărea 84 kg :)

Albă-ca-Zăpada şi cei şapte pitici

de Fraţii Grimm

        Cică într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului în fulgi mari
şi pufoşi, o împărăteasă sta într-un jilţ şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de
abanos. Şi cum cosea ea aşa, aruncându-şi din când în când privirile la ninsoarea ce se
cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în
zăpadă. Roşul sângelui arăta atât de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase
încântată şi gândi în sinea ei…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Hansel şi Gretel
de Fraţii Grimm

        A fost odată ca niciodată un tăietor de lemne tare nevoiaş şi omul ăsta îşi avea
căscioara la marginea unui codru nesfârşit, unde-şi ducea viaţa împreună cu nevastă-sa şi
cei doi copii ai săi. Şi pe băieţel îl chema Hansel, iar pe fetiţă Gretel. De sărmani ce erau, nu
prea aveau cu ce-şi astâmpăra foamea. Şi-ntr-o bună zi, întâmplându-se să se abată
asupra ţării o mare scumpete, nu mai fură-n stare să-şi agonisească nici măcar pâinea cea
zilnică.

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Scufiţa Roşie
de Fraţii Grimm

        A fost odată o fetiţă zglobie şi drăgălaşă, pe care o iubea oricine de cum o vedea. Dar
mai dragă decât oricui îi era ea bunicii, care nu ştia ce daruri să-i mai facă. Odată, bunica îi
dărui o scufiţă de catifea roşie şi pentru că-i şedea tare bine fetiţei şi nici nu mai voia să
poarte altceva pe cap, o numiră de atunci Scufiţa Roşie. Într-o zi, maică-sa îi zise…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Cenuşăreasa
de Fraţii Grimm

        A fost odată un om putred de bogat şi omului ăstuia s-a întâmplat să-i cadă nevasta
greu bolnavă. Şi când a simţit că i s-apropie sfârşitul, femeia şi-a chemat la căpătâi
singurul ei copil, o fetiţă, şi i-a spus:

        – Draga mamei, orice ţi s-ar întâmpla, cată să fii întotdeauna bună şi cu sufletul
neîntinat. Acestea zicând, femeia îşi mai privi o dată copila şi închise ochii pentru vecie…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Lupul şi cei şapte iezi

de Fraţii Grimm
        A fost odată o capră bătrână şi capra asta avea şapte iezi, pe care-i iubea aşa cum
numai o mamă îşi iubeşte copiii. Într-o zi, trebuind să plece în pădure ca să le aducă de-
ale gurii, capra strânse în jurul ei pe cei şapte iezi şi le grăi astfel:

        – Dragii mei copilaşi, eu trebuie să plec în pădure. În lipsa mea, căutaţi de fiţi cuminţi
şi, mai cu seamă, feriţi-vă de lup…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Muzicanţii din Bremen

de Fraţii Grimm

        A fost odată un om şi omul ăsta avea un măgar, care de ani şi ani tot cărase la moară
saci cu grăunţe. Dar de la un timp bietului dobitoc i se împuţinaseră puterile şi nu mai era
bun de nici o treabă. De aceea, stăpânul lui se gândi într-una din zile că n-ar mai avea nici
un rost să strice pe el bunătate de nutreţ. Măgarul pricepu însă că nu-l aşteaptă vremuri
prea bune şi, fără să mai adaste, îşi luă tălpăşiţa spre oraşul Bremen…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Frumoasa adormită
de Fraţii Grimm

        A fost odată, în vremurile de demult, a fost un împărat şi-o împărăteasă, şi cum nu se
îndurase soarta să le hărăzească un urmaş, nu trecea zi în care să nu se tânguie amândoi:
„Cât de goală ne e casa şi ce fericiţi am fi de-am avea şi noi un copil!” Dar coconul cel mult
dorit se lăsa aşteptat de multă vreme… Şi iată că-ntr-un sfârşit, pe când împărăteasa se
scălda în apa unui râu, o broască sări din unde pe prundişul malului şi-i grăi astfel…

Citeşte mai departe…

Priveşte în format video…

Croitoraşul cel viteaz

de Fraţii Grimm

        Într-o dimineaţă de vară, un croitoraş şedea plin de voioşie la masa lui de lucru de
lângă fereastră. Cosea de zor, iar mâinile lui p